De ce nu mai merg în vacanță pe Valea Prahovei

    Fuse aniversarea juniorului zilele trecute și mă gândeam să îi fac o surpriză. Nu pot spune că mă dau în vânt prea tare după petreceri somptuoase, în care e posibil ca adulții să se plictisească tot stând cu ochii după copil, nemaivorbind că mi se par și destul de costisitoare, raportând la ceea ce oferă organizatorul. Plătești locul de joacă, plătești un meniu la suprapreț numai pentru că este ziua copilului și ești mai larg la buzunar, una peste alta plătești multișor și nici nu ești sigur de reușită, mai intervin conflicte între copii, e posibil să mai apară neajunsuri. Și cum, din păcate, am ajuns să mă consider un element antisocial și nu prea prietenos, am exclus destul de repede varianta aceasta a sărbătoririi într-un loc de joacă și mi-am îndreptat atenția către niște destinații destul de aproape de casă, în așa fel încât să îi ofer copilului o mini-vacanță, și, de ce nu, să se bucure și copilul din mine, dornic de plecare în vacanță mai tot timpul.

    Am stat, m-am uitat, am analizat toate ofertele, inițial mă gândisem la litoralul bulgăresc, am motivele mele pentru care nu mă îndrept către cel românesc, dar am să detaliez asta altă dată. Numai că, neavând foarte mult timp la dispoziție, doar 3 zile mi-am permis, am cam stat în cumpănă în ceea ce privește litoralul, din cauza timpilor mari petrecuți în vamă atât la dus cât și la întors. Mi se pare extrem de incomod să pleci vineri de dimineață și să te întorci duminică seara, căci copilul nici nu apucă bine să se acomodeze, că va și trebui să plece spre casă. Astfel, mi-a sărit în ochi o pensiune cu toate dotările pe care le-ar fi putut aprecia un părinte cu copil mic, respectiv, două piscine cu apă mică pentru copii, loc de joacă, leagăne, biciclete puse la dispoziție în mod gratuit, mic dejun, balcon, priveliște. Unde? Păi la o azvârlitură de băț, la 30 km de Ruse. Evident că am vrut să plec, ca tot românul, la o pensiune pe Valea Prahovei sau la pensiunile din preajma Branului dar deja zona a devenit atât de aglomerată încât noțiunea de relaxare a cam dispărut. Numai că, devenind atât de comerciale, prețurile au început să fie destul de piperate, nemaivorbind, că, hotărându-mă pe ultima sută de metri, nu am mai găsit mare lucru. Mai găsisem eu, nu e vorbă, însă la suma modică de 50 milioane, ceea ce, să îmi fie iertat, mi se pare bătaie de joc. Aveam spa, jacuzzi, șampanie și mic dejun, e adevărat, dar, indiferent de calitatea șampaniei, suma tot mi s-a părut colosală. Ca să nu mai vorbesc de faptul că a pleca vineri după-amiază din București către zona montană a devenit un adevărat sport extrem. Întoarcerea pune aceeași problemă, ca să ajungi duminică seara în București trebuie să pleci către casă dis de dimineață, altminteri riști să ajungi în toiul nopții. Astfel, te bucuri de vacanță doar ziua de sâmbătă și, în cazul acesta, parcă mai bine mă orientez către alte destinații. Am fost anul trecut undeva lângă Cheile Grădiștei, dimineața la trezire m-am pomenit că nu e nici picior de cafenea, eu fiind mare băutoare de cafele matinale. Așa că mi-am pus coada la spinare și am bătut vreo doi km până la Cheile Grădiștei să beau o amărâtă de cafea.

    Probabil a fost și vina mea că nu m-am informat în prealabil, însă ca prestator de servicii oferă, măcar de dimineață, posibilitatea de a bea clientul o cafea sau a mânca o felie de pâine cu șuncă, contra cost, evident, altminteri clientul nu va mai reveni acolo. Tipicul e cam același: pleci vineri seara către stațiunile montane, petreci mai bine de jumătate din viață pe drum, într-un ambuteiaj ce pare să nu se mai sfârșească, odată ajuns ai căzut lat, sâmbătă de dimineață te îndrepți către un supermarket pentru a achiziționa cele necesare unui grătar. La orele prânzului femeile se apucă de salată, bărbații condimentează carnea pentru grătar, cu baxul de bere alături, pus în lada frigorifică adusă de acasă. Copiii pierd timpul pe lângă părinți, femeile mai stau la taclale despre una, despre alta, bărbații, odată hrăniți, joacă liniștiți o tablă. Asta se întâmplă până spre miezul nopții, a doua zi, duminică, toată lumea e liniștită și relaxată și pleacă spre casă, fiindcă, cum am spus, se petrece în trafic și cealaltă jumătate din viață. Uite de asta nu mai merg în stațiunile montane ale României unde evadează chiar toată România. Cred că singura variantă în care aș mai putea să mă bucur de zona respectivă, ar fi să îmi iau o vacanță de marți până joi. Am să mă gândesc serios la asta.