De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s1600/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="614" data-original-width="819" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s400/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, unele mai puţin, unele îmi creează un discomfort de moment şi uit mai apoi, unele lucruri îmi provoacă o permanentă stare de iritare. O stare de genul acesta îmi e dată de starea jalnică, sub orice critică a Bucureştiului. Că s-a construit haotic nu cred că mai e cazul să o spun, o ştie şi o vede toată lumea. Ce mă supără însă extrem de tare este faptul că sunt lăsate într-o paragină totală case vechi de o frumuseţe extraordinară, case, edificii, ce ar putea intra în patrimoniu. Treceam zilele trecute prin centrul vechi şi m-a izbit şirul de blocuri de vis-à-vis de Muzeul de istorie. M-a izbit degradarea la care au ajuns. Să nu mai vorbesc şi de casele din zona celebrelor cafenele, căci afară-i vopsit gardul si înăuntru-i leopardul. Centrul ăla vechi pare mai făţos acum doar pentru că sunt înşirate toate acele cafenele, ceainarii, boutiq-uri însă dacă ridici privirea un etaj mai sus eşti izbit de aceeaşi degradare şi de toată coşcoveala aceea specifică locuinţelor neîntreţinute. În lumea întreagă se fac eforuri considerabile pentru a păstra aceste clădiri în cea mai bună formă şi nu numai de a le păstra aşa, pur şi simplu, ci de a le conserva conform stării şi destinaţiei lor iniţiale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     După cel de-a doilea război mondial, Europa, zguduită atât la propriu cât şi la figurat de avioanele inamice, fie ele germane sau din coaliţie, autorităţile oraşelor respective au făcut absolut tot ce le-a stat în putinţă pentru a reclădi oraşele exact cum au fost. Toată Europa a investit enorm în reconstrucţie, s-au scos din arhive documente privind clădirile şi arhitectura de dinainte de razboi şi de bombardamente. Oraşe ca Varşovia, distrus din temelii în proporţie de mai bine de 80 % , a fost reconstruită de Armata Roşie după vechile planuri, astăzi centrul fiind desemnat patrimoniu mondial. Munchen era practic o ruină, se abătuseră asupra lui atât de multe raiduri încât era la pământ, o masă informă de clădiri dărâmate. Au venit germanii, mână de fier, şi l-au reclădit din ruine. După 1947 s-au pus la dispoziţie fonduri masive, până şi americanii au ajutat la reconstrucția orașelor din Europa, ei fiind părinţii Planului Marshall, programul de reconstrucție destinat orașelor afectate de război şi de bombardamente. Evident că şi americanii au avut de câştigat de pe urma acestui acord, având parte de nişte contracte economice extrem de avantajoase. Dar s-a făcut ceva. Şi s-a reconstruit frumos, s-a păstrat acelaşi stil architectural de dinaintea războiului. Dar noi românii suntem mai cu moţ. Nouă nu ni le-a distrus nimeni, le lăsăm noi în părăsire să cadă singure. Am trecut în altă zi pe lângă pasajul de pe Calea Victoriei, Villacrosse, şi m-a izbit un miros de urină atât de puternic încât am crezut că o să vomit. Aşa au crezut şi nişte japonezi din spatele meu înarmaţi cu celebrele aparate de fotografiat. În acel moment am simţit ruşinea de a nu ne păstra valorile. Evident că la fel le-o fi trecut şi japonezilor prin cap, oameni cu o strânsă legătură cu trecutul. Veniseră oamenii să imortalizeze ceva din Bucureşti, să aibă o amintire plăcută şi au rămas din pasajul Villacrosse doar cu mirosul de pişat. Asta da amintire. Una peste alta nu prea e de glumă, Bucureştiul, micul Paris de odinioară, pe drept numit aşa, e doar o glumă a gloriei de altă dată şi mă refer aici strict din punct de vedere arhitectural.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am înţeles că nu poţi să faci tot oraşul în acealaşi stil, cum au făcut, de exemplu, londonezii. Dar măcar în centrul istoric, care abundă de nişte edificii de îţi taie răsuflarea, fă ceva. Obţine, alocă fonduri, caută voluntari şi reclădeşte măcar o sutime din ceea ce era oraşul acesta. Îmi place să mă plimb pe strazi în căutarea căsuţelor vechi cu iedera întinsă peste tot. Şi peste tot dau peste imobile care stau să se prăbuşească, probabil proprietatea unor oameni care nu au banii necesari să investească şi au rămas în paragină. Însa cred că un stat cu scaun la cap ar fi trebuit să aibă niscaiva bănuţi deoparte pentru ceva despăgubiri. Să ia statul în proprietate toate acele clădiri şi să dea o faţă Bucureştiului. Dar, cu siguranţă, ăsta e chiar ultimul lucru la care se gândesc guvernanţii noştri. Aşadar, mergem înainte chiar aşa, cu Bucureştiul căzând pe noi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bombardament, Calea Victoriei, Europa, ganduri, muzeul de istorie, paros, planul marshall, razboi, realitatea zilei, romani

De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

    Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, ...

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

<div style="text-align: center;"> NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s1600/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhRomH1_0e8-XTKE5AbCrekDO_wedpGMC5u3ya4tN2lh6kchMjnV1Nod8UwXX9qneoqu30pWg3Er49xWlNmX3iDwlOyOzPlLVe-cHaKiEOFP6HmP_9LIwyDSMxn84K-Q01PJznW4NtTHx0/s320/intre-orient-si-occident-editie-ilustrata.jpg" width="227" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de articole sub titlul Ce mai citim și noi. Azi e rândul cărților pentru adulți (intenționez să vă prezint și cărți pentru piticoţi). Nu, nu cărți din acelea pentru adulți. Am vrut să spun cărți pentru oameni mari. Fiindcă Mos Crăciun există (evident că există) şi fiindcă am fost cuminte m-am trezit în ghete cu “Între Orient și Occident” a lui Neagu Djuvara. Tare mult m-am bucurat, o pândeam de multicel, nu m-am îndurat să dau atâta bănet pe ea. Preț de piață: 70 RON, găsită pe internet cu 40 RON după o reducere aplicată, binișor aș spune eu, cu diferența de 30 RON fie îți mai iei o carte, fie iei altceva. Cartea este minunată, mă bucur că am reușit să o achiziționez (da, eu sunt propriul meu Moș Crăciun). Este o ediție ilustrată, minunat ilustrată aș putea spune, m-am bucurat să văd costume din epoca fanariotă, obiecte de uz casnic, hărți vechi, împărțirea teritoriilor de la 1700. Şi cel mai tare m-am bucurat să văd că noi, românii avem aceleași metehne de sute de ani, că suntem la fel de snobi ca la 1800 și că șefii de stat ne sunt aleși în același fel ca la 1700-1800. Ȋn ciuda faptului că este o carte de istorie e relativ ușor de citit, e o lectură plăcută, doar că trebuie citită în liniștea casei, nicidecum în metrou, pentru că e necesară şi consultarea indexului de la sfârșitul cărții, lucru care nu e tocmai ușor de făcut în mijloacele de transport. Istoria lui Neagu Djuvara explică, pe înțelesul tuturor, asimilarea noastră de către imperiul otoman, asimilare culturală, evident, adoptarea de obiceiuri și straie turcești, făcând o trecere spre etapa occidentalizării noastre. E un mod plăcut de a afla cum se mobilau casele atât în perioada fanariotă cât şi în cea modernă, trecerea de la caftan la fracul european, ușurința femeilor de a-şi schimba garderoba cu influențe turcești cu cele de ultimă modă aduse din Europa. E interesant de aflat situația țăranilor din Muntenia şi Moldova, a țiganilor şi, evident, a boierilor români. O recomand tuturor celor care vor să afle o fărâmă din viața românilor de altădată, o recomand în primul rând ca o lectură altfel decât plicticoasele manuale de istorie (cel puțin pentru mine). Știu că însuși autorul ar fi declarat că a scris cartea pentru occidental, pentru a afla aceștia ceva din istoria şi obiceiurile noastre. Nu ştiu în ce măsură occidentalul obișnuit e interesat de istoria românilor de la 1800 însă românul cu o brumă de cultură cred că ar trebui să știe aceste detalii. Şi, de ce nu, şi cei ce nu gustă în mod special cărțile de istorie ar putea să citească câte ceva din obiceiurile noastre de acum 200-300 ani. Nu pot spune că e o carte pe care nu o vei lăsa din mână, cu siguranță nu e genul de roman fluviu după care e musai să se facă ecranizare, însă e extrem de plăcută, în mod clar educativă şi interesantă. Şi dacă vi s-ar părea, la un moment dat, prea greoaie, puteți lua oricând o pauză şi să citiți altceva până vă veţi hotărî să intrați iar în viețile românilor de acum 200 ani. Şi pentru că lucrurile sunt făcute să se întâmple şi toate au rostul lor pe lume, întâmplarea a făcut să fiu câștigătoarea unor invitații oferite de către Muzeul Municipiului București, valabile pentru Casa Filipescu-Cesianu, muzeu ce găzduiește o expoziție intitulată Muzeul vârstelor. Biletul de intrare e 5 RON, deci e accesibil pentru multă lume. Şi la Muzeul vârstelor am avut plăcerea să descopăr chiar un interviu filmat cu Neagu Djuvara şi am găsit mobilier din perioada următoare epocii fanariote, picturi ale domnitorilor, obiecte vestimentare şi bijuterii din perioada domniilor fanariote. A fost o adevărată încântare să văd ilic mic de copil, paftale şi cercei, lucruri pe care nu ai ocazia să le vezi şi din care să “guşti” la orice pas. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Recomand așadar cu căldură atât lectura acestei minunate cărți cât şi vizitarea expoziției mai sus amintite, cu speranța că veți intra, măcar pentru o perioadă scurtă, într-o altă lume, ca purtat de o mașină a timpului.</div>

carte, carti, de citit, Europa, imperiul otoman, intre orient si occident, istorie, lectura, mijloace de transport, moldova, mos craciun, muntenia, neagu djuvara, perioada fanariota, recomand, utile

Ce mai citim şi noi - Neagu Djuvara

NEAGU DJUVARA- ÎNTRE ORIENT ȘI OCCIDENT     Pentru că militez pentru lectură ori de câte ori pot m-am gândit să inaugurez o serie de...

Noi vrem razboi!!!

<div style="text-align: justify;">     <br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOJzmDvEgiyKRXC-IxlDkf6-lsLCQSUCzQEjxf7XK0yuKfGqOcvdUucDRkmcNs9k0fgAcXXgsjX-k3EmaAbm1NmE2_USwfaoPWWIshLJL5dqkViQLipjwv7r-y5K4yRgSw_cGC6jK-a0Rf/s1600/Coat_of_Arms_of_the_Russian_Federation.svg.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOJzmDvEgiyKRXC-IxlDkf6-lsLCQSUCzQEjxf7XK0yuKfGqOcvdUucDRkmcNs9k0fgAcXXgsjX-k3EmaAbm1NmE2_USwfaoPWWIshLJL5dqkViQLipjwv7r-y5K4yRgSw_cGC6jK-a0Rf/s320/Coat_of_Arms_of_the_Russian_Federation.svg.png" width="269" /></a></div>   <br /> Putin s-a plictisit! Sunt convinsă de lucrul ăsta. De-a lungul timpului s-a plictisit de nevastă, amantă, casă și animale de companie. El, Vladimir Putin, face și desface totul în Rusia și nu numai. Toate țările îi așteaptă cu nerăbdare discursurile și încearcă să-i intuiască următoarea mișcare pentru că Putin dorește în permanență să existe o stare de conflict. Este ca un joc de șah. A trecut rând pe rând prin ambele funcții importante în stat. A avut diferite roluri: familist convins, sportiv de performanță, militar desăvârșit, vânător teribil, pescar intuitiv, orator, negociator ... acum a sosit momentul “sperietoarea Europei”.<br /> <br /> Se dorește important, mai important decât este, urmărește interese personale și interese ale grupărilor mafiote ruse în tot ceea ce face. Supușii lui execută tot ce dorește Putin, iar Putin dorește război. A dorit teritorii noi și-a reușit să le dobândească fără ca nimeni să miște un deget. Acum, dorește implicare și control în Siria și în fostele ţări care s-au aflat cândva sub aripa Moscovei. In Rusia se produc arme multe iar industria asta trebuie să funcționeze cu prețul vieții militarilor lui. Tot în Rusia industria energetica este pe primul loc în ceea ce privește veniturile ţării iar Europa are nevoie de Rusia. Locuitorii Rusiei sunt mulțumiți de ceea ce face Putin pe plan intern dar și pe plan extern. In schimb locuitorii țărilor aflate în imediata apropiere încep să se simtă nesiguri. Rusia șantajează cu gazul Europa și cu armamentul țările apropiate. Harta lumii se schimbă iar Putin înţelege că “totu-i trecător”!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxOnKc_XPh9p1Ak3-c08kBiMVKuTLXCcOq60MLa0IEQ_aUem0o7qpMZ8r5Nxajwkl-DNhMrL1qzu-3ln4VU1CJ5NUcGro8F8HqOiFvUzUeFm-Dc6UkncjMWpIJFPlbUEuAlyXiXSI9dZ4m/s1600/artistul-dan-perjovski-despre-crimeea-si-desenatul-pe-ziduri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="223" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgxOnKc_XPh9p1Ak3-c08kBiMVKuTLXCcOq60MLa0IEQ_aUem0o7qpMZ8r5Nxajwkl-DNhMrL1qzu-3ln4VU1CJ5NUcGro8F8HqOiFvUzUeFm-Dc6UkncjMWpIJFPlbUEuAlyXiXSI9dZ4m/s320/artistul-dan-perjovski-despre-crimeea-si-desenatul-pe-ziduri.jpg" width="320" /></a></div> <br /></div>

discurs, Europa, functii, gaz rusesc, plan international, Putin, realitatea zilei, rusia, sah, teritorii, Vladimir Putin

Noi vrem razboi!!!

      Putin s-a plictisit! Sunt convinsă de lucrul ăsta. De-a lungul timpului s-a plictisit de nevastă, amantă, casă și animale de comp...