Șpaga noastră cea de toate zilele

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoULJX1L-mPhdQwHKtr2C9t0YS6GsMiUhIDv-zOhJIxt148KeT-tcOgbOlZsvc5VzrleFi1mF6fRhvAYY8QmoO_LkULtzKH0tmY_KsD3S8CbAyFCNJ1A_JNm8Omd9RVZP5sob1q9Ye1Jc/s1600/Spaga_noastra_cea_de_toate_zilele.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1490" data-original-width="1600" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjoULJX1L-mPhdQwHKtr2C9t0YS6GsMiUhIDv-zOhJIxt148KeT-tcOgbOlZsvc5VzrleFi1mF6fRhvAYY8QmoO_LkULtzKH0tmY_KsD3S8CbAyFCNJ1A_JNm8Omd9RVZP5sob1q9Ye1Jc/s320/Spaga_noastra_cea_de_toate_zilele.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Suntem români și datul șpăgii ne ocupă tot timpul. Ca român, nu faci decât să îți storci mintea cum să faci să dai o șpagă să îți meargă mai bine, cât să dai șpagă la doctor să te trateze mai serios și mai repede, cui să dai șpagă și, mai ales cât să dai, ca să îți găsești un loc de muncă mai bun. Și, din păcate, datul șpăgii nu se oprește aici. Acestea ar fi doar niște situații aparent nevinovate. Cred că romanii au datul de șpagă și primul șpăgii în sânge. Șpaga a devenit o chestie genetică, ne naștem cu conceptul de șpagă și îl transmitem tuturor generațiilor ce vin după noi. Am senzația că românul este inventatorul noțiunii de șpagă, de peșcheș. Nu turcii, nu balcanicii, nu, noi românii am inventat șpaga și diferitele moduri în care dăm și primim foloase necuvenite. Și mai am senzația că, indiferent ce venituri am avea, indiferent cât am câștiga, tot vom primi binemeritata șpagă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că, există anumite situații în care a da sau a primi șpagă este total inacceptabil. De dorit ar fi să renunțăm la obiceiul acesta vicios dar intuiția îmi spune că nu se va întâmpla prea curând, în ciuda tuturor normelor europene, în ciuda faptului că nu este moral. Mi se pare inacceptabil să dai șpagă polițistului care te-a prins băut la volan. Este inacceptabil indiferent de care parte a șpăgii te situezi. Dacă ești organ al legii și ai luat bani pentru a acoperi un șofer băut, nu ar trebui să fii în slujba cetățeanului. Cu atât mai grav este dacă un șofer băut a făcut un accident soldat cu victime și își cumpără nevinovăția în fața lumii și a justiției cu bine-cunoscuta șpagă. Ai făcut accident, ai vătămat sau omorât un om, trebuie să plătești și să răspunzi în fața legii. Ori în România, atâta timp cât ai șpaga potrivită și omul căreia să o dai, ai toate șansele să scapi basma curată, indiferent de gravitatea situației. O a doua situație în care mi se pare inacceptabil să dai șpagă este mersul la medic și prioritizarea în funcție de suma de bani primită. La fel ca în situația polițistului care acoperă un șofer sau un infractor contra sumei potrivite, nici medicul nu ar trebui să fie în slujba omului, atâta timp cât actul medical este condiționat de suma sau de mărimea plicului. Dacă pacientul dorește să îți ofere o sumă de bani sau un cadou mai mult sau mai puțin consistent, ca un semn de apreciere, este cu totul altceva, dar a nu avea ochi pentru un pacient decât dacă se simte să dea șpagă, este absolut intolerabil. Înscrierea copilului la o anumită școală sau grădiniță se mai afla printre situațiile în care nu ar trebui tolerată șpaga. Într-o societate ideală, metoda de predare ar trebui să fie aceeași în toate unitățile de învățământ, școlile să nu fie cotate în funcție de cât de bune sau de rele sunt sau în funcție de zona geografică în care se află. Școala ar trebui să ofere aceleași șanse tuturor, indiferent de etnie, minoritate sau salarizarea părintelui. Vrei școală de top pentru copil, ești liber să îi plătești o școală particulară, altminteri lasă copilul să învețe la orice școală de stat, fără a te duce periodic cu plicul. Altă situație deranjantă în ceea ce privește datul șpăgii? Mituirea unor înalți funcționari, cu scopul de a scăpa basma curată din procese de corupție.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Și conform principiului că peștele de la cap se împute, cred că aici este rădăcina tuturor relelor. Atâta timp cât la nivel înalt șpaga este privită ca un act firesc, restul muritorilor nu poate face altceva decât să se alinieze situației generale. Și uite așa a devenit șpaga motorul care face ca lucrurile să funcționeze în România. Și uite așa ajungi să te miri când un cunoscut nu a dat șpagă să înscrie copilul la grădiniță sau ajungi să îți condamni prietenul fiindcă a fost prost și nu a vrut să își plătească traseul pentru a lua un permis de conducere. Pentru că, în ciuda faptului că condamnăm șpaga, într-un fel sau altul beneficiem de ea fiecare dintre noi. Nu cred că ne vom lecui vreodată de șpăgi, decât poate în situația în care ar fi aspru pedepsită atât luarea cât și darea de mită. Din punctul meu de vedere, șpaga ar trebui oferită numai în cazul acordării unor servicii precum coafat, ospătărie sau taximetrie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

inalti functionari, motor, ospatarie, pacient, politist, realitatea zilei, romani, Romania, saga, slujba omului, suma de bani, taximetrie

Șpaga noastră cea de toate zilele

    Suntem români și datul șpăgii ne ocupă tot timpul. Ca român, nu faci decât să îți storci mintea cum să faci să dai o șpagă să îți ...

Caut un OM pe care sa il votez!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6IPWlBgLU0j4MKrt31qieIlW8L1JGOh9DSnQVLduL-b-FUUz1KPd4wVEb-VWM5EVx8COy-7B4ZTHzLPTBycx7BgoDg6UULGxI24cZNXM0IGoIpDdgLOXY7WWbNI_MXuXhm8VYRfaEorw/s1600/Caut_un_OM_pe_care_sa_il_votez.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="560" data-original-width="600" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi6IPWlBgLU0j4MKrt31qieIlW8L1JGOh9DSnQVLduL-b-FUUz1KPd4wVEb-VWM5EVx8COy-7B4ZTHzLPTBycx7BgoDg6UULGxI24cZNXM0IGoIpDdgLOXY7WWbNI_MXuXhm8VYRfaEorw/s320/Caut_un_OM_pe_care_sa_il_votez.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mă simt ca cetățeanul turmentat și am convingerea că dacă va trebui să mă duc mâine să votez m-aș comporta la fel ca el. Eh, ce zic eu că nu aș fi capabilă să votez mâine, nu aș fi capabilă să votez nici peste 50 ani de acum încolo dacă mă uit bine la evoluția vieții politice românești din ultimii 20 ani. Ba pardon, din ultimii 50 ani. Doamne sfinte, ce zic eu aici, cred că în România nu mai există o scenă politică veritabilă cam de prin preajma celui de-al doilea război mondial. Așa că îl suspectez pe cetățeanul turmentat că nu era chiar așa de turmentat și doar umbla așa, la mișto, năuc, întrebând pe unul și pe altul, cu scopul de a lua pulsul alegerilor, al alegătorilor și a celor ce vor fi votați. Numai că, turmentat sau nu, poate omul tot mai avea o rază de speranță în a găsi un candidat onorabil în urbea lui, numai că, în oraș la mine, oricât aș căuta, nu sunt capabilă să găsesc acel candidat. Cred că și Diogene cu al lui felinar, ce pornise în căutarea unui om, în toată Atena a avut mai multe șanse în a-l găsi decât dacă aș avea eu acum, în România anilor 2018. Aș umbla poate toată viața, aș rămâne la fel de turmentată și tot nu aș găsi acel om politic care să mă facă să mă simt mândră și să mă facă să spun: uite dom'ne, l-am găsit pe acela care va reda României strălucirea și valoarea ei. Asta dacă o fi fost vreodată România strălucită.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Glumă sau nu, acum ceva vreme țărișoara asta mai avea oameni politici cu adevărat, aveam un Kogălniceanu, aveam un Maniu, avem un Take Ionescu, aveam un Alexandru Golescu, îl aveam pe Bălcescu, pe Brătianu, până și pe Sadoveanu l-am avut o vreme în viața politică. Și atâția alții. Dădeam peste ei în manualele de istorie pe vremea în care eram copil și nu eram turmentată și năucă ca acum. Mi se păreau niște personaje mărețe. Oare copiii copiilor mei vor învăța din manuale tot istoria pe care am îndrăgit-o eu sau vor fi nevoiți să cinstească memoria lui Dragnea, a Violetei Dăncilă, a lui Băsescu, Boc și a Elenei Udrea? În cartea de aur a României va intra madam Olguța Vasilescu cu al ei portofoliu ministerial și declarațiile ei halucinante? Sau îl vom slăvi pe ministrul ,,altă întrebare” ? Nici cu președinții nu stăm tocmai bine, în afară de Ion Iliescu care și-a jucat magistral rolul pe scena vieții politice românești și care a ajuns prilej de glume în mediul virtual, nu prea avem cu ce ne lăuda. Astfel îmi tot vine să îmi pun o întrebare, firească de altfel. Acesta este nivelul nostru ca popor? Chiar nu putem mai mult sau pur și simplu ne-am blazat și nu ne mai interesează și ne vom lăsa încălecați până ne vom da sfârșitul? Aș vrea să cred că mai avem atâta demnitate în inimile noastre de români încât să ne trezim la realitate și să facem cumva loc și unor oameni cu conștiință și coloană vertebrală, capabili să facă ordine pe plaiul ăsta mioritic. Spun să le facem loc unor viitori conducători, căci oamenii de calitate, sunt convinsă că aceștia există, nu par interesați să se murdărească de noroiul acesta format numai din oameni politici de la Videle sau mai știu eu de unde.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Oamenii capabili, buni, performanți stau undeva în spate, neavând loc de hienele acestea acaparatoare, fiind scârbiți de tot ceea ce mișcă în jurul nostru. Îmi e frică să nu fie înghițiți și să rămânem pradă unor Firea și Ponta. Să ne ferească bunul Dumnezeu, căci nu știu ce se va alege de țărișoara asta. Chiar așa turmentată cum sunt, încă mai am speranța că se va găsi careva să ne salveze sau măcar să ne dea un imbold de a ne salva singuri de la înec, altminteri suntem pierduți. Din păcate ne învârtim într-un cerc vicios și sperăm să vină cineva să ne trezească, când de fapt suntem singurii vinovați și responsabili atât de somnul nostru cât și de trezire. Până una alta, dacă ar trebui să votez mâine, eu cu cine votez?<br /> <br /></div>

alegeri, balcescu, basescu, boc, bratianu, Elena Udrea, firea, oameni capabili, realitatea zilei, romani, Romania, trebuie sa votezi, viorica Dancila, vot

Caut un OM pe care sa il votez!

    Mă simt ca cetățeanul turmentat și am convingerea că dacă va trebui să mă duc mâine să votez m-aș comporta la fel ca el. Eh, ce zic...

Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgOVBgEZQm_AZkwjYAHyegiVaXuHQBp3RdEPpdnDFXAGkRVjtF8cnA6w_fSbjoykK6zoDrY8wPlip1_UukCjpCWhzpJXd6YX48u3kAsT4LK3cw38X_wRT5D4TEa8I5T3TRFr14RDLOCJo/s1600/Sustin_cu_toata_taria_pensionarea_la_45_ani.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="300" data-original-width="500" height="192" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhgOVBgEZQm_AZkwjYAHyegiVaXuHQBp3RdEPpdnDFXAGkRVjtF8cnA6w_fSbjoykK6zoDrY8wPlip1_UukCjpCWhzpJXd6YX48u3kAsT4LK3cw38X_wRT5D4TEa8I5T3TRFr14RDLOCJo/s320/Sustin_cu_toata_taria_pensionarea_la_45_ani.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mă gândeam zilele trecute că parcă m-aș pensiona. Numai că nu îmi iese treaba asta, am eu ceva ani de muncă dar nu suficienți după legislația din România. Și, nu credeam că ajung să zic treaba asta, dar să zic merci că îmi duc traiul aici și nu în Țara Soarelui Răsare, că altfel mă lua mama dracului și mă pensionam pe la 70 ani, cum vor ăi mai mari din Japonia să facă. Hai lasă, dă-i încolo, că ălora le și place. Nouă, românilor nu prea ne place munca, nouă ne plac grătarele, concertele de 1 mai, muzica și voia bună și concursurile de talente de genul IUmor. Și ca să te poți bucura de toate astea ar fi bine să schimbăm împuțita asta de legislație și să ne pensionăm în jurul vârstei de 45 ani. Ba mai mult, am și argumente și încă destul de solide: </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 1. Anii de școală să dureze mai puțin, că și așa nu învățăm mare lucru, în loc de partea teoretică să se pună mai mult accent pe aplicabilitate, în funcție de aptitudinile fiecăruia. Astfel, dacă am începe să muncim în jurul vârstei de 15 ani, nu numai că avem mai multă putere de muncă, ba chiar performăm ceva mai bine, dată fiind curiozitatea vârstei. Astfel, până la 45 ani, când deja începi să scârțâi, ai oferit tot potențialul tău. Evident că dacă dorești să rămâi în câmpul muncii și după 45 ani nu e un dezavanj, dimpotrivă, economia va dudui și vei avea avantajul senioratului și experienței. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Taxele către stat să fie ceva mai mari, încât să acopere perioada scurtată de muncă cât și remunerațiile aferente pensiei. Adică tragi ce tragi de la 15 la 45 ani, dar când te-ai pensionat știi și tu că ai o pensie liniștită și mai apuci să te bucuri de ea. Așa, oricum muncești ca un bou și să zici merci dacă mai apuci vârsta pensionării. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Să muncești până la 65 ani este un chin atât pentru tine cât și pentru cei din jur. Ești posac, începi să ai probleme de sănătate, e posibil să începi să emiți sunete involuntare ori asta nu e tocmai plăcut. Trebuie să mergi mai des la medic, asta te scoate din producție, nu mai ai aceeași eficiență ca la 20 ani. Nici cu psihicul nu stai tocmai bine căci atâția ani de muncă își pun amprenta. Dacă muncești și cu public e de două ori mai grav, interacțiunea cu oamenii timp de 30 ani poate avea efecte devastatoare asupra sănătații mentale a angajatului. Odată cu menopauza femeile pot dezvolta un comportament nefiresc datorat schimbărilor hormonale și nimic nu e mai periculos și amenințător ca o femeie ce are bufeuri. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. La 45 ani ești în floarea vârstei, te poți plimba, poți face dragoste cu partenerul în liniștea casei cât timp copiii sunt la școală, poți citi, poți dezvolta noi pasiuni, mai ales că acum nu mai ești la vârsta la care să bâjbâi, știi exact ceea ce îți dorești. Nu mai ești obligat să te scoli cu noaptea în cap să faci toate treburile, le faci domol, în liniște, că doar acum ești tânăr pensionar. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 5. La 45 ani poti să îți îndeplinești dorințele, în așa fel încât ajuns la 60 ani să ai grijă liniștit de nepoți. Și parcă altfel te bucuri de ei când nu mai ești atât de obosit de viață și de atâta muncă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Așadar, mi se pare că a te pensiona la o vârstă atât de fragedă ar fi în beneficiul tuturor, și al statului și al angajatului și al angajatorului. Angajatorul cred că ar fi cel mai mulțumit căci ar avea mână tânără de lucru în permanență și s-ar elimina astfel discriminarea aceea stupidă legată de vârstă, când un om de 50 ani nu își mai poate găsi ca loc de muncă decât paznic. Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

ani de scoala, Japonia, paznic, pensie linistita, pensionare, probleme de sanatate, romani, sanatate mintala, tanar pensionar, taxe catre stat, utile

Susțin cu toată tăria pensionarea la 45 ani!

    Mă gândeam zilele trecute că parcă m-aș pensiona. Numai că nu îmi iese treaba asta, am eu ceva ani de muncă dar nu suficienți după...

De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s1600/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="614" data-original-width="819" height="298" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjUst4uUvesGE2vojtUp5EQPpvm-88zFwx_yE7K5Bvv5PRG0MyKvSnHHz7ym4Vmyf_rUuEdI70L5mDgIXNr6DOxrf06uxZ2cfTwVDiUjro1r7Fz25pgD93cWnibnZ2G9bLUxuz3yKAjtPo/s400/De_ce_nu_dam_o_fata_cladirilor_istorice_din_Bucuresti.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, unele mai puţin, unele îmi creează un discomfort de moment şi uit mai apoi, unele lucruri îmi provoacă o permanentă stare de iritare. O stare de genul acesta îmi e dată de starea jalnică, sub orice critică a Bucureştiului. Că s-a construit haotic nu cred că mai e cazul să o spun, o ştie şi o vede toată lumea. Ce mă supără însă extrem de tare este faptul că sunt lăsate într-o paragină totală case vechi de o frumuseţe extraordinară, case, edificii, ce ar putea intra în patrimoniu. Treceam zilele trecute prin centrul vechi şi m-a izbit şirul de blocuri de vis-à-vis de Muzeul de istorie. M-a izbit degradarea la care au ajuns. Să nu mai vorbesc şi de casele din zona celebrelor cafenele, căci afară-i vopsit gardul si înăuntru-i leopardul. Centrul ăla vechi pare mai făţos acum doar pentru că sunt înşirate toate acele cafenele, ceainarii, boutiq-uri însă dacă ridici privirea un etaj mai sus eşti izbit de aceeaşi degradare şi de toată coşcoveala aceea specifică locuinţelor neîntreţinute. În lumea întreagă se fac eforuri considerabile pentru a păstra aceste clădiri în cea mai bună formă şi nu numai de a le păstra aşa, pur şi simplu, ci de a le conserva conform stării şi destinaţiei lor iniţiale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     După cel de-a doilea război mondial, Europa, zguduită atât la propriu cât şi la figurat de avioanele inamice, fie ele germane sau din coaliţie, autorităţile oraşelor respective au făcut absolut tot ce le-a stat în putinţă pentru a reclădi oraşele exact cum au fost. Toată Europa a investit enorm în reconstrucţie, s-au scos din arhive documente privind clădirile şi arhitectura de dinainte de razboi şi de bombardamente. Oraşe ca Varşovia, distrus din temelii în proporţie de mai bine de 80 % , a fost reconstruită de Armata Roşie după vechile planuri, astăzi centrul fiind desemnat patrimoniu mondial. Munchen era practic o ruină, se abătuseră asupra lui atât de multe raiduri încât era la pământ, o masă informă de clădiri dărâmate. Au venit germanii, mână de fier, şi l-au reclădit din ruine. După 1947 s-au pus la dispoziţie fonduri masive, până şi americanii au ajutat la reconstrucția orașelor din Europa, ei fiind părinţii Planului Marshall, programul de reconstrucție destinat orașelor afectate de război şi de bombardamente. Evident că şi americanii au avut de câştigat de pe urma acestui acord, având parte de nişte contracte economice extrem de avantajoase. Dar s-a făcut ceva. Şi s-a reconstruit frumos, s-a păstrat acelaşi stil architectural de dinaintea războiului. Dar noi românii suntem mai cu moţ. Nouă nu ni le-a distrus nimeni, le lăsăm noi în părăsire să cadă singure. Am trecut în altă zi pe lângă pasajul de pe Calea Victoriei, Villacrosse, şi m-a izbit un miros de urină atât de puternic încât am crezut că o să vomit. Aşa au crezut şi nişte japonezi din spatele meu înarmaţi cu celebrele aparate de fotografiat. În acel moment am simţit ruşinea de a nu ne păstra valorile. Evident că la fel le-o fi trecut şi japonezilor prin cap, oameni cu o strânsă legătură cu trecutul. Veniseră oamenii să imortalizeze ceva din Bucureşti, să aibă o amintire plăcută şi au rămas din pasajul Villacrosse doar cu mirosul de pişat. Asta da amintire. Una peste alta nu prea e de glumă, Bucureştiul, micul Paris de odinioară, pe drept numit aşa, e doar o glumă a gloriei de altă dată şi mă refer aici strict din punct de vedere arhitectural.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Am înţeles că nu poţi să faci tot oraşul în acealaşi stil, cum au făcut, de exemplu, londonezii. Dar măcar în centrul istoric, care abundă de nişte edificii de îţi taie răsuflarea, fă ceva. Obţine, alocă fonduri, caută voluntari şi reclădeşte măcar o sutime din ceea ce era oraşul acesta. Îmi place să mă plimb pe strazi în căutarea căsuţelor vechi cu iedera întinsă peste tot. Şi peste tot dau peste imobile care stau să se prăbuşească, probabil proprietatea unor oameni care nu au banii necesari să investească şi au rămas în paragină. Însa cred că un stat cu scaun la cap ar fi trebuit să aibă niscaiva bănuţi deoparte pentru ceva despăgubiri. Să ia statul în proprietate toate acele clădiri şi să dea o faţă Bucureştiului. Dar, cu siguranţă, ăsta e chiar ultimul lucru la care se gândesc guvernanţii noştri. Aşadar, mergem înainte chiar aşa, cu Bucureştiul căzând pe noi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bombardament, Calea Victoriei, Europa, ganduri, muzeul de istorie, paros, planul marshall, razboi, realitatea zilei, romani

De ce nu dăm o faţă clădirilor istorice din Bucureşti?

    Din păcate sunt o persoană care suferă îngrozitor şi îşi face mii de gânduri din fel de fel de motive. Unele mă macină mai intens, ...

I love S3!

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBlayKlA0rp5UXo4NuwUmB38umNL8L7duQ8eX0f0kKyRKOLK1e3Y8P3SBBd6YWvHjkO11u5hCAfcdhwikl4vA6_QfpjmDBRYM200eFtP99diqV68icKRiXaNpus2AUEMhDIBcpxojFHkLL/s1600/19047873_10155390867129889_978938136_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="854" data-original-width="853" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBlayKlA0rp5UXo4NuwUmB38umNL8L7duQ8eX0f0kKyRKOLK1e3Y8P3SBBd6YWvHjkO11u5hCAfcdhwikl4vA6_QfpjmDBRYM200eFtP99diqV68icKRiXaNpus2AUEMhDIBcpxojFHkLL/s320/19047873_10155390867129889_978938136_n.jpg" width="319" /></a></div>   <span style="font-weight: normal;"><span style="font-family: "arial" , "helvetica" , sans-serif;">Că tot mă gândesc la banii cheltuiți de Primăria sectorului 3 pentru tot felul de peluze, borduri roșii, glastre cu flori nemuritoare, bănci și coșuri de gunoi înlocuite inutil dar și garduri de 2 metrii din fier, nu mare mi-a fost mirarea când am întâlnit luni, 5 iunie (sărbătoare națională, deci 100% liber la stat) pe litoral în weekend-ul prelungit, mașini cu sloganul I Love S3. Ce bine este să lucrezi la stat iar banii primăriei să se ducă pe transportul angajaților și al familiilor acestora în locurile cu distracții la peste 200 de km de locul de muncă. Mă rog, poate era o simplă convocare într-o zi liberă dar cu siguranță era vorba despre o petrecere la sfârșitul săptămânii. Și stau și mă gândesc cum ar justifica primăria sau primarul existența pe litoral a unui angajat (dacă este angajat al primăriei) pentru că mașina este clar pe inventarul primăriei. Cred că angajații primăriei nu s-au gândit cât sunt de vizibili având colantele cu I Love S3 inscripționate pe toate ușile mașinii. Nu m-a surprins acest lucru știind că angajații se pot deplasa cu mașinile firmei dar fiind ale unei primarii nu este corect ca pe banii administrației locale să-și petreacă concediul fie și cu benzina nedecontată la primărie, pentru că mașina este a primăriei și mai mult este plătită din bani colectați la buget nu din banii personali ai primarului și nici nu este achiziționată prin autofinanțare. Poate primarul nu știe dar cu siguranța trebuie să se asigure că bunurile primăriei sunt folosite strict în interesul contribuabililor sau în scopul desfășurării unei activități strict legată de funcția deținută, nu în interesul personal al angajaților. Aș fi curioasă să aflu dacă taxa de pod a fost dedusă tot din banii publici sub forma unui decont sau dacă rovinieta este plătită de către primărie. Sunt multe costuri pentru a putea călătorii în afara orașului iar primăria cred că le suportă din bani publici. Este foarte simplu să te plângi că ai salariul mic ca angajat la o instituție bugetară și să nu comentezi și despre beneficiile muncii la stat, beneficii care nu sunt mereu la vedere. Când lucrezi în privat regulile și condițiile sunt clare, orice beneficiu este impozitat dar la stat ne mai gândim de două ori pentru că doar beneficiile sunt peste tot și mai ales la primarii. Mereu în România s-a folosit baza materială în interesul angajatului, care poate dispune de ea după bunul plac și mereu în România românii s-au învârtit după un beneficiu fie el cât de mic dar să fie moca. Nici nu vreau să mă gândesc la veșnicele probleme când ești la ghișeul unei instituții bugetare și ai nevoie musai de un pix pentru 5 secunde și ești trimis la chioșcul din colț pentru ați cumpăra unul sau la faptul că trebuie să-ți faci propriile dosare de copii în condițiile în care este normal ca acestea să fie întocmite de funcționari, mai ales că multe dintre documente sunt emise tot de către instituțiile statului. Mereu am zis că atunci când se vor schimba angajații se vor schimba și obiceiurile dar nu a fost așa, cei noi veniţi în sistem preiau obiceiurile celor găsiți în funcție și le predau mai departe peste generaţii. Angajații de la stat sunt șefii (iar aici mă refer strict la angajații DITL și ANAF), în fața lor ești un om mic și neînsemnat care trebuie să stea cu capul plecat prin gemulețul unui ghișeu prăfuit și să asculte ruşinat cum nu a știut să aplice o anumită prevedere legislativă. Până una alta este bine să lucrezi la o astfel de instituție pentru că ai program de voie între orele 8 și 16, pauză de masă când dorești (aici cred că este obligatoriu să mănânci de față cu contribuabilul), program cu publicul în ritmul dorit, liberele sunt libere, concediul este concediu și dacă mai pui la socoteală că poți avea și un pic de noroc mai faci și drumuri cu mașina instituției iar atunci cred că te poți considera mai norocos decât un vânzător sau o educatoare. Acești angajați care ciugulesc câte puțin din fiecare parte sunt dăunători societății și cred că mai corect ar fi să ceară schimbarea dacă au nemulțumiri iar dacă revendicările nu se aprobă să-și dea demisia sau să ceară demisii.</span></span><br /> </div>

anaf, angajat la stat, banii primariei, beneficii, ditl, institutiile statului, litoral, primar, realitatea zilei, romani, Romania, rovineta, sector 3, taxa de pod

I love S3!

  Că tot mă gândesc la banii cheltuiți de Primăria sectorului 3 pentru tot felul de peluze, borduri roșii, glastre cu flori nemuritoare,...

Austria, merge ceas!

<div style="text-align: justify;"> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2N_xV1UfCUGFS6bVFhn2kjrdy6hPQqfFhsfkfL0K2PxXLX5iS4yuf02hfsFTTXMuknQAm6jRZ4kzu-Tztje2i-oinE7VhdiowoR1aS90VOzQROmiU8PFLbH9GRJBac1zz-bH0z-ZhRyRv/s1600/384022_10150536018754889_692645602_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="225" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2N_xV1UfCUGFS6bVFhn2kjrdy6hPQqfFhsfkfL0K2PxXLX5iS4yuf02hfsFTTXMuknQAm6jRZ4kzu-Tztje2i-oinE7VhdiowoR1aS90VOzQROmiU8PFLbH9GRJBac1zz-bH0z-ZhRyRv/s400/384022_10150536018754889_692645602_n.jpg" width="400" /></a><span style="mso-spacerun: yes;"></span></div> <span style="mso-spacerun: yes;">  </span><span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Cred că această tară este cel mai bine legiferată şi standardizată dintre toate țările în care am călătorit. Tot în jur se desfășoară ceas, cu un orar bine stabilit și nu se acceptă întârzieri, nici măcar în situația în care este absolut sigur că vor avea un câștig sau ca vor câștiga un nou client. Am călătorit în Austria de câteva ori, doar în perioada de iarnă, dar am vizitat o parte însemnata din țară în zone turistice și mai puțin turistice dar de interes. Oricât de multă zăpadă a căzut și oricât de frig a fost, nimic nu a fost întrerupt sau nimic nu s-a desfășurat cu dificultate, la orice altitudine și în orice locație. Nu știu cum au reușit oamenii ăștia să facă lucrurile să meargă ordonat, dar au reușit. Cel puțin în materie de servicii publice și-au făcut treaba și au acum turiști satisfăcuți care revin de cele mai multe ori, an de an. Munții sunt puși în valoare nu prin defrișări masive și schimbări ale cursurilor de apă ci prin turism, natură și sport. Nu am întâlnit pe drumurile lor sau în plimbările mele, camioane cu lemne și nici nu am văzut suprafețe vaste de păduri retezate cum vad pe oriunde la noi. Între principalele puncte de interes turistic poți călătorii: pe cablu, cu autoturismul personal dar și cu transportul public feroviar și rutier. Orice unitate de cazare și de servire are un minim de utilități, iar curățenia este la ea acasă oriunde întorci privirea. Au un singur minus austriecii: nu sunt niște oameni zâmbitori și calzi dar asta nu contează prea mult pentru că cei care vin în vacanță sunt veniți în grup sau cu prietenii. În Austria nu am legat prietenii cu localnicii și nici nu am discutat prea mult despre nimicuri. Singurii angajați care mai vorbesc despre una sau alta sunt cei sosiți la muncă de prin alte zone europene care de obicei sunt tineri şi veseli. Posibil ca populația autohtonă să fie îmbătrânită, iar la ei să se întâmple ca la noi: tinerii să migreze spre marile orașe și să prefere statutul de angajat la o multinaționala în spatele unui geam cu privire la oraș. <br /> Tot în Austria am avut și singura problemă cu cardul de credit. Am încercat să închiriem un autoturism și nu s-a putut finaliza cu toate reclamațiile făcute. Din clipa în care angajatul de la Sixt a priceput că suntem din România au început problemele: ba că nu funcționează sistemul, ba că nu sunt bani pe card, ba că nu acceptă carduri visa dar nici master card, cash nu avea voie să încaseze, ce să mai ...un întreg sir de încercări nereușite și de scuze penibile. Scuze, care m-au făcut să cred că pur și simplu nu aveau voie să închirieze autoturisme unor români. Acolo a fost pentru prima și singura data când am stat și m-am gândit: oare ce au făcut compatrioţii mei în ţara lor de nu poți închiria un autoturism. Asta este, în final fiecare are dreptul de a-și alege clientela şi când în fața centrului cerșește o gașcă de țigani români posibil să te gândești de multe ori înainte dacă vrei să faci afaceri cu compatrioți ai lor. Am trecut destul de ușor peste eveniment și ne-am schimbat opțiunea prin alegerea transportul public. O alegere foarte bună și destul de ieftină. Am reușit să vizităm ce ne-am propus și am uitat rapid de incidentul de la centru de închirieri autoturisme. Au trecut de atunci 2 luni și nici acum nu am primit o explicaţie a faptului că nu ne-au închiriat un autoturism. Eram curioasă ce explicație primim dar se lasă așteptată. Cu siguranță anul viitor de curiozitate voi încerca să închiriez un autoturism de la acelasi centru pentru a vedea dacă se poate sau nu, asta doar în cazul în care vom mai putea călătorii la fel de liberi şi fără prea multă bătaie de cap.<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgszTbHN07_7DNlRHg-kRHiTjzrI0QJcuKUW2AO4PmQgZc9-RyVLkqxrI2rJIjlHWXF9fGubDUSVZtFwltQTE6p_uPXi8x0kXD6pSDrfiiD9w5CujTNnqZr1iP1LbpZDiw2S2KB_jAU5BKK/s1600/397806_10150532007039889_967982192_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgszTbHN07_7DNlRHg-kRHiTjzrI0QJcuKUW2AO4PmQgZc9-RyVLkqxrI2rJIjlHWXF9fGubDUSVZtFwltQTE6p_uPXi8x0kXD6pSDrfiiD9w5CujTNnqZr1iP1LbpZDiw2S2KB_jAU5BKK/s320/397806_10150532007039889_967982192_n.jpg" width="320" /></a></div>       În rest Austria este minunata, are orice-și poate dori un iubitor de frumos: peisaje de vis, păduri superbe, zone pentru practicarea sporturilor de iarna utilate şi asigurate în caz de calamitați, zone pentru drumeții și piste pentru biciclete, zone de relaxare la cele mai înalte standarde, restaurante şi hoteluri de toate tipurile și pentru toate buzunarele, castele și muzee, catedrale şi lăcaşe de cult şi mult aer curat. <br /> <br /> <br /> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj2ep9Sgjqn-kZpMqEVkNHH8HJjWL2WQSb39j5Kzt66mONbNETuR9pdt0DDRMIIcCqUMNgLUBHxuHxu5s9LMt8434eniwrtig0XGrKPL7W0pPiurcJXSmhZjTfXaoHgyBzQLX0pnaIobkCB/s1600/397806_10150532007039889_967982192_n.jpg"><br /></a> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /> <br /></div>

Austria, calatorii, cazare, defrisare, inchiriat masini, Munti, romani, sporturi de iarna, utile

Austria, merge ceas!

   Cred că această tară este cel mai bine legiferată şi standardizată dintre toate țările în care am călătorit. Tot în jur se desfășoară...

Viaţa sentimentală a românilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLXgqLAZ-73Zot76bQwb4aUKMi-7tul92e4x0UFVx0jxzhJkpwJ8Ql_T5svDUdBTkCoDtmLHVj9rCCkkKNfnI8h6SZMGBHIppVK_mb1LzpvpL3avOKvBwizlFuYqyfWLCVZHjD4w4zTGg/s1600/viata_sentimentala_a_romanilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="202" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhLXgqLAZ-73Zot76bQwb4aUKMi-7tul92e4x0UFVx0jxzhJkpwJ8Ql_T5svDUdBTkCoDtmLHVj9rCCkkKNfnI8h6SZMGBHIppVK_mb1LzpvpL3avOKvBwizlFuYqyfWLCVZHjD4w4zTGg/s320/viata_sentimentala_a_romanilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Noi, românii, o să o afirm de fiecare dată, suntem un popor tare simpatic și noi facem lucrurile altfel, că așa suntem noi, mai cu moț. Până și amorul noi îl vedem altfel. Iată cam cum cred eu că stă românul cu „dragostile”. Nu cred că am să pot să fac referire la toate vârstele, mediile sociale și culturale dar am să schițez așa, în mare, cum iubesc românii, că e de notorietate că românii sunt tare tare iubăreţi. Așadar românul a început acum să se cunoască și să își dea târcoale în mediul virtual. Față în față rar se mai cunoaște lumea. E și un avantaj cu online -ul asta, că poți să îți faci o idee asupra imaginii potențialului partener. Dezavantajul este că cei mai mulți, fie femei fie bărbați își cam cosmetizează pofilele și riști să te lovească crunta realitate când dai ochii cu împricinatul sau împricinata. Toată lumea caută un partener potent financiar. Și ei și ele vor ca viitorul iubiţel/iubiţică să aibă niscaiva bănuți, că doar nu o să îl întreții tu. Și văd că e o tendință ca băieți tineri să își caute femei ceva mai în vârstă, presupunând că sunt aranjate binișor. Astea nu mai vor nici clubareală, că nu prea au timp și le e și rușine, au și căsuța lor, deci nu mai trebuie duse la mama acasă. Unele au și copii măricei, așa că nu prea mai ai bătaie de cap. Eheee, numai că muierile astea caută, la rândul lor, alții cu ceva bănuți. Și ăștia cu bănuţi, pe lângă că nu prea stau pe internet la „agăţat”, vor cu totul alt gen de fetişcane.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Pe urmă mai sunt mamele divorțate, despărțite, cu un copil sau mai mulți. Și ele vor, evident, să redescopere dragostea, numai că ei nu prea dau năvală când aud de copii și obligații. E destul de greu să îţi găsești pe cineva fiind mamă singură. Și să nu credeți că numai după o anumită vârstă îți cauți partenerul pe internet. Observ fenomenul acesta deopotrivă la puberi, adolescenți, tineri, vârsta a doua și uneori chiar la bătrânețe, văduv/ă fiind, pentru că singurătatea e tare urâtă. La ăștia ceva mai tineri treaba e cam aşa: ei vor sâni şi c...r, fața nu prea contează, doar să fie acolo ca număr şi de palmares. Ele vor bărbați cu bani, îl caută punând poze cât mai sumar îmbrăcate și cu celebrul bot de raţă, obligatoriu dat cu ruj roz, doar rozul e culoarea feminității. Ah, da, și poza e făcută ținând telefonul cu o mânuță cu unghiile acelea ascuțite tare de tot, de mă întreb de fiecare dată cum dracului te ștergi la posterior cu manichiura cu pricina. Să nu mă judecăți dacă nu urmez o ordine firească a celor ce își caută iubirea. Le aștern aici doar cum le gândesc eu și cum îmi trec mie prin cap. Mai există categoria domnilor trecuți binișor şi de a doua tinerețe, lăsați de nevastă, de asemenea cu copii mari, care se trezesc în situația că habar nu au să aibă grijă de ei înșiși, fiindcă până la momentul despărțirii făcuse fosta nevastă toată treaba pentru ei. Aceștia vor un înlocuitor pentru nevastă. Și aici șansele sunt destul de mici de a găsi pe cineva, că nu prea mai ești nici cal, nici măgar . Bani nu prea au, la capitolul sexualitate cam intră la andropauză și nu prea mai pot, nici fizicul nu prea mai ajută..... După domnii aceștia, există femeile de 30-40 ani, cu un serviciu bunicel şi o casă proprietate personală (moștenită de la o bunică răposată) care s-au hotărât să se dedice vieții de familie. Numai că pe măsura trecerii timpului și negăsirii pe cineva, pretențiile încep să crească și e din ce în ce mai greu să găsești alesul. Și barbaţii eligibili de aceeași vârstă și categorie socială fie sunt luaţi, fie au cine știe ce probleme, că altfel erau și ăștia luaţi, fie au alte orientări sexuale. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Părerea mea este că e din ce în ce mai greu sa îţi găsești partenerul. Și nu zic partenerul perfect pentru că, odată găsit, e posibil să apară tot soiul de neînțelegeri. Există, nu contest, și iubiri perfecte, prea puține însă, la care năzuim cu toții probabil. Și părerea mea este că încercarea aceasta a găsirii partenerului potrivit nu este decât o goană după fericire. </div>

andropauza, bani, casa proprietate personala, culoarea feminitatii, inlocuitor, iubirea, iubiri, magar, mame divortate, nevasta, orientari sexuale, partener, partenerul potrivit, perfecte, romani, utile

Viaţa sentimentală a românilor

    Noi, românii, o să o afirm de fiecare dată, suntem un popor tare simpatic și noi facem lucrurile altfel, că așa suntem noi, mai cu mo...

Jumătate de ţară

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilR9IkEm0RDkeNTAk37jzE3hnnWlDYJVi_5xujLSkaVoxlf3EcHU4J19eMCqp3sf_g2Jexjw55VU6zr7Z1uX6tiEXr7pLtZHIg_rQcyX_yUjKsm3IfZ7P5tU12YGZnxwHL1JUPgJO_4qE/s1600/jumatate_de_tara.gif" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="226" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEilR9IkEm0RDkeNTAk37jzE3hnnWlDYJVi_5xujLSkaVoxlf3EcHU4J19eMCqp3sf_g2Jexjw55VU6zr7Z1uX6tiEXr7pLtZHIg_rQcyX_yUjKsm3IfZ7P5tU12YGZnxwHL1JUPgJO_4qE/s320/jumatate_de_tara.gif" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Constat, cu surprindere, că ţara asta e împărțită în două. În naivitatea mea am crezut că vocea celor 300.000 de oameni ieșiti în stradă și dispuși să își ia cărămizi și borduri în cap, cum s-a mai și întâmplat de altfel, e vocea majorității. Nu s-a mai ieșit în număr atât de mare niciodată și am presupus, prost se pare, că românii sunt supăraţi de data asta. Am presupus că toți românii sunt supărați. Eh, iată însă că nu e așa. Mi s-a atras atenția că ăia de îngheață prin piețe habar nu au pentru ce sunt acolo, că au ieșit pentru motive numai de ei știute, care mai de care mai hilare și, unele chiar, neverosimile. Evident că nu mă aștept ca 10.000.000 români să aibă aceleași convingeri politice, ar fi chiar aberantă o asemenea pretenție, până la urmă asta ne deosebește ca indivizi, puterea de a alege între un lucru sau altul, fiecare argumentându-și punctul de vedere. Ce mi se pare supărător este însă ura îndreptată asupra unuia sau altuia. Oameni care pretind a fi buni creștini și cu frica lui Dumnezeu aruncă cu noroi mai ceva ca ultrașii de atacară jandarmeria română. Oameni buni, treziţi-vă, nu e războiul vostru personal. Nu vă războiți cu niște oameni care au doar alte păreri decât ale voastre . Am înțeles că poate românii din pieţe nu au realizat care e treaba cu ordonanţele cu pricina. Sau poate au înțeles și nu le convine și e dreptul lor să iasă în faţă și să spună ce îi deranjează. Este uimitor cum asist la niște discuții purtate în mediul virtual în care oameni educați , pregătiți, cunoscuți ca având niște principii morale solide, se scuipă și se bălăcăresc ca la ușa cortului. Și ura asta e amplificată, evident, și de mass-media. Neputând fi imparțiali măcar pentru 15 minute, ne uităm numai la posturi TV ce sunt în asentimentul propriu ,fără a-i lăsa și pe ceilalți să argumenteze sau să se disculpe. Și nu facem decât să ne auto-alimentăm ura,cred că în defavoarea noastră. Ce mi s-a părut extrem de deranjant la conferința domnului Dragnea de astăzi a fost refuzul de a purta un dialog. Dacă oamenii ăia au ieșit în stradă înseamnă că vor să spună ceva, nu le tăia craca așa sec, gata, ordonanța, vreți sau nu, merge mai departe. Nu e prea fair -play să bagi pe gât unor oameni convingerile tale. În cazul ăsta concepul de democrație s-a cam dus pe apa sâmbetei. Dacă ceilalți 300.000 de români care nu au ieșit în stradă, sau 500.000 sau 1000 sau câți sunt ei, au alt punct de vedere, organizează domne referendum și vedem atunci. Poate ăia de sunt afară acum sunt doar minoritatea de fapt. Sau poate nu sunt totuși . Certatul ăsta pe Facebook nu cred că e prea constructiv, lumea nu face decât să acumuleze ură si frustrare și nici din punct de vedere medical nu cred că e prea sănătos. Și pentru ce? Lăsând la o parte situațiile în care beneficiem personal de luptele acestea politice, să ajungi în situația de a te certa cu cunoscuți e stupefiant. Repet, nu e războiul vostru personal . În primul rând e o gâlceavă politică. Și din gâlceava asta politică, de cele mai multe ori, ies șifonați doar alegătorii. Ai chef să ieși în stradă și să te opui vehement fiindcă nu îți convine ce face clasa politică conducătoare? Foarte bine, ieși în stradă. Cred cu tărie că fiecare este liber să își susțină punctul de vedere și limitez pentru dreptul cuvântului. Nu cred că trebuie ca nimeni să conteste și să judece opinia celuilalt . Nu ai chef să ieși în stradă? Foarte bine, nu o face, până la urmă nu te obligă nimeni să ieși. L-ai votat pe Dragnea? Sau ai votat ALDE? Sau PNL? Așa, și? Până la urmă de aia există alegeri, tocmai să îţi spui punctul de vedere. Acum e adevărat și că noi românii, câteodată nu facem cele mai bune alegeri și istoria ne-a dovedit asta din plin. Probabil dacă alegeam altfel în 1990 .....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cred că ideal ar fi un dialog pentru ca, repet, e imoral să impui, indiferent de ce parte ai fi....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

1990, alde psd, convingeri politice, dragnea, galceava politica, ordonanta, posturi tv, realitatea zilei, romani, Romania, tara, tv

Jumătate de ţară

    Constat, cu surprindere, că ţara asta e împărțită în două. În naivitatea mea am crezut că vocea celor 300.000 de oameni ieșiti în s...

Căsătoria la români

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjji2GBcaJk3wCxiTA7OknQ5trMu19GPAlGBzy33_WsyVqqoqieMEwSTdRcYDqCVjlsLXvgiY4gC7L46rmElWG4RzaAKv9haCrOBrpdeiSsFy99p8fh9HJb-SMyF6Mfy9PU37I0Tlxl02s/s1600/C%25C4%2583s%25C4%2583toria+la+rom%25C3%25A2ni.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="195" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjji2GBcaJk3wCxiTA7OknQ5trMu19GPAlGBzy33_WsyVqqoqieMEwSTdRcYDqCVjlsLXvgiY4gC7L46rmElWG4RzaAKv9haCrOBrpdeiSsFy99p8fh9HJb-SMyF6Mfy9PU37I0Tlxl02s/s320/C%25C4%2583s%25C4%2583toria+la+rom%25C3%25A2ni.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Dacă zilele trecute mă gândeam cum este cu divorțul la români, a venit rândul să analizez puțin căsătoria. Pentru unii dintre noi, instituția aceasta a căsătoriei nu prea mai este ce a fost și multă lume ajunge să trăiască într-o uniune consensuală, considerând, pe bună dreptate, că nu o hârtie face o relație mai fericită. Dar aici nu e vorba de respectivii ci de cei ce aleg să își unească destinele în fața bisericii și a primăriei. El și ea se cunosc, se curtează, se iubesc, fac planuri și ajung, la momentul cererii în căsătorie, cu inel, cerut în piața San Marco, pus poze pe site-uri de socializare. Și după ce trece și momentul cu pricina încep planurile cu privire la petrecerea de nuntă. Restul nici nu prea contează, nici semnificația căsătoriei din punct de vedere religios, nici legal. Legalizarea în fața lui Dumnezeu contează mai mult din punctul de vedere al rochiei purtate și a numărului de preoți care îți oficiază minunata slujbă. Așadar, petrecerea de nuntă este cel mai important moment. Ah, da, sunt extrem de importante și aranjamentele florale pe care le ai pe mesele invitaților. Cu siguranță toți invitații își vor aminti la un moment dat ce micșunele ai avut tu la nuntă. Viitoarea mireasa e toată numai foc, liste, liste cu rochii, liste cu pantofi, verighete, poze, meniu.... Cel mai important este să îți aduci aminte la nunta cui ai mers încă de pe vremea copilăriei. Musai ca toți cei la a căror nuntă ai mers să vină la rândul lor la tine la nuntă. Dacă omul nu poate, este bolnav, are o jenă financiară, te șucărești teribil, că doar tu ai dat 200 de euro la nunta lui. De fapt cam 80% din pregătirea nunții este despre lista de invitați. Urmează alegerea restaurantului, a rochiei, a meniului. Vine și momentul mult așteptat, te pregătești temeinic, atât ca invitat cât și ca personaj principal. După părerea mea mirii nu se distrează niciodată la nuntă. Abia așteaptă să se termine, să își dea pantofii jos fiindcă i-au strâns teribil și să își numere banii după plecarea tuturor. Nici nu ai cum să te distrezi, cât e noaptea de lungă te amesteci printre meseni să îi întrebi cum se simt. De dansat ca mire nu prea poți, că te strâng hainele sau pantofii sau îți lucește fața dacă transpiri și nu mai dai bine în poze. După părerea mea, nu cred că există vreo nuntă unde invitații să aibă numai cuvinte de laudă. Toată lumea bârfește, se uită să vadă cum este îmbrăcată <i>cutăreasca</i>, critică sarmalele și regretă suta de euro care trebuie dată. Dacă pui la socoteala cât dai la o nuntă, dacă te duci cu copil, cu cățel, cu purcel sari binișor de 1500 RON. Cu banii ăștia te duci matale frumușel pe Valea Prahovei și stai acolo vreo 2-3 zile, fără să îți mai umpli burta doar într-o singură noapte cu 4 feluri de mâncare plus desert. Recunosc cu sinceritate că nu îmi plac nunțile. Cel puțin nu îmi plac nunțile care se fac strict pentru ceea ce ”iese”. Îmi plac nunțile care sunt făcute în intimidate, fără ca invitatul să dea faliment dacă catadicsește să vină să felicite mirii. Și îmi plac nunțile unde vin oameni pentru care chiar contează legătura dintre cei doi miri și care se bucură sincer de dragostea lor. La români, din păcate, nunta este o formă de împrumut. Mă duc la tine la nuntă ca să vii și tu la un moment dat la mine la nuntă. Este ca un joc din acela piramidal.<br />     Din punctul meu de vedere, cel puțin ca invitat, nu câștigi cine știe ce. Câștiga mirii; noroc cu nunta că își pot plăti și ei un avans pentru o mașină ceva mai pricopsită. <br />     Așa că nu vă pot dori decât să vă găsiți perechea potrivită, în vederea achiziționării măcar a unei vacanțe “afară “. <br /> <br /></div>

casatorie, catel, copil, divort, Dumnezeu, faliment, financiar, lauda, mire, nunta, piramidal, romani, Romania, utile

Căsătoria la români

    Dacă zilele trecute mă gândeam cum este cu divorțul la români, a venit rândul să analizez puțin căsătoria. Pentru unii dintre noi, in...