Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

    Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. Dar să o iau cu începutul. În urmă cu 3 ani am achiziționat un apartament aproape de ieșirea din București. Am optat pentru această zonă fiind destul de aproape de zona în care locuisem mare parte a vieții mele și pentru a fi aproape atât de familia mea cât și de a soţului. A mai contat și faptul că blocul era nou, sătulă fiind de veșnicele reparații ale blocurilor noi, riscul de seism și așa mai departe. E adevărat că nu știu nici cum au fost construite aceste blocuri noi, dezvoltatorii spun că rezistă. În orice caz, traiul la bloc e trai la bloc indiferent de cât de vechi sau nou e blocul, indiferent de zona în care e amplasat imobilul. Traiul la bloc e același și la București și la Londra și la Tokyo. Ceea ce este interesant, cel puțin în acest complex, este faptul că există un grup pe Facebook, de vreo 7000 persoane chiar, prin intermediul căruia locuitorii cartierului își mai împărtăşesc din păsuri. Chestia asta e chiar interesantă, conferă cumva aerul unei comunități, numai că, în proporție de 70 % lumea cam are tendința de a se certa în grupul acesta. Se ceartă lumea cam de la orice, că ăla a parcat ca un bou, că ăla nu a parcat ca un bou, că a căzut un ghiveci de la un balcon etc. Sunt și lucruri bune, cum spuneam. În același grup a luat naștere proiectul unei școli, prelungirea unui traseu RATB, înființarea de sensuri unice. Nu știu cât sunt de sensibili consilierii zonei respective la sugestiile locuitorilor dar încet încet încep să se miște lucrurile și pe aici. 

    Ce e bine: e bine că blocurile sunt noi, nu mai există aspectul acela coşcovit al blocurilor vechi, e bine, într-un fel, că e foarte multă lume tânără, e bine că în acest complex ai o sumedenie de magazine, zona fiind într-o ascensiune continuă, e bine că există aceste grupuri de dialog pe Facebook în care poți veni cu sugestii , în care poți cere o mână de ajutor când ai o nevoie, e bine că de bine de rău circulă mijloace de transport în comun, ceea ce nu se întâmplă în toate zonele rezidențiale, e bine că apartamentele sunt destul de ieftine, deși asta e un minus la calitate. E bine că există săli de sport în zonă, piscine la care ai ceva reduceri ca locuitor al zonei. E bine că iarna zăpadă e curățată destul de bine chiar pe aleile din faţa blocurilor. E bine că există interesul şi dorinţa de a oferi locuitorilor un confort, prin găsirea unor soluții de fluidizare a traficului, de a accesa niște fonduri pentru construcția unei școli...

    Ce nu e bine: infrastructura încă nu e la capacitatea la care ar trebui. Când plouă se inundă străzile, ieși cu barca din casă. Mă mai consolează faptul că se întâmplă și la case mai mari. Nu e bine că s-a construit atât de mult, spaţiile verzi și locurile de joacă fiind extrem de puține și de mici. Nu e bine că uneori se aude din celelalte apartamente dar cred că asta e compromisul când stai la bloc. Nu e bine că s-a suprapopulat zona cu oameni care habar nu au de civilizație și bun simț. Nu e bine că peste 3 ani nu vei mai avea loc să arunci un bănuț în zonă, cererea de locuințe aici fiind atât de mare încât se pare că în 2 ani nu va mai fi nici un teren de vânzare. Nu e bine că locurile de parcare reprezintă o reală problemă. 

    Probabil toate acestea sunt aidoma indiferent de unde ai locui. Trafic și locuri de parcare puţine întâlnești și în zonele zero ale orașului, nesimţiţi sunt și acolo, probleme cu vecinii e posibil să ai și dacă ai casa pe pământ. Una peste alta traiul într-un complex ca acesta nu e chiar rău. Ceea ce mă supăra pe mine e lipsa unei pieţe și a unui parc. În rest mă declar destul de mulțumită, nu pot spune că am întâmpinat probleme sau neajunsuri atât de mari încât să îmi fi dorit să mă mut într-o zonă ceva mai pretenţioasă.