Când simți că nu mai poți, ia o mingiuță anti-stres

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ZfZEoMtHuuNPHEcHYTSur8ANjpCpkonTP_p34oJSWZVTVYM6c7RwTpwAfR6Hod0L9YPQ0cacGZjz7nP6lAADYaRV_gr0l2nDq-NJR1vKlD34aHX5eUjYcU93BeHuqeYnDj5Fpzdf9NM/s1600/Cand+simti+ca+nu+mai+poti+ia+o+pisicuta+antistres.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ZfZEoMtHuuNPHEcHYTSur8ANjpCpkonTP_p34oJSWZVTVYM6c7RwTpwAfR6Hod0L9YPQ0cacGZjz7nP6lAADYaRV_gr0l2nDq-NJR1vKlD34aHX5eUjYcU93BeHuqeYnDj5Fpzdf9NM/s320/Cand+simti+ca+nu+mai+poti+ia+o+pisicuta+antistres.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sau un hamburger. Sau o porție de cartofi prăjiți. Sau un elefant. Sau o floare. Sau o mașină. Nu, nu sunt sub influența unor substanțe halucinogene, sunt doar mama unui copil de 4 ani suferind de hiper-activitate și mama unui copil care simte că nu mai poate când copilul nu are pace sau începe să țipe. Și țipă, nu glumă. Țipă atât de tare încât îmi este frică să nu mă trezesc la ușă cu Protecția copilului sau, mai grav cu Poliția. Căci, urlând atât de tare, cine e în necunoștință de cauza, poate crede că îmi maltratez copilul. Ete na, copilul urlă că nu vrea să se spele pe mâini, urlă că i-am deranjat papucii dintr-o anumită poziție, mai exact, papucii domnișorului trebuie să stea într-un unghi de 45 grade față de cum e poziția soarelui la o anumită oră.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Exagerez, evident, dar nu prea mult. Copilul are niște manii mai ceva ca un bătrân cu tabieturi. Și dacă bătrânii cu tabieturi au tendința să fie morocănoși și să bombăne în barbă, copiii cu manii sunt extrem de vocali. Am încercat tot soiul de variante, ba chiar l-am și urecheat și să știți că nu îmi e rușine, fiindcă și nervii mei obosesc și încep să urle. Am țipat și eu, ba chiar mai tare decât el. Nici asta nu e soluție, nu numai că nu îl va potoli, ba chiar începe să urle și mai tare și trebuie să stau cu geamurile închise în toată casa, în plină vară, de frică să nu mă trezesc la ușă cu te miri ce instituție de ar vrea să îmi ia copilul. Am încercat să îl ignor, am încercat să mă închid în baie, am încercat să mă dau și cu capul de pereți, poate dacă leșin nu mai e atât de grav. Nu știu dacă am greșit eu atât de tare în ceea ce privește metoda educațională sau dacă ăsta este temperamentul copilului sau dacă e doar o perioadă, treaba e că nu mai pot. Și cum Dumnezeu le vede pe toate și știe când nu mai poți, mi-a scos în cale o pisică anti-stres. Cum ziceam, nu sunt sub nici o influență de halucinogene. Există niște, să le spun jucării, obiecte, confecționate dintr-un soi de cauciuc, unele dintre ele chiar mirositoare, care, odată strânse în mână, își revin foarte repede la forma inițială. Pot lua forma unor pisici, câini, hamburgeri, înghețată, cartofi prăjiți sau cine știe ce le-o fi dat prin cap producătorilor chinezi, fiindcă bag mâna în foc că sunt comercializate de pe Aliexpress. Prețurile variază undeva între 5 Ron și 30 Ron, în funcție de mărime și de locul achiziționat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Glumă sau nu, jucăria asta își face treaba. Am luat două și i-am sugerat copilului, ca de fiecare dată când simte nevoia să urle, să dea din picioare, să strângă în pumnuleț mâța aceea roz gumată. Rolul acestor jucărioare este tocmai de a scăpa de stres, de a te elibera de preaplinul la care ești supus. Cred că ele au fost inițial destinate adulților enervați de locul de muncă, de trafic, de prețuri, de oamenii politici, de alimentele procesate, de sistemul de sănătate, de sistemul de învățământ. În cazul ăsta cred că ar trebui să am o valiză de mingiuțe anti-stres. Treaba e că, cel puțin în cazul copilul meu, a funcționat. Are una în sufragerie, la vedere, una o cară peste tot după el. Probabil simte că are undeva o pârghie și tot ceea ce nu poate gestiona, emoțional vorbind, proiectează asupra acelei jucării gumate. Una dintre jucării a mers cu noi la Muzeul Antipa, în mijloacele de transport în comun și de fiecare dată și-a dovedit eficacitatea. Îmi pare rău doar că am descoperit-o atât de târziu, nu mă așteptam să fie așa un succes. Intenționez să îmi achiziționez și eu una, aș vrea să cred că îmi va fi de același ajutor, căci trăim într-o epocă, în care, din păcate, nici noi adulții nu mai știm să ne gestionam emoțiile.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

achizitie, Aliexpress, anti stres, copil, emotii, forma initiala, gestionarea emotiilor, hiper-activitate, jucarie, locul, pisici, politia, protectia copilului, soare, spalat pe maini, stres, urle, vreme

Când simți că nu mai poți, ia o mingiuță anti-stres

    Sau un hamburger. Sau o porție de cartofi prăjiți. Sau un elefant. Sau o floare. Sau o mașină. Nu, nu sunt sub influența unor subst...

Sătulă de atâta parc - Aventuri săptămânale cu copilul în vacanță - Partea I

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwfQcjJMV4VdiEJ0L6RnshqPtoqXy3a_sWot19Iag7N2q4N75GXurixKqUwuiZ4UtFDHFSi55jrKrTm25yvolEqbSXMXBcOxB4TyO_Hth7w8IyVOy6DCXGa8YnXAyTS-9myygstq6v6uk/s1600/Satula+de+atata+parc+-+Aventuri+saptamanale+cu+copilul+in+vacanta+-+Partea+I.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="894" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwfQcjJMV4VdiEJ0L6RnshqPtoqXy3a_sWot19Iag7N2q4N75GXurixKqUwuiZ4UtFDHFSi55jrKrTm25yvolEqbSXMXBcOxB4TyO_Hth7w8IyVOy6DCXGa8YnXAyTS-9myygstq6v6uk/s320/Satula+de+atata+parc+-+Aventuri+saptamanale+cu+copilul+in+vacanta+-+Partea+I.jpg" width="178" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Copilul meu merge la o grădiniță de stat și, în timpul verii, are vacanță. Probabil aș fi putut să îl duc și pe perioada verii la o grădiniță însă am optat pentru ținerea lui acasă din câteva motive: unul ar fi acela că am un loc de muncă ce îmi permite să stau în unele zile cu el acasă, pentru zilele în care nu sunt eu cu el am găsit o doamnă minunată și o bunică, a copilului evident, la fel de minunată. Nu stă numai bunica cu el căci e destul de năzdravăn și bunica i-ar face față cu greu. Un al doilea motiv ar fi acela că s-a adaptat destul de greu la grădiniță și m-am gândit că nu ar fi o idee tocmai bună să îl obișnuiesc cu un alt colectiv doar pentru o perioadă de trei luni. Și ultimul motiv care m-a determinat să îl țin acasă a fost acela de a-l obișnui cu acest ciclu, perioada de grădiniță, urmată de vacanță, căci peste doi ani se va duce la școală și ritmul acesta îi va fi. Numai că e destul de solicitant să stai aproape zi de zi cu copilul, în condițiile în care ai și un loc de munca și în condițiile în care trebuie să faci și toată treaba în casă. Toate mamele ar trebui să știe despre ce vorbesc. Așa că m-am gândit ca, o dată pe săptămână, să facem ceva diferit decât obișnuitul mers în parc. Avem niște părculețe în jurul locului unde stăm însă diminețile este absolut plin de bebeluși cu mămici aflate în concedii de maternitate și copilului meu, având 4 ani, îi vine greu să își găsească un partener de joacă . El se bucură extrem de tare de acest ritual, după o lună de zile a ajuns să mă întrebe, extrem de nerăbdător, ce facem mai special în ziua respectivă . Cu speranța că poate vă vor inspira aceste idei, am să vă împărtășesc din ele. Să nu vă imaginați că fac lucruri excepționale, însă pentru un copil de patru ani reprezintă niște aventuri nemaipomenite, după cum el însuși mi-a mărturisit. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">         Așadar, prima aventură bifată a fost Insula copiilor din parcul Herăstrău. În ciuda faptului că am permis de conducere de ani buni, nu conduc, nu este o activitate care să îmi provoace cine știe ce plăcere, mă descurc la fel de bine atât cu mijloacele de transport în comun cât și cu taxiuri sau UBER. Ca să ajungem pe Insula copiilor am fost nevoiți să luam vaporașul care ne-a lăsat la o distanță de aproximativ 400m. Intrarea, în cursul săptămânii este de 30 RON, plătește numai copilul, intrarea adultului fiind gratuită. Copilul are la dispoziție niște structuri gonflabile uriașe, pe care să sară, să alunece, să se joace și să țopăie. Locul este gândit ca o grădină uriașă, pe alocuri cu mese și scaune, în așa fel încât și adultul să poată sta să își tragă puțin sufletul, fără să alege după copil încoace și încolo. Fiind în cursul săptămânii, locul nu a fost aglomerat deloc, mă gândesc că în weekend, când intrarea se plătește 40 RON este ceva mai plin. Este un loc perfect pentru a serba ziua copilului, chiar organizează evenimente, din păcate nu cunosc prețurile pentru asemenea petreceri. Cred că punctele de atracție ale acestei insule sunt reprezentate de corabia aflată chiar la intrarea stabilimentului, corabie pe care te poți plimba în voie și de pe care poți admira lacul Herăstrău și în interiorul căreia există și un loc de joaca și câteva jocuri pentru cei mai mari și, ceva mai ascuns privirilor, este un loc de joacă etajat, cred că le știți cu siguranță din Mall-uri, acelea securizate cu plasă. Noua ni s-a părut grozav acel loc, structurat pe trei nivele, cu o tiroliană micuță, tunele de plasă și câte și mai câte, abia am reușit să urnesc copilul de acolo.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     A vrut chiar să și dormim acolo, nu i-am putut îndeplini dorința, trebuind să îl și hrănesc înainte și negăsind mai nimic de mâncare. Cred că la sfârșit de săptămână funcționează și un restaurant. Sau poate funcționa și în cursul săptămânii însă nefiind atât de multă lume s-au gândit să nu mai deschidă. Am petrecut câteva ore în care copilul a fost extrem de încântat. Singurul dezavantaj, asta pentru cei ce nu au mașină, este distanța, fiind destul de greu să te sincronizezi cu vaporaș sau sa mergi prin parc o bucată destul de mare de drum. Recomand acestă locație în cursul săptămânii, dacă ați avea o zi liberă să duceți copilul acolo, îi veți face o mare bucurie, prețul nefiind unul atât de mare pentru numărul de ore pe care îl veți fi petrecut acolo. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Va urma</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copil, gradinita de stat, loc de munca, parc, parcul herastrau, saptamana, uber, utile, vacanta

Sătulă de atâta parc - Aventuri săptămânale cu copilul în vacanță - Partea I

    Copilul meu merge la o grădiniță de stat și, în timpul verii, are vacanță. Probabil aș fi putut să îl duc și pe perioada verii la o...

Primul meu traseu cu biciclete Ape Rider

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxuwBS80UMqFAPhl2rhKvId1sEbMWxC05LtrLw0IVpY7weaHEFnDb8ykDb-Nf2hw_7nVeNJC-aEWTGi54uMkje4MTsuoigqUBi_qHKgafK_eMY-hG0q7eKxodZWvRCv3EuA97MZXWPCo/s1600/Primul_meu_traseu_cu_biciclete_Ape_Rider.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="536" data-original-width="960" height="178" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjTxuwBS80UMqFAPhl2rhKvId1sEbMWxC05LtrLw0IVpY7weaHEFnDb8ykDb-Nf2hw_7nVeNJC-aEWTGi54uMkje4MTsuoigqUBi_qHKgafK_eMY-hG0q7eKxodZWvRCv3EuA97MZXWPCo/s320/Primul_meu_traseu_cu_biciclete_Ape_Rider.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De la bun început trebuie să specific că nu sunt o veterană în ale <i>biciclitului</i>. Am învățat destul de târziu să merg pe bicicletă, asta însemnând aproximativ acum vreo două luni de zile. Din fericire, am un Decathlon în proximitatea casei și managerii acestui magazin au un sistem extrem de bun, în sensul că poți proba produsele lor, role, biciclete, trotinete. Forțată fiind de copilul meu care are 4 ani și merge bine pe bicicletă, am zis că e cazul să îmi iau inima în dinți și să învăț să merg și eu. Am fost de vreo 3 ori la magazinul mai sus menționat, de vreo două ori am căzut, însă am prins curaj și într-o dimineață de duminică, am fost în Herăstrău și am închiriat una din bicicletele acelea galbene. Am mers două ore fără nici un incident, nu am căzut, nu m-am speriat, astfel începând să îmi placă foarte tare senzația de a merge cu bicicleta. În acea duminică, în drumul nostru prin parc, în preajma Berăriei H, am văzut parcate o sumedenie de biciclete Pegas, roșii, noi, o frumusețe. Mi-am pus întrebarea firească ce se întâmplă cu armata aceea de biciclete, ca mai târziu să caut, cu ajutorul amicului meu Google, informația dorită.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Astfel am aflat că s-a lansat o aplicație de Bike sharing, mai exact să împarți bicicleta și cu alți utilizatori. Sistemul este extrem de simplu: instalezi aplicația Ape Rider, te autentifici cu datele personale, introduci un număr de card, de pe care am înțeles că se va bloca suma de 69 RON, ca o garanție. În momentul în care dezinstalezi aplicația, suma ți se va elibera și vei putea beneficia de ea iar. Soțul meu și-a instalat aplicația a doua zi de la lansare și a beneficiat de un bonus de 100 Ron, nu a mai fost necesară introducerea cardului bancar și a mers bine merci folosind balanța aceea de 100 Ron. Poți introduce în balanța ta de utilizator absolut orice sumă dorești, ti se va retrage în funcție de cât mergi cu bicicleta. 30 minute costă 1.9 Ron, însă dacă ai depășit cele 30 minute chiar și cu un minut, va trebuie să plătești tot 1.9 Ron. Treaba e că bicicletele acestea mi-au trezit extrem de tare interesul și, înainte de a mă decide ce bicicletă să îmi achiziționez, am zis că e cazul să mai merg ceva kilometri. Interesul a fost trezit și de faptul că le-am văzut cam peste tot în București. Așa că, luni dimineața am dus una bucată copil la grădiniță și am luat calea parcului Herăstrău, hotărâtă să văd care e treaba cu aceste biciclete. M-am dus tot la Berăria H, se mai împuținaseră între timp. Am deschis aplicația, am scanat un cod de bare aflat pe antifurtul bicicletei, trebuie activat GPS-ul telefonului și Bluetooth-ul, și bicicleta cu numărul 99991848758 a fost a mea. Chestia frumoasă e că ți se arată numărul de kilometri parcurși, numărul de calorii, durata și costul închirierii. A fost o reală plăcere să pedalez într-un Herăstrău gol, la ora 9 dimineața. După vreo oră m-am simțit teribil de curajoasă și am îndrăznit să ies pe Șoseaua Kiseleff, unde există o pistă amenajată special pentru bicicliști. În afara faptului că este o bicicletă destul de mare pentru mine, eu fiind destul de mică de statură, nu am ce reproșa. Asta m-a făcut să mă hotărăsc să cumpăr o bicicletă pliabilă. Am lăsat bicicleta tot în preajma Berăriei, ca alt utilizator să o poată folosi. Când ți-ai terminat treaba cu ea, o lași unde dorești, nu m-am dumirit încă dacă există locuri special amenajate pentru aceste biciclete, tind să cred că nu, căci am văzut parcate cu nemiluita în cele mai neașteptate locuri, am avut vreo două chiar în fața blocului în care locuiesc. Pe roata din spate au un soi de dispozitiv care blochează bicicleta, aplicația ți se închide și ai un sumar al traseului parcurs.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În după-amiaza aceleiași zile am mai luat o dată o bicicletă, de data asta am mers în familie, luând și soțul una. Microbul s-a prins de mine, așa că peste câteva zile m-am întrecut pe mine însămi și am avut curajul teribil de a ieși chiar pe șosea, printre mașini. Mi s-a părut destul de periculos, Bucureștiul nu e chiar un oraș prin care să mergi cu bicicleta, pe trotuar nu ai loc, fie de mașini parcate, fie de pietoni, pe șosea e periculos, uneori neexistând loc de trecere. Ce mai e interesant e faptul că în momentul în care deschizi aplicația, poți vizualiza toate bicicletele din zonă și îți poți și rezerva una. Costul pentru o rezervare de 30 minute este tot de 1.9 Ron. Sistemul mi-a plăcut foarte tare, este extrem de util când vrei să te deplasezi mai repede către un mijloc de transport, cu condiția să ai pe unde merge, și mai e util și pentru cei ce nu posedă o bicicletă proprie și vor să se bucure de câteva ore de pedalat. Cu siguranță mi-a plăcut, voi mai folosi aceste biciclete până o voi cumpăra pe a mea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

achizitie, antifurt, beraria h, bicicleta, bicicleta pliabila, bike sharing, copil, costul inchirierii, Decathlon, gradinita, numarul de calorii, utile

Primul meu traseu cu biciclete Ape Rider

    De la bun început trebuie să specific că nu sunt o veterană în ale biciclitului . Am învățat destul de târziu să merg pe bicicletă,...

Caut țară adoptivă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn21rVH2ZtAFEm8e_J1RWosqWv0GkOeVeSjgQPPNhTUVfbvPJXQ5r0vnPIAoVBfAXSxKlKJU9B_tsXzLGuulOjlNy5RZefmVsYXrP7C06QJz15ySFbMkl-QvlZwoWelR1BiGXtDVQp5HM/s1600/Caut_tara_adoptiva.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="568" data-original-width="800" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn21rVH2ZtAFEm8e_J1RWosqWv0GkOeVeSjgQPPNhTUVfbvPJXQ5r0vnPIAoVBfAXSxKlKJU9B_tsXzLGuulOjlNy5RZefmVsYXrP7C06QJz15ySFbMkl-QvlZwoWelR1BiGXtDVQp5HM/s320/Caut_tara_adoptiva.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am 40 ani, sunt mamă, gospodină, angajată, plătitoare de dări statului roman de 20 ani lungi și uneori chinuitori. Dar am senzația că ultimii doi ani au fost și sunt din ce în ce mai chinuitori și nu pare să iasă soarele și pe cerul patriei ăsteia pentru care plătesc taxe. Așadar mă gândesc din ce în ce mai serios să caut o țară care să mă adopte repejor căci am un copil de crescut și nu aș vrea să crească în mocirla asta. Și nu as vrea ca ajunsă la o vârstă respectabilă să ajung să fiu scuipată, și la propriu și la figurat, de te miri ce jigodii ce nu au frică de justiție sau respect față de moralitate sau umanitate. Sunt un locuitor al acestei țări care trăiește absolut normal, care are un salariu mediu pe economie, care are o casă pentru care s-a înhămat ca un prost să plătească pe o durată de 30 ani. Da, știu, am fost proastă, dar decât să fi stat cu soacra, am preferat să trag ca vita 30 ani.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că atunci când am luat decizia să nu dau zeci de mii de euro pe chirii unui necunoscut care mă poate scoate din casă când are el chef, nu m-am gândit că voi ajunge să urmăresc fluctuația indicelui Robor mai ceva ca atunci când îl cântăream pe cel mic, bebeluș fiind, să văd câte zeci de grame a mai luat în greutate. Atunci când m-am înhămat să plătesc o casă atâția amar de ani nu m-am gândit că veniturile salariale vor rămâne la același nivel, în timp ce utilitățile, mâncarea, textilele și benzina se vor scumpi până ce vor ajunge la un prag astronomic. Atunci când m-am înhămat să plătesc o casă nu m-am gândit că după mai puțin de cinci ani îmi va veni să îmi iau lumea în cap fiindcă justiția se duce de râpă, sistemul sanitar pleacă tăvălug la vale, economia o să cadă cu totul pe noi iar educația va deveni ceva de care vor râde copiii copiilor noștri. Am greșit când nu am prevăzut că toți oamenii valoroși vor pleca spre alte meleaguri și aici vom rămâne conduși numai de pleavă și de scursuri, de un ministru al învățământului care nu știe să facă un acord sau de un ministru al muncii care nu poate să facă un simplu calcul matematic în ceea ce privește salarizarea. Pur și simplu nu m-am gândit și acum îmi pare teribil de rău. Așa că mă gândesc extrem de serios să las aici și casă și loc de muncă și pământul patriei și să fug unde văd cu ochii. Sunt conștientă că nu umblă câinii cu covrigi în coadă în nici un loc de pe planeta aceasta suprapopulată dar parcă ca aici nu mai e nicăieri. În România s-a ajuns de nu se mai respectă absolut nici o lege, nu mai există conduită morală, căci cei ce încă o mai au o vor pierde curând, nimiciți de cei ce nu au nici un sistem de valori. Refuz să îmi cresc copilul într-o țară care te învață numai să furi și să iei șpăgi, în care infractorul e favorizat, în care plătim mai mult pentru hrana pușcăriașilor decât pentru educația copiilor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Refuz să îmi cresc copilul într-o țară în care practic plătim ca să putem muri, o țară în care banii se duc numai și numai pe mâncare, pe medicamente și pe utilități și în care nu îți poți permite să te duci 3 zile amărâte într-o stațiune la munte. Refuz să îmi cresc copilul într-o țară în care părintele muncește câte paisprezece ore pe zi ca să îi poată plăti copilului un after-school sau o creșă fiindcă nu poate prinde un loc la o creșă de stat și pentru care trebuie să facă o cerere de înscriere exact din momentul în care a născut. Refuz să mai trăiesc într-o țară în care șansele să fiu bătută pentru un loc de parcare sunt maxime, în care oricum nu respectă nimeni absolut nimic. Și, mai presus de orice, refuz să mai trăiesc într-o țară în care acceptam atâtea abuzuri doar pentru 100 Ron în plus la salariu sau la pensie. Refuz să trăiesc într-o țară ai cărei conducători își bat joc de o populație întreagă doar pentru folosul lor iar populația continuă să îi aleagă tot pe aceia. Așadar, caut o țară adoptivă în care să am puterea să mai și trăiesc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

chirie, copil, cresa, decizie, gospodina, lege, loc de munca, mama, parinte, realitatea zilei, salariu mediu, tara adoptiva

Caut țară adoptivă

    Am 40 ani, sunt mamă, gospodină, angajată, plătitoare de dări statului roman de 20 ani lungi și uneori chinuitori. Dar am senzația ...

Bătaia ruptă din rai

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrneCISoJNXfknpPfOtgfrG6SHO1L-x3oL0RPRlq7LvL0NKVNq0rdP4quyc5q6Ots3y-c6ESi73MiN8x05NYO6bwPjpQDqonHjVBlcJyOfqrDKjAX8AyRd7vTIZulO_dIuEIIp6MwdEg4/s1600/Bataia_rupta_din_rai.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="489" data-original-width="870" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrneCISoJNXfknpPfOtgfrG6SHO1L-x3oL0RPRlq7LvL0NKVNq0rdP4quyc5q6Ots3y-c6ESi73MiN8x05NYO6bwPjpQDqonHjVBlcJyOfqrDKjAX8AyRd7vTIZulO_dIuEIIp6MwdEg4/s320/Bataia_rupta_din_rai.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Fac parte din generația celor care au încasat-o zdravăn de la părinți. Nu spun că o meritam sau nu, habar nu am, nu știu dacă îi scoteam așa de rău din fire încât să fiu bătută, nici nu mai contează după atâția ani, cert e că am fost copil bătut. Ba poate totuși contează și contează cu atât mai mult cu cât am copil acum și poate trebuie să reconsider normele astea educaționale. Nici nu știu dacă să îmi judec părinții sau nu, probabil nu ar trebui, bătaia fiind singurul sistem de parenting pe care îl moșteniseră și ei de la părinții lor. Judecata mi-ar șopti să îi condamn, inima ar spune să iert. Numai că generația asta de părinți care și-a bătut odraslele a lăsat moștenire copiilor tot acest sistem educațional. Și să vedeți ce îmi ajunge la urechi zilele trecute și asta de la o persoană cu educație, nicidecum un om crescut și lăsat în voia sorții, un om cu o carieră în spate pentru care a învățat pe brânci. Așadar îmi spune omul zilele trecute, cu o seninătate debordantă, că își bate copilul de 3 ani cu cureaua. M-am îngălbenit la propriu. Nici măcar eu, copil bătut, nu cred că la vârsta asta să fi fost agresată în felul acesta. Și omul a continuat să îmi spună, la fel de netulburat, că, în momentele în care greșește, îi dă copilului nu știu câte curele la fund. Să mă ierte Dumnezeu, cât poate greși un copil de 3 ani încât să îi aplici această pedeapsă?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Și pe mine mă enervează copilul fiindcă țipă ca din gură de șarpe, la 7 dimineața, că i s-a rupt banana. Și pe mine mă enervează pentru că urlă din toți rărunchii că nu vrea să se îmbrace decât cu pantalonii roși. Și mai țip și eu la rândul meu, că nu mai poți, deși mi-am propus ca nici să nu mai țip. În orice caz, ca mamă țipi, la un moment dat ți se obișnuiesc și urechile cu creșterea de decibeli și ajungi să țipi într-una. Încă nu am ajuns acolo, sper să nici nu o fac, tocmai citesc o carte legată de educația copiilor și legătura dintre părinte-copil și încerc să aplic cele citite. Voi reveni și cu un review asupra cărții cu pricina, este vorba de <b>Părinți liniștiți, copii fericiți</b> de Laura Markham. Așadar, recunosc cu penitență că am țipat și eu la copil și, cu și mai mare rușine, spun că i-am dat și la fund. Nu am scuză însă e posibil ca fiind copil bătut, cum am mai spus, să îmi fi rămas ceva sechele din copilăria timpurie. Fac tot ce îmi stă în puteri să nu mai repet acest gen de comportament și mi-a părut teribil de rău de palma aceea la fund, ori în momentul în care l-am auzit pe acest om educat cu câtă seninătate îmi spunea că își bate copilul cu curea, mi-a venit să vărs. Ba mai mult, omul era de-a dreptul intrigat că copilul bătea alți copii la grădiniță. Om bun, păi ce ai fi vrut să facă? Să le cânte? Tu îți altoiești copilul acasă, nu îi cânți cântecele cu broscuțe și arici. O zi întreagă am avut un sentiment de rău la gândul acelui pui. Ceea ce e foarte trist este faptul că omul nu este chiar o excepție. Sunt absolut convinsă de faptul că foarte mulți părinți își bat copiii, pretextând că o merită, că nu mai pot, că au făcut ceva inimaginabil. Ce poate face un copil de 3 ani încât să merite o asemenea corecție? Și stau și mă întreb care va fi relația dintre părinte și un copil bătut.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E adevărat că nu trebuie nici să cazi în cealaltă extremă și să îi tolerezi absolut tot copilului, în cele din urmă ești părintele și ești responsabil de educația lui. Dar nu cred că o cafteală zdravănă va educa copilul pe termen lung. Nu va face decât să îl îndepărteze de părinte, poate să dezvolte și ceva sentimente de ură căci copilul bătut se va simți umilit. Mi se pare inadmisibil să bați un copil de 3 ani care nu are nici o formă de apărare în fața adultului, alta decât lacrimile și strigătele. Dacă tu, ca părinte, vrei să bați pe cineva, mergi și bate-te cu unul pe măsura ta, deși nici asta nu e normal dar nu îți măsura forțele cu un prichindel de 15 kilograme. Cred că o soluție ar fi aceea a începerii unei campanii la nivel național care să arate consecințele bătăii asupra unui copil, căci puțini părinți citesc volume legate de educația unui copil. Mă gândesc că e posibil să se desfășoare o campanie televizată, căci toți părinții se uită la televizor. Și din 5000 de familii poate 1000 nu își vor mai bate copiii și poate astfel se va sfârși practica asta barbară și va lua naștere un nou sistem educațional. Sper ca cineva să se sesizeze la un moment dat și să educe părinții, nu să îi pedepsească prin intermediul autorităților tutelare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

autoritati tutelare, bataia este rupta din rai, bataie, copil, copil la gradinita, dimineata, familii, kg, legatura parinte-copil, parinti linistiti, realitatea zilei, sistem educational, termen lung, trist

Bătaia ruptă din rai

    Fac parte din generația celor care au încasat-o zdravăn de la părinți. Nu spun că o meritam sau nu, habar nu am, nu știu dacă îi sc...

Activități de făcut cu copilul în casă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAHUFRgSx931q3GtZi4G-5BAXVNzeOVUwEhOFjAJShqoU76fJWky6CEkW8bwyIPRQLS_nfWYUjDjkNQZDfC7ROc7TuqtLmwBVtxa-Jt9I_Z6-z5xMFOcF7qpS_tqxblM4Ng40xWYeVXps/s1600/Activitati_de_facut_cu_copilul_in_casa.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="389" data-original-width="582" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAHUFRgSx931q3GtZi4G-5BAXVNzeOVUwEhOFjAJShqoU76fJWky6CEkW8bwyIPRQLS_nfWYUjDjkNQZDfC7ROc7TuqtLmwBVtxa-Jt9I_Z6-z5xMFOcF7qpS_tqxblM4Ng40xWYeVXps/s320/Activitati_de_facut_cu_copilul_in_casa.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cum spunea acum ceva vreme un ilustru personaj, iarna nu-i ca vara. Și mare dreptate avea. Cred că se gândea la mamele oropsite care nu știu ce să mai inventeze când e vreme proastă, copilul e bolnav și e consemnat la domiciliu sau pur și simplu mama are treabă în casă și nu își permite ora aceea în care să scoată copilul afară. Ideal ar fi să stai să petreci timp de calitate cu copilul numai că ai momente în care vrei să te simți adult, nu să plimbi motociclete prin casă. Așa că, din când în când, e indicat să mai lași copilul și de capul lui pentru a permite neuronilor obosiți de mamă ocupată să doarmă nițeluș. Am alcătuit o listă cu câteva activități care vă vor ține copilul ocupat o perioadă, cu singura mențiune că nici una din aceste activități nu îl va domoli decât pentru o perioadă limitată de timp. Evident că e mult mai simplu să așezi copilul la desene însă lista aceasta este o alternativă a petrecerii timpului în fața televizorului, eventual cu o pungă de bombonele în față. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Pictura. Nu dă greș niciodată. De fiecare dată când îi propun e dispus să picteze, numai că există și aici un inconvenient. Se murdărește extrem de tare, în ciuda salopetelor pentru pictat. Dacă îi dă prin cap să se picteze și pe mâini cu scopul de a-și lăsa urmele mânuțelor pe hârtie situația nu se prezintă chiar roz. Cu toate acestea este o activitate care ține copilul ocupat o perioadă destul de lungă cu o condiție: să dețină suficiente culori și pensule. Eu am un set de 12 culori, 12 pensule pe care le folosește pentru a desena cu o singură culoare, pentru a nu amesteca vopseaua. Numai să deschidă 12 borcănele de culoare, să își caute pensule, să se apuce să deseneze îi ia vreme. Ce mai reprezintă un inconvenient aici este curățatul după copil. E posibil să va ia mult timp să spălați copil, masa de lucru, pensule, decât a petrecut copilul desenând. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Eu sunt o pasionată a cărților de colorat pentru adulți, am creioanele mele, pixuri cu gel, fel de fel de carioci. Nu prea am vreme să colorez, singura modalitate prin care mai pot păcăli timpul pentru a colora o mandală este să îi propun copilului să coloreze cu mine, copil care va dori să împrumute din culorile mele. Evident că sunt mult mai atractive ale maică-sii decât creioanele lui cerate. Pentru a avea câteva minute de liniște i le dau, cu condiția să nu deseneze pe cărțile mele. Nici activitatea asta nu îl ține prea mult, eu sunt mai consecventă, aș desena mult și bine. Dacă mai am și o muzică bună pe fundal și o cană de cafea cu lapte și scorțișoară pot spune că sunt mai mult decât mulțumită. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Plastilină. Există și aici un dar. E musai să aibă un colț de lucru de la care să nu se miște altfel veți da peste cocoloașe de plastilină uscată în locuri în care nici nu v-ați gândit. Ca și în cazul tuburilor de vopsea e bine să aveți mai multe culori de plastilină și ceva modele cu care se va juca. Probabil peste vreo 10-15 minute vă va chema să modelați împreună dar orice mamă știe că 10-15 minute sunt o pauză binemeritată în care te poți duce, de exemplu, la wc, fără să ai copilul după tine. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 4. În cazul în care aveți băiat, la fetițe nu știu, e posibil să fie mai cumințele prin natura lor, dar dacă e băiat, îi puteți da ceva de meșterit, să facă o căsuță pentru un cățel, un garaj pentru mașini, trebuie să i se pună imaginația la contribuție, să fie creativ, să aibă la îndemână șuruburi, piulițe, șurubelnițe. Dacă șurubelnițele au și baterii iar veți avea câteva minute de liniște. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Baia în cadă. Metoda aceasta nu dă greș niciodată doar că se va răci apa la un moment dat și trebuie supravegheat. De aplicat doar pentru copiii mai măricei, peste 3 ani aș spune. Între timp vă puteți pensa, aplica o mască, pili unghiile, activități ce merg făcute în baie, alături de copil, pentru a putea arunca un ochi la ceea ce se petrece în cadă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Rețineți că toate acestea îl țin ocupat minute, nu ore, nu vă imaginați că veți uita că aveți copil și veți dormi, veți citi sau veți visa. Sub nici o formă nu se va întâmpla așa ceva, indiferent ce ar face tot vă va solicita. Și dacă chiar doriți liniște, să fiți lăsată în pace 20-30 minute, poate aveți o zi extrem de proastă, nu vă simiți bine, nu ați dormit toată noaptea, îl puteți pasa liniștite la desene fără a avea mustrări. 30 minute de desene nu au omorât pe nimeni.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

activitati, baia in cada, carti de colorat, copil, personaj, pictura, plastilina, timp, timpul liber, utile

Activități de făcut cu copilul în casă

    Cum spunea acum ceva vreme un ilustru personaj, iarna nu-i ca vara. Și mare dreptate avea. Cred că se gândea la mamele oropsite car...

Instituția căsniciei

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIWXGDCq8sUU7Dq5jJySrQCJ61OSncApO85pvazb4AbUDAXCX3arslXe5GlsipuPSWXqiYbd85LnSMbUUD4ff-IeBeZ_nkC2Z7N7_0lk_3n5rc9ISgL-3uEoqdgPAuYzpLo45t3oZph1s/s1600/Institutia_casniciei.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="450" data-original-width="900" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiIWXGDCq8sUU7Dq5jJySrQCJ61OSncApO85pvazb4AbUDAXCX3arslXe5GlsipuPSWXqiYbd85LnSMbUUD4ff-IeBeZ_nkC2Z7N7_0lk_3n5rc9ISgL-3uEoqdgPAuYzpLo45t3oZph1s/s320/Institutia_casniciei.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil visul fiecărei femei e să se vadă în rochie albă de mireasă, privind sfielnic sub voalul ivoriu. Multe au norocul sau nenorocul, nici nu știu, de a se vedea în postura aceasta. Numai că, pentru multe dintre ele, visul se spulberă repejor și ceea ce s-ar fi dorit a fi un vis frumos nu e decât un coșmar ambalat frumos în straie de nuntă. Așa că după ce e consumată toată iubirea constați amar că mai bine doar visai. Fiindcă instituția aceasta a căsătoriei a ajuns să fie pusă pe un piedestal și, am senzația, că nejustificat. În numele căsătoriei sunt comise niște abuzuri îngrozitoare, în numele căsătoriei femeile sunt capabile să suporte niște lucruri incalificabile, în numele căsătoriei oamenii își sacrifică viețile. Există foarte puține cupluri cărora căsătoria și actul cu pricina le priește într-adevăr și pot spune cu mâna pe inimi că și-au găsit adevărata menire în viață prin căsătorie. Există foarte puține cupluri care rezonează în așa fel încât căsnicia este fericirea supremă. Numai că fericirea supremă prin intermediul celeilalte persoane se poate înfăptui și fără a semna un act de care nici nu e nevoie de fapt. Ne aruncăm în relații sperând că sunt pentru veșnicie numai că, din păcate, și căsniciile sunt efemere în ziua de azi. Cred că cel mai corect ar fi ca oamenii să aibă relații fără a se căsători, oamenii pot trăi împreună la fel de bine, dacă nu chiar mai bine, și fără să semneze un act care va aduce poate mai multe belele decât fericire.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care nu mai există nici o urmă de comunicare cu partenerul, când simțiți că nu mai e iubire, când sunt la mijloc reproșuri, certuri, ba mai mult, chiar bătăi și injurii, cred că cel mai sănătos ar fi ca partenerii să își poată strânge mâna fără a mai implica justiție, partaje, înfățișări la tribunal, notar sau starea civilă. Ar fi o economie serioasă de bani și nervi. Nu mai merge relația? Asta e. De ce trebuie să mă consilieze mediatorul Ionescu în ceea ce privește căsnicia mea, în condițiile în care habar nu are cum mă simt. În preistorie nu se semna nici un act între parteneri și cred că trăiau la fel de bine împreună. Acum simțim că se pune presiune asupra noastră, dacă ești bărbat, ai trecut de 40 ani și nu ești însurat, fie ești homosexual, fie ești curvar, fie ești labil psihic. Dacă ești femeie și ești sărită de 35 ani și nu ți-ai pus pirostriile cu orice creștin, ești fată bătrână și ai avut ghinion. Ba pardon! Cred că ești mai norocos dacă nu te căsătorești decât a te căsători cu un partener total nepotrivit și să ajungi la divorț în mare parte din cazuri, căci sunt statistici realizate conform cărora mai bine de jumătate din cuplurile căsătorite ajung la divorț. Cred că realitatea e mult mai sumbră însă, cred cu tărie că există mult mai multe cupluri care ar recurge la acest act dar există copii la mijloc, există proprietăți sau bunuri în comun. Și atunci lumea stă și se complace într-o mocirlă fiindcă a preferat la un moment dat să semneze un act și să invite la o petrecere de nuntă peste 200 de nuntași. Cred că numărul divorțurilor a crescut și datorită faptului că femeile și-au câștigat independența financiară și nu mai sunt obligate să suporte orice imbecil numai pentru a fi căsătorite.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iar bărbații pot face lucrurile la fel de bine ca o femeie, căci rufele nu mai trebuie spălate la râu, cu 15 RON ai asigurat un meniu al zilei ce include ciorbă, felul doi, desert, ba chiar și un suc. Și, în ciuda faptului că oamenii sunt total independenți în ziua de azi, în ciuda tuturor tentațiilor sexuale ce apar de ambele părți, în ciuda faptului că numărul divorțurilor crește alarmant, lumea încă semnează niște hârtii. Vrei nuntă? Du-te dom'ne în fața lui Dumnezeu, în aer liber sau în biserică dacă așa îți e voia, îmbracă rochie de mireasă dacă asta îți e pe plac, dar nu îți îngrădi libertatea cu o hârtie la starea civilă. Căci e posibil să nu meargă. Și atunci veți regreta amarnic. Ori dacă te iubești fără nici un act despărțirea e mai facilă, mai ușor de îndurat fără a fi nevoie de tot frecușul birocratic. Da, probabil o să îmi spuneți că dacă sunt copii implicați nu e chiar așa ușor. Ba da, copiii pot crește la fel de bine și fără ca părinții să fie căsătoriți legal. Ba mai mult, un copil va suferi de două ori mai rău dacă își va vedea părinții prinși între certuri la tribunal decât dacă ar asista la o despărțire civilizată care să nu implice termene și judecăți. Eu sunt căsătorită dar dacă ar trebui să o iau de la capăt aș spune pas acestui pas.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aer liber, casatorie, consilier, copil, divort, homosexual, independenta financiara, mediator, realitatea zilei, rochie alba, rochie de mireasa

Instituția căsniciei

    Probabil visul fiecărei femei e să se vadă în rochie albă de mireasă, privind sfielnic sub voalul ivoriu. Multe au norocul sau neno...

Căruciorul de bebeluș vs sistemele de purtare ale copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVFxRRNNDgRcH4obBEL4TjVoB66mHa_Hv2NWxoAZvpsfb_4_RPaQ4L_DnOLASvdLUJSlNQzUUXaRvWUHwAckTYcvpT02bmtnQyhd_hMlKGDXPTU6wyC93BHf4hthkRbQQ647heeHK13qI/s1600/Caruciorul_de_bebelus_vs_sistemele_de_purtare_ale_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="224" data-original-width="353" height="203" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVFxRRNNDgRcH4obBEL4TjVoB66mHa_Hv2NWxoAZvpsfb_4_RPaQ4L_DnOLASvdLUJSlNQzUUXaRvWUHwAckTYcvpT02bmtnQyhd_hMlKGDXPTU6wyC93BHf4hthkRbQQ647heeHK13qI/s320/Caruciorul_de_bebelus_vs_sistemele_de_purtare_ale_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din capul locului trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, câștigător a fost sistemul de purtat, mai exact wrap-ul elastic. Nu am absolut nimic împotriva celor ce aleg căruciorul, nici a căruciorului în sine, numai că, după ce am folosit prima oară wrap-ul nu m-am mai lăsat convinsă să folosesc cărucior. Am ales un sistem de purtare pentru că, imediat după ce am născut printr-o operație de cezariană, abia puteam ridica o banană, nicidecum un cărucior. Locuiam într-un bloc cu 4 etaje, la ultimul nivel, fără a avea un lift, ieșitul cu copilul afară fiind practic imposibil. Nu aș fi putut nici să stau o zi întreagă în casă, în așteptarea consortului care să mă ajute cu căratul căruciorului. Inițial am optat pentru un sistem de purtare total neergonomic până într-o bună zi, noroc că nu l-am folosit decât vreo 3 zile, m-a oprit o doamnă extrem de binevoitoare care mi-a explicat dezavantajele purtării copilului în sistemul acela în care stătea de-a dreptul spânzurat, având o poziție extrem de incomodă și total nesănătoasă. Deși nu cunosc numele doamnei, țin să îi mulțumesc până în ziua de astăzi, căci m-a scutit de multe minute chinuitoare de îmbrăcat, înfofolit și ținut copil în cărucior ca o mumie. După ce am primit sfatul doamnei am ajuns acasă și am început a mă informa și, la scurt timp, am luat decizia de a achiziționa un wrap elastic, fiind cel mai ușor de purtat și cel mai ieftin sistem sănătos de purtat bebeluși, fiind indicat chiar de la naștere. Am plătit fabuloasa sumă de 100 Ron, cred că a fost suma cheltuită cu cel mai mare folos din toată existența mea de proaspăta mămică.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cu ușurință pot enumera 6 beneficii ale purtatului de copil, acestea fiind:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Posibilitatea de a te deplasa oriunde, de la autobuz, care e posibil să fie extrem de aglomerat, până la metrou unde, de asemenea, există posibilitatea de a nu exista un lift și a căra un cărucior pe scări nu e chiar la îndemâna oricui.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Un copil nou născut își va dori să stea lipit de mama lui cât mai mult timp, copilul va tânji după apropierea mamei, a mirosului acesteia, a căldurii sânului. Nu cred că un bebeluș își va dori să stea întins pe spate în cărucior, uitându-se doar la albastrul cerului sau, în cel mai rau caz, la coviltirul căruțului de deasupra sa. Copilul habar nu are de ultimul model de cărucior care se pliază în așa fel încât intră în geantă, copilul nu dă doi bani pe culoarea mov a sezonului, copilul vrea, în mod clar, pe mă-sa. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Posibilitatea de a pleca undeva fără prea multe pregătiri. Ai tras ceva pe copil, l-ai pus în sistem și ești gata de plecare. Am purtat copilul mai bine de un an și nu mi-am făcut vreodată griji că i-ar fi înghețat picioarele, mâinile sau spatele. Era protejat în permanență de căldura corpului meu, nu i-au înghețat niciodată extremitățile în cărucior, nu am investit în zeci de mii de păturici care să îi țină cald.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Posibilitatea de a te deplasa pe orice vreme. Evident că dacă viscolea afară nu am ținut morțis să îmi scot copilul afară însă am putut ieși dacă afară erau nămeți, ceea ce ar fi fost aproape imposibil cu căruciorul, am ieșit când plouă, adăpostiți amândoi doar de o amărâtă de umbrelă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. În cazul în care copilul este alăptat este extrem de ușor să hrănești un copil purtat într-un sistem. Nu trebuie dat jos, nu trebuie ținut în nici un fel de poziție, dacă sunteți mai pudice vă puteți acoperi cu o eșarfă sau o haină, deși nu e firească soluția aceasta, alăptatul fiind un act normal. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 6. A purta un copil până la 1 an sau 2, depinde de copil, al meu după ce a învățat a merge nu a mai vrut să fie purtat, a mai acceptat când și când un sling, ajută nu numai la menținerea siluetei, ci și la subțierea ei. Am rămas după naștere cu 30 kg în plus pe care le-am topit în mai puțin de un an cărând copilul pe mine, în wrap, kilometri întregi. Ce e drept, doar așa adormea dar chiar a ajutat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu regret nici un moment alegerea unui sistem de purtare al pruncilor și nu regret nici un moment că, deși am avut două cărucioare, au sfârșit prin a fi abandonate și dăruite ulterior. Copilul are aproape 4 ani acum și mă uit cu nostalgie când văd mame purtărețe ai căror copii dorm atât de frumos la pieptul lor, cu gura aceea mică, întredeschisă parcă a mirare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

act normal, carucior, copil, esarfa, hauna, lift, nameti, paturica, purtatul copilului, umbrela, utile, wrap elastic

Căruciorul de bebeluș vs sistemele de purtare ale copiilor

    Din capul locului trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, câștigător a fost sistemul de purtat, mai exact wrap-ul elastic. N...

Sacoșica cu senzații

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s1600/Sacosica_cu_senzatii.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="408" data-original-width="612" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgsKWXwr7VVc2keNapVJmzqf7htgGqrikOHEmP0SZm7h-ih4F25466OaGFWG704KL4d13nIXZGPghkoMiZBnXeZJbbcWOmixGyQTu9g4nJC-pUAfch8k2ip3h5_ceUuopGpOoAzMXDzjk8/s320/Sacosica_cu_senzatii.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupic lipicios și plescăit. Mi-a trecut repede însă fiindcă individul mic s-a gândit că e cazul să mă muște vârtos de nas. Am realizat astfel că sunt extrem de multe momente prețioase în viață pe care avem tendința să le ascundem într-un colțișor al memoriei. Le lăsăm acolo și nu le mai dezgropăm niciodată, din păcate. Într-o lume ideală, parfumată și bună mi-ar plăcea să am o trăistuță în care să bag fiecare moment care mă face fericită. Cred că ar fi o traistă enormă, nici nu știu dacă ar putea încăpea acolo tot ceea ce mi se pare frumos pe lumea asta. Și când te-ai simți trist, deprimat, abandonat, neiubit, ai băga mâna în sacoșică, ai scoate o amintire care ți-a umplut sufletul de căldură și viața parcă s-ar colora într-o nuanță ceva mai caldă. Ce lucruri aș băga în sacoșa cu senzații? Multe, dar nu neapărat într-o ordine, ar fi așezate acolo de-a valma.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Felul în care te simți când ți se așează copilul mic în brațe, cum te mângâie, cum râde în felul acela caraghios și gâlgâit, cum doarme lipit de tine, cum spune te iubesc, cum se preface a fi un cățel. Toate acestea sunt atât de prețioase numai că, din păcate, cu trecerea anilor, uităm tot ceea ce ne-a bucurat atât de intens într-o anumită perioadă a vieții noastre. Copilul crește, în anumite familii chiar se produce o ruptură și nimeni nu își mai aduce aminte de cum copilul spunea te iubesc. În mod clar aceste amintiri ar intra în sacoșică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Felul în care ne simțeam noi fiind copii și nu vorbesc de amintirea în sine care are și ea tendința de a se estompa, ci de sentimentul pe care l-am încercat într-o anumită situație: cum mă bucuram când făceam cazemate de zăpadă în fața blocului și veneam acasă ca un șobolan ud, bucuria care m-a cuprins când am primit prima pereche de rotile, și ultima de altfel, căci acelea erau reglabile, le purtai ani la rând. Felul în care părinții noștri ne iubeau și cum ne făceau să ne simțim.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Sentimentul pe care ți-l dă iubirea, fluturii din stomac, zilele întregi de nemâncare, fiindcă nu aveai nevoie decât de dragoste, amintirea plimbatului de mână în parc, statul pe bancă strâns îmbrățișat, partida de sex care ți-a sucit mințile, țigarea de după, ploaia care se aude când stai în brațele persoanei iubite. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Cele mai bune 10 filme și felul în care te fac ele să te simți. Eu, de exemplu, văd Meet Joe Black cam o dată pe an și de fiecare dată plâng în hohote la sfârșitul lui. La fel pățesc cu Green Mile. Cine le-a văzut cred că poate confirma. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Senzația de uitare, de contopire pe care ți-o dă un concert în aer liber, cu o acustică fantastică. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 6. Gustul provocat de mâncare, fie că e dulce, sărat, piperat, acru etc. Modul în care mâncarea bună ți se topește în gură.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;">     Și multe, multe altele. Într-o sacoșică a senzațiilor ar intra tot ceea ce ne-a bucurat vreodată sufletul și inima în așa fel încât atunci când nori negri ți se adună deasupra capului, să bagi mâna în trăistuță, scoți o amintire, ți-o proiectezi pe ecranul minții și, poate, poate, măcar pentru o perioadă soarele va răsari. Cred că viața ar fi mult mai frumoasă și am trece mai ușor peste perioadele urâte ale vieții dacă am avea putința de a retrăi anumite momente ale existenței noastre. Mai cred că am deveni ceva mai buni și mai puțin încrâncenați. Mă scoate din minți copilul pentru că are o criză de plâns la fiecare jumătate de oră? Pac, am băgat mâna în geanta mea de Mary Poppins, am scos senzația provocată de nașterea copilului meu și atunci, cu siguranță, mă voi îmblânzi și nu voi mai avea tendința de a mă rățoi la el și voi încerca să îl iau mai cu binișorul. Mă irită soțul? Bag mâna în aceeași geantă și scot frumușel de acolo felul în care m-am simțit când m-a sărutat prima oară și iritarea poate va dispărea ca un fum. Poate nu trebuie să fie neapărat o geantă mare, senzațiile, sentimentele ocupă un loc infim, chiar spre invizibil. Repet, nu amintirea ar trebui stocată, ci doar sentimentul pe care l-a oferit un anumit moment. Până una alta încerc să valorific fiecare moment frumos, să mă bucur cât pot, căci toate acestea trec ca o clipire de ochi. Vă doresc să aveți fiecare parte de geanta proprie cu senzații.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

amintirea, clipire, copil, copil fericit, copil mic, criza de plans, geanta, marz poppins, moment frumos, ochi, parintii nostri, pereche de rotile, senzatii, sufletul si inima, trist, utile

Sacoșica cu senzații

    Îmi țineam copilul în brațe zilele trecute și aș fi vrut să opresc timpul în loc, voiam să nu se mai termine momentul acela de pupi...

Rolul femeii la maturitate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s1600/Rolul_femeii_la_maturitate.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="399" data-original-width="392" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s320/Rolul_femeii_la_maturitate.png" width="314" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, hai să îi spun moartă, a vieții mele. Am un copil minunat, am o familie, probabil ar trebui să fie de ajuns. Numai că, din păcate, nu e. Simt, din ce în ce mai pregnant, că m-am oprit din evoluție și că aș vrea să fac mai mult, mai mult pentru mine, pentru spiritul meu, pentru inteligența mea, chiar pentru sănătatea mea. Am senzația că în ultimul timp viața parcă e numai casă, gătit, cumpărături, copil, dus copil la grădiniță, făcut curat, făcut liste de cumpărături, să vedem cu ce îmbrac copilul, hai să educ copilul etc. Bine, bine, și eu unde sunt în toată ecuația asta? În momentul în care ai o familie și un copil viața se rezumă numai la asta? Cu siguranță că prioritar este copilul, el fiind mic și neavând îndemânarea de a-și face treburile singur, cu siguranță că trebuie călăuzit în viață și e necesar a i se oferi niște valori demne de urmat. Însă asta este tot? În momentul întemeierii unei familii nu mai ești decât mama sau nevasta și atât? Eh, uite asta mă tot frământă zilele astea. Pentru că nu mi se pare firesc ca de acum încolo să fac numai asta și parcă am ajuns la 40 ani de nu mă simt nici cal nici măgar.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     La 40 ani nu mai e ca la 20 ani când ai impresia că ești nemuritor și invincibil și ai toată viața înainte să realizezi lucruri. Pe de altă parte la 40 ani mai ai încă timp să mai faci și altceva decât să ai grijă de casă. Și m-am trezit la 40 ani cu un freamăt interior care mă îndeamnă să mai fac și altceva, să nu mă plafonez și robotizez de acum, un freamăt care îmi șoptește că spiritul trebuie menținut tânăr indiferent că ai 40, 50 ,70 sau 100 ani. Pentru că în momentul în care a murit spiritul poți să ai și 20 ani că tot un mort viu ești. Așa că la 40 ani mi-am propus, în ciuda lipsei de timp, că e cazul să îmi continui studiile și să fac un masterat într-un domeniu care chiar îmi place și e posibil să îmi aducă și ceva beneficii în viața profesională. Am făcut primul pas, mi-am achiziționat bibliografia, m-am apucat să citesc, nu știu dacă voi avea timp să învăț pentru admiterea din vară, eu sper că da, dacă nu, nu e jale, mă pregătesc pentru anul viitor. Ideea e că am un scop, am un țel de urmat, un țel care mă privește numai și numai pe mine și dezvoltarea mea, nu a soțului, a copilului. Poate să fie orice, nu numai continuarea unor studii, nu toată lumea e făcută pentru viața academică. Poate fi învățarea unei limbi străine, poate fi un curs de gătit, o oră de dans, poate fi învățarea unei respirații corecte pentru orele de yoga, poate fi un curs de pilates urmărit în fața televizorului. Nici nu e nevoie de mulți bani, investiția poate fi minimă, poate doar un abonament lunar la o firmă distribuitoare de internet sau prețul unui manual. În loc să ne uităm prostiți la televizor mare parte din timpul pe care îl avem, putem să facem altceva cu el, putem să investim timp în formarea noastră.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cu siguranță nu e nimic greșit, dimpotrivă, ne poate aduce o sumedenie de beneficii, atât pe plan mental cât și pe plan fizic. Și în mod cert și copilul va fi mândru de părintele său, părinte care face mai mult decât să gătească ciorba și felul doi sau să dea cu aspiratorul zilnic. Aș vrea ca în următorii 5 ani să văd un progres în ceea ce privește propria persoană, aș vrea să nu mai simt apăsarea aceasta a plafonării, aș vrea să văd că viața îți poate oferi o multitudine de variante din care poți alege pentru a te dezvolta căci odată ajuns la vârsta maturității nu înseamnă că nu mai ai nimic de oferit, nu ești valoros numai la 20 sau 30 ani. Aș vrea să văd mai multe femei implicate în mai multe proiecte și, cel mai important, aș vrea să văd femei care nu au uitat de ele. Pentru că, în momentul în care femeia uită de ea și nu mai există decât prin intermediul altora, femeia aceea e ca și inexistentă. Pentru a fi frumoasă, indiferent de vârstă, femeia are nevoie de un scop, scop care să o privească doar pe ea, căci nu poți să crești un copil o infinitate, copilul își va lua zborul din cuib și femeia va rămâne doar cu ea însăși.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

abonament, aspirator, copil, dezvoltare, femei implicate, femeie, formare profesionala, frumoasa, identiate, nemuritor, nici cal nici magar, pilates, rolul femeii, scop, societate, sot, utile, yoga

Rolul femeii la maturitate

    De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, h...

Sătulă de atâta parenting

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s1600/Satula_de_atata_parenting.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="720" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s320/Satula_de_atata_parenting.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel de informații, care mai de care mai folositoare, începând încă din perioada fragedei pruncii. Cum deschid pagina de Facebook, pac, mă lovește peste ochi vreo informație cu privire la modul de alimentație, la felul în care trebuie să îmbrac copilul când e cald sau când e frig, cum sunt educați copiii în Japonia, în Franța sau în Laponia, în ce fel de pat trebuie sa doarmă, pe ce parte trebuie să doarmă, cât timp trebuie să doarmă în funcție de vârstă și multe multe altele. La un moment dat devine extrem de obositor să stai să discerni care informație e prețioasă și care e de aruncat la gunoi. M-am săturat să tot stau să citesc și să pierd timp prețios din viață aflând ce metodă educațională e mai potrivită. Nu mai știu dacă e mai bine să trimit copilul la grădiniță cu sistem step-by-step, Montessori sau Școala Finlandeză. Nu știu dacă să învăț copilul limbi străine de la 1 an sau să îl las să se bucure de copilărie. Oare să îi arăt literele și să îl învăț a citi de la vârsta de 3 ani sau să las copilul să exploreze și să experimenteze senzații și situații?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Pur și simplu sunt într-o ceață totală. Nu știu dacă să intervin dacă un alt copil vine și îi aruncă în cap cu un tractoraș sau să îl las să gestioneze singur situația. Cercetătorii germani spun să lași copilul în pace, că se descurcă și singur. În schimb, în România sau China sau Ucraina mamele spun să intervii, că trebuie învățat copilul să se apere sau să își ceară scuze dacă e în rolul micului atacator. Sunt invadată. Am impresia că am în jurul capului un păienjeniș de informații. Copiii din Danemarca stau în capul gol și la minus 10 grade Celsius. În România nu stau. Nu știu cum stau copiii în Spania, încă nu am aflat. Îl îmbrăcam gros sau nu? Unii zic că îi trebuie o haină în plus, alții spun să îl lăsam mai dezbrăcat, că altfel nu se călește. Există și copii în Siberia și cresc și ăia, deși e frig. Da, sunt debusolată de atâta informație. Nu mai știu dacă am făcut bine că l-am alăptat un an de zile. Poate trebuia să fi continuat, să îl fi alăptat până la 11 ani sau 4 ani, nici nu mai știu. Îi dăm sirop de imunitate sau nu? Îl vaccinăm sau nu? Îl învățăm să facă pipi sau lăsăm copilul să se învețe singur? Nu știu. Pur și simplu sunt confuză. Așa că m-am hotărât să nu mai citesc tot ce îmi cade în mână, cu pretextul că vreau să fiu o mamă informată, și să îmi cresc copilul cum am eu chef și cum simt eu. Dacă am chef să îi pun căciulă, în ciuda faptului că sunt 30 grade afară, și copilul nu ripostează, ba chiar îi face plăcere, am să îi pun căciulă și gata. Dacă vreau să dorm cu el până la 11 ani am să dorm și gata, fără să îmi mai pun întrebarea dacă va ajunge dependent emoțional sau vreun dezechilibrat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu știu dacă voi face bine sau nu, probabil că nu din punctul de vedere al unora, peste ani cu siguranță vor fi alte metode de a crește copiii. Dar dacă intuiția mea de mamă, care nu prea dă greș niciodată, îmi spune că e bine să fac un lucru, am să îl fac cu siguranță, fără să mai citesc miliarde de studii sau de rahaturi citite scrise de te miri cine. Evident că sunt destul de cerebrală și nu am să îmi expun copilul unor riscuri, nu am să îl scot la minus 30 grade îmbrăcat doar în chiloți, pentru că așa aș simți eu. Vreau să cred că am să îmi cresc copilul cu bun simț, chiar dacă va mânca ciocolată, chiar dacă nu am să îi spăl rufele cu fulgi de săpun sau alte chestii ecologice, chiar dacă se va uita câteodată la desene animate sau îi voi da telefonul mobil. Și dacă voi face toate lucrurile ca la carte, tot nu va fi în regulă, tot nu va ajunge adultul perfect, într-o lume perfectă. Tot va avea fricile lui și angoasele și dezechilibrele lui, căci asta este lumea în care trăim. Așadar declar solemn că nu voi mai citi rahaturi pe internet. Mă rog, nu voi mai citi atât de multe rahaturi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

ceata, copil, dorm, imunitate, Japonia, mama, mame, montessori, parenting, siiberia, studii, Școala Finlandeză, utile

Sătulă de atâta parenting

    M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel ...

Ce mai citim: Noi - David Nicholls

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s1600/david_nicholls-noi-coperta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="967" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s320/david_nicholls-noi-coperta.jpg" width="193" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <b>    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parentală ar crește în timp la fel ca puterea de procesare a cipurilor de computer, rafinându-se de-a lungul generațiilor, și acum am trăi într-o utopie de deschidere și înțelegere.”</b></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De când mă știu sunt într-un conflict cu partea feminină a familiei mele, mai exact cu mama. Nu suntem nici cele mai bune prietene dar nici nu pot fi genul de fiică care odată plecată de acasă la noua familie consideră că nu mai are nimic de a face cu familia ce i-a dat naștere. Am tot soiul de conflicte cu mama, ceva mai pronunțate de când am propria mea odraslă fiindcă, evident, nu putem cădea de acord în ceea ce privește creșterea și educația tinerei generații. Așa că abia a așteptat să îmi dea cartea de mai sus, Noi de David Nicholls, carte pentru care autorul a primit titlul de autorul anului la National Book Awards și nominalizarea la premiul Man Booker. Douglas Petersen se trezește într-o bună dimineață, după cel mai liniștit și senin somn, că este anunțat de către soția sa, după o căsnicie de 25 ani, că aceasta și-ar dori să se despartă. Connie, soția lui Douglas, consideră că mariajul lor a ajuns la final și nu mai are rost să continue o căsnicie care nu mai duce nicăieri. Evident că Douglas e de-a dreptul debusolat, în mintea sa căsnicia lor nu avea nimic de reproșat, aveau un băiat reușit, Albie, o casă, o carieră, teoretic tot ce și-ar fi putut dori cineva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, deodată, Connie ar vrea să divorțeze. Amână totuși decizia până după momentul întoarcerii din excursia planificată atât de minuțios de către Douglas, excursie menită să fie un soi de rămas bun al fiului lor care urma să plece la facultate și o încurajare a înclinațiilor artistice ale lui Albie. Romanul este o excursie extrem de interesantă prin multe orașe europene, prin muzee, gări și plaje. În încercările lui de a-și salva căsnicia și de a-și apropia fiul, Douglas, aflat în criza vârstei a doua, face niște ,,greșeli” cum numai un părinte care iubește ar putea să le facă. Cartea este văzută prin ochii lui Douglas Petersen și e văzută într-un mod plăcut, amuzant, cu autoironie și trece prin toate aspectele de care se poate lovi o familie: infidelitate, criza adolescenței, neînțelegerile de zi cu zi cu zi ce apar într-un cuplu, latura financiară etc. E o carte plăcută, de citit în tren sau în avion, e o carte ce pune anumite probleme și oferă confirmarea că fiecare familie are parte de frecușurile sale și că orice ai face ca părinte e posibil să nu fie chiar perfect și copilul va avea întotdeauna ceva de spus și va avea felul său de a privi lucrurile, punct de vedere total diferit de acela al părinților. Printre toate aceste adevăruri universal valabile și totodată extrem de actuale, ești plimbat prin mari muzee europene, Louvre, Prado, Rijksmuseum, ai șansa de a asita la o scurtă istorie a artei, ai șansa, dacă nu ai putut să călătorești până în acele locuri, să arunci o ocheadă la cele mai importante aspecte ale acestor mari orașe europene, scurte descrieri, extrem de pitorești și interesante.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     NOI este o descriere a timpurilor moderne în care adultul muncește de dimineața până seara, pierzând multe ore în trafic și odată ajuns acasă e iritat când îți găsește copilul făcând niște felicitări ce implică mult sclipici, sclipici ce intră în haine, în păr și în mobilă. NOI e o carte despre generația tânără, despre telefoane mobile și rețele de socializare, despre faptul că tânărului îi vine destul de greu să se supună autorității părintești. NOI este o carte despre problemele vârstei a doua, despre faptul că pot interveni neajunsuri legate de sănătate, despre iubire, frică, relații. Pe scurt este o carte reală cu situații în care se poate regăsi fiecare, fie că e părinte sau copil, e o carte cu aspecte fericite și mai puțin fericite, unele chiar tragice. De citit pentru a vedea că nu suntem singuri, că toate familiile se confruntă cu fel de fel de probleme, în ciuda aparenței de fericire pe care o arată lumii exterioare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, casnicie, copil, divort, familie, generatie, istoria artei, man booker, parinte, puterea de procesare, sanatate, timpuri moderne, utile

Ce mai citim: Noi - David Nicholls

    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parenta...

Cum mă iubește copilul meu

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjS0g_9hG9-GNahKw5h_ujUi9-nfK4qeDBVAxkfmNIhyrr9o4WGod4U9uEDS9LWRX8O2wJXqiNO5HAf1lAIeYeGCFJpyEC-PsONV6DmFja61bCbAM-Cmgj3VdQQJHmClLlP_ahSztY0Rtc/s1600/Cum_ma_iubeste_copilul_meu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="791" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjS0g_9hG9-GNahKw5h_ujUi9-nfK4qeDBVAxkfmNIhyrr9o4WGod4U9uEDS9LWRX8O2wJXqiNO5HAf1lAIeYeGCFJpyEC-PsONV6DmFja61bCbAM-Cmgj3VdQQJHmClLlP_ahSztY0Rtc/s320/Cum_ma_iubeste_copilul_meu.jpg" width="281" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Infinit. Până la cer și înapoi. Sau cum îmi spune chiar el, mă iubește până la tavan. Probabil i se pare mult mai mult decât te iubesc-ul meu până la cer. Probabil până la tavan i se pare infinitul din moment ce o spune cu atâta foc și seriozitate. Ce mi-a venit? E simplu. Eram într-o după-amiază cu copilul în pat, cu puiul de arici fără țepi cum îmi place să îi spun. Da, are 3 ani și încă dorm cu el. Nu știu dacă e sănătos sau nu, probabil ar trebui să stea în patul lui, habar nu am. Treaba e că nu are încă patul lui, o să aibă o viață timp să doarmă fără mă-sa, acum încă vrea cu mine și nu pot încă să renunț la sentimentul pe care mi-l dă atunci când în momentul în care se pregătește să adoarmă suspină adânc, își lipește obrazul de al meu și își pune mânuțele de jur împrejurul gâtului meu. Eh, asta e dragoste. Asta e cea mai pură formă de dragoste din toată lumea. Cel puțin până la o anumită vârstă felul în care iubește un copil nu se poate descrie, e ceva absolut indescriptibil. Evident că și mamele își iubesc pruncii. Dar treaba stă cam așa. Ca mamă poți să ai unul, doi, cinci, opt copii și e posibil să nu poți dărui dragoste în aceeași măsură tuturor. Dar puiului de îi ești mamă te are doar pe tine.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     El are numai o mamă și nimic pe lumea asta nu poate înlocui mama. Ca mamă poți să ai momente în viață în care ai suferit o traumă sau ești depresivă și poate exista riscul să îți respingi copilul sau să fii rea cu el. Însă boțul ăla de om nu știe nimic altceva decât mirosul mă-sii. Am văzut acum ceva vreme un filmuleț dintr-o sală de nașteri în care medicii se chinuiau să ia un nou-născut de lângă mama lui. Mi-au dat lacrimile efectiv când am văzut jalea ce l-a cuprins pe cel mic în momentul desprinderii de pe pielea maică-sii. Cum îl puneau înapoi în brațele ei puiul se liniștea brusc, nu era chip să îl iei de acolo. Nu cred că am mai văzut ceva așa emoționant. Eh, și revenind la ceea ce ziceam. Eram într-o zi în pat cu el și s-a lipit de mine atât de tare încât mi s-a taiat răsuflarea. Atunci am avut senzația, prin lipitul acela de mine și stat în brațele mele că mi-a intrat nu numai în suflet, ci și în piele, în țesuturi, în vene. Copilul se contopise atât de tare cu mine încât am avut impresia că suntem unul și același. De cele mai multe ori când mi se pune în brațe am această senzație de contopire și realizez că nu există nimic, dar nimic pe lumea asta mai frumos ca modul în care iubește un copil mic. Pe măsură ce crește se estompează aceste sentimente, însă focul cu care iubește când e mic nu se poate măsura cu nimic. Mă iubește când mă ia de mana și nu vrea să îi dau decât eu să mănânce, mă iubește când țipă că nu vrea să se joace cu taică-su, ci doar cu mine, mă iubește când îmi spune din două în două minute că mă iubește atunci când știe că sunt supărată pe el. Mă iubește când îmi ia fața în mânuțele sale moi și mă mângâie și vrea să îi se mai dea un pupic.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mă iubește când mă întreabă când vin să îl iau de la grădiniță și mă iubește la fel de tare când vrea să își împartă mâncarea cu mine. Mă iubește încă și mai mult atunci când își bagă adânc capul la pieptul meu, cu amintiri probabil de pe vremea în care era alăptat și nu putea adormi decât dacă era ,,mufat” la sân. Mă iubește de când era nenăscut, în burtică la mine și îmi simțea toate emoțiile. Mă iubește atât de tare încât și acum este sensibil la toate sentimentele mele și îmi imită fiecare trăire. Dacă eu sunt supărată și tristă și am momente în care aș vrea să fiu puțin lăsată în pace e mârâit și ciufut și certăreț. Dacă sunt senină, caldă și binedispusă e zâmbitor ca soarele de vară. Nu pot decât să mă bucur de iubirea aceasta fiindcă va veni o vreme când va pleca de lângă mine și își va lua și iubirea aceasta pură cu el. Până atunci am să dorm în continuare lângă sufletul lui, minunându-mă cât de tare poate să iubească puiul ăsta de om.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cer, copil, dragoste, dragoste pura, emotiile, iubeste, ma nou-nascut, mirosul, patul lui, puiul de om, realitatea, sala de nasteri, sentimente, soarele de vara, trauma

Cum mă iubește copilul meu

    Infinit. Până la cer și înapoi. Sau cum îmi spune chiar el, mă iubește până la tavan. Probabil i se pare mult mai mult decât te iu...

Aparențe

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijgXdnJJwwESVpbSsfxwgMrvdSWAxMzeoJjeWvgsJRFQE0V9jtOKiiMYwcYNsPXH9ZHpDQKU8zzIxV0EPfNhcGG1agTskbyajbnz9AIVZ47dEsuOJRkpQfCXk25V7AlBw2DKTJQqxZ7iw/s1600/Aparente.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1136" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEijgXdnJJwwESVpbSsfxwgMrvdSWAxMzeoJjeWvgsJRFQE0V9jtOKiiMYwcYNsPXH9ZHpDQKU8zzIxV0EPfNhcGG1agTskbyajbnz9AIVZ47dEsuOJRkpQfCXk25V7AlBw2DKTJQqxZ7iw/s320/Aparente.jpg" width="180" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Avem tendința de a ne dori tot ceea ce are aproapele nostru, având senzația, greșită de altfel, că cel de lângă noi dacă are o mașină mai scumpă sau mai roșie sau mai lungă ca a noastră este automat și mai fericit. Ne uităm în parcarea de la Mall la o blondă ca scoasă din cutie și suntem invidioși o clipă, crezând că are parte de existența perfectă. Ne dorim o bucățică, dacă nu tot întregul, din ceea ce are ea. Ne dorim acel păr sănătos și frumos, mașina sau geanta scumpă, pantofii cu toc de mii de lei, crezând că asta ne va oferi fericirea. Îl invidiem pe omul de afaceri care conduce un imperiu financiar și își petrece vacanțele la Saint Tropez. O invidiem pe mama care merge la cumpărături alături de soț si de copil, mama care pare că are familia perfectă. Chestia e că din afară toate par frumoase. Numai că, din experiență, spun cu certitudine că nimic nu e ceea ce pare. Fiecare dintre noi are tendința de a masca dureri, de a cosmetiza, de a ascunde adevărul. E posibil ca blonda superbă de la Mall care se suie în mașina aceea de mii de euro să aibă acasă un partener care o înșală, care o abuzează fizic și psihic și singura ei consolare să fie latura financiară. E posibil ca omul de afaceri pe care îl invidiem pentru vacanțele sale exotice să își petreacă mai mult de 12 ore la birou căci o afacere nu se conduce singură și trebuie ținute frâiele în mână în permanență.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E posibil ca omul de afaceri să își vadă familia doar pentru 5 minute la micul dejun, e posibil ca fiul sau să sufere de probleme de comportament și de atitudine sau să consume stupefiante. E posibil ca mama pe care o vedem alături de soț și de copil la cumpărături să fie bătută și să stea alături de partener numai pentru că nu are unde să se ducă sau cum să își crească copilul singură. Ideea e că avem păreri preconcepute în privința a extrem de multe lucruri și de fapt cam nimic nu e ceea ce pare. Avem prostul obicei de a ne concentra mai mult asupra a ceea ce au și fac alții, crezând că au o existență idilică și de invidiat. Așa cum îi privim noi pe alții, suntem priviți la rândul nostru și invidiați. Eu am o familie, o casă, un copil, un soț. Din afară poate totul pare minunat, însă e posibil ca în realitate să fiu nefericită, să am probleme cu încrederea în mine însămi, să am probleme de alimentație. Alții poate invidiază faptul că am un copil minunat, ceea ce e de invidiat, într-adevăr, neștiind că am momente în care mă apucă furia și supărarea. Am prietene care sunt frumoase și slabe, elegante și instruite. Și sunt extrem de nefericite, la limita de a suferi o depresie majoră pentru că soțul abia le vorbește, când vine acasă tot ceea ce face este să se uite la televizor. Am, de asemenea, prietene care au făcut niște nunți de-a dreptul spectaculoase cu bărbați care sunt alcoolici. Tot așa, de afară, totul pare roz. Și ele sunt invidiate. Situația reală nu o cunosc decât ele și câțiva apropiați. Invidiem trecătorul de lângă noi neștiind că poate suferă de o boală incurabilă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Are omul obiceiul ăsta păcătos de a se uita mai mult în ograda altuia decât în a sa. Cred că dacă ne-am concentra mai mult asupra a ceea ce avem și am vedea mai mult părțile bune din existența noastră, în loc de a privi cu invidie în jurul nostru și de a ne consuma neuronii cu privire la ce au alții, am fi mult mai fericiți și împliniți. Râvnim numai la ceea ce au cei de lângă noi fără a avea siguranța că asta ne va împlini. E adevărat că dacă am avea mașina blondei superbe de la Mall am fi bucuroși o perioadă, după care vom vedea o mașina mai frumoasă și o vom dori și pe aceea. Nu îmi explic fenomenul acesta, de a râvni mereu la mai mult, în loc să mulțumim providenței pentru ceea ce avem. Chestia e că nimic nu e ceea ce pare și totul pe lumea asta e doar aparență și înșelătorie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

aparenta, copil, copil minunat, creasca copilul singur, imperiu financiar, inselatorie, mall, micul dejun, omul de afaceri, realitatea zilei

Aparențe

    Avem tendința de a ne dori tot ceea ce are aproapele nostru, având senzația, greșită de altfel, că cel de lângă noi dacă are o mași...

Avantaje și dezavantaje în a face copii la 40 ani

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzQtlyfhOO_JmFuVqUsL4sJBxSKjglNZ1CvwwazOQrKW8nVY9yC4JQShHH12_j6k07BgpTYy5wq7jzA4DujqKovhvFQbXsOkYt8jIY8VSkyzZcz-F8SIPVmQSkHjgyXCp5dXHZjtkltyM/s1600/Avantaje_si_dezavantaje_in_a_face_copii_la_40_ani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="533" data-original-width="800" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzQtlyfhOO_JmFuVqUsL4sJBxSKjglNZ1CvwwazOQrKW8nVY9yC4JQShHH12_j6k07BgpTYy5wq7jzA4DujqKovhvFQbXsOkYt8jIY8VSkyzZcz-F8SIPVmQSkHjgyXCp5dXHZjtkltyM/s400/Avantaje_si_dezavantaje_in_a_face_copii_la_40_ani.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Când am rămas însărcinată aveam 35 ani, când l-am născut împlinisem deja 36. Târziu, ar spune unii, tocmai bine ar spune alții. Dacă aș da acum timpul înapoi și aș putea alege când să îmi vină copilul pe lume aș spune că cel mai bine ar fi fost pe la 30 ani. A avea copil sau copii la 20 ani nu e chiar totuna cu a avea copii la aproape 40. Evident că fiecare vârstă și etapă din viață are avantajele și dezavantajele ei. Din păcate nu știu cum e să ai copil la 20 ani așa că nu pot decât să îmi dau cu presupusul, însă știu cum e să ai copil la 36 ani.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Avantajele de a avea copil la 20 ani:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Într-o oarecare măsură crești împreună cu copilul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - E mai ușor să empatizezi cu el, fiind mai aproape de vârsta lui și de experiențele sale. E mai ușor să îți aduci aminte de copilăria ta când ai 20 ani decât atunci când ai 40.</div> <div style="text-align: justify;"> </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;">     - Iei lucrurile așa cum sunt și nu stai să mai cântărești fiecare situație în parte și nu faci caz de fiecare situație potențial periculoasă pentru că ai o oarecare inconștiență la această vârstă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - La 40 ani, când copilul e deja mare, poți să îți vezi liniștit de viață, căci viața, într-adevăr, poate începe la 40 ani.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Vitalitatea. Calitatea aceasta a tinereții e o comoară, poți să alergi, să te joci, să participi la o groază de acțiuni cu copilul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Dezavantajele de a avea copil la 20 ani:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Latura financiară probabil nu e destul de bine pusă la punct, e posibil ca părinții tineri să stea la rândul lor cu părinții. Cred că important ca atunci când ai copil să ai o oarecare independență financiară. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Resentimentul că nu te poți distra cum o fac ceilalți pentru că trebuie să stai cu copilul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Moștenirea culturală și educațională. E posibil, dar nu imposibil, ca la 20 ani să nu îi poți transmite mari valori copilului pentru că nu ai avut tu vreme să le asimilezi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Imaturitatea emoționala și nesiguranța. Din păcate generația celor de 20 ani a anilor 2017 nu e tocmai coaptă și pregătită pentru a avea copii, aici intervin și posibile tentații extraconjugale, influențe etc</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Avantajele de a avea copii la 40 ani</div> <div style="text-align: justify;"> </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;">     - Stabilitatea financiară. Evident că nu e obligatoriu ca la 40 ani să ai casă, mașină și cont în bancă dar șansele să ai măcar un salariu și un serviciu stabil sunt extrem de mari, nu mai trăiești de pe azi pe mâine, doar cu banii necesari unui pachet de țigări.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Existența unor principii de viață mai sănătoase, cultul anumitor valori, respectul lor, posibilitatea de a crește copilul după anumite norme.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Împlinirea anumitor dorințe, probabil până la 40 ani ai avut timp să ieși și în club și la agățat, ai și băut, ai mai fost pe ici pe colo, în așa fel încât să nu resimți nașterea sau creșterea unui copil ca pe o corvoadă și să ai regretul că ai mai fi avut atâtea de făcut în viață.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Dezavantajele de a avea copil la 40 ani:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Lipsa vitalității. Într-un fel te miști și alergi după copil la 20 ani și cu totul altfel la 40. În cazul în care ești un părinte de tipul sportiv atunci nu ar trebui să fie o problemă la 40 dar la 50 ani cu siguranță mai începi să scârțâi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Apariția sau prezența tabieturilor, emisiunea preferată, cartea preferată în locul statului pe covor și jucat cu mașinuțe. La 40 ani parcă nu prea mai poți să pătrunzi așa ușor în mintea copilului și îți mai vine să îți mai vezi și de ale tale.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Oboseala. Presupunând că ești în câmpul muncii de la 20 ani până la 40 ani ai adunat ceva ore de muncă și orele astea își cam spun cuvântul în relația cu copilul. E greu să vii acasă după 10 ore de muncă și să ieși cu bicicleta în parc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - Diferența mare de vârstă poate fi un impediment pentru că există riscul să existe diferențe de opinii între generații. Ele există oricum dar pe măsură ce trece timpul se adâncesc. Dacă nu ai o sănătate de fier și nu te îngrijești corespunzător cam după 40 ani începi să mai dai rateuri din punct de vedere medical și poți să începi să ai probleme de sănătate. Te poți îmbolnăvi și e greu să ai grija unui copil având probleme medicale.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Până la urmă, lăsând vârsta la o parte cred că a avea un copil e o binecuvântare la orice vârstă, indiferent că e 20, 30 sau 40 ani. Nu e nici o tragedie dacă nu ai, cu siguranță, dar fiecare își știe socotelile sale cel mai bine.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

2017, 30 de ani, avantaje si deyavantaje, copil, imaturitatea emotionala, mintea copilului, stabilitate financiara, utile, vitalitatea

Avantaje și dezavantaje în a face copii la 40 ani

    Când am rămas însărcinată aveam 35 ani, când l-am născut împlinisem deja 36. Târziu, ar spune unii, tocmai bine ar spune alții. Dac...

Gata și Urzeala tronurilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyrDweFUDNqH7b53G0FSFJBZG-Mrcf9gP94qB26RCUlGWgylMeDNan1g38Z6FMTw5yCyCVR7aAfEOmyEqz-WwQEzYwN-QrBOKAqwa3Xoeup5q_sbSUsAYTEvbtU5IO7N4oOncYrhomnKk/s1600/Gata_si_Urzeala_tronurilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyrDweFUDNqH7b53G0FSFJBZG-Mrcf9gP94qB26RCUlGWgylMeDNan1g38Z6FMTw5yCyCVR7aAfEOmyEqz-WwQEzYwN-QrBOKAqwa3Xoeup5q_sbSUsAYTEvbtU5IO7N4oOncYrhomnKk/s400/Gata_si_Urzeala_tronurilor.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Luni la ora 20.00 îmi făcusem toate treburile în așa fel încât la ora serialului să am puțină liniște, să văd în tihnă ultimul episod al sezonului 7. Și așa producătorii au fost cam zgârciți de data aceasta și nu au mai filmat obișnuitul număr de 10 episoade. Ciupercile scoase din cuptor, sosul de usturoi făcut, copil și bărbat așezați la masă. Soțul nu gustă serialul acesta, de fapt nu gustă nici un soi de serial, nu înțelege cum mă pot uita și cum pot aștepta 7 ani să văd un film. La ora 20.00 eram instalată pe canapea. Cert e că am văzut liniștită doar acțiunea din episoadele anterioare. Imediat ce a început filmul copilul a declarat că el nu mai mănâncă, că lui nu îi plac ciupercile. În apărarea mea, să știți că erau chiar bune. Vreo jumătate de oră a stat, la propriu, în capul meu, întrebându-mă unde sunt dragonii. Cealaltă jumătate de oră a întrebat cine e om bun și cine e om rău din Uzeaia toniuiuiiuiuiu ( a se citi Urzeala tronurilor ).</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     La întrebarea aceasta trebuie să recunosc că am cam fost în dificultate. Când m-a întrebat dacă Jaime Lannister e rău sau bun nu am știu ce să îi spun, aceeași problemă am avut-o și cu Bronn. I-am spus fără ezitare că Dany e bună, că Jon Snow e bun, că Cersei în mod clar e rea, că dragonii sunt buni. Restul personajelor, la cele secundare mă refer, au fost toți buni, fără excepție. Îmi pare rau că am păcălit copilul, doar voiam puțină liniște. După ce s-a potolit cu întrebările s-a așezat în fața televizorului uitându-se atent de tot după dragoni. Ce să zic, m-am bucurat enorm. Noroc că episodul acesta a fost ceva mai lung. Una peste alta am reușit să îl văd, chiar așa, distrasă și trasă de păr fiind. Un lucru e cert: autorul și producătorii au reușit să surprindă și de data aceasta. Că Jon Snow nu e bastardul lui Ned o aflasem într-un episod dintr-un sezon anterior, însă nu ieșise la iveală al cui fiu este exact. Că va avea o idilă cu Daenerys Targaryen era previzibil însă nu era de așteptat ca între ei să existe o legatură de rudenie, deși în acest serial, după relația lui Cersei și a lui Jaime nici nu mai ne șocăm sau mirăm.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     M-a suprins, neplăcut din păcate, faptul că Cersei nu și-a dezmințit caracterul, am crezut că mai are o fărâmă de umanitate, nu m-a surprins faptul că Jaime a ales să plece, o așteptam de ceva vreme. M-a bucurat al naibii sfârșitul lui Degețel și tăria de care a dat dovadă Sansa. La asta chiar că nu m-aș fi așteptat, a fost o bucurie să văd frații Stark reuniți. Am crezut că Sansa va fi veșnic o gâsculiță condusă din umbră de infamul Degețel. Cum am spus, autorul nu se dezminte și suprinde iar. M-aș fi așteptat să apară și mama lor, din nu știu ce motiv am senzația că încă mai trăiește și că a supraviețuit miraculos după ce i s-a tăiat beregata în urmă cu vreo două sezoane. Domne', însă dragonul de la sfârșitul sezonului a făcut toate paralele. Zidul s-a dus naibii, pus la pământ dintr-o răsuflare de dragon nemuritor. Atâta speranță pusă în dragonii aceia, și asta încă din primul sezon, și unul din ei, mort, e adevărat, trece în tabăra ălora răi. Asta place la serialul acesta: întorsătura aceasta a evenimentelor. Ceea ce mai intrigă aici e faptul că nu câștigă binele întotdeauna, de fapt așa e și în viață, nu toate se termină întotdeauna bine și frumos și în cântec de viori. Serialul acesta are un realism care te lovește în moalele capului. Acum s-a terminat. Din păcate. E dezamăgitor să mai aștepți un an. Și dacă înainte știai că mai ai ce aștepta sezonul următor este ultimul și după aceea ne punem pofta în cui. Sper că măcar ultimul sezon să se termine așa, ca în filme, adică bine, și oamenii să câștige în lupta cu morții. Până atunci se pare că vine iarna….</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bastardul lui ned, cersei, copil, Daenerys Targaryen, dragonii, jon snow, mancare, sansa, ultimul sezon, umanitate, urzeala tronurilor, utile, zidul

Gata și Urzeala tronurilor

    Luni la ora 20.00 îmi făcusem toate treburile în așa fel încât la ora serialului să am puțină liniște, să văd în tihnă ultimul epis...

Depresia post-natală

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBFYhe5tYs2WVhPVPHFFDJvmDGK86CXtWP4nqZG48s7oWLLAYG50Gkx_47G2km_Cytct5PzJtQFg6MNA0H6F46qsJY3Qpk-HSjV9qdm6hUt4Uq6PBf_hUCQb2VPQr80J5t1XWNYmYkTLk/s1600/Depresia_post-natala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="243" data-original-width="200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBFYhe5tYs2WVhPVPHFFDJvmDGK86CXtWP4nqZG48s7oWLLAYG50Gkx_47G2km_Cytct5PzJtQFg6MNA0H6F46qsJY3Qpk-HSjV9qdm6hUt4Uq6PBf_hUCQb2VPQr80J5t1XWNYmYkTLk/s400/Depresia_post-natala.jpg" width="329" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din păcate depresia post-natală există. Nu sunt basme inventate pentru a scuza o mamă epuizată sau nervoasă. Mama, după naștere, este epuizată și nervoasă, e adevărat și, poate, de neînțeles pentru cei din jur tocmai din cauza acestei maladii. Se petrec niște schimbări hormonale cu noua mamă încât ea devine absolut de nerecunoscut atât pentru ea însăși cât și pentru apropiați. În cel mai fericit caz mama își revine relativ repede, în câteva zile până la o săptămână e pusă pe picioare, gata să ia în grijă suflețelul. Însă, uneori, mama nu își revine atât de repede. Și depresia poate ține chiar până la 2 ani. Eu, personal m-am lovit de așa ceva și am senzația că nici acum nu sunt vindecată deplin și încă mai există reminescențe ale maladiei. Depresia, că e post-natală sau de altă natură e o boală, nu trebuie privită cu suspiciune o persoană care ar putea suferi de așa ceva. Dimpotrivă, persoana afectată ar trebui ajutată ori de câte ori se poate și, cel mai important, mama în depresie trebuie încurajată în permanenţă. Pe mine nașterea în sine nu m-a afectat foarte tare, însă momentele ulterioare m-au cam zguduit și probabil de aici s-a declanșat ceva. De copil m-am ocupat doar eu și soțul meu, fiind destul de greu să gestionez și o gospodărie și să am și grija noului suflet. Cu siguranță dacă e primul copil e și mai greu.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Lipsa somnului, grija legată de alăptare, de felul în care se hrănește sau nu copilul, de câte scaune pe zi are sau de lipsa de îndemânare în a pune scutecul, toate acestea își pun extrem de puternic amprenta asupra mamei. Pe mine cel mai tare m-a dărâmat lipsa somnului. Privarea de odihnă era, pe vremuri, instrument de tortură. După naștere lipsa somnului poate fi considerată, de asemenea, o tortură. Alăptatul la cerere este extrem de obositor și de traumatizant la un moment dat, dacă trebuie să îţi îndeplinești și treburile domestice. În cazul în care mama nu are nici un ajutor, este practic imposibil să te ocupi numai de copil cum ar spune anumite voci. Nu ai cum să lași toată casa baltă, să cadă pe tine și să te ocupi doar de copil. O mamă și o nevastă nu va putea face asta. Este extrem de important ajutorul soțului, al partenerului. Dacă mama nu are sprijinul lui în momentele de după naștere șansele să se recupereze mai repede sunt extrem de mici. Mama are nevoie de tot suportul din lume, are nevoie să știe că face totul bine. Spun toate acestea nu prin ochii specialistului, ci ai mamei care s-a simțit tare zdruncinată după naștere. Mama mai poate suferi și din cauza lipsei stimei de sine, faptul că își vede corpul transformat, cu kilograme în plus, poate vergeturi sau semne ale unei cezariene, poate fi o traumă pentru ea. Va dura ceva vreme până se va obișnui cu noua imagine sau va face ceva pentru a-și recăpăta formele. Și acesta poate fi un motiv care poate declanșa o depresie post-natală.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Deși ai senzația că ești pregătită pentru a deveni mamă, unele femei sunt luate cumva prin surprindere și se obișnuiesc și acceptă mai greu noul statut. Unele femei sunt norocoase și își acceptă maternitatea cu o seninătate ieșită din comun și parcă menirea lor pe lumea a fost doar aceea de a deveni mame. Însă pentru alte femei lucrurile nu decurg la fel de ușor. Specialiștii spun că cel mai indicat este să consulți un psiholog. Eu nu am recurs la așa ceva, cred că cei mai buni psihologi pentru persoana noastră suntem noi înșine. Până la urmă noi ne cunoaștem cel mai bine. Poate nu am dreptate, nu știu, însă eu vreau să cred că noi suntem stăpâni pe sufletul nostru și vindecarea poate veni din interiorul nostru. Fiecare pas făcut pentru vindecare contează: o baie prelungită, o muzică bună, un sărut, o îmbrățișare, un zâmbet din partea persoanei iubite, o mâncare bună, niște kilograme în minus, progresele copilului, faptul că îl iubiți și vă știți iubite de puiul acela de om. Cred că cel mai important este ca mama să își accepte noul statut, să se bucure cât poate de copil fiindcă anii de drăgălășenie trec atât de repede și ar fi păcat ca din acei ani să rămână doar cu negura unor gânduri negre. Ar fi păcat ca copilul să nu se bucure și el de mama lui, cea mai iubita ființă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copil, corpul transformat, depresie post-natala, lipsa somnului, mama, norocoase, primul copil, tortura, utile

Depresia post-natală

    Din păcate depresia post-natală există. Nu sunt basme inventate pentru a scuza o mamă epuizată sau nervoasă. Mama, după naștere, es...