Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s1600/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s320/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" width="178" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele sunt emblematice. Sper să mă mai pun la punct acum, când am copil și e necesar să îi alcătuiesc o bază a educației și să îi formez amintiri. Duminica aceasta a fost rândul Muzeului Național Militar, e situat undeva vis-a-vis de Spitalul militar, pe strada Mircea Vulcănescu, dacă nu mă înșel, cred că e fosta stradă Ștefan Furtună. La ora 9.30 am fost acolo, în mod surprinzător am găsit și loc de parcare chiar în fața muzeului, au câteva locuri de parcare special amenajate pentru vizitatori dar nu e obligatoriu a se merge cu mașina personală, muzeul fiind în apropierea Gării de Nord, un nod important în București, existând o sumedenie de mijloace de transport în comun care vă pot lăsa destul de aproape. Muzeul este deschis pentru vizitare de la ora 9 la ora 17, de miercuri până duminică. Prețul unui bilet de intrare este de 16 RON, 4 RON pentru elevi și studenți, 8 RON pentru pensionari și gratuit pentru copiii preșcolari și anumite categorii, cum ar fi copiii instituționalizați, persoane cu dizabilități, veterani de război. M-am dus cu gândul să îi arăt copilului niște tunuri în mărime naturală și niște vehicule de război și m-am trezit acolo că mi-a fost captat interesul într-o măsură mult mai mare decât m-aș fi așteptat. Copilul are 3 ani, nu e interesat de frânturi de istorie, nu a fost chiar fermecat de aceleași lucruri care mi-au plăcut mie, însă vizita la muzeu a fost un real succes. Muzeul găzduiește mai multe expoziții pe o suprafață extrem de mare, nici nu bănuiam complexitatea lui, deși am trecut prin preajma acestuia de nenumărate ori.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Turul muzeului se începe de la subsol, cu o expoziție de istorie străveche, iar pe măsură ce mergi la etajele superioare, treci prin diferite etape ale istoriei militare și nu numai, existând astfel o expoziție a istoriei veche, medievală, modernă și contemporană. Este un muzeu extrem de bine pus la punct, complex și, în ciuda specificului militar care poate nu e pe placul tuturor, oferă niște informații foarte utile în ceea ce privește evoluția omenirii. Clădirea principală se întinde pe trei etaje, noi am vizitat muzeul în această ordine, începând cu corpul central, ieșind apoi în curtea interioară, punctul de atracție pentru cei mici. Curtea interioară se întinde pe o suprafață de aproximativ 2000 m pătrați, plini efectiv de vehicule blindate și artilerie. Nu am să intru în detalii tehnice în ceea ce privește echipamentul militar, neavând priceperea necesară. Aici i-a plăcut cel mai mult puștiului și datorită faptului că era în aer liber și a putut să mișune pe unde i-a poftit inimioara. Soțului i-a plăcut în pavilionul Aviației și echipamentului aeronautic care, trebuie să recunosc, a fost o reală surpriză, atât din cauza numărului foarte mare de vizitatori cât și din punctul de vedere a celor expuse, uimirea fiind dată de apariția modulului de coborâre a navei spațiale sovietice Soyuz 40. Se pot face poze, poți să arunci un ochi unde vrei, cu condiția să nu pui mâna chiar peste tot.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ce mi-a plăcut mie? Expoziția de trăsuri. Acolo am fost singuri și domnul care se ocupa de pavilion a fost extrem de drăguț și mi-a istorisit amănunte neobișnuite despre exponate, cele mai multe fiind originale și aparținând Curții Regale din perioada 1866-1947. Am încheiat turul cu o ultimă expoziție, expoziția uniformelor miliare românești și o expoziție a armamentului medieval, modern și contemporan. Cu siguranță aș fi aflat mai multe dacă aș fi avut mai mult răgaz dar copilul se plictisise la un moment dat, promit că am să revin când va fi mai măricel și va percepe altfel lucrurile, căci sunt mult, mult mai multe de văzut decât am apucat să văd. Pentru un tată cu un copil de peste 10 ani cred că este excursia perfectă, nu se vor plictisi ore bune. Recomand cu căldură, dacă aveți o zi liberă, mergeți la acest muzeu, nu veți regreta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copilul, detalii tehnice, echipament aeronautic, expozitie, generatii, istorie, muzeul militar, rusinos, tata, trei generatii, utile, zi libera

Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

    Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele s...

Rolul tatălui în educația și creșterea copilului – partea 2

<div style="text-align: center;"> Tații implicați</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqDm9mXzQBN7GYAbQIEIm-bouxveLc7yMOiNq3nlACwlBzWlsVFKaswdERAMy_DnC4vKKZoQIQU8W8RyjzQWzrkOVK-Y964HIynWJry_J-KUXMA5CC9FK2ErkL71BbTaImwLEtBw-16LM/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copilului.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="553" data-original-width="800" height="221" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgqDm9mXzQBN7GYAbQIEIm-bouxveLc7yMOiNq3nlACwlBzWlsVFKaswdERAMy_DnC4vKKZoQIQU8W8RyjzQWzrkOVK-Y964HIynWJry_J-KUXMA5CC9FK2ErkL71BbTaImwLEtBw-16LM/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copilului.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> Când am scris articolul cu privire la bărbații care nu se ocupă de copiii lor am fost trasă de urechi, apostrofată, numită sexistă şi plină de prejudecăţi. Nu contrazic pe nimeni, e părerea fiecăruia. Ceea ce nu s-a înţeles a fost faptul că am vorbit strict de acei bărbaţi care chiar nu se ocupă, ci consideră că singura lor datorie este aceea de a aduce banii în casă. Evident că ştiu şi că există foarte mulţi bărbaţi care au o deosebită grijă de pruncii lor. Din fericire am şi eu parte de un asemenea exemplar şi pot spune cu mândrie că a avut grijă, şi încă are, poate în aceeaşi măsură în care am şi eu. Eu, din fericire, am un serviciu care îmi permite să stau şi acasă suficient de mult încât să petrec timp cu copilul şi să îl educ. Când nu sunt acasă, plecată la serviciu, copilul rămâne cu tatăl lui, tată care îi dă să mănânce, tată cu care doarme, tată care îi face baie în fiecare seară. Baia între ei doi a devenit practic un ritual, poate părea ciudat, dar tatăl este responsabil de baia copilului, eu ocupându-mă doar când este el mult prea obosit. Merg în parc şi văd din ce în ce mai mulţi taţi implicaţi în creşterea copiilor, taţi care discută la fel de dezinvolţi şi de interesaţi de înscrierea la grădiniţă, de marsupiile ergonomice, taţi care pun grijuliu pălăriuţa pe cap atunci când este prea cald afară. Nu e nimic nefiresc în grija şi implicarea aceasta. De fapt aşa ar trebui să stea lucurile. Văd, de asemenea, taţi purtând copiii în marsupiile acelea ergnomice, văd taţi la cumpărături, fie cu listă ori fără, văd taţi ieşiţi la plimbare cu bicicletă, role sau trotinetă, văd taţi care,la fel de grijuliu, pun casca copilului pe cap pentru a nu se răni. Nu ştiu dacă taţii aleg hainele copilului, îmi vine destul de greu să cred asta, pare mai degrabă treabă de femeie, să nu uităm că totuşi sunt lucruri pe care femeia le face instinctiv. Este absolut normal ca un tată să se ocupe de urmaşi şi în acest fel va da şi un exemplu atât altor taţi cât şi copilului său, având fetiţă, aceasta nu va accepta alt gen de bărbat decât unul aidoma tatălui, având băiat, acesta va face precum tatăl, căci cea mai bună educaţie este puterea exemplului. Faptul că un bărbat îşi ajută partenera în creşterea şi educaţia copilului nu poate fi decât un lucru extraordinar şi spune foarte multe despre acel bărbat şi despre calitatea lui umană. E foarte simplu să nu îşi asume nimic, lăsând totul pe umerii femeii, pe principiul că mama este responsabilă pentru creşterea puiului, însă faptul că alege să dea o mână de ajutor e fanatastic. Ştiu că şi bărbaţii aceştia sunt obosiţi, stresaţi, bolnavi, fiecare cu probleme mai mari sau mai mici, şi cu atât mai mult e un lucru admirabil că aleg să fie nişte părinţi la fel de implicaţi ca şi soţiile sau iubitele lor. Dar, există un dar, bineînţeles, mamele, prin însăşi natura lor, se vor preocupa mult mai intens şi cu mai mult interes decât taţii, căci instinctul matern, cum e şi numele, nu îl regăseşti la ambii părinţi, ci doar la mame. În momentul naşterii instinctul acesta nu trece automat şi la tată, el doar având grijă de copil sub îndrumarea şi atenţia mamei. Instinctul patern apare şi el, cu siguranţă, însă se manifestă altfel decât grija manifestată de mamă. Cred că taţii au tendinţa de a prevedea pericolul într-un mod mult mai eficient decât o mamă şi asta îi face uneori să fie excesiv de grijulii, mai ceva ca nişte cloşti. Între cei doi părinţi ar fi bine să existe un echilibru în educaţia odraslelor, ce nu poate unul să facă sau nu stăpâneste atât de bine , să îi vină celalalt în ajutor şi în tot ceea ce întreprind, cel puţin în legatură cu copiii, să îşi fie sprijin. Cred că asta este şi esenţa unui familii echilibrate, normale şi care poate atinge o anumită stare de împlinire. Îmi cer scuze aşadar că primul articol despre taţi nu a fost acesta care recunoaşte meritele lor, ci cel în care îi acuzam pe unii de neimplicare. Poate în necunoştinţă de cauză omit faptul că e posibil să existe din ce în ce mai mulţi taţi implicaţi.</div>

baia de seara, barbatii, bicicleta, copii, instinct matern, iubite, lista cumparaturi, role, sotiile, tata, tati, utile

Rolul tatălui în educația și creșterea copilului – partea 2

Tații implicați Când am scris articolul cu privire la bărbații care nu se ocupă de copiii lor am fost trasă de urechi, apostrofată, n...

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ambii parteneri, nu numai mama. Din fericire acum este posibil să stai acasă cu copilul până la 2-3 ani și asta este un lucru extrem de important pentru evoluția ulterioară a copilului. În urmă cu 40 ani se stătea acasă numai 3 luni, copilul era pasat fie la bunici, fie la creșă săptămânală, îl mai luai sâmbătă acasă. Cred că și de asta societatea, de fapt adulții de azi au serioase probleme comportamentale și de atitudine, statul cât mai mult lângă părinți fiind esențial. Lucrurile s-au schimbat, în bine dintr-un anumit punct de vedere, în rău din altele, deh, asta e legea compensației. Stai acasă 2 ani cu copilul dar când te întorci în câmpul muncii eşti bun întors, îţi mai vede copilul ochii doar seara la culcare, îi vede mai mult pe ai doamnei educatoare, ai bonei sau ai bunicilor. Ca mamă, cel puțin când începi serviciul e destul de dificil să le cam faci pe toate şi să mai ai şi senzația că eşti o mamă echilibrată. Dacă nu ai un ajutor minim, şi nu mă refer la bunici, rude sau bone, ci la multiubitul şi adoratul partener cu care ai decis să aduci pe lume urmașul, echilibrul tău de mamă şi de femeie va fugi mâncând pământul. Unde? Cum unde? În timpurile în care nu aveai copil şi singura grijă era aceea de a te gândi cu ce pantofi te încalți mâine. Ca să nu clachezi şi să ajungi o mamă şi o nevastă depresivă şi frustrată e absolut necesar să ceri ajutorul partenerului fiindcă sunteţi doi responsabili de creșterea puilor, nu numai mama. Da, să ceri, pentru că sunt puţine cazurile în care bărbatul se va oferi să stea el în locul tău, să calce el o cămașă sau un tricou, să facă o prăpădită de omletă pentru că tu, ca mamă, pur şi simplu azi nu mai poţi. Experiența m-a învățat că dacă nu cer nu îmi pică nimic din cer. Soțul are senzația că totul e roz şi frumos ca un curcubeu, eu încep să fierb în suc propriu până ajung să dau pe afară. Nu câştigă nimeni cu atitudinea asta. În ziua de azi femeile nu mai stau acasă având doar grija gospodăriei, în ziua de azi femeile muncesc cot la cot cu bărbații, unele ajungând să câştige chiar şi ceva mai mult. Mi se pare stupid ca ajunşi acasă după orele de muncă soţul să fie lăsat să zacă la televizor iar femeia să facă ea, iar, toată treaba. Cred că, din când în când, ar putea şi femeia la fel de bine să stea cu punga de semințe la televizor, uitându-se la Fashion Tv. Nu cred că o educaţie sănătoasă se primește numai din partea mamei iar tatăl să fie prezent doar jumătate de oră, pretextând că e obosit. Şi nu cred că te poţi numi părinte dacă te mândreşti cu copilul tău doar sâmbătă când ieşi în parc cu bicicleta. Copilul are nevoie de prezenţa ambilor părinţi. Atât mama cât şi tatăl trebuie să stea pe covor să se joace cu el, asta cât e mic, sau tatăl să îi insufle o filozofie de viaţă când e mai măricel. Autoritatea paternă nu poate fi înlocuită absolut de nimic. Cred că un copil care stă cea mai mare parte a timpului cu mama e posibil să ajungă tiranic şi despotic, fără ca mama să îşi dorească aceasta, ea având tendinţa de a răsfăţa acel copil. Ori aici ar trebui să intervină tatăl şi să confere un echilibru în educaţia şi formarea copilului. Sunt lucruri pe care mama le face şi le ştie bine şi sunt lucruri pe care tatăl le stăpâneşte. Nu ai cum să fii tată doar seara în faţa televizorului. Nu mai vorbesc că, ajuns la maturitate, în cazul în care copilul e băiat, șansele să dezvolte acelaşi tip de comportament sunt extrem de mari. Ştiu, în acelaşi timp, şi că femeii îi place să le cam facă ea pe toate pentru că, în concepţia ei, ea le face cel mai bine, însă, repet, pentru sănătatea psihică a mamei e bine ca bărbatul să îşi asume rolul de bărbat, şi acela nefiind doar de aducător de salariu, mai mare sau mai mic, nu are importanţă, ci şi de formator al vieţii pe care s-a hotărât să o aducă pe lume. Ai chef să stai să îţi vezi doar de treburile tale fără să faci nici un sacrificiu? Foarte bine, nu aduce pe lume o viaţă nouă, specia se va perpetua oricum. Nu toată lumea e făcută să crească copii până la urmă dar dacă totuşi ai, ocupă-te cu simţ de răspundere de copil şi încearcă să fii ceva mai mult decât un tată de weekend.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, autoritatea paterna, bicicleta, familie, filozofie de viata, gospodarie, mama, nevasta, simt de raspundere, tata, tata de weekend, utile

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

    În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ...