Ajutoare și donații sau de la una la alta

<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB0oX80vxsbqzkXVowgSivNDK2FkwAC3f0XPZOl-_G-Q1ajL4dLl4AJIkf6yKeG9yvfN8Cnpf_wLs22eCkwBUiUDkwYxjtq-mw43u4rcT8nd4XaV_BH8de_0NcLUCvgSxvzc7BxQzG7hrf/s1600/donez.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="800" data-original-width="800" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgB0oX80vxsbqzkXVowgSivNDK2FkwAC3f0XPZOl-_G-Q1ajL4dLl4AJIkf6yKeG9yvfN8Cnpf_wLs22eCkwBUiUDkwYxjtq-mw43u4rcT8nd4XaV_BH8de_0NcLUCvgSxvzc7BxQzG7hrf/s320/donez.png" width="320" /></a></div> <br /> <div style="text-align: justify;">       De când cu pandemia/nebunia din ultima lună, lumea doneză, până și Biserica ortodoxă doneză, vedetele doneză....fiecare ce are și cât este dispus să doneze. Au fost o grămadă de bani la Bugetul de stat și totuși nu au fost suficienți pentru a avea și noi un stoc medical în caz de nevoie, mai ales că aveam experiența Colectiv (tragic moment în viețile românilor). Ca o paranteză unele dintre cele mai profitabile meserii din România sunt cele care funcționează sub forma de Profesii liberele în baza unor legi speciale iar contribuția la sănătate este plafonată la salariul minim pe economie. In același timp angajații plătesc la tot venitul brut și de cele mai multe ori plătesc mai mult ca angajatorii lor. Lucrul acesta m-a enervat teribil pentru că nu există egalitate și i-au transformat pe acești oameni în niște favorizați ai Codului fiscal.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">      Acum aflu despre șomajul tehnic, această formă de ajutor este bună pentru toate firmele și serviciile care au fost închise, dar doar pentru cei care nu au bani în conturi. Ceilalți care dețin bani în casă sau în conturi bancare și depozite pot achita foarte simplu dările pentru salariați dar și salariile acestora.  Angajatorii (patronii) rămân cu conturile pline iar statul sărăcește. Nu cred ca este corect pentru acei angajatori ca salariați să primească bani de stat  ără o verificare a A.N.A.F.-ului. Nu cred sub nici-o formă că afacerile se făceau doar de la lună la lună ... poate să-mi spună oricine orice, așa ceva nu este posibil. Nu cred că în România zilelor noastre firmele se deschideau la întâi ale lunii și se închideau în ultima zi pentru că angajatorul nu avea bani să-și achite obligațiile. Sunt convinsă că sunt luni bune și luni rele, dar la sfârșitul exercițiului financiar atunci când tragi linie daca ești pe plus activitatea continuă, daca ești în pierdere activitatea încetează, schimbi managementul sau cauți o altă soluție. Așa ca eu, consider ca statul s-a grăbit cu măsurile acestea de somaj tehnic și mai ales că sunt activități care continuă să producă bani. Trebuie făcută o selecție clara a celor care sunt efectiv afectați și a celor care doar solicită acest ajutor pentru a rămâne cu profitul întreg și care au uitat că acel profit este făcut cu ajutorul angajaților.<br /> <br />       Pe lângă situația asta cu Coronavirus si cu echipamentele medicale care lipsesc mai sunt o grămada de alte categorii sociale care au nevoi speciale și pentru care nu se găsesc bani.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">      Poate statul pe viitor o să gestioneze mai bine banii de la buget și să ne lase pe noi să donam pentru cazurile speciale...sunt foarte multe uitate în goana asta pentru a avea putere și bani.</div>

buget de stat, bune, colectiv, coronavirus, donatii, echipament medical, firme, selectie, sistem medical, somaj tehnic, stat

Ajutoare și donații sau de la una la alta

      De când cu pandemia/nebunia din ultima lună, lumea doneză, până și Biserica ortodoxă doneză, vedetele doneză....fiecare ce are și...

Pandemie sau nebunie

     <br /> <br /> <br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDtZ7ml2C_Lm8m4n2yCmHjPneobFJRkpLMslYNgkuAAltfdQxsHehv1FyfpTNuYD4pMow4-SupvJA-xmo3Vj_tqhl2Qi505hz3I9NpvvqwURH3yns6jAK-OLpW-6fvkovL0La7mKcMZdbe/s1600/urasc+rosu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="414" data-original-width="414" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjDtZ7ml2C_Lm8m4n2yCmHjPneobFJRkpLMslYNgkuAAltfdQxsHehv1FyfpTNuYD4pMow4-SupvJA-xmo3Vj_tqhl2Qi505hz3I9NpvvqwURH3yns6jAK-OLpW-6fvkovL0La7mKcMZdbe/s320/urasc+rosu.jpg" width="320" /></a></div> <br /> <br /> <br /> <br /> <div style="text-align: justify;">   Pandemie sau nebunie, nici nu stiu cum să îi mai spun dar cu siguranță este stare de urgență. Este stare de urgență în viețile celor care nu știu dacă mâine mai au rude, prieteni sau cunoștințe în viață sau sănătoase. Este stare de urgență pentru că nimeni nu se aștepta ca intr-o bună zi să afle că de a doua zi absolut tot din jur dispare. Planurile tuturor au fost date peste cap, tot ceea ce știam noi s-a schimbat.     </div> <div style="text-align: justify;">       </div> <div style="text-align: justify;">   Fiecare se gândește numai la el sau la familia lui (lucru normal) sau se gândește la cei care încearcă</div> <div style="text-align: justify;"> din răsputeri să țină situația sub control (personal medical îmbolnăvit de niște inconștienși care nu au declarat pe unde au umblat). Cei care fac acest lucru sunt complet rupți de familiile lor și nici măcar nu au siguranța că sunt protejați de ceva sau de către cineva. Se fac donații, statul este complet dezorientat...ordonanțe peste ordonanțe, demisii și promisiuni. Ceva concret .... nimic, doar că ne așteptam să avem mii de morți. Atât am înțeles eu într-o zi în care am urmărit la televizor cum decurg lucrurile. Zi în care m-am uitat din când în când și pe geam și am vazut oameni care se plimbau relaxați și nepăsători...eu le-aș spune inconștienti și atât.</div> <div style="text-align: justify;">       </div> <div style="text-align: justify;">   Toți ne-am pierdut libertatea de a ne plimba, de a socializa și de a lua propriile decizii în legatură cu viețile noastre. Ce urmeză ... nimeni nu știe. Bănuiesc doar că toți copiii vor deveni antisociali și dependendeți de ecrane , toți părinții se vor întreba mereu de acum incolo în cine sau în ce să se încreadă iar absolut toată lumea rămasă după ce trece toată această situație va evita să-și mai facă planuri pe termen lung. Bunicii care până acum aveau ca scop și grijă nepoții cu siguranță se vor gandi la ceea ce îi asteaptă pe iubiții lor nepoți în viitor și cât timp mai au să le citească povești.    </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Despre cei care sunt singuri chiar nu-mi pot imagina ce simt și cum trec peste această perioadă dar presupun că este cumplit....</div> <div style="text-align: justify;">         </div>

bunici, coronavirus, demisii, libertate, morti, nepoti, ordonante, pandemie, povesti, povești, singuri, socializare, stare de urgenta, timp

Pandemie sau nebunie

        Pandemie sau nebunie, nici nu stiu cum să îi mai spun dar cu siguranță este stare de urgență. Este stare de urgență în vie...

Când simți că nu mai poți, ia o mingiuță anti-stres

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ZfZEoMtHuuNPHEcHYTSur8ANjpCpkonTP_p34oJSWZVTVYM6c7RwTpwAfR6Hod0L9YPQ0cacGZjz7nP6lAADYaRV_gr0l2nDq-NJR1vKlD34aHX5eUjYcU93BeHuqeYnDj5Fpzdf9NM/s1600/Cand+simti+ca+nu+mai+poti+ia+o+pisicuta+antistres.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="640" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg-ZfZEoMtHuuNPHEcHYTSur8ANjpCpkonTP_p34oJSWZVTVYM6c7RwTpwAfR6Hod0L9YPQ0cacGZjz7nP6lAADYaRV_gr0l2nDq-NJR1vKlD34aHX5eUjYcU93BeHuqeYnDj5Fpzdf9NM/s320/Cand+simti+ca+nu+mai+poti+ia+o+pisicuta+antistres.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sau un hamburger. Sau o porție de cartofi prăjiți. Sau un elefant. Sau o floare. Sau o mașină. Nu, nu sunt sub influența unor substanțe halucinogene, sunt doar mama unui copil de 4 ani suferind de hiper-activitate și mama unui copil care simte că nu mai poate când copilul nu are pace sau începe să țipe. Și țipă, nu glumă. Țipă atât de tare încât îmi este frică să nu mă trezesc la ușă cu Protecția copilului sau, mai grav cu Poliția. Căci, urlând atât de tare, cine e în necunoștință de cauza, poate crede că îmi maltratez copilul. Ete na, copilul urlă că nu vrea să se spele pe mâini, urlă că i-am deranjat papucii dintr-o anumită poziție, mai exact, papucii domnișorului trebuie să stea într-un unghi de 45 grade față de cum e poziția soarelui la o anumită oră.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Exagerez, evident, dar nu prea mult. Copilul are niște manii mai ceva ca un bătrân cu tabieturi. Și dacă bătrânii cu tabieturi au tendința să fie morocănoși și să bombăne în barbă, copiii cu manii sunt extrem de vocali. Am încercat tot soiul de variante, ba chiar l-am și urecheat și să știți că nu îmi e rușine, fiindcă și nervii mei obosesc și încep să urle. Am țipat și eu, ba chiar mai tare decât el. Nici asta nu e soluție, nu numai că nu îl va potoli, ba chiar începe să urle și mai tare și trebuie să stau cu geamurile închise în toată casa, în plină vară, de frică să nu mă trezesc la ușă cu te miri ce instituție de ar vrea să îmi ia copilul. Am încercat să îl ignor, am încercat să mă închid în baie, am încercat să mă dau și cu capul de pereți, poate dacă leșin nu mai e atât de grav. Nu știu dacă am greșit eu atât de tare în ceea ce privește metoda educațională sau dacă ăsta este temperamentul copilului sau dacă e doar o perioadă, treaba e că nu mai pot. Și cum Dumnezeu le vede pe toate și știe când nu mai poți, mi-a scos în cale o pisică anti-stres. Cum ziceam, nu sunt sub nici o influență de halucinogene. Există niște, să le spun jucării, obiecte, confecționate dintr-un soi de cauciuc, unele dintre ele chiar mirositoare, care, odată strânse în mână, își revin foarte repede la forma inițială. Pot lua forma unor pisici, câini, hamburgeri, înghețată, cartofi prăjiți sau cine știe ce le-o fi dat prin cap producătorilor chinezi, fiindcă bag mâna în foc că sunt comercializate de pe Aliexpress. Prețurile variază undeva între 5 Ron și 30 Ron, în funcție de mărime și de locul achiziționat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Glumă sau nu, jucăria asta își face treaba. Am luat două și i-am sugerat copilului, ca de fiecare dată când simte nevoia să urle, să dea din picioare, să strângă în pumnuleț mâța aceea roz gumată. Rolul acestor jucărioare este tocmai de a scăpa de stres, de a te elibera de preaplinul la care ești supus. Cred că ele au fost inițial destinate adulților enervați de locul de muncă, de trafic, de prețuri, de oamenii politici, de alimentele procesate, de sistemul de sănătate, de sistemul de învățământ. În cazul ăsta cred că ar trebui să am o valiză de mingiuțe anti-stres. Treaba e că, cel puțin în cazul copilul meu, a funcționat. Are una în sufragerie, la vedere, una o cară peste tot după el. Probabil simte că are undeva o pârghie și tot ceea ce nu poate gestiona, emoțional vorbind, proiectează asupra acelei jucării gumate. Una dintre jucării a mers cu noi la Muzeul Antipa, în mijloacele de transport în comun și de fiecare dată și-a dovedit eficacitatea. Îmi pare rău doar că am descoperit-o atât de târziu, nu mă așteptam să fie așa un succes. Intenționez să îmi achiziționez și eu una, aș vrea să cred că îmi va fi de același ajutor, căci trăim într-o epocă, în care, din păcate, nici noi adulții nu mai știm să ne gestionam emoțiile.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

achizitie, Aliexpress, anti stres, copil, emotii, forma initiala, gestionarea emotiilor, hiper-activitate, jucarie, locul, pisici, politia, protectia copilului, soare, spalat pe maini, stres, urle, vreme

Când simți că nu mai poți, ia o mingiuță anti-stres

    Sau un hamburger. Sau o porție de cartofi prăjiți. Sau un elefant. Sau o floare. Sau o mașină. Nu, nu sunt sub influența unor subst...