Moda masculină

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ2cSy-soVi3OL0u1tQ2RYBmKLztjHSk7eshc7j4azmTRJ_04TWcGipB4JP3ENqliZVzaQC396sAHvTKc5bzJzPKTu7sJvYnri6stPTUybwSIC2YUzb9DoWcR7L_alb7XaTcLZAnL5VU4/s1600/Moda_masculina.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="539" data-original-width="628" height="274" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ2cSy-soVi3OL0u1tQ2RYBmKLztjHSk7eshc7j4azmTRJ_04TWcGipB4JP3ENqliZVzaQC396sAHvTKc5bzJzPKTu7sJvYnri6stPTUybwSIC2YUzb9DoWcR7L_alb7XaTcLZAnL5VU4/s320/Moda_masculina.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În anul 2017 moda pare să mă depășească, trece în mare viteză pe lângă mine. Parcă nu mai țin pasul deloc cu ce se întâmplă în lumea asta. Nu știu dacă asta înseamnă că îmbătrânesc sau că lucrurile nu sunt tocmai cum ar trebui să fie. Aș vrea să cred mai mult în a doua variantă, nu mă încântă să fiu așa demodată de la nici 40 ani neîmpliniți. Nu mă deranjează faptul că moda evoluează, departe de mine acest gând, deși în materie de modă masculină nu prea ai ce mari schimbări să faci. Mă deranjează însă că parcă nu mai e nici o diferență între sexe, în ceea ce privește stilul vestimentar. Ia să vedem ce îmi supără ochiul când văd un bărbat îmbrăcat după ultimele tendințe.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     1. Jeanșii foarte strâmți pe picior. Nu contează că posesorul are un picior frumos, lucrat la sală sau că are membrele ca ale omului păianjen. De la adolescenți la holtei de 40 ani, bărbații poartă un fel de pantalon mai ceva ca un colant care nu mi se pare că ar fi prea flatant. Pe lângă faptul că pantalonii sunt foarte strâmți mai sunt și foarte scurți, lăsând dezgolită o gleznă ceva mai fină decât a unui pui de căprior. Glezna e lăsată liberă, spre a fi văzută, în mod intenționat, masculii purtând niște șosete de pantof sport care sunt foarte scurte. Alea nu mă supără, mă supără jeanșii aceia. Bărbatul parcă nu mai e bărbat îmbrăcat așa, e greu să mai faci o diferență între sexe. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Tricourile la fel de strâmte, scurte și decoltate. Mai ales decoltate. Doamne iartă-mă, nu mi se pare nimic incitant să mă holbez la un bust de băiețel cu un tricou atât de decoltat încât i se vede buricul. Nici dacă iese părul de pe piept nu mi se pare frumos și înnebunitor. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Brățări cu pietre purtate pe ambele mâini. Dacă o brățară, două, de argint, de piele, de metal mai merg, să ai mâna până la cot plină de brățărele cu pietre roz, albastru, turcoaz și verde e prea mult. Nu e nici o dovadă de masculinitate, dimpotrivă, un asemenea bărbat parcă își expune prea tare latura feminină. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     4. Șosete cu șoricei. Mi se pare inadmisibil ca la un pantalon de stofă să porți șosetele acelea scurte de care spuneam mai sus, cu atât mai mult să porți șosete cu pinguini, văcuțe, șoareci sau alte orătănii. Indiferent cât ai fi de cool și de în pas cu moda, te rog frumos, te implor chiar, nu purta șosețelele unui copiluț de 5 ani. Îmi va fi extrem de greu să te privesc ca pe un bărbat adevărat, singurul sentiment ce ma vă încerca va fi acela de milă, te voi considera un copil neiubit, cu probleme emoționale multiple.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Forma sprâncenelor pensate milimetric. Nu de alta dar un bărbat pensat excesiv mă va complexa. Căci eu, câteodată, abia am vreme să îmi pensez firele crescute răzleț. Și când văd un bărbat pensat mai frumos decât aș fi eu, mă va roade și invidia. E normal, e corect să te îngrijești ca bărbat dar în momentul în care ajungi să îți stilizezi sprâncenele în felul acesta mi se pare exagerat. Tot la categoria aceasta intră și tunsorile ultra-moderne ce necesită ore pentru a fi pregătite și îngrijite. Bărbatul în 2017 nu se mai tunde, nu, asta nu mai e suficient. Înainte de a ieși din casă bărbatul anului 2017 își spală părul cu produse speciale, îl usucă cu un uscător la o intensitate nu prea mare pentru a nu îl arde, aplică un gel protector, îl întinde cu placa, îl stilizează cu gel, cremă sau fixativ, în funcție de tunsoare, stil sau perioada zilei în care se află. Din anumite considerente eu am părul scurt, ori atâtea proceduri executate de un bărbat mi se par amețitoare, m-aș pierde cu totul între atâtea produse de styling.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În anul 2017 avem tendința de a deveni unisex, e posibil să fii pus în dificultate dacă privești o persoană din spate, nu știi dacă e femeie, e bărbat sau adolescent. Pe vremuri, vestimentar vorbind, bărbatul se deosebea de femeie. În anul 2017 bărbatul are tendința de a copia stilul de îmbrăcăminte al femeilor. Culmea, înainte era invers, femeile au revoluționat moda trecând la purtatul pantalonilor, obiect vestimentar destinat exclusiv bărbaților. Bărbatul anului 2017 mi se pare efeminat și sensibil. Presupunând că aș avea 17 ani și că mi-aș căuta un iubit în anul 2017 aș întâmpina o reală dificultate, cred că aș avea șanse mai mari să găsesc o femeie îmbrăcată adecvat decât un adolescent asemeni mie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

40 ani, adolescenta, bratari cu pietre, forma sprancenelor, holtei, jeansi, latura feminina, moda, moda masculina, tricouri stramte

Moda masculină

    În anul 2017 moda pare să mă depășească, trece în mare viteză pe lângă mine. Parcă nu mai țin pasul deloc cu ce se întâmplă în lume...

Farmecul cărților scrise în perioada interbelică

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib6FF4AZBbeF5u8G6AILxa2mezPmaztNhn3nRxGAFPMgp7lF07BB6P2ypO2VUmDPhoaMEdr1luq8vrwnEvPX1iy7dbBsQPeyIiWpwZA-BHfHgWecZPCPkDcMBT-2l9fD7fA0kpj7hX1UY/s1600/Farmecul_cartilor_scrise_in_perioada_interbelica.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="579" data-original-width="1024" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEib6FF4AZBbeF5u8G6AILxa2mezPmaztNhn3nRxGAFPMgp7lF07BB6P2ypO2VUmDPhoaMEdr1luq8vrwnEvPX1iy7dbBsQPeyIiWpwZA-BHfHgWecZPCPkDcMBT-2l9fD7fA0kpj7hX1UY/s320/Farmecul_cartilor_scrise_in_perioada_interbelica.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Deși nu e conform tradiției creștine, îmi place să cred în lumi paralele şi îmi place să cred că am mai trăit şi alte vieți. Îmi place să cred că senzaţia de deja-vú ar fi de fapt conştientizarea faptului că am mai fost acolo. Şi credinţa aceasta a mea se împleteşte cu faptul că îmi place să citesc. Şi pentru mine un farmec aparte îl reprezintă Bucureştiul în perioada lui interbelică, perioadă lipsită de griji, perioadă cu iz de tei şi de parfum franţuzesc, perioada rochiilor făcute la comandă, special croite pentru a îmbrăca trupuri de domnişoare ce îşi desfăşoară cursurile la Universitate, în speranţa de a îşi forma o profesiune, aceea de profesoară. Îmi place să îmi imaginez plimbările pe Calea Victoriei, bătăile cu flori, plimbarea cu automobilul la Şosea. Îmi place să îmi imaginez traiul din acea perioadă, îmi plac casele de atunci. Înainte de a naşte îmi făcea o deosebită plăcere să hoinăresc prin Bucureşti, căscând ochii la imobilele acelea acoperite de viţă de vie, cu porticul sărutat de iedera de un verde crud. Am fost zilele trecute în parcul Cişmigiu şi la intrarea în parc m-a lovit, pentru a nu ştiu câta oară, apariţia palatului Kretzulescu. Abia aştept să crească puiul să îmi pot relua plimbările solitare în căutarea acelor case care te fac să visezi. Îmi place să caut cărţi poştale, imagini ale Bucureştiului de altă dată, instantanee şi mărturii ale celor ce au trăit atunci. Îmi place muzica ce se cânta în ’40 şi cu riscul de a părea desuetă şi învechită aş vrea să îi transmit şi copilului meu o parte din această dragoste. Nu ştiu în ce măsură voi reuşi, probabil nici nu e important, fiecare are propriile vise şi în epoca vitezei şi a tehnologiei nu va fi interest de o lume trecută. Ceea ce îmi alimentează însă, în cea mai mare măsură, amorul acesta pentru perioada interbelică sunt cărţile scrise atunci. Le-am descoperit în perioada adolescenţei mele şi nu mă pot lecui nici acum, ajunsă la maturitate. Şi ce descoperi în adolescenţă? Asta dacă ai norocul să te introducă cineva în lumea cărţilor şi a romanelor pentru adolescenţi. Descoperi Cişmigiu et. Comp, de Grigore Băjenaru, îl descoperi pe Mihail Drumeş şi Elevul Dima dintr-a şaptea şi Invitaţie la vals, îl descoperi ceva mai încolo pe Mircea Eliade. Şi o citeşti pe nerăsuflate pe Cella Serghi , cu a ei Pânza de păianjen şi Genţiane. Şi suferi alături de Bietul Ioanide al lui Călinescu, ca mai apoi să nu mai laşi din mână Enigma Otiliei sau Cartea nunţii. După ce le prinzi gustul şi savoarea acestor autori români, căci mi se pare inadmisibil să te apuci de mari romane universale fără a-ţi cunoaşte propria literatură, îi descoperi timid pe Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu. Astfel eşti iremediabil îndrăgostit, atât de carte, cât şi de timpurile în care se petrecea ceea ce ai devorat până în miez de noapte. Eşti atât de îndrăgostit precum drogatul în căutarea dozei sale, găsindu-l aşadar prin noianul acesta de artişti şi pe Mihail Sebastian. Am iubit alături de eroi când am citit Accidentul şi mi-a plăcut să mă imaginez ca fiind Nora şi aş fi vrut să am un iubit cu numele Paul. Am ascultat cu o deosebită plăcere piesele radiofonice Jocul de-a vacanţa şi Steaua fără nume, pe vremea în care se mai asculta aşa ceva. Cred că este imposibil să fac un rezumat al fiecărei cărţi scrise de aceşti giganţi şi ştiu că nu toate sunt scrise în perioada interbelică, ci doar publicate atunci, nici acţiunea unora dintre ele nu se petrece între cele două razboaie, doar că m-am apucat să recitesc Invitaţie la vals şi m-a apucat o oarecare nostalgie. Am să revin cu o impresie a ei după ce o voi termina fiindcă atunci când am descoperit-o, în urmă cu mai bine de 20 ani vedeam lucurile cu alţi ochi. Şi cred că e valabil cu toate operele enumerate mai sus. Cu ochii adultului de 40 ani e posibil să văd lucruri care mi-au scăpat la 20 ani. Recitindu-le iau şi o pauză de la oraşul acesta care a devenit atât de zgomotos şi de plin şi de murdar. E plăcut să îţi poţi imagina Bucureştiul ca fiind şi altfel, fie el şi un Bucureşti de mult apus.</div>

adolescenta, bucuresti, Camil Petrescu, Cismigiu, Enigma Otiliei, Kretulescu, Liviu Rebreanu, Mihai Sebastian, Mihail Drumes, traditie crestina, utile

Farmecul cărților scrise în perioada interbelică

    Deși nu e conform tradiției creștine, îmi place să cred în lumi paralele şi îmi place să cred că am mai trăit şi alte vieți. Îmi plac...

Cum se pierd tradițiile de paște

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNVX9tOrKcL9z4UmfAufvej-E3_fr2LX8z8DKKctVk7qH1ymKFLdDYb3bPTrLE5WjIKBwc882G7lhQmEUlCnG8YmXxXlN5IPY5CEEPYlbJ-qJ065JW8DElT6uA1eikBVosCS6y2BzUF6o/s1600/Cum_se_pierd_traditiile_de_paste.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="206" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhNVX9tOrKcL9z4UmfAufvej-E3_fr2LX8z8DKKctVk7qH1ymKFLdDYb3bPTrLE5WjIKBwc882G7lhQmEUlCnG8YmXxXlN5IPY5CEEPYlbJ-qJ065JW8DElT6uA1eikBVosCS6y2BzUF6o/s320/Cum_se_pierd_traditiile_de_paste.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Acum câțiva ani, pe vremea în care eram adolescentă, recunosc că așteptam cu mare nerăbdare momentul venirii nopții de Înviere, nu dintr-un sentiment foarte mare de pietate, ci pentru că era singura noapte în care aveam voie să stau afară până târziu în noapte, sub pretextul aducerii luminii în casă. Cu siguranță părinții mei știau că e un tertip ieftin însă închideau indulgenți ochii la această escapadă anuală a mea. Întotdeauna se prelungea luarea luminii, intervenea mereu câte ceva, așa încât mă prindeau zorii până ajungeam duminică dimineață acasă. Sunt convinsă că la fel fac și adolescenții de azi, doar dacă nu cumva au o mai mare libertate decât au avut cei din generația mea. Cu timpul am câștigat un oarecare sentiment de religiozitate și am început să merg la biserică în noaptea de Înviere din cu totul alte motive. Nu știu însă câţi oameni, cel puțin în orașele mari, mai păstrează acest sentiment. Pentru că am convingerea că tradițiile și motivele pentru care sărbătorim Paștele se pierde undeva între serviciu și drumul spre casă. Tradițiile de Paște au tendința de a deveni doar comerț, tradițiile au tendința de a se pierde undeva în coșul iepurașilor de Paște, printre ouă de ciocolată și cadoul copilului cât mai consistent. Dacă în orașele mai mici spiritul acesta pare a se mai păstra pentru o vreme și gospodinele încă deretică cu aceeași râvnă ca pe vremea bunicii, în orașele mari lucrurile nu stau tocmai la fel. Și cred că și în locurile de dimensiuni mai mici nu va mai domni multă vreme obiceiul acesta, urmașii celor ce urmează tradițiile sunt ei înșiși pierduți tot în coșul iepurașilor de Paște și ceea ce slăveau pe vremea bunicilor și părinților lor va deveni istorie. În orașele mari adultul e fericit că poate va primi o primă financiară, în cel mai fericit caz, în cel mai nefericit va primi doar salariul ceva mai devreme. În orașele mari adultul se gândește că poate pică Paștele mai aproape de 1 mai și prinde și el o mini vacanță pe Valea Prahovei. În orașele mari adultul nu mai are vreme de vopsit ouă, ci le cumpără la caserolă gata vopsite, dacă vrea își poate cumpăra chiar și de prepeliță, tot gata vopsite. Aici adultul nu prea mai face cozonac că îngrașă. Și dacă chiar vrea, fie îl comandă, fie îl cumpără de-a gata direct de la supermarket. Aici unii adulți a doua zi de Paște sunt direct în sala de sport pentru a pierde carbohidrații consumați în ziua de Paște. Cred că la biserică încă se mai merge, încă avem o frică ancestrală. E bine să mergem la biserică să luam lumină, altfel nu ne ajută Dumnezeu. Nu zic că nu e bine și așa dar din an în an cred că se va pierde adevărata semnificație a acestei sărbători. Adultul nu mai are timp și chef să mai creadă în niște valori atât de perimate pentru el, om modern. Timpul pentru reflecție, bunătate, omenie, introspecție e apus de mult în orașele mari. Paștele e doar un alt prilej pentru cadouri, să cumpărăm nașilor un coș din acela uriaș gata făcut, să achiziționăm vacanțe scumpe neapărat cu zbor charter, că nu mai putem ciocni un amărât de ou și în bucătărie, e musai să fie ciocnit în Tenerife. Altfel toate bune, toată lumea așteaptă să vină Paștele, ne întrebăm încă de prin februarie când pică Paștele anul asta. Dar de ce ne întrebăm?! Ah, da, că să știm când au copiii noștri vacanță și noi, bineînțeles. Cu siguranță nu toți adulții din marele orașe fac așa fiindcă mă aștept să fiu contrazisă vehement că cutare și cutare nu fac așa. Evident că există numeroase persoane pentru care Paștele înseamnă cu totul altceva decât un grătar relaxat printre prieteni. Dar nu poate nimeni nega că, în aceeași măsură există și adulții de care spuneam. Nu afirm nici că cei ce sarbatoresc în felul lor ar fi niște oameni răi sau necredincioși. Spun doar că dinamica vremii e schimbată în așa măsură încât valorile sunt altele și obiceiurile schimbate sau revigorate, după cum vrea fiecare să vadă lucrurile. Sărbători fericite și Christos a înviat.</div>

adolescenta, bunatate, cosul iepurasilor, omenie, realitatea zilei, Tenerife, traditiile de paste, vacanta

Cum se pierd tradițiile de paște

    Acum câțiva ani, pe vremea în care eram adolescentă, recunosc că așteptam cu mare nerăbdare momentul venirii nopții de Înviere, nu di...