Ce mai citim: Noi - David Nicholls

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s1600/david_nicholls-noi-coperta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="967" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s320/david_nicholls-noi-coperta.jpg" width="193" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <b>    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parentală ar crește în timp la fel ca puterea de procesare a cipurilor de computer, rafinându-se de-a lungul generațiilor, și acum am trăi într-o utopie de deschidere și înțelegere.”</b></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De când mă știu sunt într-un conflict cu partea feminină a familiei mele, mai exact cu mama. Nu suntem nici cele mai bune prietene dar nici nu pot fi genul de fiică care odată plecată de acasă la noua familie consideră că nu mai are nimic de a face cu familia ce i-a dat naștere. Am tot soiul de conflicte cu mama, ceva mai pronunțate de când am propria mea odraslă fiindcă, evident, nu putem cădea de acord în ceea ce privește creșterea și educația tinerei generații. Așa că abia a așteptat să îmi dea cartea de mai sus, Noi de David Nicholls, carte pentru care autorul a primit titlul de autorul anului la National Book Awards și nominalizarea la premiul Man Booker. Douglas Petersen se trezește într-o bună dimineață, după cel mai liniștit și senin somn, că este anunțat de către soția sa, după o căsnicie de 25 ani, că aceasta și-ar dori să se despartă. Connie, soția lui Douglas, consideră că mariajul lor a ajuns la final și nu mai are rost să continue o căsnicie care nu mai duce nicăieri. Evident că Douglas e de-a dreptul debusolat, în mintea sa căsnicia lor nu avea nimic de reproșat, aveau un băiat reușit, Albie, o casă, o carieră, teoretic tot ce și-ar fi putut dori cineva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, deodată, Connie ar vrea să divorțeze. Amână totuși decizia până după momentul întoarcerii din excursia planificată atât de minuțios de către Douglas, excursie menită să fie un soi de rămas bun al fiului lor care urma să plece la facultate și o încurajare a înclinațiilor artistice ale lui Albie. Romanul este o excursie extrem de interesantă prin multe orașe europene, prin muzee, gări și plaje. În încercările lui de a-și salva căsnicia și de a-și apropia fiul, Douglas, aflat în criza vârstei a doua, face niște ,,greșeli” cum numai un părinte care iubește ar putea să le facă. Cartea este văzută prin ochii lui Douglas Petersen și e văzută într-un mod plăcut, amuzant, cu autoironie și trece prin toate aspectele de care se poate lovi o familie: infidelitate, criza adolescenței, neînțelegerile de zi cu zi cu zi ce apar într-un cuplu, latura financiară etc. E o carte plăcută, de citit în tren sau în avion, e o carte ce pune anumite probleme și oferă confirmarea că fiecare familie are parte de frecușurile sale și că orice ai face ca părinte e posibil să nu fie chiar perfect și copilul va avea întotdeauna ceva de spus și va avea felul său de a privi lucrurile, punct de vedere total diferit de acela al părinților. Printre toate aceste adevăruri universal valabile și totodată extrem de actuale, ești plimbat prin mari muzee europene, Louvre, Prado, Rijksmuseum, ai șansa de a asita la o scurtă istorie a artei, ai șansa, dacă nu ai putut să călătorești până în acele locuri, să arunci o ocheadă la cele mai importante aspecte ale acestor mari orașe europene, scurte descrieri, extrem de pitorești și interesante.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     NOI este o descriere a timpurilor moderne în care adultul muncește de dimineața până seara, pierzând multe ore în trafic și odată ajuns acasă e iritat când îți găsește copilul făcând niște felicitări ce implică mult sclipici, sclipici ce intră în haine, în păr și în mobilă. NOI e o carte despre generația tânără, despre telefoane mobile și rețele de socializare, despre faptul că tânărului îi vine destul de greu să se supună autorității părintești. NOI este o carte despre problemele vârstei a doua, despre faptul că pot interveni neajunsuri legate de sănătate, despre iubire, frică, relații. Pe scurt este o carte reală cu situații în care se poate regăsi fiecare, fie că e părinte sau copil, e o carte cu aspecte fericite și mai puțin fericite, unele chiar tragice. De citit pentru a vedea că nu suntem singuri, că toate familiile se confruntă cu fel de fel de probleme, în ciuda aparenței de fericire pe care o arată lumii exterioare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, casnicie, copil, divort, familie, generatie, istoria artei, man booker, parinte, puterea de procesare, sanatate, timpuri moderne, utile

Ce mai citim: Noi - David Nicholls

    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parenta...

Soția călătorului în timp

<div style="text-align: justify;"> Audrey Niffenegger</div> <div style="text-align: justify;"> Soția călătorului în timp</div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj65gH4TMDXgtwVOAToThHGrHki8Q_oyav8jZqCwOmKhP0icawv1ex4OBjNkrpZU1NsH1xuc5j-HFJLFJM_i-oxHyoqWcRbG0YQkvKazMdZfaerThRC-VUL9hMFaw2siYTebu_RYIh9rPA/s1600/Sotia_calatorului_in_timp.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="202" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj65gH4TMDXgtwVOAToThHGrHki8Q_oyav8jZqCwOmKhP0icawv1ex4OBjNkrpZU1NsH1xuc5j-HFJLFJM_i-oxHyoqWcRbG0YQkvKazMdZfaerThRC-VUL9hMFaw2siYTebu_RYIh9rPA/s320/Sotia_calatorului_in_timp.png" width="215" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am reușit. Chinuit, între mersul la grădinița copilului, serviciu, gătit, curățenie și tot ceea ce presupune a fi o mamă ocupată, am reușit. Am reușit să termin Soția călătorului în timp. Și acum îmi pare rău că am terminat-o. Nu de alta dar mi-a plăcut tare, tare de tot. Am tras eu cât am putut, să o mai lungesc puțin, doar doar s-o termina altfel dar tot a trebuit să o închid la un moment dat și să suspin că s-a terminat. Acum vreau să îmi fac timp să văd și filmul, căci e și film. Am înțeles că și filmul e bun, îi are ca protagoniști pe Rachel McAdams, Eric Bana și îmi place de fătucă, are o sensibilitate și o finețe extrem de atrăgătoare, știti, frumusețea aceea din Notebook, altă poveste de dragoste ce a frânt inimi. Am amintit de Soția călătorului în timp în urmă cu ceva vreme când îmi puneam problema călătoriei în timp. Henry DeTamble, suferind de o afecțiune genetică, sare încoace și încolo prin timp, în trecut, în viitor, fără a putea controla momentul în care i se întâmplă, timpul în care merge, nici măcar anotimpul, ceea ce îi atrage numai necazuri.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Călătoria în timp se petrece oarecum pe neașteptate, existând doar câteva semne premergătoare, ca lumini foarte puternice, succesiuni de imagini desfășurate cu rapiditate, cum ar fi imaginile derulate la televizor sau emoții puternice. În momentul plecării în alt timp nu poate lua absolut nimic cu el, nici măcar propriile haine, ajunge gol pușcă, ceea ce îi produce oarece neajunsuri, fiind nevoit să fure, să se bată, să se ascundă. Într-una una din călătoriile sale în timp, la vârsta de 36 ani, o cunoaște pe Clare, viitoarea sa soție, în vârstă de numai 6 ani. De acum încolo întâlnirile celor doi nu fac decât să pună bazele unei povești de dragoste, dar nu lipsită de riscuri. Evident că povestea lor nu începe când mititica de Clare are 6 ani, ci debutează cu o frumoasă prietenie, prietenie în care numai un copil cu inima deschisă poate accepta faptul că străinul din fața sa e posibil să vină din alt timp. Timp de câțiva ani Clare nu face altceva decât să aștepte venirile lui Henry, ajungând, la vârsta tinereții, îndrăgostită iremediabil de el. Se întâlnesc la un moment dat în Chicago, o întâlnire absolut întâmplătoare, într-un timp și un prezent al amândurora, Henry neștiind însă cine este femeia încântătoare din fața lui. Acțiunea romanului nu se petrece neapărat într-o ordine cronologică, firească, ci e dominată mai mult de salturile în timp ale lui Henry. Din păcate tot acest du-te- vino al plecărilor în timp ale lui nu pot schimba absolut cu nimic desfășurarea evenimentelor, ceea ce e scris sau a fost scris, se va întâmpla oricum. Henry va asista neputincios la moartea mamei sale în Ajun de Crăciun, și ca pentru a se vindeca, va ajunge în acel moment al morții mamei sale de nenumărate ori, ca pentru a înțelege ce s-a întâmplat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Henry e un bărbat speriat, și de înțeles când te fâțâi prin timp la voia întâmplării, care are norocul de a găsi o femeie minunată care are tăria de a-l sprijini și de a sta alături de el, indiferent ce îi va aduce ziua de mâine și cum ar putea sfârși el. Din dragostea lor se naște chiar o fetiță care moștenește defectul genetic al tatălui său, însă aceasta are posibilitatea de a alege timpul în care călătorește. Deși la început pare destul de greu de citit, căci nu faci legătura între timpul prezent al acțiunii, cel viitor, Henry are ba 20 ani, ba 43, ești pus oarecum în dificultate, dar odată ce te-ai obișnuit cu mersul acesta al acțiunii nu mai e atât de dificil și cartea va fi devorată. Speri ca Henry să se vindece, să își găsească tihna lângă Clare și să aibă parte de o existență calmă și fericită, să dobândească norocul de a deveni o familie obișnuită și nu una în care atunci când îți e lumea mai dragă soțul dispare, lăsând în urmă doar o grămăjoară de haine. Stai cu sufletul la gură sperând ca el să nu pățească nimic, să nu fie bătut, înjunghiat sau rămas prizonier al altui timp. E un roman de dragoste minunat, cu o idee minunată, cu regret că l-am terminat, vă recomand să îl citiți, vă veți rupe în mod clar de cotidian cu această poveste atipică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

Ajun de Crăciun, Audrey Niffenegger, carte, dragoste, femeie minunata, film, Notebook, Rachel McAdams, roman de dragoste, sotia, utile

Soția călătorului în timp

Audrey Niffenegger Soția călătorului în timp     Am reușit. Chinuit, între mersul la grădinița copilului, serviciu, gătit, curățe...

Scurtă vacanţă la Balcic

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDxlI2JQictmM3AeUhk2prsRQWhXQHLEGL3XWDyTVWJIKYPxq5IMzAL45V0X6J8UgJlfKx3IsOhbUB6mpBqiEYQfgdMoay-a3J-JTRVKu0iCGUCGe_lnzgOUB4hwmyyPbKX4TOmKt-fiA/s1600/Scurta_vacanta_la_Balcic.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="540" data-original-width="960" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDxlI2JQictmM3AeUhk2prsRQWhXQHLEGL3XWDyTVWJIKYPxq5IMzAL45V0X6J8UgJlfKx3IsOhbUB6mpBqiEYQfgdMoay-a3J-JTRVKu0iCGUCGe_lnzgOUB4hwmyyPbKX4TOmKt-fiA/s320/Scurta_vacanta_la_Balcic.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     M-am hotărât într-o duminică că e cazul să plecam într-o vacanţă şi cum nu pot spune că mă înnebunesc după litoralul românesc am ales Bulgaria, Balcic. Cum nu îmi place să stau cu orele la soare să mă întorc pârlită mai ceva ca un rac în oală trebuie să caut destinaţii de vacanţă care să împace şi copil de 3 ani pe care e destul de greu să îl ţii numai într-un loc, să mă împace şi pe mine care, cum spuneam, nu îmi place să rămân uitată la soare şi să îl împace şi pe soţ. Şi m-am gândit că Balcic e alegerea potrivită. Nu mai fusesem niciodată, tot auzeam lumea spunând că e foarte frumos şi că o să îmi placă. O zi întreagă am căutat hoteluri pe Booking, în cele din urmă am ales unul destul de aproape de plajă, piscină, vedere la mare şi mic dejun inclus. Pot spune că a fost o alegere destul de inspirată, cel puţin din punctul de vedere al piscinei, o parte din după-amiază petrecând-o acolo. Spun că a fost o alegere inspirată hotelul cu piscină fiindcă plaja din Balcic e practic inexistentă. Zona liberă, în care nu plăteşti şezlong este extrem de mică, plină de bolovani, cu greu poţi să intri în apă. Dar nici zonele în care îţi poţi plăti şezlongul nu sunt prea numeroase şi cu acces imediat la mare. Am găsit o singură bucată de plajă cu şezlong, 7 leva, adică în jur de 14 Ron, cu acces imediat în apa mării, bucată de plajă nu mai mare de 50 m, suficient cât să încapă vreo 50-60 şezlonguri. Revenind la hotelul care ne-a cazat, de bun simţ, nici luxul de pe lume dar nici sordid.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cred că pe vremuri hotelul cu pricina a fost o glorie a litoralului din Balcic, având în vedere locaţia. Camera cu vedere la mare a făcut toţi banii precum şi drumul care trebuia parcurs până la mare, o scară pietruită în care îţi scoteai sufletul atât la coborâre cât şi la urcare dar extrem de pitorească şi care era parte dintr-un peisaj de vis, ce te ducea cu gândul la miile de paşi ce au urcat pe acolo de-a lungul vremii. Cred că merită să vii din când în când la Balcic pentru mai multe motive:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     1. Grădina botanică care este absolut spectaculoasă şi, evident, castelul Reginei Maria. Despre castel s-au scris multe, nu aş mai putea adăuga eu ceva nou, nu e ceva spectaculos, ceea ce e absolut divin este spaţiul care găzduieşte atât castelul cât şi celelalte clădiri aparţinând castelului. Preţul pe care trebuie să îl plăteşti pentru a te putea bucura de aceleaşi lucuri de care s-a bucurat Regina Maria este de 14 leva, 6 leva castelul, 8 leva Grădina botanică. Nu am înţeles de ce nu se poate plăti un singur bilet fiindcă practic nu ai cum să le vizitezi separat. Trebuie plătite câte 2 bilete la intrare, la nişte chioşcuri separate, la distanţă unul de celălalt. Probabil sunt instituţii diferite, asta e singura explicaţie pe care am găsit-o. Parcul Grădinii botanice te uluieşte efectiv. Cred că e posibil ca de fiecare dată când vii în Balcic să îţi doreşti să îl vizitezi. Este fabulous atât prin mărime cât şi prin diversitate, panoramă, eleganţă. Marea văzută din Grădina botanică e egalată de puţine lucuri.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     2. Balcicul nu este comercial şi probabil cine l-a vizitat îşi doreşte să rămână aşa. Cred că motivul principal este acela că lipseşte plaja cu nisip cum este, de exemplu, la Nisipurile de aur. Balcic este pentru persoane doritoare de linişte, de frumos, de adevărată relaxare şi de meditaţie. E ceva la locul acesta care te încarcă de o energie benefică. Poate e marea, poate faptul că plimbarea de seară pe lângă mare detensionează, nu ştiu, dar în mod clar locul ăsta are ceva magic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     3. Preţul. Balcic, din fericire, e accesibil din punct de vedere financiar. Nu ai nici foarte multe atracţii, nu prea ai pe ce cheltui, în afară de cazare, mâncare, fie că e la restaurant sau la supermarket, în funcţie de buget, nu ai aşa multe tentaţii.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Gheretele cu suveniruri nu sunt din metru în metru, evident că există şi lucrurile alea kitsch de pretutindeni dar nu atât de numeroase încât să te simţi agasat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Faptul că te poţi simţi bine în pielea ta la plajă chiar dacă ai 100 kg. Nu e genul de staţiune în care simţi că ai avea un complex dacă nu ai mers la solar jumătate de an înainte de venirea la mare, nu interesează pe nimeni ce telefon ai sau cum eşti îmbrăcat. Că eşti rus, român, neamţ sau englez nu are nici o importanţă, Balcic este acelaşi pentru toţi şi toţi sunt egali în Balcic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cu siguranţă voi reveni. Mi-ar plăcea ca la bătrâneţe să îmi pot petrece o bună parte din vară aici, să îmi fac plimbarea de dimineaţă şi seară pe malul mării, să citesc, să ascult marea, să mănânc bine, să alerg pe lângă mare, să fiu uşor bronzată şi să îmi port cămăşile de in alb. Să îmi iau o carte şi aparatul de fotografiat şi să rămân uitată în Grădina botanică până la ora închiderii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aparat de fotografiat, balcic, carte, Castelul Reginei Maria, eleganta, Gradina botanica, hotel, leva, litoralul romanesc, panorama, plaja cu nisip, sezlong, utile, vacanta, zona libera

Scurtă vacanţă la Balcic

    M-am hotărât într-o duminică că e cazul să plecam într-o vacanţă şi cum nu pot spune că mă înnebunesc după litoralul românesc am ales...

Iubirile croitoresei

<div style="text-align: justify;"> Iubirile croitoresei</div> <div style="text-align: justify;"> Maria Duenas</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsj4NtDWhw0sSsx8_EZkjFak99hZtrWI3_cjpe4FEf887iAqVcCWclD14g17tw3CXDN7pHOcgdX0NM3Lv54p6l4tLw_kFNb1CFCIXX2HcSZAGfipVHizxERAiFG9VaLtkDEavA1six780/s1600/Iubirile_croitoresei.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhsj4NtDWhw0sSsx8_EZkjFak99hZtrWI3_cjpe4FEf887iAqVcCWclD14g17tw3CXDN7pHOcgdX0NM3Lv54p6l4tLw_kFNb1CFCIXX2HcSZAGfipVHizxERAiFG9VaLtkDEavA1six780/s320/Iubirile_croitoresei.jpg" width="208" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu un an de zile am primit cadou de la mama mea, o cititoare pasionată, Iubirile croitoresei de Maria Duenas. Auzisem vag de ea, de fapt îmi trecuse pe la urechi ceva de un serial cu acelaşi nume şi mama mi-a confirmat că, într-adevar, se făcuse şi un film după cartea cu pricina. Şi am zis că dacă s-a făcut şi film după carte şansele să fie proastă erau destul de mici, trebuie să fii de-a dreptul tâmpit să faci film, serial sau ce o fi el după o carte proastă. Spaniol, serialul cu iz de telenovelă cică ar fi fost chiar bun. Aşa că am purces şi la citirea cărţii, carte care m-a prins şi pe care nu am mai lăsat-o din mână, având toate ingredientele unui best-seller, cum ar spune majoritatea criticilor de carte. Eu nu sunt un critic, sunt un cititor obişnuit, cu o pasiune pentru citit, am mai spus că nu am pretenţia de a prezenta o carte din punctul de vedere al unui critic. Aşadar în Iubirile croitoresei găseşti iubire, aventură şi suspans. Sira Quiroga, o croitoreasă din Madridul anilor de dinainte de războiul civil din Spania, se îndrăgosteşte de bărbatul nepotrivit, oare câte nu o fac, şi ajunge să fie părăsită în Maroc, lăsată fără o leţcaie în buzunar, plină de datorii şi cu ameninţarea expulzării în Spania dacă nu va plăti datoriile făcute de către nemernicul mai sus menţionat. După şocul şi spaima trăite iniţial, Sira, sub oblăduirea unei femei de o obârşie îndoielnică, reuşeşte să deschidă o aşa-zisă casă de modă, sub un nume exotic, Aris Agoriuq, de fapt numele ei inversat. Salonul începe să aibă succes, frecventat de femei de diferite naţionalităţi, atât germane cât şi engleze, şi din această cauză Sira devine eligibilă pentru o poziţie de informatoare pentru guvernul englez. Acţiunea se petrece în preajma celui de-al doilea război mondial şi, deşi romanul este ficţiune, întâlneşti prezenţa unor personaje reale ca Juan Luis Beigbeder, ministru de externe din primii ani ai franchismului, amanta lui, Rosalinda Fox sau ataşatul naval Alan Hillgarth. După ce am terminat cartea de citit, am căutat pe Google informaţii despre cei trei, fiind curioasă cum arătau de fapt şi adevăratul destin al lor. Acţiunea este impregnată atât de exotismul Marocului cât şi de tragismul zilelor celui de-al doilea război. După ce pune pe picioare casa de modă din Tetuan, Sira se vede în poziţia de a părăsi Maroc-ul şi a se stabili în Madrid, având aceeaşi ocupaţie, aceea de a spiona pentru guvernul englez, ocupaţie extrem de riscantă. Sub acoperirea unei croitorese de succes, duce la îndeplinire misiuni destul de riscante, dându-i-se ocazia să se şi îndrăgostească. Sira e un personaj interesant, e plină de femininate, poate şi prin prisma meseriei practicate, e o femeie ingenioasă, mai puţin genul fatal cât o ingenuă descurcăreaţă şi inteligentă. Sira place pentru curajul de care dă dovadă, pentru faptul că nu e spionul-maşină, fără sentimente, ci e omul-spion care are frici, spaime şi îndoieli. Place pentru că e bună, umană. Place pentru că face un lucru extrem de periculos şi palpitant şi pentru că are aura aceea a spionului. Cartea te prinde în mod clar, de aici şi numărul extrem de mare de exemplare vândute, aproximativ 1 milion. Cartea prinde pentru că iubirea se împleteşte cu aventura în acest carusel al spionajului, Sira îndrăgostindu-se de un personaj enigmatic, Marcus Logan, a cărui identitate nu ne este foarte clară până la sfârşitul cărţii. Şi mai prinde pentru că este o carte motivaţională, Sira având puterea şi curajul de a se ridica şi construi o viaţă şi o carieră. Şi cu siguranţă poveştile acestea de succes prind. E o povestire fluidă, frumoasă şi palpitantă şi în mod clar recomandată a fi citită. Mă gândesc să caut să văd şi serialul, sunt curioasă de modelul rochiilor, al atitudinii adoptate de eroină, am înţeles că s-a filmat în foarte multe locaţii, ar fi interesant de văzut. În cazul în care o să o faceţi cadou cumva, aşa cum am primit-o eu, destinatarul vă va mulţumi cu siguranţă, va fi un cadou inimos şi reuşit fără o investiţie financiară foarte mare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

buna, cadou inimos, carte, critic, iubirile croitoresei, Madrid, maria duenas, maroc, nationalitate, salon, sira quiroga, succes, utile

Iubirile croitoresei

Iubirile croitoresei Maria Duenas     În urmă cu un an de zile am primit cadou de la mama mea, o cititoare pasionată, Iubirile croi...

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s1600/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s320/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit persoane întrebând despre ea : Bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. Mi-am dorit-o la fel de tare ca multe alte femei, cu speranța că voi înțelege ceva din psihologia și gândirea bărbatului. Pentru că sare în ochi de la o poștă că suntem diferiți și că vedem lucrurile în mod diferit. Nu vorbesc de diferențe ireconciliabile în ceea ce privește religia, simpatii politice sau ideologice duse la extrem. E vorba de cum percepe fiecare dintre sexe anumite lucruri și situații din viață. Iată de pildă cum vine femeia de la serviciu, care indiferent cu câte persoane a comunicat la locul de muncă, ajunsă acasă e tot nevorbită. Și cui să îi spună ea, săraca ce a mai făcut Popeasca, cu ce pantofi a mai venit încălțată Ioneasca, ce a pățit ea în cursul zilei, decât amărâtului și surghiunitului de bărbat?! Numai că pe bărbat nu prea îl interesează toate treburile astea. Și, în cazul fericit, în care chiar te ascultă, nu că e topit după pantofii Ioneascăi, ci doar pentru că vrea să fie politicos și să nu te amorseze, în următoarele 4 minute de la aflarea informației şi-o va șterge în mod clar din minte. Nu pentru că sunt rău intenționați, ci doar pentru că așa sunt ei programați. Un alt lucru pe care nu e bine să îl faci, e să îi împărtășești informații cât timp se uită la televizor. În cazul ăsta nici măcar nu va simula că este atent, pur și simplu nu se poate concentra asupra a două lucruri. În momentul uitatului la televizor el poate să facă doar acțiunea cu pricina și nimic mai mult, spre deosebire de femei care pot să se uite la televizor, să vorbească la telefon, să își facă unghiile, să aibă o mâncare pe foc, să mai arunce și un ochi la lecțiile copilului și să scoată o mașină de rufe. Citeam o chestie simpatică pe care am și urmărit-o de altfel. O femeie poate să facă multiple lucruri în timp ce se spală pe dinți. Pe când un bărbat va executa doar actul spălării dinților, cu picioarele depărtate la o distanță mică și ușor flexate. Sub nici o formă nu se va duce în altă parte să facă și altceva. Evident că am urmărit și chiar aşa e. Spuneam că femeia când vine de la serviciu e dornică de comunicare. Bărbatul când vine din câmpul muncii nu are chef decât să fie lăsat în pace, atât. Omul vrea să se pună la masă, să se uite puțin la televizor sau ce ocupații o avea el și abia după o perioadă e capabil să interacționeze cu consoarta. Numai că nici o femeie nu poate să aștepte să își termine el momentul de relaxare. De cum intră pe ușă începem a înșira ce a făcut ăla mic, ce roșii bune am găsit, că am făcut curat și fel de fel de nimicuri care ne definesc pe noi, femeile. Să nu înțelegeți că e un lucru rău în modul de a acționa al bărbatului sau al femeii. Nu, fiecare face lucrurile așa cum e el construit. Aud de foarte foarte dar foarte multe ori că femeile sunt cicălitoare. Doaaamneee, de câte ori am auzit eu treaba asta...... Dar nu pot înceta să mai fiu, pur și simplu construcția mea de femeie nu mă lasă să nu mai fiu cicălitoare. E științific dovedit că femeile folosesc până la 21.000 de cuvinte pe zi, incluzând și limbajul non-verbal, spre deosebire de bărbat care folosește numai 7.000 de cuvinte de zi. Dincolo de acestă limită el nu mai poate procesa. Și nu că nu ar mai vrea săracul, ci pentru că nu poate. Partea din creier a femeii responsabilă cu vorbirea e cu 30% mai dezvoltată decât aceea a bărbatului. De aceea fetițele vorbesc și mai repede decât băieții și asimilează mult mai repede limbi străine. În teorie totul sună minunat odată ce afli lucrurile astea, îți spui liniștită că nu ai un bărbat defect care nu vrea să te asculte, te bucuri că nu ai nici tu vreo hibă, ci doar că o parte a cerebelului e mai dezvoltată și lumea ar fi mai frumoasă și mai lipsită de conflicte. Numai că aici se termină înțelegerea feminină fiindcă noi continuăm să trăncănim. Singura problemă a bărbatului referitoare la noi,femeile pleacă de la faptul că vorbim mult, mult prea mult. Ei doresc să le spunem strict ceea ce dorim, la obiect și nimic mai mult. Nu ar trebui să ne simțim jignite sau abandonate, ci doar cred că ar trebui să schimbăm partenerul de dialog. Pentru că în dialogul bărbat-femeie, bărbatul nu caută decât să identifice probleme și să ne ajute. El e incapabil să înțeleagă faptul că noi vorbim doar de dragul de a vorbi, de a împărtăși lucruri. Cred că în momentul în care femeile vor înțelege uneori că e bine să mai și tacă, relațiile dintre sexe se vor îmbunătăți considerabil. Recunosc că mie nu prea îmi iese, seara vin acasă extrem de entuziastă și așa aș vorbi......</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, barbati, carte, cuvinte, femei, limbi straine, promovate, realitatea zilei, sexe, televizor, usa, vorbirea

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

    Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit pe...

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

<div style="text-align: center;"> NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s1600/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s320/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" width="227" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de articole sub titlul Ce mai citim și noi. Azi e rândul cărților pentru adulți (intenționez să vă prezint și cărți pentru piticoţi). Nu, nu cărți din acelea pentru adulți. Am vrut să spun cărți pentru oameni mari. Fiindcă Mos Crăciun există (evident că există) şi fiindcă am fost cuminte m-am trezit în ghete cu “Între Orient și Occident” a lui Neagu Djuvara. Tare mult m-am bucurat, o pândeam de multicel, nu m-am îndurat să dau atâta bănet pe ea. Preț de piață: 70 RON, găsită pe internet cu 40 RON după o reducere aplicată, binișor aș spune eu, cu diferența de 30 RON fie îți mai iei o carte, fie iei altceva. Cartea este minunată, mă bucur că am reușit să o achiziționez (da, eu sunt propriul meu Moș Crăciun). Este o ediție ilustrată, minunat ilustrată aș putea spune, m-am bucurat să văd costume din epoca fanariotă, obiecte de uz casnic, hărți vechi, împărțirea teritoriilor de la 1700. Şi cel mai tare m-am bucurat să văd că noi, românii avem aceleași metehne de sute de ani, că suntem la fel de snobi ca la 1800 și că șefii de stat ne sunt aleși în același fel ca la 1700-1800. Ȋn ciuda faptului că este o carte de istorie e relativ ușor de citit, e o lectură plăcută, doar că trebuie citită în liniștea casei, nicidecum în metrou, pentru că e necesară şi consultarea indexului de la sfârșitul cărții, lucru care nu e tocmai ușor de făcut în mijloacele de transport. Istoria lui Neagu Djuvara explică, pe înțelesul tuturor, asimilarea noastră de către imperiul otoman, asimilare culturală, evident, adoptarea de obiceiuri și straie turcești, făcând o trecere spre etapa occidentalizării noastre. E un mod plăcut de a afla cum se mobilau casele atât în perioada fanariotă cât şi în cea modernă, trecerea de la caftan la fracul european, ușurința femeilor de a-şi schimba garderoba cu influențe turcești cu cele de ultimă modă aduse din Europa. E interesant de aflat situația țăranilor din Muntenia şi Moldova, a țiganilor şi, evident, a boierilor români. O recomand tuturor celor care vor să afle o fărâmă din viața românilor de altădată, o recomand în primul rând ca o lectură altfel decât plicticoasele manuale de istorie (cel puțin pentru mine). Știu că însuși autorul ar fi declarat că a scris cartea pentru occidental, pentru a afla aceștia ceva din istoria şi obiceiurile noastre. Nu ştiu în ce măsură occidentalul obișnuit e interesat de istoria românilor de la 1800 însă românul cu o brumă de cultură cred că ar trebui să știe aceste detalii. Şi, de ce nu, şi cei ce nu gustă în mod special cărțile de istorie ar putea să citească câte ceva din obiceiurile noastre de acum 200-300 ani. Nu pot spune că e o carte pe care nu o vei lăsa din mână, cu siguranță nu e genul de roman fluviu după care e musai să se facă ecranizare, însă e extrem de plăcută, în mod clar educativă şi interesantă. Şi dacă vi s-ar părea, la un moment dat, prea greoaie, puteți lua oricând o pauză şi să citiți altceva până vă veţi hotărî să intrați iar în viețile românilor de acum 200 ani. Şi pentru că lucrurile sunt făcute să se întâmple şi toate au rostul lor pe lume, întâmplarea a făcut să fiu câștigătoarea unor invitații oferite de către Muzeul Municipiului București, valabile pentru Casa Filipescu-Cesianu, muzeu ce găzduiește o expoziție intitulată Muzeul vârstelor. Biletul de intrare e 5 RON, deci e accesibil pentru multă lume. Şi la Muzeul vârstelor am avut plăcerea să descopăr chiar un interviu filmat cu Neagu Djuvara şi am găsit mobilier din perioada următoare epocii fanariote, picturi ale domnitorilor, obiecte vestimentare şi bijuterii din perioada domniilor fanariote. A fost o adevărată încântare să văd ilic mic de copil, paftale şi cercei, lucruri pe care nu ai ocazia să le vezi şi din care să “guşti” la orice pas. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Recomand așadar cu căldură atât lectura acestei minunate cărți cât şi vizitarea expoziției mai sus amintite, cu speranța că veți intra, măcar pentru o perioadă scurtă, într-o altă lume, ca purtat de o mașină a timpului.</div>

carte, carti, de citit, Europa, imperiul otoman, intre orient si occident, istorie, lectura, mijloace de transport, moldova, mos craciun, muntenia, neagu djuvara, perioada fanariota, recomand, utile

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de...

Chris Bohjalian - Dublă constrângere

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1SD2yn4GeUGDXjxi_I2tnaiT3C6b10c5DV8SYEt54ut7BAjN9SNcfkiJVkDA0n3pr6QmWbNwQArHZVMSxKDWNfZfsP7PKIbMtme8EJ6iHiYNIb7BEOQpMNDe9AonZ4RX18RE8dgnHG7c/s1600/dubla-constrangere.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi1SD2yn4GeUGDXjxi_I2tnaiT3C6b10c5DV8SYEt54ut7BAjN9SNcfkiJVkDA0n3pr6QmWbNwQArHZVMSxKDWNfZfsP7PKIbMtme8EJ6iHiYNIb7BEOQpMNDe9AonZ4RX18RE8dgnHG7c/s320/dubla-constrangere.jpg" width="211" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu ceva vreme citeam F.Scott Fitzgerald, Marele Gatsby. Recunosc, cu rușine, că m-a dezamăgit într-o oarecare măsură, probabil şi din cauza faptului că am prostul obicei de a mă ataşa de personaje şi finalitatea, nu tocmai fericită, mi-a provocat această stare de dezamăgire. Dar nu despre Marele Gatsby aş vrea să vă vorbesc, ci despre Dublă constrângere, a lui Chris Bohjalian. Am achiziţionat-o la un târg de carte, cu o reducere, dar nu pot spune că îmi pare rău. M-a ţinut în priză cât timp am citit-o. Cu totul întâmplător am început să o citesc exact după ce am terminat Marele Gatsby. Și dintr-o dată mă aflu în situaţia de a da peste o continuare a celebrului roman.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Laurel Estabrook, o studentă în cel de-al doilea an la colegiu, este atacată într-un orăşel din Vermont, în Underhill, şi aproape violată. În urma nefericitului eveniment, se retrage în ea însăşi ca într-o cochilie, devine foarte puţin sociabilă, pasionată de fotografie şi angajata unui adăpost pentru oamenii străzii. Întâmplarea face ca la acest adăpost îl cunoaște pe Bobby Crocker, pasionat de asemenea de fotografie, un bătrân schizofrenic, fost alcoolic, cu o obsesie bolnăvicioasă pentru o geantă de fotografii pe care o duce în permanenţă cu el. În urma morţii acestuia, Laurel se află pusă în situaţia de a păstra aceste fotografii, cu scopul realizării unei expoziții postume. Și din momentul acesta cartea începe să captiveze, fiind un de thriller poliţisto-psihologic, dacă pot spune aşa, fiindcă Laurel găseşte un instantaneu cu ea însăşi, instanataneu realizat în momentul atacului asupra sa. Recunosc că romanul nu este o capodoperă, e genul de carte care se vrea citită între două cărţi mai serioase. Și recunosc că deși ştiam că Marele Gatsby e ficţiune, m-a prins, fiind curioasă ce evoluţie au avut personajele din cartea mai sus amintită. Nu intenţionez să dezvălui toată intriga romanului dar, în mare parte, acţiunea se desfăşoară în jurul personajelor din Marele Gatsby, autorul fiind probabil pasionat de romanul lui Scott Fitzgerald. Așa că afli că Jay Gatsby a avut un fiu, asta pentru cine a citit marele Gatbsy, și dacă nu, vă invit să o faceţi, că iubita lui, Daisy Buchanan are probleme cu alcoolul și o relaţie bolnăvicioasă și nefericită cu soțul, Tom, că cei doi au avut doi copii... Și toate aceste personaje fac de fapt povestea Dublei constrângeri, în care Laurel a lui Chris Bohjalian începe o goană nebună în a descoperi cine a fost cu adevărat bătrânul locatar al azilului, simţind, cumva, că e legată de acesta. Ceea ce e supărător, la un moment dat, e că autorul revine în mod obsesiv la povestea lui Jay Gatsby, concentrâdu-se mai mult asupra personajelor din viaţa fostului contrabadist. Mi-a lăsat impresia că de fapt povestea lui Laurel Estabrook și a lui Bobby Crocker este povestea secundară, personajele nefiind cele principale, ci doar niște marionete în povestea extinsă a lui Gatsby și a iubitei acestuia, Daisy. Încercând să facă lumină şi să îşi explice apartenenţa lui Bobby la familia fostei iubite a lui Gatsy, căci va descoperi curând că e posibil ca bătrânul fotograf să nu fi fost un simplu om la străzii, Laurel încearcă cumva să îşi înfrunte şi demonii proprii şi să găsească o explicaţie în ceea ce i s-a întâmplat în trecut.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Consider că nu are rost să povestesc mai mult, altfel aș fi pusă în situaţia de a dezvălui finalul romanului, final, care trebuie să recunosc, e destul de tulburător. Și povestind mai mult, aș strica tot farmecul și nu ați mai fi tentaţi să o citiţi. Ar fi păcat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Din moment ce am ales să vă povestesc puțin despre ea, înseamnă că a atras atenția, Chris Bohjalian fiind totuși un autor premiat, acestuia fiindu-i atribuit New England Book Award. Și dacă nu ați citit MARELE GATSBY, vă recomand să o citiți întâi pe aceasta, măcar că vă veţi bucura de lectura unui roman tulburător și celebru care a inspirat, de-a lungul vremii, cineaști, creatori de modă, regizori…</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, celebru, chris bohjalian, fictiune, fotofraf, gatsby, marele gatsby, new england book award, om al srazii, roman, utile

Chris Bohjalian - Dublă constrângere

    În urmă cu ceva vreme citeam F.Scott Fitzgerald, Marele Gatsby. Recunosc, cu rușine, că m-a dezamăgit într-o oarecare măsură, pr...

Târgurile de carte și cărțile cumpărate online

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieykXm6ctXSTItgHD_1gtoOdfHJCOeYwY6AlOd3O9M6c-cLEHY-ws5RCFLNpdU8VBtxXFmMdzc9sIE0Y1HAvJErx5Z4l6ikYv7porAtPV711fpPh0iiP5RzRznt7-DQYbPbD0ClcGYfrg/s1600/T%25C3%25A2rgurile+de+carte+%25C8%2599i+c%25C4%2583r%25C8%259Bile+cump%25C4%2583rate+online.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieykXm6ctXSTItgHD_1gtoOdfHJCOeYwY6AlOd3O9M6c-cLEHY-ws5RCFLNpdU8VBtxXFmMdzc9sIE0Y1HAvJErx5Z4l6ikYv7porAtPV711fpPh0iiP5RzRznt7-DQYbPbD0ClcGYfrg/s320/T%25C3%25A2rgurile+de+carte+%25C8%2599i+c%25C4%2583r%25C8%259Bile+cump%25C4%2583rate+online.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Recunosc că sunt o împătimită a târgurilor de carte. Mai ieși din casă, mai dai un <i>check-in</i> la o manifestare de genul acesta, că dă bine să știe lumea cum că ai fi un om cult, mai vezi și alți oameni culți, dacă ai noroc poate apari și într-un cadru la TV....Dacă ești din București-nu știu cum se desfășoară târgurile astea prin alte părți dar în București mai ai și șansa să achiziționezi niscaiva lucrușoare de la producătorii locali, prin preajma târgului fiind, mai întotdeauna, gherete cu fel de fel de lucruri simpatice. Ah, da, am uitat de fapt scopul vizitării manifestării cu pricina. Lăsând gluma la o parte îmi place să mă duc la târguri de carte. În București sunt două importante: Gaudeamus, Târg de carte școlară, are loc în toamnă; și <i>Bookfest</i>, în primăvară. Merg cu mare plăcere la ambele. Găsești tot ce vrei, de la bestseller-uri la cărți de copii, religioase, muzicale, medicale etc. Numai că, în ultima vreme nu prea te mai poți atinge de ele, și vorbesc aici din punct de vedere financiar. O persoană cu un venit minim pe economie, sau chiar mediu, cu greu va putea să își cumpere ceea ce își dorește. Din fericire se pot găsi și cărți destul de bune la niște prețuri modice, 5-10 RON bucata. Dar ultimele apariții mi s-au părut destul de scumpicele. Știu că arta costă dar nu toată lumea își poate permite. Așa că, cel puțin de doi ani încoace, fac următorul lucru: mă duc la târg, fotografiez ce apare, citesc review-uri, dau raită tuturor standurilor, cumpăr ceva cât să nu dau o gaură prea mare în bugetul familiei și plec acasă. Ajunsă acasă, deschid eu frumușel calculatorul și încep să navighez pe net în căutarea cărților dorite. Există cel puțin trei magazine online în care poți găsi ceea ce cauți la un preț mult mai avantajos. Le pun frumos în wish-list și văd când scade prețul lor. Întotdeauna le-am luat cu un preț mult, mult mai mic decât dacă le-aș fi cumpărat de la târg, uneori chiar am găsit reduceri de peste 50-60%, ceea ce mi se pare extrem de convenabil. Singurul inconvenient ar fi acela că e musai să fii răbdător și să te uiți cam pe toate site-urile care vând cărți. Și, în măsura în care e posibil, să alegi și livrarea gratuită, pentru a nu plăti pe taxa de livrare mai mult decât pe produs în sine. Sau mai poți cumula comenzile cu câțiva cunoscuți în așa fel încât să se poată împărți taxa de livrare. Poate ai noroc și mai prinzi un black Friday, ți s-a mai oferit vreun <i>voucher </i>de cumpărături... și așa poți să îți cumperi ceva ce altminteri te-ar costa infinit mai mult. Evident că nu contest farmecul târgurilor de carte, îmi face o deosebită plăcere să simt mirosul paginilor proaspăt tipărite și să asist la lansări de carte chiar în miezul acțiunii. Ori de lucrul acesta nu poți avea parte răsfoind mediul virtual. Dar din punct de vedere financiar se face o economie considerabilă mai ales când bugetul este limitat. Am ajuns atât de bună la căutat cărți pe internet încât multe dintre cunoștințele mele apelează la mine când au nevoie de o anumită carte. Și sunt convinsă că și editorilor le convine genul ăsta de vânzare. E de preferat să vinzi în felul acesta decât să nu vinzi nimic. Și sunt convinsă și de faptul că se vând mult mai multe cărți în mediul virtual decât se vând fizic la aceste manifestări de cultură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sper ca măcar câteva persoane care țin la buzunarul propriu să considere folositoare informația și să ne vedem la următorul târg de carte, în ciuda faptului că poate am adus un elogiu cumpărăturilor online.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

arta, black friday, bucuresti, buget, carte, carti, editori, Gaudeamus, produs, targ de carte, taxa livrare, utile

Târgurile de carte și cărțile cumpărate online

    Recunosc că sunt o împătimită a târgurilor de carte. Mai ieși din casă, mai dai un check-in la o manifestare de genul acesta, că d...

Cartea ca prim educator

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEK-qozxRT1KTOk0dHuJ0sdMrV_vRTgCqsLbUQpvJOThaxu6R-dQRCPHCw_NfoJJWzOuTcNhI0a-ufocW_AQAarXzY3jtIL6RMPdHDAP9g1yrE8uC2ZodzzXr-If0rKNZyuc4VyF46JqI/s1600/cartea+ca+prim+educator.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="260" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEK-qozxRT1KTOk0dHuJ0sdMrV_vRTgCqsLbUQpvJOThaxu6R-dQRCPHCw_NfoJJWzOuTcNhI0a-ufocW_AQAarXzY3jtIL6RMPdHDAP9g1yrE8uC2ZodzzXr-If0rKNZyuc4VyF46JqI/s320/cartea+ca+prim+educator.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt mama unui copil de doi ani. Cu siguranță o sa spuneți că nu vă interesează și cu siguranță aveți dreptate. Însă eu, ca mamă a acestui viitor adolescent și viitor adult îi sunt datoare. Îi sunt datoare să nu ajungă un tâmpit. Și pot să fac asta punându-i cartea în mână. Chiar am auzit zilele astea un lucru care mi s-a părut foarte frumos: un copil care citește este un adult care gândește.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eu însămi sunt o cititoare, în măsura în care îmi mai permite timpul în zilele astea nebune. Dar încerc să citesc măcar jumătate de oră pe zi. Am zile în care nu reușesc dar am să recuperez când s-o face copilul mai mare. Acum el este prioritatea. Și fiind o prioritate fac tot posibilul să îi transmit și lui dragostea asta de carte. Am început de timpuriu cu niște cărticele de vreo 5 file conținând forme geometrice, culori, animale, obiecte de îmbrăcăminte sau de joacă. Am trecut apoi la povestioare scurte, având pe fiecare pagină câte o propoziție. Recunosc că am avut un exces de zel și am cumpărat și cărticele pe care copilul nu dă doi bani. Dar sunt perseverentă. Mda, cred că am și o problemă cu cumpăratul compulsiv. În orice caz am cumpărat un morman de cărți pentru copii. Din nu știu ce motiv am evitat să îi cumpăr până acum poveștile clasice. I-am spus seara la culcare <i>Albă ca zăpada </i>și parcă nu îmi venea să îi spun copilului că vrăjitoarea cea rea a trimis un vânător să o omoare pe fetiță și să îi aducă inima îndărăt ca dovadă a morții acesteia. Am evitat până acum să îi spun genul acesta de povești. Cred că va avea tot timpul să audă istorisiri sângeroase și prin prisma faptului că e băiat și probabil va fi atras el însuși de ele. Îmi face plăcere să îi citesc cărți cu animale, pui de animale, cărți plăcute, vesele, educative. Cred cu tărie că copilul poate învăța din cărți încă de pe acum. Și cred cu tărie că dacă copilul va vedea în familie că cineva citește, va citi și el. Și mai cred că un copil și un viitor adolescent care citește va avea alt discernământ și probabilitatea ca el să intre într-un mediu periculos va fi ceva mai mică. Evident că nu pot susține că lectura îl va feri de toate pericolele și copilul meu va fi atât de înțelept încât să discearnă între bine și rău doar citind o carte. Probabil nici nu ar fi prea sănătos, cred că e de preferat să dea piept problemelor. Deocamdată copilului din dotare îi place să i se citească. Nu trebuie rugat, are raftul sau personal, cu cărțile lui. Fiind mititel, raftul este pus la nivelul său pentru a avea posibilitatea de a-și alege ce dorește să i se citească. Și asta mi se pare important, să i se dea posibilitatea de a alege, chiar de la o vârstă fragedă. Citim în cursul zilei, când am timp (și chef), citim la prânz la culcare și citim seara la culcare. Uneori mi se închid ochii de somn dar „titim”, nu am scăpare. Aș vrea să păstrez ritualul acesta cât mai multă vreme, până va fi capabil să citească singur. Și aș vrea să îl pot determina să citească și de atunci încolo și să intre într-o lume a imaginației și a frumosului. Aș vrea ca copilul meu să fie mai bun și mai cald și mai altruist și datorită cărților. Îmi doresc ca ajunsă la vârsta bătrâneții să pot discuta cu copilul meu, să avem subiecte comune și la rândul lui să își educe propriul copil în spiritul acesta al dragostei de lectură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Aș avea rugămintea ca toți cei care citiți rândurile acestea, și asta înseamnă că sunteți la rândul vostru cititori, citiți-le copiilor, nepoților, strănepoților dacă aveți posibilitatea. E important să le faceți cunoștință cu un univers plin de magie, de aventura și de frumos.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, carti, citim, cititoare, copil, discernamant, dragoste, frumosului, imaginatie, mama, ritm, subiecte comune, utile, varsta batranetii

Cartea ca prim educator

    Sunt mama unui copil de doi ani. Cu siguranță o sa spuneți că nu vă interesează și cu siguranță aveți dreptate. Însă eu, ca mamă a...

Cărţile de dezvoltare personală

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfP5J-DfZ4sZMt5APEPIPLjS3HhwXg9cSG7GJWK43QxzsGXMKPYPfhDR9oCei0KpvVQ9NbF8OIbdYtSMYkLFP1GWpMeWSL75tE6kDNJT12wLmUyvPh_VqcvScfoQxktY2-coqkWgkgZ_oQ/s1600/book-igloo-miler-lagos-4.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="211" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjfP5J-DfZ4sZMt5APEPIPLjS3HhwXg9cSG7GJWK43QxzsGXMKPYPfhDR9oCei0KpvVQ9NbF8OIbdYtSMYkLFP1GWpMeWSL75tE6kDNJT12wLmUyvPh_VqcvScfoQxktY2-coqkWgkgZ_oQ/s320/book-igloo-miler-lagos-4.jpg" width="320" /></a></div>     În ultimul deceniu sunt la mare căutare cărțile de dezvoltare personală, știți, acelea de genul “Cum să....”. Dacă nu ai încredere în tine nici un pârț mai cu aplomb nu poți să dai. Și ce e mai trist pe lumea asta decât un pârț care nu are încredere în el? Aşa că ce faci? Intri repede pe net, nu de alta dar e mai ieftin să îți iei cărți din mediul virtual decât să vizitezi o librărie sau târg de carte, și cauți ceva care ar putea să îi redea încrederea unui pârț sănătos. Pârțul este fericit, tu ești fericit că nu mai ai probleme abdominale, toată lumea din jurul tău este mulțumită și asta numai cu costul a 19 RON cât a costat cărțulia la reduceri. Dintr-o dată ești mai fericit, mai plin de încredere că tu însuți ai reușit să faci asta, tu cu propriile forțe.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Există cărți de dezvoltare personală în care conținutul e cam același, diferă doar autorul, coperta și editura. “Cum să ai încredere în tine”, “Cum să faci mai mulți bani”, “Cum să faci o pisica cu scabie (recunosc că nu știu dacă și pisicile au scabie) să se lase mângâiată din 15 mișcări”, “Cum te autodepășești când mergi cu bicicleta pe un trotuar plin de mașini cu ștergătoarele ridicate”, “Cum să te simți bine în pielea ta dacă ai 170 kg și 1.55 cm”...... Cum să...... Cum să....Ah, da, am uitat, există și cărți despre auto-hipnoză. Cred că intră tot la dezvoltare personală. “Cum să te hipnotizezi în 5 pași ca să cânți mai frumos ca un cocoș la răsărit”. Și cărțile astea, culmea, se caută. Recunosc că am citit și eu așa ceva, m-a ajutat teribil. Doar că încă mai aștept să văd rezultatele. Și nu numai că se caută, se și fac bani din ele. Bani mulți. Răsfoiam ceva mai devreme despre mediul virtual și chiar am dat peste o chestie în care ți se spune cum să muncești doar 4 ore pe săptămână și să te umpli de bani. Probabil miliardarii lumii sunt niște tâmpiți care își dedică viața și sănătatea și multe multe ore pentru a ridica niște imperii financiare, când ar fi atât de simplu să citească o carte din asta de dezvoltare personală, picior pe picior, relaxați pe terasa ce dă spre răsărit. Şi uite așa am deveni cu toții niște cititori pasionați de lectură ajutătoare, am munci acolo 4-5 ore pe săptămâna și ar intra banii în trăistuță teancuri-teancuri și lumea ar deveni un loc mult mai frumos.</div> <div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Încă mai sunt în căutarea cărții potrivite care să mă ajute să trăiesc așa. Sau- “276 metode în care să te calmezi imediat când ești pe punctul de a avea un conflict”. Nici asta nu mi-a ieșit încă. Nu mă pot imagina pe mine însămi la locul de muncă, atunci când începe o dispută, închizând ochii, masându-mi podul palmei, numărând în sinea mea până la 50 sau stând cu mâinile sub apă. Parcă și îmi văd interlocutorul, uitându-se trăznit la mine când număr eu ca proasta până la 50. Nici șefului meu nu cred că i-ar conveni prea tare abordarea asta. Dacă fac așa de două, trei ori, cred cu tărie că voi ajunge să muncesc de acasă doar 4-5 ore pe săptămână.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu contest că este posibil să existe însă și lecturi de genul acestora care te pot ajuta; probabil de aici și tirajul mare. Mă gândesc că cineva a avut succes în urma acelor strategii, așa că ceva, ceva trebuie să meargă. Când găsiți rețeta succesului, cum faci să devii frumos, deștept, calm și bun, vă rog să mă anunțați și pe mine, sunt direct interesată.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> </div>

bun, calm, carte, carti dezvoltare personala, cost, destept, fericit, frumos, frumusete, reduceri, strategie, utile

Cărţile de dezvoltare personală

    În ultimul deceniu sunt la mare căutare cărțile de dezvoltare personală, știți, acelea de genul “Cum să....”. Dacă nu ai încredere în...