București, orașul prabușirilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s1600/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="711" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s320/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarecare prestigiu printre apropiați, asta în vremea liceului și a facultății. Era o chestie să fii din București, când, în vremea comunismului se strămutase tot săteanul la oraș, adus de nomenclaturiști pentru a umple fabricile. De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu era nici o chestie și nici un mare rahat, cum nu e nici acum să fii bucureștean. Ba mai mult, cred că te descurcai ceva mai bine în orașele mai mici, cred că erau comunități mai strânse, gata să se ajute la nevoie, spre deosebire de mărețul București unde îți era frică să comunici și cu umbra ta, de frică că ai fi putut fi turnat la Securitate. După marea revoluție exodul spre București nu a mai încetat și văd, cu stupoare, că se aglomerează pe zi ce trece, în ciuda faptului că atât cei ce sunt originari de aici cât și cei adoptați de capitală se plâng în mod continuu de suprapopulare. În acest moment, dacă nu aș avea părinții aici, care cu siguranță nu ar mai lua-o din loc, aș pleca din București mâncând pământul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Copilul meu e încă mic, e la vârsta grădiniței, cred că s-ar integra mult mai ușor în orice altă parte, însă eu, fiind unic copil, nu aș putea să îmi las părinții siguri aici, în ciuda faptului că nu ajung la ei chiar atât de des. Nu e vorba că aș fi nerecunoscătoare ci, glumă sau nu, cred că îmi ia o zi să ajung la ei, deși, spațial vorbind, am domiciliul relativ aproape de domiciliul lor. Bucureștiul, nu numai că s-a populat cu ființe vii, dar aceștia au venit la pachet și cu autoturismele personale și astea ocupă al dracului de mult loc. Ocupă loc în trafic, în parcări, pe trotuare, pe trecerile de pietoni. Înțeleg că asta e progresul și mișcarea firească a omenirii este îndreptată către marile orașe, în căutarea unui loc de muncă mai bun și a unui nivel de trai mai ridicat. Dar, să mă ierte Dumnezeu, ce e așa frumos în a sta blocat în trafic mai bine de 3 ore, și asta zilnic, ca să petreci la serviciu 10-12 ore și odată întors acasă să rămâi tolănit în fața televizorului vizionând tâmp Las Fierbinți? Asta e progresul? Pentru asta se înghesuie toți în București? Pentru a sta înghesuit ca o sardină în metrou la Piața Victoriei și înțepenit în trafic la Unirii? Un alt aspect destul de enervant pentru un bucureștean este aglomerația din parcuri. Bucureștiul are niște parcuri destul de măricele, pe vremuri era imposibil să te calci în picioare în Herăstrau într-o zi de duminică, pur și simplu era loc pentru toată lumea. Uite că acum nu mai e. Cum a dat primul fir de zambilică, tot locuitorul din București dă iama în Cișmigiu și în Herăstrău. Nu ai loc să stai pe o bancă, nu ai loc să alergi liniștit 5 km că riști să te dai cap în cap cu alte sute de alergători de 5 km. Și uite așa s-a dus dracului relaxarea de la sfârșitul săptămânii. La magazine e aceeași poveste, omor și nu altceva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi se pare absolut nefiresc să ajungi să populezi un singur mare oraș, celelate rămânând în părăsire. Sunt sate întregi care vor ajunge sate fantomă odată cu moartea ultimilor bătrâni locuitori, căci nici dracului nu se mai duce să mai stea la sat, toți dau fuga la oraș, mânați de mirajul marelui oraș. Știu și că marii investititori își deschid în capitală firme însă nu i-ar opri nimeni să facă asta și în alte orașe unde, mai mult ca sigur, e nevoie de forță de muncă. Și uite așa cresc prețurile, artificial din punctul meu de vedere, la case, la alimente, la chirii. Căci acolo unde e cerere se scumpește totul. Cum am spus, dacă aș fi capabilă să plec, aș face-o fără nici o urmă de îndoială. Căci aș vrea să trăiesc într-un oraș în care nu se aud zilnic bormașini, în care mă pot plimba liniștită în parc, în care pot merge pe trotuar fără să mă lipesc de zidurile caselor din cauza parcărilor, în care aș vrea să mai aud cântând o pasăre, dar în locul ei aud numai claxoane de șoferi nervoși. Aș vrea să trăiesc într-un oraș, nu într-un București cu pretenții de metropolă care nu oferă nimic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bormasini, bucuresti, Cismigiu, copil mic, exod, las fierbinti, marele oras, metropola, oras, realitatea zilei, Romania, sate fantoma, trafic

București, orașul prabușirilor

    Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarec...

Ce îmi place și ce nu îmi place în luna cadourilor - Partea I

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPSxfAzYxHYVONwDjKKlnrq2dQeG_XVfE-cWMkHAEqqSTeXqR7CXknNjS3PL3ey3jEx3m3jIoJNX03hdZXHvCCukrGLgCDd_e8z0CFpBB-spBwXCVQ8MHPcwmkk1D2Y_Qz16URv0hTR1c/s1600/Ce_imi_place_si_ce_nu_imi_place_in_luna_cadourilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="535" data-original-width="736" height="232" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjPSxfAzYxHYVONwDjKKlnrq2dQeG_XVfE-cWMkHAEqqSTeXqR7CXknNjS3PL3ey3jEx3m3jIoJNX03hdZXHvCCukrGLgCDd_e8z0CFpBB-spBwXCVQ8MHPcwmkk1D2Y_Qz16URv0hTR1c/s320/Ce_imi_place_si_ce_nu_imi_place_in_luna_cadourilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Vreau sau nu, luna decembrie este o lună deosebită. E vorba de nașterea lui Iisus Christos, e vorba de iubire, e vorba de iertare, de a deveni mai buni, de a face o analiză și o introspecție a sufletului, e vorba de a ne împăca cu noi înșine și cu aproapele nostru. Mă rog, sau așa ar trebui să fie. Însă luna decembrie vine atât cu lucruri bune cât și cu neajunsuri, căci nu le poți avea chiar pe toate. Ca să nu fiu cârcotașă chiar de la început, am să încep cu lucrurile bune, cu gândul de a vedea prima oară partea plină a paharului, închizând ochii, măcar pentru o perioadă, la goliciunea paharului de lună decembrie. Așadar, iată ce îmi place în luna cadourilor: </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că măcar o lună pe an, din 12, lumea face un efort pentru a-i bucura pe cei de lângă ei. Se mai întâmplă și de Paște însă impactul asupra oamenilor nu e atât de mare, probabil nașterea fiind un eveniment care provoacă bucurie. Îmi place că oamenii se simt mai aproape de divinitate și că, măcar unii dintre ei, încearca să devină mai buni. Asta schimbă cumva mersul universului și pământul se încarcă de vibrații pozitive.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că, în ciuda aglomerației din orașe, dar am să las asta la ceea ce nu îmi place, există pretutindeni un aer de sărbătoare. Primăriile aprind luminițe, populația abia așteaptă să vadă cum va fi orașul ornat, sunt organizate târguri de Crăciun unde te duci și bei un vin fiert, mănânci o plăcintă dobrogeană, duci copilul să vadă beculețe, brazi, muzică de Crăciun. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place muzica de Crăciun. Eu sunt o persoană extrem de muzicală, în ciuda faptului că nu pot cânta, apreciez muzica și mi se pare că viața ar fi de-a dreptul pustie fără acorduri muzicale. Îmi plac colindele tradiționale românești, îmi plac colindele de pe alte meleaguri, îmi place la nebunie cum rezonează aerul plin de note muzicale, îmi place să merg în magazine unde se aude muzica asta sărbătorească. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că îmi pot arăta iubirea față de cei de lângă mine cumpărându-le câte ceva, fie el și un lucrușor neînsemnat. Până la urmă Crăciunul nu constă în cumpăratul de automobile, diamante și telefoane mobile. Și asta cu cadourile costisitoare e doar o găselniță a comercianților de a-și umfla buzunarele într-o perioadă în care oamenii sunt mână largă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - deși Crăciunul nu e despre Moș Crăciun, îmi place să văd bucuria copiilor în luna decembrie. Îmi aduc aminte că eu însămi, în perioada comunismului, stăteam la masa din bucătărie și îi scriam o scrisorică la lumina unei lumânări. Nu, nu pentru că era mai interesant să scriu așa, ci pentru că se oprea curentul când îți era lumea mai dragă. Copiilor le place de Moș Crăciun, evident că și-l imaginează exact ca cel imaginat de cei de la Coca Cola, căci am înțeles că ei au scos pe piață imaginea aceasta a bătrânelului simpatic cu barba ninsă. Copiilor le plac cadourile, dacă ninge le place zăpada, le place să se plimbe cu sania, le plac poveștile de Crăciun.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că, după toată nebunia legată de cumpărături, orașul se liniștește. Mi se pare minunat să ieși să te plimbi în dimineața de Crăciun, când tot orașul doarme. Și mi se pare la fel de minunat să te plimbi pe seară, să îți înghețe nasul și să ajungi acasă la un vin fiert cu scorțișoară. Mi se mai pare minunat că măcar câteva zile nu mai e traficul infernal și poți să circuli și tu omenește.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     - îmi place că oamenii se reunesc. Nu îmi place că familiile nu se văd în restul anului, oamenii fiind prea ocupați dar îmi place că măcar o fac de Crăciun, așezați în jurul unei mese și, o dată pe an, încearcă să dea uitării resentimente, ură și neînțelegeri. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place că oamenii își iau o pauză de la programul haotic de muncă și reușesc, măcar puțin, să își odihnească trupul și sufletul. E greu să începi să produci pentru societate după mini vacanța de sărbători dar e vital să ai această vacanță, altfel am deveni doar niște roboți neinteresați și neinteresanți. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - îmi place mâncarea, îmi place cum oamenii își decorează casele atât în exterior cât și în interior, îmi plac unele petreceri de Crăciun. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi place Crăciunul și mă bucur că nu am devenit, încă, Grinch, cel ce a furat sărbătoarea. Sper să nu o fac nici când înaintez în vârstă și să îmi placă aceleași lucruri căci, din păcate, sunt și lucruri care nu îmi plac în luna cadourilor. Va urma.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

brad de craciun, decembrie, diamant, luna cadourilor, luna decembrie, mos craciun, muzica de craciun, oras, piete de craciun, utile

Ce îmi place și ce nu îmi place în luna cadourilor - Partea I

    Vreau sau nu, luna decembrie este o lună deosebită. E vorba de nașterea lui Iisus Christos, e vorba de iubire, e vorba de iertare,...

Irlanda...pe scurt!

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE7ObfdFjSZFbAgKDrJXH7d1sVn50tR7WoprqRLouOHfAfl3ZFAsyYLpcgwJawVE0znYTl29Lr1_QxjPTEK3FD5u8CS35p3Rpg-1xTIY1BWgi-veySe1y9u1JaomYNSEUkw0xzVHvPdb6X/s1600/277394_10151252147594889_70178638_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjE7ObfdFjSZFbAgKDrJXH7d1sVn50tR7WoprqRLouOHfAfl3ZFAsyYLpcgwJawVE0znYTl29Lr1_QxjPTEK3FD5u8CS35p3Rpg-1xTIY1BWgi-veySe1y9u1JaomYNSEUkw0xzVHvPdb6X/s320/277394_10151252147594889_70178638_o.jpg" width="320" /></a><br /> <div style="text-align: justify;">     Irlanda mai precis Dublin, este locul în care am dormit cel mai puțin. Petrecerile cu muzică live au reușit să mă țină trează pana la ora dimineții câteva zile la rând, motiv pentru care am reușit să fac o singură călătorie pe teritoriul insulei și anume la Giants Causeway şi Carrick-a-Rede, în rest mi-am petrecut concediul în Dublin. Adevărul este că m-am simțit extrem de ciudat pe străzile lor iar în mașină am fost chiar îngrijorată având în permanență impresia că absolut tot în jur este pe dos, în orice moment cineva urma să facă un accident.</div> <br /> <div style="text-align: justify;">     Îmi place să cred că Dublin este orașul cu cei mai mulți tineri din câte am vizitat. Lumea acolo este veselă în orice moment al zilei și în plus par înconjurați de o stare de bine. Oamenii nu sunt crispați și strânși în costume, sunt îmbrăcați lejer și-și păstrează starea de bine chiar dacă în orice moment poate începe ploaia și sunt uzi din cap până-n picioare. Irlandezii iubesc muzica bună, berea dar și mâncarea proastă și grasă . Mâncarea este groaznică, toată mâncarea pare tocană și miroase a ceapa, motiv pentru care oamenii de acolo se delectează cu miile de tipuri de bere, sute de mărci de whisky și sute de tipuri de scotch și cu activitățile sportive (din tribuna sau la televizor). Au mii de baruri și băruleţe și sute de stadioane dar au și multe case de vacanță în zone superbe pline de verdeață. Verdele irlandez chiar există și este deosebit. Iarba chiar pare că are o alta culoare acolo iar lumina este mult mai limpede. Irlandezii sunt considerați de către englezi „țărani” dar nu am reușit să înțeleg exact la ce se referă iar irlandezii îi consideră pe englezi înfumurați. </div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Xy1S72umPvbNGdI8_kc46VcvfLhSOxBl8CrlvrUr0nQxvlEV4vHWxkdbq42CPxJmjU-Ui9AuYcV5-Ivoq555j4NuQHyQFhYjKbqdrULNHPRlTrX9t-aRTNGPM6BVZ3uEHPYUKy-ekMnh/s1600/78254_10151252132119889_1321378193_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="1600" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2Xy1S72umPvbNGdI8_kc46VcvfLhSOxBl8CrlvrUr0nQxvlEV4vHWxkdbq42CPxJmjU-Ui9AuYcV5-Ivoq555j4NuQHyQFhYjKbqdrULNHPRlTrX9t-aRTNGPM6BVZ3uEHPYUKy-ekMnh/s320/78254_10151252132119889_1321378193_o.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Brandul lor de țară este trifoiul cu paru foi și cuvântul Luck, și-au păstrat și multe obiceiuri și tradiții celte, având un adevărat respect pentru tot felul de mituri și legende cu vrăjitori și vrăjitoare care au ajutat poporul de la câștigarea unor batalii importante și pana la înscăunarea anumitor personaje reale. Din discuțiile cu irlandezii am înțeles ca sunt extrem de superstițioși și nu fac multe lucruri care le-ar putea da viata peste cap. De exemplu:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - irlandezii nu iau în brațe un copil nebotezat iar dacă trebuie totuși luat aceștia își vor face semnul crucii, </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - mirele nu poate cânta la propria cununie sau petrecere, acest fapt fiind de rău augur iar căsătoria fiind ca și compromisă,</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - dacă pe drum se întâlnesc cu un cortegiu funerar trebuie însoțit măcar o bucata de drum pentru a nu atrage moartea asupra familiei și drept urmare decedații sunt conduși pe ultimul drum de un număr mare de cunoscuți și necunoscuți,</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - dacă un scaun se răstoarnă în fața unui irlandez ceva rău urmează să se întâmple în viitorul apropiat, motiv pentru care părăsesc de urgență încăperea sau spațiul unde s-a petrecut evenimentul</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cea mai mare problemă am avuto când am trecut din Irlanda în Irlanda de Nord iar moneda folosită în Regat este lira iar eu plătind cu cardul nu am realizat că diferența intre euro și lira este atât de mare și drept urmare când am ajuns acasă și mi-am verificat contul am avut o mică problemă neînțelegând de unde au apărut diferențele. Am pățit lucrul ăsta pentru că trecând fără nici măcar un control între cele două Irlande nu am mai luat în calcul diferența de moneda iar când vedeam anumite lucruri mă gândeam ca sunt în euro fără a mai echivala în lire. Ca și în celelalte ţări în care am fost am observat grija cu care natura este păstrata și atenția statului pentru turiști dar și respectul acordat de comercianți clienților. Toată lumea este extrem de politicoasă și de bine intenționată, nu există nimic care sa te facă să nu mai vizitezi un loc sau să nu mai cumperi un produs. De exemplu la restaurant dacă mâncarea nu mi-a plăcut și a rămas aproape intacta în farfurie nu mi-a fost pusă pe nota de plata în schimb lucrul acesta nu se aplica la băuturile alcoolice. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

case de vacanţa.exemplu, cont, cortegiu funerar. lira, dublin, englezi, euro, Irlanda, irlandezi, oras, supersititii, trifoi cu patru foi, utile, vrajitoare, vrajitori

Irlanda...pe scurt!

    Irlanda mai precis Dublin, este locul în care am dormit cel mai puțin. Petrecerile cu muzică live au reușit să mă țină trează pana la ...

Spania sau cum este să vorbeşti în limba româna la peste 2,000 de km

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWv-D-VmgWuzflITsgQGuqcJ51C5acMYJFug8RltBDshGtK9jjj6AToJph5mLu0pdqPzSrKqsZS39PnB62fEVLcBDDUo2CrG3E4f09w785LD1RIkuDeZAtVw9zCX2SBZfwGv5F1QgXnDTP/s1600/P1040729.JPG" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhWv-D-VmgWuzflITsgQGuqcJ51C5acMYJFug8RltBDshGtK9jjj6AToJph5mLu0pdqPzSrKqsZS39PnB62fEVLcBDDUo2CrG3E4f09w785LD1RIkuDeZAtVw9zCX2SBZfwGv5F1QgXnDTP/s320/P1040729.JPG" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Spania este fără discuții locul în care românii se simt cel mai bine. Spania este făcută pentru români. Aceștia sunt peste tot în comunități deschise și altor români. Oriunde am stat și oriunde am călătorit, pe continent sau în insulele Canare, am întâlnit români fericiți care mi-au spus că Spania devine o nouă Românie. Am aflat că au școli și grădinițe cu predare în limba româna, că merg la biserici unde slujbele sunt ținute în limba româna, că au restaurante și magazine cu produse românești și cel mai important că sunt respectați. Din aceste motive comunitatea românilor din Spania este în creștere. Ca o ciudățenie, mulți români mi-au spus că deja au al doilea sau al treilea copil, lucru pe care în România nu l-ar fi făcut. Romanii se simt bine și trăiesc frumos în Spania. Automat și călătoriile mele au fost minunate. Am încercat în Spania să înțeleg de ce s-au acomodat atât de bine acolo compatrioții mei și am aflat. Spania m-a cucerit cu oamenii ei, cu mâncarea ei dar și cu calitatea timpului liber petrecut acolo. În Spania, ca și în alte țări, am călătorit de mai multe ori tocmai pentru că m-am simțit minunat și pentru că mereu mi-a rămas ceva de vizitat într-o călătorie viitoare. În fiecare loc în care am fost m-am îndrăgostit de câte ceva. Nu a fost excursie în care să fiu nemulțumită de ceva, absolut totul a fost așa cum trebuie să fie. În fiecare zonă a Spaniei vizitată pană acum am observat oameni care petrec în gura mare, se ceartă în gura mare. I-am văzut pe spanioli cum acceptă orice categorie socială. Încearcă să integreze în societate prin programe finanțate de stat orice persoană care are nevoie de integrare, iar aici ma refer la faptul că în Spania nimeni nu este discriminat, de la persoane de culoare, la religii cunoscute și nerecunoscute și chiar la persoane gay. Tot în jur este colorat și vesel. Spaniolii petrec ziua și noaptea, numai petrecere să fie, iar când sunt câștigători într-o competiție sportivă este petrecere generală, toată lumea intră în lumea lor și toți sunt frați. Fiind navigatori recunoscuți alături de portughezi și fiind catolici practicanți din cele mai vechi timpuri au reușit să-și îmbogățească patrimoniul cultural cu foarte multe artefacte și obiecte de artă. Sunt convinsă că în multe catedrale aurul folosit este de undeva din America de Sud iar o parte din operele de artă deținute de Spania au fost cumpărate cu bani nu tocmai curați. Mi-a rămas adânc întipărită în minte o încăpere din Toledo unde erau pictați pe pereți inchizitorii și acum stau și mă gândesc la câte atrocități s-au întâmplat pe teritoriul actual al Spaniei. Cred că și aceste lucruri i-au făcut pe spanioli să fie mai îngăduitori și mai toleranți. Toledo este un oraș unde toate confesiunile au avut locul lor din cele mai vechi timpuri iar religiile importante au și acum importanță în viața practicanților.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Fiecare oraș din Spania are povestea proprie, povestea este spusă din generație în generație în speranța că lucrurile nu vor fi uitate și vor evolua în bine. Am observat în Spania foarte mulți tineri ,lucru pe care nu l-am mai remarcat în alte țari europene. Pot spune că nu mi-au plăcut hainele, toate hainele păreau vechi sau poate pur și simplu nu erau frumos aranjate iar în materie de pantofi cred că este prima țară din care nu am venit cu cel puțin o pereche de pantofi. Vorbind de lucruri care mi-au plăcut:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Madridul cu tot ceea ce înseamnă viață de zi sau noapte, parcuri, muzee și în mod special l-am înțeles pe Goya, iar acest fapt m-a ajutat să recunosc în câteva secunde un tablou al lui chiar dacă îl vad într-o altă țară care nu a avut legătură cu el sau cu opera lui</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Valencia cu circuitul de Formula 1 dar și cu împrejurimile ei făcute Rezervație naturală arătând tuturor ca mediul poate fi păstrat</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Toledo cu aglomerația de stiluri și diversitatea religioasă, iar acolo l-am cunoscut pe El Greco sau Cretanul cum era numit de oamenii vremii și am învățat să-i recunosc stilul</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Santanderul cu plajele lui minunate și cu frumosul lui castel</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut în Canare să vad plantații de banani și să văd aproape toate formele de relief într-o zonă restrânsă</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Barcelona colorată și vie în orice moment al zilei și m-a impresionat măreția ei</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     - mi-a plăcut Segovia cu apeductul ei roman</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am trecut pe scurt o parte din ce mi-am amintit din călătoriile mele în Spania, dar simt nevoia să precizez că au fost și lucruri sau locuri care nu mi-au plăcut și care cred că nu sunt tocmai bune în secolul XXI, cum ar fi fermele pentru creșterea taurilor și existența coridelor, dar și existența spectacolele cu delfini și balene. Sper ca animalele din grădinile zoologice și delfinarii să fie tratate cu respect și în timp aceste lucruri să dispară.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

America de Sud, calatorii, Formula 1, Goya, inchizitie, Madrid, oras, religie, segovia, Spania, toledo, utile, Valencia

Spania sau cum este să vorbeşti în limba româna la peste 2,000 de km

    Spania este fără discuții locul în care românii se simt cel mai bine. Spania este făcută pentru români. Aceștia sunt peste tot în com...