Românii și călătoriile în străinătate - Partea 1

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBxO0-krq81Jk2yN8F2JBcBwlNo_NZeSTKv_HUDBXIwJ761TqGNuuxyP0okxhvkLi4nf8IsCaz2Y9VsQ3dG0jU3R35GbUaDSdea04TDLpnAiXr4ZZJGkeSsLeXcD12u7-NxkR1mhn9hdA/s1600/Romanii_si_calatoriile_in_strainatate_Partea_1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="700" data-original-width="1050" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBxO0-krq81Jk2yN8F2JBcBwlNo_NZeSTKv_HUDBXIwJ761TqGNuuxyP0okxhvkLi4nf8IsCaz2Y9VsQ3dG0jU3R35GbUaDSdea04TDLpnAiXr4ZZJGkeSsLeXcD12u7-NxkR1mhn9hdA/s320/Romanii_si_calatoriile_in_strainatate_Partea_1.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În urmă cu câțiva ani, a pleca în străinătate era apanajul unor clase privilegiate. Pe vremea comuniștilor, plecau numai membrii de partid, nici aceia nu plecau toți, era extrem de greu să primești vize și alte aprobări. După așa-zisa revoluție iar nu se putea pleca chiar așa ușor, majoritatea statelor solicitau vize la intrarea pe teritoriile lor. Și din zi in zi au început să se relaxeze condițiile de călătorie și accesul în alte țări, așa că suntem liberi să circulam absolut unde dorim. Ăsta e un lucru tare bun, ne mai destupăm și noi mințile și mai vedem cum e la alții și parcă am dori să fie și la noi la fel. Dar la noi nu e la fel căci nu facem nimic în sensul ăsta. Noi ne dorim să rămânem autentici, noi dorim să rămânem la fel de români ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Dar românul autentic mai pleacă și peste hotare, din ce în ce mai des. Deja e rușinos să te mai duci la Eforie Nord, acum ne petrecem vacanța la Nisipurile de Aur. Nici asta nu e de condamnat, căci la Eforie nu ai condițiile pe care le oferă bulgarii, ba mai mult, la prețuri mult mai bune. Așadar, românul s-a învățat să plece în străinătate și există mai multe categorii de români ce zboară sau călătoresc cu autocarul peste mări și țări. În aceste categorii, trebuie să specific, că intră și minoritățile, știți voi, cei cu fuste viu colorate si pline de buzunare ascunse. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Românul care se duce să muncească în străinătate. Împins de sărăcie, de cele mai multe ori locuitor al unei zone rurale, acest român pleacă pentru a aduce ceva bănuți acasă, pentru a încropi o gospodărie mai acătării, pentru a trimite bani acasă. Acest român rar vizitează locul în care se află, căci nu prea îi permite timpul, însă, extrem de curios, acest român are o înclinație către limbi străine, căci uită extrem de repede limba română. Întors în țară, va amesteca limba română cu spaniola sau italiana, după caz, în ciuda faptului că în țara în care muncește, nu prea comunică, sau, dacă o face, comunică tot cu compatrioți. Nenorocirea cu acești români e că lasă copii acasă, copii care cresc mai mult singuri. Să nu mă înțelegeți greșit, nu îi condamn, nu îi judec, evident că fiecare vrea să își asigure un trai mai bun. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Românul care pleacă numai sezonier. Adică, românul acesta pleacă numai vara în Bulgaria, obligatoriu numai cu ultra-all inclusiv și, obligatoriu, însoțit de o gașcă de alți români, de obicei câte 4 familii. Merg împreună la plajă, acolo femeile stau de vorbă între ele sau petrec timp cu copiii, bărbații petrec timp sub umbrelă, cu tablele între ei și cu berea la rece. Din când în când bărbații mai intră în mare pentru a se răcori. Când e ora mesei, pleacă împreună, mănâncă împreună, ocupând o masă mare, de o cele mai multe ori de 16-20 persoane. Uneori sunt gălăgioși, asta poate din cauza faptului că sunt mulți. Profită absolut de orice moment al vacanței, căci, fiind all inclusive, ar fi și păcat să nu mănânce sau să bea pe săturate, că doar o dată pe an pleacă omul în vacanță. Femeile fac poze multe de tot, pe care le postează imediat în mediul virtual. După o săptămână, se întorc în România mai grași cu 5 kilograme, foarte bucuroși, împărtășind tuturor ce frumos e la bulgari. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 3. Românul care se duce într-o vacanță scurtă de tot, de obicei de 2 zile, un soi de city break, în care vrea să bifeze cât mai multe. Românul acesta vrea să vadă absolut toate obiectivele turistice, aleargă ca un bezmetic încoace și încolo, căci toate atracțiile nu sunt concentrate într-un singur loc. Schimbă metrou, autobuz, merge pe jos, se întoarce în țară epuizat dar fericit că a văzut atât de multe lucruri, deși e destul de greu să savurezi o excursie în felul acesta. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Românul care își alocă 7-8 zile pentru a se bucura de vacanță, se scoală când vrea, își ia micul dejun pe îndelete, că doar e în vacanță, are vreme să vadă muzee, e conștient că nu poate vizita absolut toate locurile interesante dintr-un oraș, se bucură de străzi, de mâncare, de magazine, de oameni. Din punctul meu de vedere, acest român e cel mai cerebral, nu face mare caz de vacanța lui. Pentru acest tip de vacanță trebuie să ai ceva fonduri puse deoparte, e greu să mergi cu buget redus când stai undeva o săptămână. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Va urma.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, buget redus, calatorie, clasa privilegiata, copii, cuty break, munca in strainatate, realitatea zilei, roman, sezonier, vacanta

Românii și călătoriile în străinătate - Partea 1

    În urmă cu câțiva ani, a pleca în străinătate era apanajul unor clase privilegiate. Pe vremea comuniștilor, plecau numai membrii de...

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ambii parteneri, nu numai mama. Din fericire acum este posibil să stai acasă cu copilul până la 2-3 ani și asta este un lucru extrem de important pentru evoluția ulterioară a copilului. În urmă cu 40 ani se stătea acasă numai 3 luni, copilul era pasat fie la bunici, fie la creșă săptămânală, îl mai luai sâmbătă acasă. Cred că și de asta societatea, de fapt adulții de azi au serioase probleme comportamentale și de atitudine, statul cât mai mult lângă părinți fiind esențial. Lucrurile s-au schimbat, în bine dintr-un anumit punct de vedere, în rău din altele, deh, asta e legea compensației. Stai acasă 2 ani cu copilul dar când te întorci în câmpul muncii eşti bun întors, îţi mai vede copilul ochii doar seara la culcare, îi vede mai mult pe ai doamnei educatoare, ai bonei sau ai bunicilor. Ca mamă, cel puțin când începi serviciul e destul de dificil să le cam faci pe toate şi să mai ai şi senzația că eşti o mamă echilibrată. Dacă nu ai un ajutor minim, şi nu mă refer la bunici, rude sau bone, ci la multiubitul şi adoratul partener cu care ai decis să aduci pe lume urmașul, echilibrul tău de mamă şi de femeie va fugi mâncând pământul. Unde? Cum unde? În timpurile în care nu aveai copil şi singura grijă era aceea de a te gândi cu ce pantofi te încalți mâine. Ca să nu clachezi şi să ajungi o mamă şi o nevastă depresivă şi frustrată e absolut necesar să ceri ajutorul partenerului fiindcă sunteţi doi responsabili de creșterea puilor, nu numai mama. Da, să ceri, pentru că sunt puţine cazurile în care bărbatul se va oferi să stea el în locul tău, să calce el o cămașă sau un tricou, să facă o prăpădită de omletă pentru că tu, ca mamă, pur şi simplu azi nu mai poţi. Experiența m-a învățat că dacă nu cer nu îmi pică nimic din cer. Soțul are senzația că totul e roz şi frumos ca un curcubeu, eu încep să fierb în suc propriu până ajung să dau pe afară. Nu câştigă nimeni cu atitudinea asta. În ziua de azi femeile nu mai stau acasă având doar grija gospodăriei, în ziua de azi femeile muncesc cot la cot cu bărbații, unele ajungând să câştige chiar şi ceva mai mult. Mi se pare stupid ca ajunşi acasă după orele de muncă soţul să fie lăsat să zacă la televizor iar femeia să facă ea, iar, toată treaba. Cred că, din când în când, ar putea şi femeia la fel de bine să stea cu punga de semințe la televizor, uitându-se la Fashion Tv. Nu cred că o educaţie sănătoasă se primește numai din partea mamei iar tatăl să fie prezent doar jumătate de oră, pretextând că e obosit. Şi nu cred că te poţi numi părinte dacă te mândreşti cu copilul tău doar sâmbătă când ieşi în parc cu bicicleta. Copilul are nevoie de prezenţa ambilor părinţi. Atât mama cât şi tatăl trebuie să stea pe covor să se joace cu el, asta cât e mic, sau tatăl să îi insufle o filozofie de viaţă când e mai măricel. Autoritatea paternă nu poate fi înlocuită absolut de nimic. Cred că un copil care stă cea mai mare parte a timpului cu mama e posibil să ajungă tiranic şi despotic, fără ca mama să îşi dorească aceasta, ea având tendinţa de a răsfăţa acel copil. Ori aici ar trebui să intervină tatăl şi să confere un echilibru în educaţia şi formarea copilului. Sunt lucruri pe care mama le face şi le ştie bine şi sunt lucruri pe care tatăl le stăpâneşte. Nu ai cum să fii tată doar seara în faţa televizorului. Nu mai vorbesc că, ajuns la maturitate, în cazul în care copilul e băiat, șansele să dezvolte acelaşi tip de comportament sunt extrem de mari. Ştiu, în acelaşi timp, şi că femeii îi place să le cam facă ea pe toate pentru că, în concepţia ei, ea le face cel mai bine, însă, repet, pentru sănătatea psihică a mamei e bine ca bărbatul să îşi asume rolul de bărbat, şi acela nefiind doar de aducător de salariu, mai mare sau mai mic, nu are importanţă, ci şi de formator al vieţii pe care s-a hotărât să o aducă pe lume. Ai chef să stai să îţi vezi doar de treburile tale fără să faci nici un sacrificiu? Foarte bine, nu aduce pe lume o viaţă nouă, specia se va perpetua oricum. Nu toată lumea e făcută să crească copii până la urmă dar dacă totuşi ai, ocupă-te cu simţ de răspundere de copil şi încearcă să fii ceva mai mult decât un tată de weekend.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, autoritatea paterna, bicicleta, familie, filozofie de viata, gospodarie, mama, nevasta, simt de raspundere, tata, tata de weekend, utile

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

    În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ...

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s1600/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="215" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiADiEp0644FQt_PlgJPC0sSts1oZtg6jx9y38kWnyYCozIDpfu3XXvz61eOp6u4kznt8FGMl3Wql4w4PpMhwbFoQ7AUSbLfrgIt2p-K1UVmQ8lC2ATbvlJo25Fu0m0Rnalviw3b5RZrA4/s320/intoleranta_masculina_la_debitul_verbal_feminin.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit persoane întrebând despre ea : Bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus. Mi-am dorit-o la fel de tare ca multe alte femei, cu speranța că voi înțelege ceva din psihologia și gândirea bărbatului. Pentru că sare în ochi de la o poștă că suntem diferiți și că vedem lucrurile în mod diferit. Nu vorbesc de diferențe ireconciliabile în ceea ce privește religia, simpatii politice sau ideologice duse la extrem. E vorba de cum percepe fiecare dintre sexe anumite lucruri și situații din viață. Iată de pildă cum vine femeia de la serviciu, care indiferent cu câte persoane a comunicat la locul de muncă, ajunsă acasă e tot nevorbită. Și cui să îi spună ea, săraca ce a mai făcut Popeasca, cu ce pantofi a mai venit încălțată Ioneasca, ce a pățit ea în cursul zilei, decât amărâtului și surghiunitului de bărbat?! Numai că pe bărbat nu prea îl interesează toate treburile astea. Și, în cazul fericit, în care chiar te ascultă, nu că e topit după pantofii Ioneascăi, ci doar pentru că vrea să fie politicos și să nu te amorseze, în următoarele 4 minute de la aflarea informației şi-o va șterge în mod clar din minte. Nu pentru că sunt rău intenționați, ci doar pentru că așa sunt ei programați. Un alt lucru pe care nu e bine să îl faci, e să îi împărtășești informații cât timp se uită la televizor. În cazul ăsta nici măcar nu va simula că este atent, pur și simplu nu se poate concentra asupra a două lucruri. În momentul uitatului la televizor el poate să facă doar acțiunea cu pricina și nimic mai mult, spre deosebire de femei care pot să se uite la televizor, să vorbească la telefon, să își facă unghiile, să aibă o mâncare pe foc, să mai arunce și un ochi la lecțiile copilului și să scoată o mașină de rufe. Citeam o chestie simpatică pe care am și urmărit-o de altfel. O femeie poate să facă multiple lucruri în timp ce se spală pe dinți. Pe când un bărbat va executa doar actul spălării dinților, cu picioarele depărtate la o distanță mică și ușor flexate. Sub nici o formă nu se va duce în altă parte să facă și altceva. Evident că am urmărit și chiar aşa e. Spuneam că femeia când vine de la serviciu e dornică de comunicare. Bărbatul când vine din câmpul muncii nu are chef decât să fie lăsat în pace, atât. Omul vrea să se pună la masă, să se uite puțin la televizor sau ce ocupații o avea el și abia după o perioadă e capabil să interacționeze cu consoarta. Numai că nici o femeie nu poate să aștepte să își termine el momentul de relaxare. De cum intră pe ușă începem a înșira ce a făcut ăla mic, ce roșii bune am găsit, că am făcut curat și fel de fel de nimicuri care ne definesc pe noi, femeile. Să nu înțelegeți că e un lucru rău în modul de a acționa al bărbatului sau al femeii. Nu, fiecare face lucrurile așa cum e el construit. Aud de foarte foarte dar foarte multe ori că femeile sunt cicălitoare. Doaaamneee, de câte ori am auzit eu treaba asta...... Dar nu pot înceta să mai fiu, pur și simplu construcția mea de femeie nu mă lasă să nu mai fiu cicălitoare. E științific dovedit că femeile folosesc până la 21.000 de cuvinte pe zi, incluzând și limbajul non-verbal, spre deosebire de bărbat care folosește numai 7.000 de cuvinte de zi. Dincolo de acestă limită el nu mai poate procesa. Și nu că nu ar mai vrea săracul, ci pentru că nu poate. Partea din creier a femeii responsabilă cu vorbirea e cu 30% mai dezvoltată decât aceea a bărbatului. De aceea fetițele vorbesc și mai repede decât băieții și asimilează mult mai repede limbi străine. În teorie totul sună minunat odată ce afli lucrurile astea, îți spui liniștită că nu ai un bărbat defect care nu vrea să te asculte, te bucuri că nu ai nici tu vreo hibă, ci doar că o parte a cerebelului e mai dezvoltată și lumea ar fi mai frumoasă și mai lipsită de conflicte. Numai că aici se termină înțelegerea feminină fiindcă noi continuăm să trăncănim. Singura problemă a bărbatului referitoare la noi,femeile pleacă de la faptul că vorbim mult, mult prea mult. Ei doresc să le spunem strict ceea ce dorim, la obiect și nimic mai mult. Nu ar trebui să ne simțim jignite sau abandonate, ci doar cred că ar trebui să schimbăm partenerul de dialog. Pentru că în dialogul bărbat-femeie, bărbatul nu caută decât să identifice probleme și să ne ajute. El e incapabil să înțeleagă faptul că noi vorbim doar de dragul de a vorbi, de a împărtăși lucruri. Cred că în momentul în care femeile vor înțelege uneori că e bine să mai și tacă, relațiile dintre sexe se vor îmbunătăți considerabil. Recunosc că mie nu prea îmi iese, seara vin acasă extrem de entuziastă și așa aș vorbi......</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, barbati, carte, cuvinte, femei, limbi straine, promovate, realitatea zilei, sexe, televizor, usa, vorbirea

Intoleranța masculină la debitul verbal feminin

    Apăruse acum ceva vreme o carte după care toate femeile se înnebuneau și am senzația că încă e un best-seller fiindcă am mai auzit pe...