Reguli pentru un Paște reușit

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3a27EudasyL7js-7fYjkX4-fQVMcrfWviaCQR1ogpSRtIakdOKgrhdQOgD8TV2n46ebU6fadcLEhsoyP6AwGx_3QDSow60o90XrFx6znopuwBamaPBC83Of2GxW8L-lpVdoDRmxwJgLQ/s1600/Reguli_pentru_un_Paste_reusit.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="365" data-original-width="460" height="253" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3a27EudasyL7js-7fYjkX4-fQVMcrfWviaCQR1ogpSRtIakdOKgrhdQOgD8TV2n46ebU6fadcLEhsoyP6AwGx_3QDSow60o90XrFx6znopuwBamaPBC83Of2GxW8L-lpVdoDRmxwJgLQ/s320/Reguli_pentru_un_Paste_reusit.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div>     Se apropie cu pași repezi Paștele și, odată cu el, inevitabila agitație. Așa că m-am gândit să alcătuiesc o listă cu pași de urmat în vederea asigurării unui Paște memorabil. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Nu faceți curățenie absolut deloc în casă începând de la Crăciun. De ce? Cum de ce? Pentru că românul s-a învățat să facă curățenie, dar curățenie, nu glumă, numai de Crăciun și de Paște. Toată România aspiră, văruiește, șterge de praf, scoate saltele, covoare și scutură orice urmă de textilă din casă. Nu, în cursul anului nu trebuie să mențineți curățenia, nu aveți de ce, dacă facem curat de Crăciun și de Paște ne putem numi niște gospodari destoinici. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Țineți tot postul, dar numai așa, de la mâncare, că e destul. În rest puteți să bârfiți, să vă înjurați aproapele, să îl înjunghiați pe la spate, metaforic vorbind. Dacă ați ținut post de la mâncare și v-ați înfruptat numai cu șnițele, pateu și conserve de soia, nemurirea sufletului vă este asigurată. Și pentru că tot ați ținut post trebuie neapărat să mergeți și la împărtășit și musai când sunt cozile mai mari, altfel Dumnezeu nu vă va privi cu ochi buni. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 3. Mergeți la magazin exact în Vinerea Mare, sub nici o formă mai devreme, ca să scutiți cozi și nervi și prețuri mult prea mari. Umpleți cărucioarele până la refuz cu mâncare, cadouri, jucării extrem de scumpe, altfel nu veți simți că se apropie sărbătorile pascale. Umblați ca bezmeticii prin magazin, nervoși că nu mai găsiți nimic cumsecade, stați în jur de 3 ore la coadă pentru a plăti produsele și ajungeți acasă extrem de nervoși, înjurând sistemul românesc. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. După ce s-a terminat postul, să fiți siguri că aveți asigurată hrana pentru următoarea jumătate de an, asta însemnând sarmale, adică vreo 100 de sarmale, 8 cozonaci, 6 bucăți de drob de miel, încă 6 de ficat de pui cu ciuperci, friptură cu cartofi prăjiți, lăsați-o încolo de salată, aia e pentru proști, parcă merge mai bine o murătură, ceva șnițele, salată de beouf, pască, ouă de ciocolată. Mâncarea asta pentru jumătate de an trebuie să vă străduiți să o mâncați în cele 3 zile libere de Paște, altfel nu se mai cheamă că sunteți români. Nu ați avut un Paște reușit dacă nu v-ați îngrășat cel puțin 4 kilograme. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Într-una din zilele libere mergeți pe Valea Prahovei și încingeți un grătar cu câteva caserole de mici, cârnați oltenești și o ceafă de porc. Sau vă puteți duce în orice loc aglomerat. Plecați de acasă în jurul orei 11, ajungeți acolo, încingeți grătarul, lăsați în urmă pet-uri de suc, bere și apă, nu le duceți la gunoi, nu aveți de ce, că doar plătiți taxe de salubrizare. După ce vă puneți burta la cale faceți cale întoarsă spre casă, într-un trafic infernal care, în condiții normale vă ia o oră, acum veți parcurge drumul în cel puțin 5 ore, bară la bară. Veți ajunge acasă extrem de bucuroși de ieșirea în aer liber de care ați avut parte. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 6. Dacă ați făcut cele de mai sus în a doua zi liberă de Paște și statul vă asigură 3 zile libere, e absolut obligatoriu ca în a treia zi să vă duceți să vă vizitați toate rudele de gradul 1 și 2. Intră la impuse să mâncați absolut tot ceea ce vi se pune în față, începând cu aperitiv, felul unu, doi, trei, desert și gustare. Cereți gazdei un Colebil, altfel veți fi obligați să chemați salvarea în miez de noapte și nu e chiar de dorit, în perioada aceasta serviciul medical de urgență e destul de solicitat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 7. Nu ieșiți în aer liber decât când duceți gunoiul sau până la mașină. Nu ieșiți la plimbare, nu ieșiți cu bicicleta, e absolut necesar ca în prima zi de Paște să ieșiți la Mall imediat ce se deschide, adică în jurul orei 14. Prânziți acolo cu toată familia, evident că la un fast food, puteți merge și la un film unde mai puteți înghiți o găleată din aceea mare de floricele. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Christos a înviat!<br /> <br /></div>

aer liber, christos a inviat, cozonaci, curatenie de paste, familie, magazin, paste, post, sarmale, serviciul medical de urgenta, vinerea mare, zile libere

Reguli pentru un Paște reușit

    Se apropie cu pași repezi Paștele și, odată cu el, inevitabila agitație. Așa că m-am gândit să alcătuiesc o listă cu pași de urmat ...

Ce mai citim: Noi - David Nicholls

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s1600/david_nicholls-noi-coperta.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="967" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj80zXogozp7SKzlq_fqLTVKA1I1-aB-kTfQEmzSDDtA9Tix0TVQllo5D3_x01O95jTnDzerVwjx2dJ1taRl4WH1cBpvDMJo2OMVOQ3ApUS1tqeM3nAjjGw1y7r6UOem-17yUWa2SxTPgw/s320/david_nicholls-noi-coperta.jpg" width="193" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <b>    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parentală ar crește în timp la fel ca puterea de procesare a cipurilor de computer, rafinându-se de-a lungul generațiilor, și acum am trăi într-o utopie de deschidere și înțelegere.”</b></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De când mă știu sunt într-un conflict cu partea feminină a familiei mele, mai exact cu mama. Nu suntem nici cele mai bune prietene dar nici nu pot fi genul de fiică care odată plecată de acasă la noua familie consideră că nu mai are nimic de a face cu familia ce i-a dat naștere. Am tot soiul de conflicte cu mama, ceva mai pronunțate de când am propria mea odraslă fiindcă, evident, nu putem cădea de acord în ceea ce privește creșterea și educația tinerei generații. Așa că abia a așteptat să îmi dea cartea de mai sus, Noi de David Nicholls, carte pentru care autorul a primit titlul de autorul anului la National Book Awards și nominalizarea la premiul Man Booker. Douglas Petersen se trezește într-o bună dimineață, după cel mai liniștit și senin somn, că este anunțat de către soția sa, după o căsnicie de 25 ani, că aceasta și-ar dori să se despartă. Connie, soția lui Douglas, consideră că mariajul lor a ajuns la final și nu mai are rost să continue o căsnicie care nu mai duce nicăieri. Evident că Douglas e de-a dreptul debusolat, în mintea sa căsnicia lor nu avea nimic de reproșat, aveau un băiat reușit, Albie, o casă, o carieră, teoretic tot ce și-ar fi putut dori cineva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, deodată, Connie ar vrea să divorțeze. Amână totuși decizia până după momentul întoarcerii din excursia planificată atât de minuțios de către Douglas, excursie menită să fie un soi de rămas bun al fiului lor care urma să plece la facultate și o încurajare a înclinațiilor artistice ale lui Albie. Romanul este o excursie extrem de interesantă prin multe orașe europene, prin muzee, gări și plaje. În încercările lui de a-și salva căsnicia și de a-și apropia fiul, Douglas, aflat în criza vârstei a doua, face niște ,,greșeli” cum numai un părinte care iubește ar putea să le facă. Cartea este văzută prin ochii lui Douglas Petersen și e văzută într-un mod plăcut, amuzant, cu autoironie și trece prin toate aspectele de care se poate lovi o familie: infidelitate, criza adolescenței, neînțelegerile de zi cu zi cu zi ce apar într-un cuplu, latura financiară etc. E o carte plăcută, de citit în tren sau în avion, e o carte ce pune anumite probleme și oferă confirmarea că fiecare familie are parte de frecușurile sale și că orice ai face ca părinte e posibil să nu fie chiar perfect și copilul va avea întotdeauna ceva de spus și va avea felul său de a privi lucrurile, punct de vedere total diferit de acela al părinților. Printre toate aceste adevăruri universal valabile și totodată extrem de actuale, ești plimbat prin mari muzee europene, Louvre, Prado, Rijksmuseum, ai șansa de a asita la o scurtă istorie a artei, ai șansa, dacă nu ai putut să călătorești până în acele locuri, să arunci o ocheadă la cele mai importante aspecte ale acestor mari orașe europene, scurte descrieri, extrem de pitorești și interesante.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     NOI este o descriere a timpurilor moderne în care adultul muncește de dimineața până seara, pierzând multe ore în trafic și odată ajuns acasă e iritat când îți găsește copilul făcând niște felicitări ce implică mult sclipici, sclipici ce intră în haine, în păr și în mobilă. NOI e o carte despre generația tânără, despre telefoane mobile și rețele de socializare, despre faptul că tânărului îi vine destul de greu să se supună autorității părintești. NOI este o carte despre problemele vârstei a doua, despre faptul că pot interveni neajunsuri legate de sănătate, despre iubire, frică, relații. Pe scurt este o carte reală cu situații în care se poate regăsi fiecare, fie că e părinte sau copil, e o carte cu aspecte fericite și mai puțin fericite, unele chiar tragice. De citit pentru a vedea că nu suntem singuri, că toate familiile se confruntă cu fel de fel de probleme, în ciuda aparenței de fericire pe care o arată lumii exterioare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, casnicie, copil, divort, familie, generatie, istoria artei, man booker, parinte, puterea de procesare, sanatate, timpuri moderne, utile

Ce mai citim: Noi - David Nicholls

    ,,Dar poate că fiecare generație se înșală când crede că știe mai bine decât părinții. Dacă ar fi așa, atunci înțelepciunea parenta...

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ambii parteneri, nu numai mama. Din fericire acum este posibil să stai acasă cu copilul până la 2-3 ani și asta este un lucru extrem de important pentru evoluția ulterioară a copilului. În urmă cu 40 ani se stătea acasă numai 3 luni, copilul era pasat fie la bunici, fie la creșă săptămânală, îl mai luai sâmbătă acasă. Cred că și de asta societatea, de fapt adulții de azi au serioase probleme comportamentale și de atitudine, statul cât mai mult lângă părinți fiind esențial. Lucrurile s-au schimbat, în bine dintr-un anumit punct de vedere, în rău din altele, deh, asta e legea compensației. Stai acasă 2 ani cu copilul dar când te întorci în câmpul muncii eşti bun întors, îţi mai vede copilul ochii doar seara la culcare, îi vede mai mult pe ai doamnei educatoare, ai bonei sau ai bunicilor. Ca mamă, cel puțin când începi serviciul e destul de dificil să le cam faci pe toate şi să mai ai şi senzația că eşti o mamă echilibrată. Dacă nu ai un ajutor minim, şi nu mă refer la bunici, rude sau bone, ci la multiubitul şi adoratul partener cu care ai decis să aduci pe lume urmașul, echilibrul tău de mamă şi de femeie va fugi mâncând pământul. Unde? Cum unde? În timpurile în care nu aveai copil şi singura grijă era aceea de a te gândi cu ce pantofi te încalți mâine. Ca să nu clachezi şi să ajungi o mamă şi o nevastă depresivă şi frustrată e absolut necesar să ceri ajutorul partenerului fiindcă sunteţi doi responsabili de creșterea puilor, nu numai mama. Da, să ceri, pentru că sunt puţine cazurile în care bărbatul se va oferi să stea el în locul tău, să calce el o cămașă sau un tricou, să facă o prăpădită de omletă pentru că tu, ca mamă, pur şi simplu azi nu mai poţi. Experiența m-a învățat că dacă nu cer nu îmi pică nimic din cer. Soțul are senzația că totul e roz şi frumos ca un curcubeu, eu încep să fierb în suc propriu până ajung să dau pe afară. Nu câştigă nimeni cu atitudinea asta. În ziua de azi femeile nu mai stau acasă având doar grija gospodăriei, în ziua de azi femeile muncesc cot la cot cu bărbații, unele ajungând să câştige chiar şi ceva mai mult. Mi se pare stupid ca ajunşi acasă după orele de muncă soţul să fie lăsat să zacă la televizor iar femeia să facă ea, iar, toată treaba. Cred că, din când în când, ar putea şi femeia la fel de bine să stea cu punga de semințe la televizor, uitându-se la Fashion Tv. Nu cred că o educaţie sănătoasă se primește numai din partea mamei iar tatăl să fie prezent doar jumătate de oră, pretextând că e obosit. Şi nu cred că te poţi numi părinte dacă te mândreşti cu copilul tău doar sâmbătă când ieşi în parc cu bicicleta. Copilul are nevoie de prezenţa ambilor părinţi. Atât mama cât şi tatăl trebuie să stea pe covor să se joace cu el, asta cât e mic, sau tatăl să îi insufle o filozofie de viaţă când e mai măricel. Autoritatea paternă nu poate fi înlocuită absolut de nimic. Cred că un copil care stă cea mai mare parte a timpului cu mama e posibil să ajungă tiranic şi despotic, fără ca mama să îşi dorească aceasta, ea având tendinţa de a răsfăţa acel copil. Ori aici ar trebui să intervină tatăl şi să confere un echilibru în educaţia şi formarea copilului. Sunt lucruri pe care mama le face şi le ştie bine şi sunt lucruri pe care tatăl le stăpâneşte. Nu ai cum să fii tată doar seara în faţa televizorului. Nu mai vorbesc că, ajuns la maturitate, în cazul în care copilul e băiat, șansele să dezvolte acelaşi tip de comportament sunt extrem de mari. Ştiu, în acelaşi timp, şi că femeii îi place să le cam facă ea pe toate pentru că, în concepţia ei, ea le face cel mai bine, însă, repet, pentru sănătatea psihică a mamei e bine ca bărbatul să îşi asume rolul de bărbat, şi acela nefiind doar de aducător de salariu, mai mare sau mai mic, nu are importanţă, ci şi de formator al vieţii pe care s-a hotărât să o aducă pe lume. Ai chef să stai să îţi vezi doar de treburile tale fără să faci nici un sacrificiu? Foarte bine, nu aduce pe lume o viaţă nouă, specia se va perpetua oricum. Nu toată lumea e făcută să crească copii până la urmă dar dacă totuşi ai, ocupă-te cu simţ de răspundere de copil şi încearcă să fii ceva mai mult decât un tată de weekend.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, autoritatea paterna, bicicleta, familie, filozofie de viata, gospodarie, mama, nevasta, simt de raspundere, tata, tata de weekend, utile

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

    În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ...

Divorțul la români

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj39Q1RxHwNaN7aOcoy2cRK5MkmW3zaGsIuTy66rZRdlKjE0dhLytO4d6DJA9iwYjNryc52aoKxlDvja5SATSlIHxpLapHPC5HZAroIM01sZiZB1G-pDJ5vA1dRdTeR3wybWtp4sROEmFs/s1600/divortul+la+romani.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="249" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj39Q1RxHwNaN7aOcoy2cRK5MkmW3zaGsIuTy66rZRdlKjE0dhLytO4d6DJA9iwYjNryc52aoKxlDvja5SATSlIHxpLapHPC5HZAroIM01sZiZB1G-pDJ5vA1dRdTeR3wybWtp4sROEmFs/s320/divortul+la+romani.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     M-am hotărât să scriu o serie de articole despre evenimentele triste, mai puțin triste și fericite din viețile românilor. Că noi, românii, suntem un popor așa de simpatic și de atipic că îți este mai mare dragul să vorbești despre noi. Nu știu de ce am ales să încep taman cu divorțul, poate că am o stare de spirit mai întunecată și necăjită.</div> <div style="text-align: justify;">     Așa că atunci când românul se hotărăște el să se despartă, după nuntă mare, evident, cu invitați care mai de care mai numeroși și de prin toate colțurile țării, dar ăsta va fi subiectul altui articol, nu poate să o facă așa oricum. Nu. În primul rând românul nu știe să se despartă civilizat. Românul când se desparte este musai să fie știut de cel puțin jumătate de scară de bloc. Și dacă cealaltă jumătate nu aude cum se ceartă creștinii în privința divorțului, cu siguranță există cel puțin un binevoitor care să informeze cealaltă jumătate. Sunt prea puțini români care aleg să se despartă de comun acord, fără să bată coridoarele tribunalului pentru împărțeală unui televizor și a unei canapele de la mama mare care a dat și mai mulți bani la nuntă. Așadar românul se duce la tribunal, o lălăie cu anii până se pronunță divorțul și asta ca să împartă, cum am spus, un televizor, o mobilă, un aragaz... Evident că sunt și astea muncite, ambii soți trebuie despăgubiți cumva.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cel mai nasol este când ai casa luată cu un credit pe 120 ani și pentru care e foarte posibil să plătească și copiii ajunși la maturitate. A nu se înțelege că îi condamn pe cei care aleg această modalitate de cumpărare a unui imobil. Numai că dacă ajungi la divorț, se cam împute treaba. Și câteodată nu prea ai ce face și trebuie să stai cu partenerul de viață sub același acoperiș, fie că unul dintre ei nu are unde se duce, fie că banca nu îi consideră eligibili pe nici unul dintre ei pentru preluarea creditului. Și se ajunge la situația tâmpită în care doi străini ajung să împartă un domiciliu, fiecare având propriile fonduri, mâncarea separată, se împart facturile, se face curățenie cu rândul... Personal cunosc vreo 3 cazuri din astea. Mai nasol este când creștinii vor să își „refacă” viața. Cum naibii să îți aduci în locuința împărțită cu fostul/fosta, pe viitorul sau viitoarea concubină?!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Evident că nu în toate familiile este așa. De cele mai multe ori femeia se mută la mama, asta dacă nu a avut norocul să dețină un apartament propriu înainte de căsătorie și atunci fericitul își ia el tălpășița; fie se duce el la mă-sa, fie se duce cu chirie dacă îi permite buzunarul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acestea sunt situațiile simple. Mai nasol este când sunt și copii implicați. Și copilul simte al naibii de tare, indiferent cât e de mic sau de mare. Atunci începe un război în ceea ce privește custodia. Mama nu mai vrea sub nici o formă să mai lase tatăl să își vadă pruncul și indiferent care ar fi fost motivul divorțului, soțul este întotdeauna un porc care nu mai are nici un drept asupra copilului, decât acelea pecuniar, respectiv plata pensiei alimentare. Din nu știu ce motiv, întotdeauna bărbatul este de vină, femeia niciodată. Din păcate un divorț e un eveniment tare nefericit și își pune pecetea pe toți membrii fostei familii. Și se ajunge iar la chestiunea civilizației. Românii nu pot sub nici o formă să rămână în relații cu fostul partener. Este musai ca ei să se înjure, scuipe, bârfească, bată etc. Și dacă nu divorțează, că mai sunt și cazurile astea, că e scump divorțul, că mai stau pentru copii, că nu au cum să îl despăgubească pe celalalt, cei doi parteneri rămân într-o căsnicie plină de ură și resentimente până la sfârșitul vieții.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu îl ultimul rând, mai există o categorie, aceea care vrea să scape cât mai repede de partener, să nu mai audă, vadă, să uite de existența celuilalt. Ăștia sunt de acord cu orice și poate ei resimt cel mai puțin efectele nefericitului eveniment.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cu siguranță mai există numeroase alte cazuri de despărțiri, însă acesta nu este nicidecum un studiu asupra cauzelor, motivelor și efectelor despărțirii dintre oameni. Acest articol se vrea doar o scurtă prezentare a celor mai comune probleme pe care le întâmpină românii în cazul unui divorț.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

buzunar. copii, casa, casatorie, chirie, copil mare, copil mic, despartire, divort, eveniment nefericit, familie, imobil, partener, roman, sfarsitul vietii, tribunal, utile

Divorțul la români

    M-am hotărât să scriu o serie de articole despre evenimentele triste, mai puțin triste și fericite din viețile românilor. Că noi, rom...