Fericirea stă în noi

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgs4XxdDXZBF87IFBvQ_8suXRTrpotvXEg6vyQ9uuEPhkrTJkck9n2X3nnlmY2Q6ymSoUnZalklW9nz3zptOkl7ODK_nln9r96nOVD8TzeS6VhyphenhyphenY2IOTEAxLGoBbndOlMRlb6g6aAydZw/s1600/Fericirea_sta_in_noi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgs4XxdDXZBF87IFBvQ_8suXRTrpotvXEg6vyQ9uuEPhkrTJkck9n2X3nnlmY2Q6ymSoUnZalklW9nz3zptOkl7ODK_nln9r96nOVD8TzeS6VhyphenhyphenY2IOTEAxLGoBbndOlMRlb6g6aAydZw/s1600/Fericirea_sta_in_noi.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Natura umană este de-o păcătoșenie teribilă, oricât ar avea, omul tot nu va fi mulțumit și fericit. Ori fericirea asta e un lucru tare înșelător, avem senzația că a fi fericit depinde numai și numai de alții. Avem impresia că am fi mai fericiți dacă ne-ar iubi soțul mai mult, dacă nu ar mai țipa copilul sau dacă ar mânca tot din farfurie, am fi mai fericiți dacă sistemul politic nu ar mai fi atât de corupt, am fi mai fericiți dacă sistemul sanitar nu ar fi atât de bolnav, am fi mai fericiți dacă și dacă. Avem tendința de a ne înfăptui fericirea numai prin intermediul altora, uitând sau neștiind poate că fericirea se află, pur și simplu, în noi. Noi suntem răspunzători pentru fericirea noastră, nu soțul, nu Dragnea, nu Realitatea TV, nu magazinul din colț care vinde roșiile atât de scump. Noi suntem făuritorii propriei fericiri dar am ajuns atât de ocupați în a căuta fericiriea în traista altora încât nu o mai căutăm în noi. Îmi dansa copilul zilele trecute și s-a uitat senin la mine și mi-a spus că e fericit. Nu știu dacă era fericit că dansa, că era cu mine, că avea niște șosete amuzante. Copilul era pur și simplu fericit. Și prostul de adult de mine știți ce a făcut?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     I-a cerut copilului puțină fericire. Copilul a întins mânuțele către mine, mi-a luat mâinile într-ale lui, le-a umplut de pupici și mi-a spus că mi-a dăruit fericire. Evident că gestul m-a înduioșat teribil numai că peste ceva vreme am realizat că nu trebuia să îi cer copilului să îmi dea fericire, trebuia să îmi iau fericirea din mine însămi. În momentul în care l-am văzut pe el atât de fericit era normal să mi se producă și mie fericirea, ceea ce s-a și întâmplat de altfel, numai că, în virtutea obișnuinței, i-am spus copilului să mă facă fericită. Greșit. Oamenii pot fi fericiți independent de cei de lângă ei. Noi ne întristăm automat și ni se întunecă fața dacă cineva ne aruncă o vorbă grea. Cred că fericirea poate sta în o mie de lucruri. Nu cred că ești fericit numai atunci când ai bani sau numai când ești rupt din soare. Cred că poți să fii fericit și să îți alcătuiești propriul destin și când ai un bărbat care nu te mai iubește. Până la urmă nu te împiedică nimeni să îți găsești un altul care te va iubi și pe care îl vei iubi la rândul tău. Nu te împiedică nimeni să slăbești 20 kilograme, nu e de vina familiei că te-ai îngrășat, nici colegul de birou care are 50 kilograme și își permite să mănânce zilnic pizza tocmai în fața ta. Pentru absolut toate lucrurile din viața noastră suntem direct răspunzători, asta însemnând că suntem răspunzători atât pentru fericirea cât și pentru nefericirea noastră. Noi trebuie doar să găsim resursele interioare care să ne motiveze în a fi mai buni, mai umani, mai calzi, mai independenți, mai asumați, mai corecți, mai frumoși sufletește.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci, din punctul meu de vedere, suma tuturor celor de mai sus ne poate face, dacă nu fericiți, măcar mulțumiți de propria persoană. Acumularea de bunuri, proprietăți și iubiri de o noapte nu asigură fericirea, doar maschează un anumit gol al individului și o anumită lipsă. Fericirea, mulțumirea de sine, căci asta aș spune ca este de fapt fericirea, poate fi dobândită altfel. Poate fi dobândită prin citirea unei cărți, chiar printr-un act sexual, cu condiția să fie unul reușit și nu doar unul de palmares, fericirea poate fi dobândită prin curajul de a spune ceea ce simțim și ceea ce credem, prin tăria cu care ne susținem argumentele și prin modul în care dorim sau nu să fim călcați în picioare. Cred că fericirea este calitatea unui om de a sta drept, de a face compromisuri în măsura în care nu îi este afectată integritatea umană, de a cere ce i se cuvine ca individ, fără a fi nevoit să suporte umilințe. Cred că fericirea poate fi orice am dori noi să fie, fericirea nu poate fi denumită ca fiind aia sau cealaltă. În cele din urmă fericirea suntem chiar noi și modul prin care alegem să vedem lucrurile.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acumularea de bunuri, argumente, fericire, iubiri de o noapte, natura umana, oameni, om, sosete amuzante, utile, viata noastra

Fericirea stă în noi

    Natura umană este de-o păcătoșenie teribilă, oricât ar avea, omul tot nu va fi mulțumit și fericit. Ori fericirea asta e un lucru t...

Femeia la 40 ani

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK_tay7-23jTVn9mGsNrv1o9DjReXi7H4e2q8IxaJESsPqqXAnNPD2FvPM9deDgP_MLVAWjiE28km4RIVZAoGydZUBCHN6DDDn2nxItezSx1z_F6o3DATFXatdayvo0oVbibrae9V3GPE/s1600/Femeia_la_40_ani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="480" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiK_tay7-23jTVn9mGsNrv1o9DjReXi7H4e2q8IxaJESsPqqXAnNPD2FvPM9deDgP_MLVAWjiE28km4RIVZAoGydZUBCHN6DDDn2nxItezSx1z_F6o3DATFXatdayvo0oVbibrae9V3GPE/s320/Femeia_la_40_ani.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Când am împlinit 30 ani aveam senzația că femeia e cu adevărat femeie la 30 ani și la acea vârstă e în deplinătatea ei, că la 30 ani nu își mai poate dori nimic, că e cu adevărat coaptă și împlinită. Iată însă că au trecut 10 ani și m-am trezit la 40 ani. Acum cred că femeia e femeie la orice vârstă și fiecare an aduce cu sine altceva. Cu toate acestea aș spune acum că femeia e ea însăși între 40 ani și 50 ani. La 40 ani femeia are câteva atuuri, femeia strălucește, femeia poate dori cu pasiune și poate fi dorită la rândul ei. Ce o face irezistibilă pe femeia de 40 ani? </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani își poate permite să fie selectivă. Poate fi selectivă în privința oamenilor, a hainelor, a locurilor de muncă. Însă, de departe, cel mai important lucru mi se pare acela de a fi selectivă cu oamenii ce o înconjoară. La 40 ani nu mai e atât de important a fi populară și a place absolut tuturor, la 40 ani îți permiți să ai doar câteva prietene de suflet, cred că două ar fi mai mult decât suficiente. La 40 ani ai avantajul că poți spune lucrurilor pe nume, poți vorbi deschis cu oricine pentru că ți-ai dat seama că fățărnicia nu e o calitate. La 40 ani nu prea te mai interesează ce cred ceilalți despre tine, ajunsă la jumătatea vieții realizezi că sunt lucruri mult mai importante pe lumea asta. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani poate purta cu mândrie o ojă roșie și un ruj roșu și va arăta de-a dreptul fabulos. Spre deosebire de femeia de 20 ani pentru care asemenea accesorii cosmetice ar putea fi prea mult, femeia de 40 ani va fi spectaculoasă cu rujul roșu potrivit. Femeia de 40 ani va putea îmbrăca absolut orice poftește, evident, cu condiția de a-i permite silueta. Va arăta bine atât într-o pereche de jeans cât și în rochie elegantă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani va face niște alegeri sentimentale ceva mai potrivite decât la 20 ani. Bine, poate nu chiar perfecte dar măcar ceva mai potrivite. Căci în 20 ani femeia a avut vreme să își dea seama cam ce ar dori de la un bărbat și știe ce compromisuri e capabilă să facă sau nu. La această vârstă, dacă femeia arată, nu neapărat scoasă ca din cutie sau aidoma unui model, ci doar îngrijită și cochetă, femeia de 40 ani va fi dorită atât de bărbați de 30 ani cât și de cei de 50 ani. Nu mai spun că e posibil să stârnească pasiuni și unor bărbați de 25 ani și nu puține sunt situațiile de genul acesteia. Până la urmă și președintele Franței a considerat la 20 ani că femeia de 40 ani este pur și simplu irezistibilă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani va avea copiii măricei și astfel va avea vreme să se ocupe de ea însăși ori va putea crește minunat și un copil mai mititel. În ambele situații femeia de 40 ani este avantajată. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> - Femeia de 40 ani a acumulat niște ani de muncă astfel încât se poate vorbi de ea ca despre o profesionistă, indiferent de domeniul în care ar activa. Nu mai este o novice, a dispărut timiditatea de la primul loc de muncă, are încredere în forțele sale și în ceea ce poate, ori femeia la 40 știe că poate extrem de multe. Este curajoasă, fără a-și pierde însă sensibilitatea. Este puternică, este un șef de excepție fie la locul de muncă, fie acasă, de cele mai multe ori în ambele cazuri. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Femeia la 40 ani este, cu siguranță, un omagiu adus feminității. Nu cred că există vârstă mai frumoasă și mai plină de satisfacții, e vârsta la care ai acumulat experiențe, senzații și, cu toate acestea, mai sunt o multitudine de lucruri frumoase de trăit. E posibil ca femeia la 40 ani să își întâlnească marea dragoste, să realizeze ce își dorește cu adevărat de la viață, e posibil să își reconsidere toate aspectele vieții sale. Femeii la 40 ani nu îi poți rezista, e greu să spui nu unei asemenea femei. Cu o condiție însă: femeia să își cunoască propria valoare și să știe ea însăși cât de minunată este.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

30 de ani, 40 de ani, alegeri sentimentale, jumatatea vietii, oameni, propria valoare, silueta, varsta frumoasa

Femeia la 40 ani

    Când am împlinit 30 ani aveam senzația că femeia e cu adevărat femeie la 30 ani și la acea vârstă e în deplinătatea ei, că la 30 an...

Amorul și silueta

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzWHQDSgTl0h8QWdf3WbJ5hyt5N6tWD5MSyL2l5gcuMdmrKV6RZRYWSMTfJof46dlPbXq4BB_Lg3yEwqqSpRvEB_ngk5Q7bN5RkmOAchJmcVNT2_XXyW7LKOslgquBwPKsxsrp4Vd2k9c/s1600/Amorul_si_silueta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="683" data-original-width="1024" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhzWHQDSgTl0h8QWdf3WbJ5hyt5N6tWD5MSyL2l5gcuMdmrKV6RZRYWSMTfJof46dlPbXq4BB_Lg3yEwqqSpRvEB_ngk5Q7bN5RkmOAchJmcVNT2_XXyW7LKOslgquBwPKsxsrp4Vd2k9c/s320/Amorul_si_silueta.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Una din marile probleme ale omenirii este aceea de a da oamenilor posibilitatea de a mânca tot ceea ce își doresc fără a pune un kilogram pe coapse, fese sau burtă. În sensul ăsta se cheltuie miliarde, oamenii sunt dispuși să aloce resurse financiare nelimitate numai pentru a găsi pastila minune ce te slăbește sau te păstrează slab. Numai că pastila asta nu există, poate va exista la un moment dat, habar nu am, dar intuiția îmi spune că nu se va inventa prea curând căci industria asta a slăbitului este una care aduce mari profituri. Până la urmă nici nu ar trebui să fie prea mare problemă, e o simplă ecuație care se reduce la raportul mâncare –consum energetic. Ai mâncat mai mult decât trebuie, ai pus kilograme, sufli greu, ești complexat. Nu ai mâncat sau mănânci în limitele decenței îți păstrezi silueta. Dar problema mea e alta căci ecuația aceea a mâncatului conform nevoilor nu am fost capabilă să o rezolv nici eu, în ciuda faptului că fac eforturi destul de serioase. Problema mea este următoarea: numai oamenii slabi sunt demni de a fi iubiți? De cele mai multe ori ne hotărâm să slăbim din două motive. Unul este medical și neslăbind am putea avea serioase probleme de sănatate, diabet, probleme ale inimii și așa mai departe.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dar chiar și așa oamenii se pun pe slăbit numai când le cam ajunge cuțitul la os. Al doilea motiv este acela de a fi pe placul sexului opus. Probabil mai sunt și alte motive și mai ne motivează și altceva însă eu aș spune că acestea două sunt principalale și aș vrea să mă axez pe cel de-al doilea, slăbitul de dragul sexului opus. Și vorbesc aici în cunoștință de cauză căci am slăbit un anumit număr de kilograme în două rânduri. Am slăbit după despărțiri care m-au afectat serios și nu pentru că suferința mi-ar fi tăiat foamea sau pofta de mâncare. Nu, am slăbit pentru a le arăta eu foștilor mei iubiți ce grozavă eram și ce au pierdut. Probabil, undeva la nivelul subconștientului meu slăbirea s-a produs ca urmare a faptului că nu mă vedeam suficient de bună și de frumoasă și despărțirea a avut loc fiindcă nu eram suficient de slabă. Cert e că am slăbit și, ca urmare a noii mele siluete, eram asaltată, pur și simplu de bărbați. Nu eram nici înainte obeză, aveam doar câteva kilograme în plus, dar impactul a fost extrem de mare în rândul populației masculine. Așadar stau acum și mă întreb? Numai ăștia slabi și tonifiați sunt demni de iubire și de serenade sub clar de lună? Pentru că, uitându-mă în jurul meu, aș spune că da. A fi slab este rețeta fericirii și a fi slab înseamnă a avea acces la partenerul mult visat? Dacă eu mă simt bine cu 5 kilograme peste cât ar trebui să am înseamnă că sunt cantitate neglijabilă și am voie a iubi numai dacă port măsura xs? Bărbații sunt interesați numai și numai de femeile piele și os iar femeile numai de cei definiți temeinic în sala de sport? Chestia e că în 2018 oamenii nu prea mai au șansa să se cunoască așa, față în față, din cauza internetului primul impact este acela vizual și oamenii tind să își aleagă viitori parteneri numai în funcție de o poză, ori dacă ești gras și zero șanse să te aleagă cineva. Ce contează că ești o persoană minunată?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dacă ești gras și ești minunat nu ai decât să te apuci să slăbești și atunci ai să îți găsești și partenerul. În lumea asta se pare că grașii nu mai au nici o șansă de a iubi decât dacă au avut norocul de a fi fost slabi la un moment dat, să se fi îngrășat pe parcurs și partenerul să fi rămas cu ei. Nu mă raportez aici la cazuri de obezitate morbidă, atunci chiar e esențial să slăbești, mă refer aici la oamenii normali, bărbați care au burtă, femei care au un colăcel sau două, tinere care au celulită. În disperarea de a găsi partenerul perfect ne supunem corpul la chinuri, negândindu-ne că aspectul fizic nu este neapărat cel care ne definește. Noi suntem mai mult de abdomenul lucrat la sală de 6 ori pe săptămână, suntem mai mult de veșnicul grătar de pui înghițit în silă. Și stau să mă întreb dacă chiar îmi doresc un partener care nu vede dincolo de pielea mea întinsă și fără celulită. Ce fac dacă peste 10 ani am să fac, inevitabil, celulită și sânii vor lua calea gravitației? Cred că e important să fim noi înșine, să nu mai plecăm în căutarea Fetei morgana, căci, în goana aceasta după o iluzie, goană pe care o sfârșim secătuiți, fără putere, căci pieptul de pui la grătar te cam lasă fără forță, lăsam la o parte lucruri mult mai importante. Cred că e mult mai important să ai 4 kilograme în plus sau chiar 10 dacă asta te face să te simți bine și să întâlnești, în cele din urmă, partenerul care se simte și el bine cu 10 kilograme în plus. Eu spun asta la 40 ani, la 20 ani eram chinuită de foame, doar pentru a arăta bine și a-l găsi pe Făt Frumos. Am fost și slabă și încă nu l-am găsit.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

amor, chinuita de foame, kilograme in plus, oameni, oameni slabi, obezitate morbida, persoana minunata, populatia masculina, reteta fericirii, sala de sport, serenade, silueta, utile

Amorul și silueta

    Una din marile probleme ale omenirii este aceea de a da oamenilor posibilitatea de a mânca tot ceea ce își doresc fără a pune un ki...

Oamenii toxici din viață noastră

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZZUaUVEkum2ROKIj3cK0BEheKjCTI5RIMaQwf0KCqe3HwozNMlFEIx4ljs9uGwbcy40DqPlFLVHmlYm1bRHp0GgKPRQddXncWAjsI7P29zYqCn7K1s0r7sXTRASs5bkD8zUBOgM-lJtw/s1600/Oamenii_toxici_din_viata_noastra.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="238" data-original-width="477" height="159" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjZZUaUVEkum2ROKIj3cK0BEheKjCTI5RIMaQwf0KCqe3HwozNMlFEIx4ljs9uGwbcy40DqPlFLVHmlYm1bRHp0GgKPRQddXncWAjsI7P29zYqCn7K1s0r7sXTRASs5bkD8zUBOgM-lJtw/s320/Oamenii_toxici_din_viata_noastra.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Când am auzit prima oară despre vampirii energetici am râs și am crezut că este o glumă. Asta se întâmpla cu mulți ani în urmă, între timp am mai deschis ochii și, nu numai că m-am convins de veridicitatea acelui fapt, ba mai mult, m-am lovit eu însămi de existența unor asemenea oameni. Necazul cu vampirii aceștia de îți sug energia e că nu o fac la modul intenționat, ci fără a-și da seama, dintr-un singur motiv, acela fiind răutatea. Există, din păcate, indivizi care sunt răi, invidioși și meschini, pur și simplu, oameni care se hrănesc cu nefericirea altor oameni. Am avut neșansa de a cunoaște oameni care jubilau la auzirea unor vești proaste și oameni de la care nu am auzit niciodată o vorbă frumoasă. Există, tot din păcate, oameni care se duc la înmormântările altor oameni, total necunoscuți lor, doar pentru a savura momentul și de a se bucura că ei sunt în viață și nu au avut ghinionul celor ce sunt la 6 metri sub pământ. Poate părea hilar însă aceasta este realitatea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cunosc oameni care se bucură atât de tare de necazul semenului său încât îi sclipesc, la propriu, ochii de bucurie. Din punctul meu de vedere aceștia sunt adevărații acesti vampiri energetici. Acești oameni au tendința de a răci tot aerul dintr-o încăpere, prin simplul fapt că emană răutate. Pe acești oameni iubirea apropelui nu îi încălzește indiferent cât de tare ar proiecta cineva asupra lor acest sentiment. Căci acești oameni sunt găunoși și orice fărâmă de bunătate care ar fi răsfrânsă asupra lor s-ar pierde în minuntul următor prin fiecare por. Nu cred că un asemenea om poate fi salvat, genul acesta e rece, meschin și, de cele mai multe ori, prost. Fiindcă răutatea vine din prostie. Și nu mă refer aici, bineînțeles, la lipsa educației sau a culturii. Există un singur remediu împotriva acestor răpitori de bunătate și fericire și anume evitarea lor cât mai mult cu putință pentru că nu poți ține piept unor oameni care se hrănesc cu nefericirea altor oameni. Indivizii aceștia se bucură când un cunoscut are un accident, când copilul altuia e bolnav, când un amic a pierdut toți banii, când bunica altui cunoscut se îmbolnăvește, când mama altuia a decedat. De ce? Pur și simplu pentru că nu a avut el un accident și parcă e mai bine să aibă celalalt, pentru că copilul altuia e bolnav și al lui nu, pentru că el are bani și alții nu au. Acest tip de individ nu concepe că s-ar putea bucura pentru cei din jurul lui, i se pare imposibil, cred că nici nu are conceptul de fericire. Conceptul care îi guvernează viața este acela de a muri capra vecinului, nicidecum să se rănească la copită capra proprie. Este important să nu ai nici măcar contact vizual cu un asemenea om fiindcă îți va strica toată ziua. Niciodată nu va avea un cuvânt de apreciere la adresa cuiva, este întotdeauna vestitorul veștilor proaste, e primul care află tragedii, decese, demisii și nu va ezita să le împărtășescă tuturor. Zâmbește extrem de rar, râsul e mai mult cinic, spre zeflemitor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am avut o perioadă din viață în care eram înconjurată numai de oameni de genul acesta și mă simțeam extrem de rău, la propriu, de la dureri de cap până la depresii ușoare. Mulțumesc cerului că s-au aliniat astrele și am evadat din cercul acela. Acum evit cât pot de tare să mai stau în preajma acestui tip de om, prefer să fiu considerată a fi un element antisocial, e mult mai sănătos decât să mi se impregneze în piele și în haine răutatea. Am ajuns la vârsta la care îmi permit să îmi aleg oamenii care mă înconjoară, am ajuns la vârsta la care e important să fiu lângă oameni buni și calzi care îmi fac lumea un soare. Așadar vampirii energetici există, din păcate nu sunt un basm, sunt un soi de Grinch ce fură bunătatea din oameni.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

adresa, bunatate, demisii, depresii usoare, dureri de cap, oameni, pamant, realitatea zilei, vampiri energetici, zambeste

Oamenii toxici din viață noastră

    Când am auzit prima oară despre vampirii energetici am râs și am crezut că este o glumă. Asta se întâmpla cu mulți ani în urmă, înt...

Mâncatul pe fond emoțional

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPTzHclYyYvD4jrjYe4eWCIlwB3-Tmt1-ITXLJPfSCPIuK5XWJn9Mwa-tKrxtz-Szx9dfPcU87R_6JhZunzTNa4dK1BhsyNiSZf8IWxX80JeCNBs28B0xuPxb5DusdINEdmFqS4j1CP4Q/s1600/Mancatul_pe_fond_emotional.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="640" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPTzHclYyYvD4jrjYe4eWCIlwB3-Tmt1-ITXLJPfSCPIuK5XWJn9Mwa-tKrxtz-Szx9dfPcU87R_6JhZunzTNa4dK1BhsyNiSZf8IWxX80JeCNBs28B0xuPxb5DusdINEdmFqS4j1CP4Q/s400/Mancatul_pe_fond_emotional.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Soțul meu, persoană slabă de altfel, nu poate înțelege sub nici o formă că un om poate mânca și din alte motive decât foamea. El se hrănește exclusiv când îi este foame, de foarte puține ori l-am văzut să înfulece ceva doar de dragul de a mânca. Mi-am dorit să fac ca el de foarte multe ori însă pur și simplu nu îmi iese schema asta. Nu știu dacă este lipsă de voință, poftă prea puternică, lipsa unei motivații, habar nu am, cert este că m-am trezit de foarte multe ori că îmi cumpăr ceva de mâncare fără a simți nici cea mai mică gâdilătură de foame, ci doar așa, pentru a crănțăni câte ceva. De obicei fac asta când am timp mort. Evident că sunt în permanență în luptă cu kilogramele și ronțăitul ăsta nu numai că nu mă slăbește dar îmi macină și conștiința destul de tare. Știu că nu sunt singura în situația aceasta, dacă aș fi fost doar eu și încă 5 ,10 , 2000 oameni nu ar mai fi existat o industrie a produselor pentru slăbit și a metodelor prin care slăbești. Din păcate sunt milioane de oameni care se confruntă cu kilograme în plus și cu problema mâncatului excesiv. Și cu siguranță nu toți acești oameni sunt nesimțiți și nu se pot opri din mâncat. Eu cred că la baza acestui mâncat compulsiv se află de fapt altceva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     </br> Cred că mâncatul în prostie ascunde niște lipsuri emoționale. Sub nici o formă nu vreau să scuz nici o persoană supraponderală, cum probabil mă vor acuza cei slabi și capabili să își controleze cu ușurință apetitul. Dar e posibil ca mâncatul ceva mai mult să fie produs, cum am spus, și de alte lucruri decât pura nesimțire și nepăsare. Nu aș vrea să vorbesc de cazuri extreme, de situații ale persoanelor abuzate, bătute sau chinuite din punct de vedere fizic, ci de oamenii aparent normali, oameni de pretutindeni, cu probleme reale și întâlnite la fiecare pas. Cred că o femeie neglijată în căsnicie și desconsiderată de partener ar putea începe să mănânce ceva mai mult pentru a compensa lipsa de atenție a partenerului. Ea știe că probabil nu e bine ceea ce face și acumularea de kilograme nu e tocmai ceea ce își dorește dar dorința de a se simți iubită și apreciată e atât de mare încât refulează într-un mâncat excesiv. Nu trebuie să fie neapărat vorba de ciocolată sau dulciuri, deși probabil un psihoterapeut ar spune că nevoia de dulce s-ar traduce prin nevoia fizică de dulcegării, de drăgălășenii. Mai există femei care dacă nu se hrănesc pe ele într-un mod excesiv au tendința de a face asta cu copii lor, îi supraalimentează pentru a acoperi ele însele un gol, nedându-și seama că îi provoacă copilului un neajuns. Singurătatea mai poate fi un motiv pentru a mânca.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Paradoxal, chiar în cazul în care este ținută o cură de slăbire, faptul de a nu fi slăbit pe cât şi-a dorit persoana în cauză, poate cauza o supraalimentare, o răzbunare pe propria persoană şi o auto-sabotare. Conflictele nerezolvate, traume din copilărie, lipsa aprecierii pot conduce către mâncat mult și fără rost. Chestia e că nu e tocmai ușor să te oprești din mâncatul ăsta. Fie încerci să îţi rezolvi cumva problemele emoționale, indiferent de natura lor, fie îţi impui o voință de fier și îţi propui să nu te mai atingi de alimente care îţi dăunează. Dar primordial cred că ar trebui umblat la cauza care face să se mănânce mai mult decât e nevoie și conștientizat că, pe termen lung, ronțăiala asta nu duce nicăieri, ba dimpotrivă, face mai mult rău decât bine. Stima de sine nu va reveni de la o pungă de covrigei în plus, iubirea nu va veni dacă nu vă veți simți bine în pielea dvs, soţul nu vă va iubi mai mult dacă vă va vedea mâncând mai mult ca el. Realizez că nu e ușor, e o adevărată luptă și reușește să se oprească numai cine e cu adevărat motivat și realizează ca problemele sale au o rezolvare. Însă cu fiecare zi în care nu se mai ronțăie e posibil ca și problemele să se rezolve cumva de la sine. Cred că e un cerc vicios: mănânc fiindcă nu mă simt bine și automat nu mă simt bine fiindcă am mâncat prea mult. Cumva trebuie găsită tăria de a rupe cercul, căci oprind mâncatul în exces automat te simți mai bine sau cel puțin mai ușor. Pentru că mâncatul mai mult decât e necesar nu face decât să îți îngreuneze și mintea. Dar, cu siguranță, mâncatul acesta pe fond emoțional există, nu e o simplă balivernă pentru că omul are tendința de a suplini ceea ce îi lipsește cu ceea ce are cel mai la îndemână, adică hrana, fiind cel mai ușor de procurat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cazuri extreme, cerc vicios, ciocolata, conflicte nerezolvate, dulciuri, femei, kilogramme in plus, lipsa de atentie, lipsa de vointa, oameni, produse slabit, timp mort, traume, utile

Mâncatul pe fond emoțional

    Soțul meu, persoană slabă de altfel, nu poate înțelege sub nici o formă că un om poate mânca și din alte motive decât foamea. El se...

Călătorii... Istanbul pe scurt

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s1600/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s320/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" width="320" /></a><br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  </span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">tipul </span><span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">”trebuie vizitat”</span>. Am preferat mereu să știu despre Turcia doar din cărțile de istorie sau din ceea ce am văzut în diferite documentare. Pur și simplu nu mi-am dorit să o vizitez chiar dacă fiind pasionată de monumente cu însemnătate istorică știu că mi-aș fi satisfăcut pe deplin dorința de cunoaștere și înțelegere a diferitelor perioade istorice ale omenirii. Departe de mine orice gând de all inclusive sau de turism în masă, tipuri de turism care-mi sunt lăudate de foarte multi prieteni și cunoscuți dar care sunt complet neinteresante pentru mine.<br /> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"></span><br />     Dar a venit o zi când am cedat insistențelor unor prieteni foarte buni și am plecat spre Istanbul, cu inima strânsă și cu diferite temeri pentru că urma să facem această călătorie cu mașină tranzitând Bulgaria. Tot drumul am bodogănit despre cum o să mă enervez eu acolo și cum nu o să mănânc nimic în cele 5 zile pe care urma să le stau într-un hotel micuț în zona istorică a orașului. Mi-am făcut tot felul de scenarii și încercam să fiu pregătită pentru orice. <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     Călătoria prin Bulgaria nu a fost tocmai plăcută, am reușit să greșim drumul chiar dacă GPS-ul ne ghida de zor. Oricum drumul nu este important, important este momentul în care pe acel drum plictisitor prin Bulgaria și apoi prin Turcia la un moment dat am făcut ochii cât cepele pentru că se vedea o mare întindere, un amestec de apă și case, era o metropolă în adevăratul sens al cuvântului văzută de sus, noi fiind pe un deal. Am rămas cu acea imagine în cap iar din acel moment am înțeles că Turcia trebuie văzută iar părerile mele erau preconcepute. Am început să mă felicit pentru că am cedat și am ales să merg la Istanbul, imaginea o am și acum în minte și este de departe cea mai frumoasă imagine a unui oraș. Starea mea de spirit s-a schimbat, în clipa în care am intrat în furnicarul orașului, am rămas mult timp mută. Am găsit cu greu hotelul, de fapt el era acolo iar noi știam exact unde este localizat doar că toate străzile erau cu sens unic și ne tot  îndepărtam de punctul final. Încercând să ajungem la hotel am înțeles meseria de cărăuș, incredibil cât de multe persoane cară baloţi de cârpe în niște roabe uriașe și câta dexteritate au când virează pe străduțele înguste pavate cu piatra cubică. Când am ajuns la hotel altă surpriză plăcută, totul era curat, în cameră mirosea minunat iar pe jos erau covoare moi. Eram în Istanbul şi nu mirosea a mâncare iar în plus era foarte curat în jur. Turcii cred că sunt cei mai oportuniști oameni când vine vorba de profit. Ca un exemplu, erau niște persoane care vindeau castane pe o tonetă iar când a început ploaia au început să vândă umbrele întorcând toneta cu susul în jos. Vând orice, oriunde și cu oricâți bani iar de cele mai multe ori vând cu cât doreau ei în realitate sa vândă. Totul acolo are un preț, preț negociabil sub falsa impresie că ai făcut o afacere de fapt vânzătorul a făcut profit. Dar merita experiența. Ca niște turiști ce eram am vizitat cam tot ceea ce am putut, am vizitat palate, piețe, ne-am plimbat pe Bosfor și am mâncat bine, foarte bine pot spune. Mâncarea este minunată și foarte important de menționat că oriunde am mâncat am întâlnit chelneri politicoși și foarte multa curățenie, vesela și tacâmurile sclipesc iar paharele sunt imaculate, absolut tot pare folosit pentru prima oara.<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s1600/DSC04781.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s320/DSC04781.JPG" width="320" /></a></div> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">       Legat de negociere în Istanbul în Marele bazar am reușit sa fac cea mai păguboasă afacere din viata mea. Vorbesc despre asta cu amuzament pentru ca a fost o experiență dulce, chiar foarte dulce. În Marele bazar exista orice, doar ce nu s-a inventat nu există acolo. Tot acolo există foarte mulți oameni care doresc să te convingă că ei au cea mai bună marfa și oferă cel mai bun preț. Știam asta dinainte să intram în bazar și mai știam că nu trebuie să încep discuții despre marfa dar... ceea ce nu doream să fac am făcut. Am ajuns într-o zonă unde se vindea rahat, rahat de toate tipurile și soiurile în niște rotocoale apetisante și mai era rahat în cubulețe mici în lădițe. M-am gândit că aș putea să cumpăr câteva cutiuțe cu rahat pentru al face cadou unor prieteni. Am încercat eu să zic ce vreau, apoi am primit un ceai iar vânzătorul a început într-o româno-turcă-engleza să-mi povestească despre rahat. Am fost fascinată de procedeul de fabricarea a rahatului și m-am trezit că îi comand 3 cutiuțe de 300 de grame de rahat, am ales rahatul iar când a fost să plătesc cele 3 cutiuțe a câte 300 de grame de rahat costau 100 de euro. În vraja discuției eu am văzut ca vânzătorul a început să taie dintr-un rotocol dar m-am gândit ca o să fie un preț rezonabil. Dar nu a fost așa. În câteva secunde am început să râd că am fost vrăjita la propriu de am plătit atât. Așadar turcii sunt născuți să fie negustori și-și merită locul în lumea comerțului. Concluziile mele la finalul celor 5 zile au fost: turcii știu să facă turism, turcii știu să vândă și în plus turcii știu să gătească curat și bun. </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     As  merge cu plăcere în Istanbul doar că în ultima vreme Turcia trece printr-o perioadă dificilă pe plan politic intern și internațional iar eu viața nu mi-o risc oricât de frumos și de bine mi-ar fi într-un loc.</div> <div class="MsoNormal"> <br /></div> </div>

bulgaria, cadou, calatorii, curatenie, drum, euro, gps, mancare, oameni, pret rezonabil, rahat, Turcia, turism, utile

Călătorii... Istanbul pe scurt

    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  tipul ”trebuie vizitat” . Am preferat...

Ţara nu mai doarme!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD3uskyOj0xLzv4OapQTHl4LXeznkSF3IuIVux_stNtgWejLQZJ63pG32IgrUkNVZSjUBmjlf5539-0ReeTTn12Gcp_yITkp8RwbV90C6T6kIN_vcrTKCI46xgOqjfbAthwml4GVu3AVs/s1600/tara_nu_doarme.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiD3uskyOj0xLzv4OapQTHl4LXeznkSF3IuIVux_stNtgWejLQZJ63pG32IgrUkNVZSjUBmjlf5539-0ReeTTn12Gcp_yITkp8RwbV90C6T6kIN_vcrTKCI46xgOqjfbAthwml4GVu3AVs/s320/tara_nu_doarme.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> Stau și mă uit la oamenii ăștia frumoși care sunt în stradă la ora asta. Deși este miercuri noaptea și lumea probabil este obosită după o zi de muncă și mâine sunt nevoiți să înceapă o altă zi de muncă ca să plătească taxe și să facă țara asta să meargă și, evident, să aibă alții ce fura,  oamenii ăștia sunt încă în piață. Și stau acolo și îngheață la -10 grade, cu copiii de mână,  copii care ar trebui să trăiască într-o ţară în care încă mai sunt valori și unde justiția ar trebui să mai aibă un cuvânt de spus,  un cuvânt care să apere integritatea și moralitatea celor care încă mai cred în ceva și încă mai au credința că lucrurile se mai pot schimba în România noastră.  Este aberant să fii nevoit să ieși în stradă pentru că niște oameni s-au gândit să dea niște ordonanțe care sfidează bunul simt și inteligența a 19 milioane de români.  Indiferent cu cine ai fi votat în decembrie este de-a dreptul stupid ceea ce se întâmplă în țara asta și sunt stupefiată de acest tupeu macabru.  Și se pare că și cei 300.000 oameni ieșiți în stradă sunt la fel de stupefiați. Stau să mă întreb dacă este oare această ordonanță scânteia care va face să se trezească țara asta?  Am văzut în Piața Victoriei un afiș care spunea: „am dormit dar m-am trezit”.  Câte ar trebui să mai suportăm în România asta bogată până deschidem ochii și îndrăznim să ne cerem drepturile?  Și ce dracului vrem de fapt?? Nu cerem decât dreptul nostru de a trăi decent, de a nu mai vedea țara asta furată de 20 ani încoace,  de a nu mai permite abuzuri pentru ca unii să își umple buzunarele pentru toate generațiile ce le vor urma,  nu cerem decât dreptul de a ne duce la medic fără a da șpagă pentru că amărâtul ăla care a învățat 10 ani sau și mai bine are un salariu minim pe economie și e nevoit să accepte ăia 50 RON pe care îi îndeși în buzunarele halatului..... Stăm la -10 grade în stradă pentru că încă mai avem idealuri, pentru că, indiferent cu cine votăm, aș vrea să cred că încă mai suntem niște români buni și sufletiști și calzi și care încă mai cred în ceva. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mobilizarea asta mi se pare minunată,  mi se pare fantastică comunicarea asta dintre niște oameni care practic sunt niște necunoscuți .Sunt anumite posturi de televiziune care susțin că ce se întâmplă în piețele din toată țara este manipulare. Nu contest și că printre toți manifestanții este posibil să existe și agitatori dar trebuie să recunoaștem că de data asta românii s-au simțit trădați și scuipați şi extrem de jigniţi.  E atât de frustrant să ai senzația că ești un nimeni și că nu îi pasă nimănui de tine.  Ori oamenii ăia cu ordonanța de o dădură mișelește în toiul nopții nu au făcut altceva decât, să mă scuzați, să facă pipi inclusiv pe cei pe care i-au simpatizat.  Sunt atât de revoltată, și ca mine restul de români probabil,  de faptul că toţi ăștia pe care îi votăm, nu fac decât să își bată joc de noi, de un popor întreg, în detrimentul averilor lor. Mai nene,  cât să furi???? Ok, furi, înțeleg și asta până la un punct.  Dar lasă-i dracului și pe alții să trăiască, nu mazili o ţară întreagă doar să poţi tu să trăiești bine, cum zicea un ilustru personaj cu şuviţă. E dureros să ştii că eşti privit doar ca un plătitor de taxe taman bun de muls şi pe care nu dai nici o ceapă degerată. „Lasă-i dracului să moară, noi să fim sanatoşi”. Eh, cred că nu prea mai ţine treaba asta şi lumea începe să se cam trezească. Este emoţionant să vezi solidaritatea astea umană. Şi este emoţionant faptul că oamenii nu se mai pot privi în oglindă dacă nu simt că fac ceva. Aş vrea să cred că solidaritatea asta umană va rezolva ceva şi va fi o lecţie pentru viitorii politicieni, că nu e atât de simplu să calci în picioare un popor întreg. Sau poate nu va rezolva nimic şi vom deveni din ce în ce mai blazaţi şi cu jugul din ce în ce mai apăsat asupra gâturilor noastre.</div> <div style="text-align: justify;"> Nu pot decât să urez succes unei acţiuni care nu cred că va rămane fără urmări, fie asupra conştiinţei naţionale, fie asupra clasei politice.</div> <div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> </div>

clasa politica, constiinta nationala, jug, miercuri, mobilizare, oameni, ordonanta, personaj, piata victoriei, politicieni, protest, realitatea zilei, Romania, solidaritate, solidaritate umana, toiul noptii

Ţara nu mai doarme!

Stau și mă uit la oamenii ăștia frumoși care sunt în stradă la ora asta. Deși este miercuri noaptea și lumea probabil este obosită după o...