Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s1600/bucharest-city-tour.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="342" data-original-width="514" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjref8UzZXI1apgb_s-8zD92IZW34ij3HdkJXF8QdUxxUjlQPyqkpsLUZohfJrcKZcDCCBVLpNC2ZSCCKkqz3L87VSW6fMqgjuypzimnMcdrCj_9MfqohKl8j0-s57Xw2jpL6BJZpoGVGQ/s320/bucharest-city-tour.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja plictisitorul ieșit în parc. Știu că pentru copii nu e plictisitor să iasă în parc, însă în zona în care am domiciliul, locurile de joacă nu se pot numi chiar parcuri, sunt niște petice de teren, niscaiva nisip și câteva leagăne. Evident că cel mic s-a plictisit și vrea să mișune ori de câte ori are ocazia. Astfel, săptămâna aceasta i-am propus să facem o plimbare cu autobuzul acela roșu, etajat, de seamănă teribil de tare cu cel londonez, și pe care primăria îl pune la dispoziție, contra cost, evident, celor ce vor să vadă Bucureștiul altfel, cât și celor ce nu cunosc orașul deloc. Începând cu luna iunie, până la mijlocul lui octombrie, te poți bucura de autobuzul roșu. Prețul unui bilet este de 25 Ron pentru un adult, nu cred că există reduceri pentru pensionari sau studenți, copiii până în șapte ani beneficiază de gratuitate, cei cu vârsta cuprinsă între 7-14 ani plătesc 10 Ron.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Biletul se poate achiziționa chiar la urcarea în autobuz, bilet ce îți permite să îl folosești 24 ore. Nu m-am dumirit încă în privința acestei durate de utilizare a biletului, probabil odată cumpărat, ai voie să îl folosești în timp de 24 ore. Spun că nu m-am dumirit fiindcă am călătorit alături de o bunică și nepoata acesteia, ce schimbaseră un autobuz la un capăt de linie, după ce, inițial, achiziționaseră un bilet dintr-un alt mijloc de transport etajat. Mă gândesc că conducerea RATB nu asta a avut în cap când a permis să se folosească biletul 24 ore. Altminteri ai putea lua un bilet și să îl pasezi tuturor membrilor familiei. Traseul autobuzului are o durată de aproximativ 50 minute, probabil în funcție de traficul bucureștean care, știm prea bine, poate fi o chestie tare chinuitoare și relativă în anumite zile și intervale orare. Farmecul acestui autobuz este să călătorești cocoțat pe platforma lui, cu totul expus și în aer liber. Cel puțin pentru un copil de patru ani va fi experiența supremă. RATB pune la dispoziție, la urcarea în autobuz, un pliant ce conține scurte informații ale punctelor de interes pe lângă care trece autobuzul. Pe copil l-au lăsat rece informațiile, nu l-a interesat nici că trece pe lângă Arcul de Triumf sau pe Calea Victoriei. În schimb, a fost absolut magic faptul că era chiar în dreptul semaforului, că, uneori, se afla situat chiar deasupra pomilor sau a stațiilor de autobuz. A făcut cu mâna tuturor trecătorilor, a încercat să rupă fiecare frunză din fiecare copac de pe lângă care trecea, și, credeți-mă, copaci au fost cu nemiluita, căci o bucată de traseu trece pe Bulevardul Kiseleff. Ba chiar s-a prefăcut că este el însuși șoferul autobuzului, o porțiune de drum străbătând-o chiar în partea din față, unde este un parbriz uriaș ce îi protejează pe cei așezați în primul rând. Autobuzul are câteva stații în care te poți sui, nu ești obligat să te sui la capătul lui și să mergi tot traseul fără oprire. Dacă vrei să parcurgi doar jumătate de traseu te poți da jos la Piața Unirii sau la Piața Victoriei.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     De asemenea, poți parcurge traseul și de câte ori ai chef. Puștiul meu a fost atât de încântat încât a vrut să mai dăm o tură și am făcut asta cu prețul aceluiași bilet achiziționat inițial. Dacă nu mi-ar fi plăcut și mie, poate l-aș fi refuzat, însă mi-a dat ocazia să am o altă perspectivă, de la înălțime se vede totul altfel, asupra unor clădiri de pe Calea Victoriei, extrem de îndrăgite. Am făcut niște poze uimitoare, având norocul ca autobuzul să prindă un ambuteiaj exact în fața Muzeului George Enescu, timp în care am putut să admir splendoarea aceea de casă. Am făcut poze grădinii Spitalului Colțea, frumos amenajată cu două fântâni arteziene, am tras niște cadre de la o azvârlitură de băț panoului cinematografului Scala, ajuns acum o dărăpănătură. A fost o idee nemaipomenită și mă felicit că m-am gândit să am o zi altfel cu copilul. Sper că și celelalte idei pe care le voi avea să fie încununate de același succes precum aceasta a autobuzului cu etaj.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

autobuz, autobuzul rosu, bilet, Bulevardul Kiseleff, Calea Victoriei, magic, piata unirii, prescolar, Scala, Spitalului Colțea, trafic, utile, vacanta

Bucharest city-tour sau Hop on-Hop off cu copilul în vacanță

    Odată cu venirea vacanței am propus copilului preșcolar din dotare ca, o dată pe săptămână, să facem altceva decât banalul și deja ...

București, orașul prabușirilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s1600/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="711" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMrkUQtiOGYlgFYJmmZ1cnecI8-3twkns6PbYVitTW9vbBnkUjo-uQDWt_Ce6wnnbd1pNrgke-2_HVJxTqZmY8vMEEzAnSqKLEyvpe7X9W9pcT26zVrK5GUazGpbA_KBxY2v2LdtsxdaE/s320/Bucuresti_orasul_prabusirilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarecare prestigiu printre apropiați, asta în vremea liceului și a facultății. Era o chestie să fii din București, când, în vremea comunismului se strămutase tot săteanul la oraș, adus de nomenclaturiști pentru a umple fabricile. De fapt, dacă stau să mă gândesc, nu era nici o chestie și nici un mare rahat, cum nu e nici acum să fii bucureștean. Ba mai mult, cred că te descurcai ceva mai bine în orașele mai mici, cred că erau comunități mai strânse, gata să se ajute la nevoie, spre deosebire de mărețul București unde îți era frică să comunici și cu umbra ta, de frică că ai fi putut fi turnat la Securitate. După marea revoluție exodul spre București nu a mai încetat și văd, cu stupoare, că se aglomerează pe zi ce trece, în ciuda faptului că atât cei ce sunt originari de aici cât și cei adoptați de capitală se plâng în mod continuu de suprapopulare. În acest moment, dacă nu aș avea părinții aici, care cu siguranță nu ar mai lua-o din loc, aș pleca din București mâncând pământul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Copilul meu e încă mic, e la vârsta grădiniței, cred că s-ar integra mult mai ușor în orice altă parte, însă eu, fiind unic copil, nu aș putea să îmi las părinții siguri aici, în ciuda faptului că nu ajung la ei chiar atât de des. Nu e vorba că aș fi nerecunoscătoare ci, glumă sau nu, cred că îmi ia o zi să ajung la ei, deși, spațial vorbind, am domiciliul relativ aproape de domiciliul lor. Bucureștiul, nu numai că s-a populat cu ființe vii, dar aceștia au venit la pachet și cu autoturismele personale și astea ocupă al dracului de mult loc. Ocupă loc în trafic, în parcări, pe trotuare, pe trecerile de pietoni. Înțeleg că asta e progresul și mișcarea firească a omenirii este îndreptată către marile orașe, în căutarea unui loc de muncă mai bun și a unui nivel de trai mai ridicat. Dar, să mă ierte Dumnezeu, ce e așa frumos în a sta blocat în trafic mai bine de 3 ore, și asta zilnic, ca să petreci la serviciu 10-12 ore și odată întors acasă să rămâi tolănit în fața televizorului vizionând tâmp Las Fierbinți? Asta e progresul? Pentru asta se înghesuie toți în București? Pentru a sta înghesuit ca o sardină în metrou la Piața Victoriei și înțepenit în trafic la Unirii? Un alt aspect destul de enervant pentru un bucureștean este aglomerația din parcuri. Bucureștiul are niște parcuri destul de măricele, pe vremuri era imposibil să te calci în picioare în Herăstrau într-o zi de duminică, pur și simplu era loc pentru toată lumea. Uite că acum nu mai e. Cum a dat primul fir de zambilică, tot locuitorul din București dă iama în Cișmigiu și în Herăstrău. Nu ai loc să stai pe o bancă, nu ai loc să alergi liniștit 5 km că riști să te dai cap în cap cu alte sute de alergători de 5 km. Și uite așa s-a dus dracului relaxarea de la sfârșitul săptămânii. La magazine e aceeași poveste, omor și nu altceva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mi se pare absolut nefiresc să ajungi să populezi un singur mare oraș, celelate rămânând în părăsire. Sunt sate întregi care vor ajunge sate fantomă odată cu moartea ultimilor bătrâni locuitori, căci nici dracului nu se mai duce să mai stea la sat, toți dau fuga la oraș, mânați de mirajul marelui oraș. Știu și că marii investititori își deschid în capitală firme însă nu i-ar opri nimeni să facă asta și în alte orașe unde, mai mult ca sigur, e nevoie de forță de muncă. Și uite așa cresc prețurile, artificial din punctul meu de vedere, la case, la alimente, la chirii. Căci acolo unde e cerere se scumpește totul. Cum am spus, dacă aș fi capabilă să plec, aș face-o fără nici o urmă de îndoială. Căci aș vrea să trăiesc într-un oraș în care nu se aud zilnic bormașini, în care mă pot plimba liniștită în parc, în care pot merge pe trotuar fără să mă lipesc de zidurile caselor din cauza parcărilor, în care aș vrea să mai aud cântând o pasăre, dar în locul ei aud numai claxoane de șoferi nervoși. Aș vrea să trăiesc într-un oraș, nu într-un București cu pretenții de metropolă care nu oferă nimic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bormasini, bucuresti, Cismigiu, copil mic, exod, las fierbinti, marele oras, metropola, oras, realitatea zilei, Romania, sate fantoma, trafic

București, orașul prabușirilor

    Aș putea spune că sunt bucureșteancă get-beget, din a nu știu câta generație născută și trăită aici. Treaba asta îmi dădea un oarec...

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s1600/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="506" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s320/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" width="179" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. Dar să o iau cu începutul. În urmă cu 3 ani am achiziționat un apartament aproape de ieșirea din București. Am optat pentru această zonă fiind destul de aproape de zona în care locuisem mare parte a vieții mele și pentru a fi aproape atât de familia mea cât și de a soţului. A mai contat și faptul că blocul era nou, sătulă fiind de veșnicele reparații ale blocurilor noi, riscul de seism și așa mai departe. E adevărat că nu știu nici cum au fost construite aceste blocuri noi, dezvoltatorii spun că rezistă. În orice caz, traiul la bloc e trai la bloc indiferent de cât de vechi sau nou e blocul, indiferent de zona în care e amplasat imobilul. Traiul la bloc e același și la București și la Londra și la Tokyo. Ceea ce este interesant, cel puțin în acest complex, este faptul că există un grup pe Facebook, de vreo 7000 persoane chiar, prin intermediul căruia locuitorii cartierului își mai împărtăşesc din păsuri. Chestia asta e chiar interesantă, conferă cumva aerul unei comunități, numai că, în proporție de 70 % lumea cam are tendința de a se certa în grupul acesta. Se ceartă lumea cam de la orice, că ăla a parcat ca un bou, că ăla nu a parcat ca un bou, că a căzut un ghiveci de la un balcon etc. Sunt și lucruri bune, cum spuneam. În același grup a luat naștere proiectul unei școli, prelungirea unui traseu RATB, înființarea de sensuri unice. Nu știu cât sunt de sensibili consilierii zonei respective la sugestiile locuitorilor dar încet încet încep să se miște lucrurile și pe aici. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce e bine: e bine că blocurile sunt noi, nu mai există aspectul acela coşcovit al blocurilor vechi, e bine, într-un fel, că e foarte multă lume tânără, e bine că în acest complex ai o sumedenie de magazine, zona fiind într-o ascensiune continuă, e bine că există aceste grupuri de dialog pe Facebook în care poți veni cu sugestii , în care poți cere o mână de ajutor când ai o nevoie, e bine că de bine de rău circulă mijloace de transport în comun, ceea ce nu se întâmplă în toate zonele rezidențiale, e bine că apartamentele sunt destul de ieftine, deși asta e un minus la calitate. E bine că există săli de sport în zonă, piscine la care ai ceva reduceri ca locuitor al zonei. E bine că iarna zăpadă e curățată destul de bine chiar pe aleile din faţa blocurilor. E bine că există interesul şi dorinţa de a oferi locuitorilor un confort, prin găsirea unor soluții de fluidizare a traficului, de a accesa niște fonduri pentru construcția unei școli...</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce nu e bine: infrastructura încă nu e la capacitatea la care ar trebui. Când plouă se inundă străzile, ieși cu barca din casă. Mă mai consolează faptul că se întâmplă și la case mai mari. Nu e bine că s-a construit atât de mult, spaţiile verzi și locurile de joacă fiind extrem de puține și de mici. Nu e bine că uneori se aude din celelalte apartamente dar cred că asta e compromisul când stai la bloc. Nu e bine că s-a suprapopulat zona cu oameni care habar nu au de civilizație și bun simț. Nu e bine că peste 3 ani nu vei mai avea loc să arunci un bănuț în zonă, cererea de locuințe aici fiind atât de mare încât se pare că în 2 ani nu va mai fi nici un teren de vânzare. Nu e bine că locurile de parcare reprezintă o reală problemă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil toate acestea sunt aidoma indiferent de unde ai locui. Trafic și locuri de parcare puţine întâlnești și în zonele zero ale orașului, nesimţiţi sunt și acolo, probleme cu vecinii e posibil să ai și dacă ai casa pe pământ. Una peste alta traiul într-un complex ca acesta nu e chiar rău. Ceea ce mă supăra pe mine e lipsa unei pieţe și a unui parc. În rest mă declar destul de mulțumită, nu pot spune că am întâmpinat probleme sau neajunsuri atât de mari încât să îmi fi dorit să mă mut într-o zonă ceva mai pretenţioasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucuresti, complex de blocuri, Facebook, locuri de parcare, Londra, ratb, solutii de fluidizare a traficului, trafic, utile

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

    Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. D...

Lipsa vieții sexuale în cuplu

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieU6HCDnBpJ8hhj34_3d2AfS9VV_QMFIJOoAI6fGWPxUgvN9PIKYaH1XpeoJrnZlfnzHV7tXyy-03d1ieERaXAH4NHbxtBQi7OlkUx0CH7x8ZIKNbo9iV3u3TTFUMP4GYWo0d6-Ggc4Fs/s1600/lipsa_vietii_sexuale_in_cuplu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieU6HCDnBpJ8hhj34_3d2AfS9VV_QMFIJOoAI6fGWPxUgvN9PIKYaH1XpeoJrnZlfnzHV7tXyy-03d1ieERaXAH4NHbxtBQi7OlkUx0CH7x8ZIKNbo9iV3u3TTFUMP4GYWo0d6-Ggc4Fs/s320/lipsa_vietii_sexuale_in_cuplu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil un subiect destul de controversat, subiect ce pune destul de multe probleme în destul de multe cupluri, fie din cauza dorinței prea mari a unuia dintre parteneri, fie din lipsa dorinței ambilor parteneri, fie din lipsa de timp a partenerilor, a grijilor, lipsurilor și așa mai departe. Nu aș vrea să vorbesc de cuplurile nou alcătuite în care e bine știut că focul pasiunii e la cote maxime, nici de cei fără copii, tineri care de asemenea au toate dorințele, pasiunile și odihna în parametrii normali. Aș vrea să vorbesc despre cuplurile aflate la mijlocul vieții, 40-50 ani, fie cu copii mici, fie cu copii relativ mari. Am senzația că în cuplul căsătorit și cu o rutină bine stabilită viața sexuală fie lipsește cu desăvârșire fie e atât de rară încât e ca și cum ar lipsi. Unde mama naibii se pierde dorința sexuală pe parcurs? Între traistele cu care venim de la piață, între orele petrecute la serviciu sau în orele pierdute în trafic? Sau se declanșează ceva în comportamentul ambilor parteneri și pur și simplu nu le mai pasă și de acest aspect? Din punctul meu de vedere e o parte destul de importantă a unei relații, de vreme ce punem atâta preț pe latura sexuală la începutul relației cu pricina. Și dacă ne alegem un partener în funcție de compatibilitatea sexuală de ce nu avem grijă să păstrăm vie legătura aceasta? Înțeleg, evident, că probabil cazi lat(ă) după ce ai fost la serviciu, ai venit acasă, ai făcut lecții cu copii etc. Să nu înțelegeți greșit, nu condamn pe nimeni și nici nu scuz pe nimeni. Lipsa dorinței sexuale în cuplu e prezentă la ambii parteneri, acum cam ambii muncesc același număr de ore, petrec același număr de ore cu copii sau rezolvând treburile domestice. E oare firească renunțarea acesta la sex? Adică odată ce ne-am văzut cu boii legați, dacă îmi e permis să spun asta, ne resemnăm și ne ocupăm de orice altceva decât de viața noastră sexuală? Tind să cred că da, fiindcă cazurile în care viața sexuală lipsește în casnicii, sunt atât de des întâlnite, încât asta e singura explicație. Ceilalți, care încă mai fac amor când au 1, 2 sau 3 copii, nu sunt obosiți, nu au griji și le arde de <i>iubeală</i>, cred că sunt defecți în cazul ăsta. Bine, dacă ai 3 copii e clar că ai viață sexuală. Treaba e că am cunoștință de o sumedenie de cupluri perfect funcționale și aparent fericite, realitatea o cunosc doar cei în cauză, evident, care trăiesc bine mersi fără să mai aibă parte de mirificul act sexual. E normal sau nu? Cei ce fac amor ar zice că nu e normal, ceilalți ar zice că e perfect normal și uite și dovada, ei sunt încă împreună și nu au nici o problemă. Cred că pe termen lung lipsa vieții sexuale tinde să producă oarece dezechilibre și frustrări. Știu însă că nu e nimeni scutit de o rutină a vieții de cuplu. Evident că nici nu mai poți să te fugărești prin toată casa sau să stai să faci sex o zi întreagă când tu ai 4 mașini de rufe de spălat și de gătit pentru tot <i>familionul</i>, că maine o iei de la capăt, e luni și te duci la muncă. Eu aș zice că nu e sănătos ca într-o relație sexul să lipsească. Și dacă totuși asta se întâmplă e datoria ambilor parteneri să ia măsuri pentru că nu e vinovat doar unul sau celalalt. Din cauza amândurora s-a ajuns la situația acesta care cu siguranță va avea urmări mai devreme sau mai târziu și se va produce o răceală accentuată între cei doi. Așadar soluția mea ar fi următoarea : femeile să încerce cumva să fie măcar mai puțin cicălitoare și să redevină ceva mai calde și mai feminine în relația cu partenerul, fiindcă cred că asta e suficient. Nu contează atât de tare numărul de kilograme, că ești manichiurată sau nu, fardată sau nu. E important ca femeia să își redobândească feminitatea. Și ceea ce are bărbatul de făcut e să observe revenirea aceea a feminității, să o complimenteze ceva mai des și să o facă pe consoartă să se mai simtă și ea femeie, nu doar mamă, gospodină, încă un salariu în casă, menajeră etc.Totul se învârte într-un cerc vicios : ea nu mai e bună pentru că el nu mai e bun și viceversa. Și din păcate nici unul dintre parteneri nu întreprinde nimic. Repet, lipsa vieții sexuale într-un cuplu cred că este nefirească și ambii, accentuez, ambii trebuie să învețe să se prețuiască reciproc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

barbatul, cerc vicios, fara copii, femeia, feminitate, gospodina, mama, menajera, parteneri, realitatea, sex, trafic, utile, viata sexuala

Lipsa vieții sexuale în cuplu

    Probabil un subiect destul de controversat, subiect ce pune destul de multe probleme în destul de multe cupluri, fie din cauza dorinț...

Biciclim, biciclim...dar să citim și legislația !

<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTWs8nbamBlPvjs99eEIKbe09s_br72l1JjFeMBfntvsALrJxTWwHCIk-OAnwkSyr4CMj02RbQnkreUJTO0QeQjc1TA1wHBy8GBfxuHq6Iv2gLQOZj3qLeGOzrCc_sPad-QlPTAuSZ36E/s1600/monkeylectric.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="262" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiTWs8nbamBlPvjs99eEIKbe09s_br72l1JjFeMBfntvsALrJxTWwHCIk-OAnwkSyr4CMj02RbQnkreUJTO0QeQjc1TA1wHBy8GBfxuHq6Iv2gLQOZj3qLeGOzrCc_sPad-QlPTAuSZ36E/s320/monkeylectric.jpg" width="320" /></a></div> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">M-am gândit să abordez un subiect sensibil pentru majoritatea bicicliștilor, care se pare că au devenit un nou trend, ca atunci când au apărut motocicletele ca ciupercile după ploaie.  Cu motocicliști  m-am </span><span style="font-size: 12pt;">obișnuit, oricum în ultima vreme am văzut din ce în ce mai puțini în trafic dar mai disciplinați. Cu bicicliștii... cam fac eforturi să mă obișnuiesc mai ales cu aceia care din momentul în care se urcă pe bicicletă, pedalează de parcă îi aleargă cineva și încearcă să scape de nu știu cine. Trec pe culoarea roșie a semaforului, nu au nici cea mai mică semnalizare luminoasă pe timpul nopții (deși îmi fac ochii ca girofarele în oglinzile de la mașină, tot apar nu știu de unde), sunt foarte răutăcioși și te</span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">înjură instant deși tot ei greșesc de cele mai multe ori... și aș putea continua, dar nu are rost. Sunt conștientă că și bicicleta este un vehicul dar atâta timp cât eu vă respect ca și participanți în trafic, mă aștept să o faceți și voi. După cum spuneam nu este o regulă generală, sunt și  bicicliști disciplinați pe care îi respect, dar din păcate majoritatea nu respectă nici cea mai </span><span style="font-size: 16px;">elementară</span><span style="font-size: 16px;"> </span><span style="font-size: 12pt;">regulă de circulație și observ cum trec pe lângă polițiștii care se uită nepăsători. </span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Chiar dacă voi atrage multe comentarii negative asupra mea, m-am decis să scriu despre bicicliștii indisciplinați în trafic prin prisma întâmplării de acum câteva seri care mi-a pus capac și nu mai pot ignora cum unii bicicliști încalcă conștient sau nu toate regulile de circulație. Dar să nu mai lungesc vorba și să revin la întâmplarea de acum câteva seri: mă aflam în parcare și tocmai ce urma iau  virajul la stânga de 90 de grade, când nu știu de unde a apărut o duduie aproape călare pe capotă, însoțită de o bubuitură. Nerealizând ce s-a întâmplat am ieșit speriată din mașină să întreb dacă este ok. Duduia cu pricină nu a pățit nimic, do</span><span style="font-size: 12pt;">ar roata mea de la mașina mea a îndrăznit să stea în calea roții ei de la bicicletă, așa că a început să urle: </span><br /> <span style="font-size: 12pt;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Duduia: „Ce faci fă! Tu nu te uiți pe unde mergi?” <o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Eu: „Ba pardon, tu ai intrat în mine și văd că nu ai nici lumină!” <o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Nu contează cum a continuat duduia conversația, căci bănuiesc că v-ați dat seama: un set în injurii de nereprodus. După nici 10 secunde apare o altă bicicletă, care avea o luminița plăpândă ce pâlpâia din când în când. Se pare că era soțul doamnei care a venit spre mine, pune o frână „forțoasă”..... și dă cu piciorul în roata mașinii.<o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Eu: „ Măi oamenilor, voi nu sunteți normali ? Voi greșiți, voi intrați în mine, nu aveți nici o lumină sau semn de avertizare  pe voi și tot voi nervoși? Pentru ce reacționați așa?  <o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Soțul doamnei: „Fă chioaro, nu vezi că am lumină!” și îmi arată către acea luminiță plăpândă... „ Și vezi că-ți dau și una dacă nu-ți convine!” <o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Ups! Sinceră să fiu, m-am speriat dar în același timp simțeam cum îmi crește tensiunea și  mă ardea  să îi iau pe amândoi la bătaie. Dar mi-am zis la ce bun, te pui cu nebunii? <o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Eu: „Da’ ce spuneți voi dacă sunăm la poliție și raportăm incidentul? Din toată treabă asta sigur e un vinovat: eu sau voi, și cum noi nu ajungem la o concluzie, sunt convinsă că poliția va avea un cuvânt de spus! <o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Și mă pregăteam să iau telefonul din mașină să sun la poliție, când cele două personaje pleacă în trombă cu grijă să lase în urmă unda sonoră de injurii de nereprodus.<o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;">După ce m-am urcat în mașină, am început să tremur toată, simțeam că nu mai reușesc să îmi controlez mâinile și picioarele, iar cei 10 metri până să parchez mașina mi s-au părut o eternitate. Am rămas în mașină cel puțin o jumătate de oră, fără exagerare, în care mi-au trecut tot felul de scenarii   prin minte care mai de care mai groaznice.<o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> De aceea, vreau să fac un apel la acei bicicliști care nu știu ce este aceea o „regulă de circulație”. Cât despre limbaj, aici ține de om... dacă alte „cuvinte inteligente” nu îi ies pe gură, le recomand să se abțină, pot fi și copii în mașină, și chiar nu este nevoie de intervenția lor cu acele cuvinte de nereprodus. <o:p></o:p></span><br /> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"><br /></span></div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Fac apel către poliție, să nu mai ignore acei bicicliști care traversează intersecția pe diagonală (uneori  însoțiți și de câte un copil), pe acei bicicliști care traversează pe culoarea roșie (Dacă dați peste un șofer neexperimentat? Am înțeles că nu țineți la viață voastră, dar de ce trebuie să o nenorociți pe a altuia?), pe aceia care nu știu că la o trecere de pietoni nesemaforizată trebuie să se dea jos de pe bicicletă și sa se asigure înainte de a traversa (dacă nu exista banda pentru biciclete), pe aceia care fac slalom printre mașini, sau pe aceia care aproape dau peste un pieton aflat pe trecere. Sunt multe lucruri care se întâmplă în trafic, și șoferii greșesc, și motocicli</span><span style="font-size: 16px;">ș</span><span style="font-size: 12pt;">tii, chiar și pietonii, dar de ce și acei peste 90% dintre bicicliști?</span></div> <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span lang="RO" style="font-size: 12.0pt; line-height: 115%; mso-ansi-language: RO;"> Nu sunt piste pentru biciclete! Sunt sigură că asta veți reproșa, atunci Domnilor Guvernanți ... faceți piste pentru biciclete. Dar vă spun, </span><span style="font-size: 16px;">s-ar face </span><span style="font-size: 12pt;">degeaba, </span><span style="font-size: 16px;">pentru că șoseaua pe unde circulă doar mașini este mult mai palpitantă pentru unii bicicliști. A</span><span style="font-size: 12pt;">ici nu vorbesc despre acele piste unde unii șoferi parchează nestingheriți, căci deseori văd piste pentru biciclete (</span><span style="font-size: 16px;">puține, dar există</span><span style="font-size: 12pt;">) unde nu există nicio mașină parcata și tot nefolosite rămân</span>.</div>

biciclist, biciclist in Bucuresti, biciclist in trafic, bun simt, intamplari reale, reguli de circulatie, trafic

Biciclim, biciclim...dar să citim și legislația !

M-am gândit să abordez un subiect sensibil pentru majoritatea bicicliștilor, care se pare că au devenit un nou trend, ca atunci când au a...