I love S3!

  Că tot mă gândesc la banii cheltuiți de Primăria sectorului 3 pentru tot felul de peluze, borduri roșii, glastre cu flori nemuritoare, bănci și coșuri de gunoi înlocuite inutil dar și garduri de 2 metrii din fier, nu mare mi-a fost mirarea când am întâlnit luni, 5 iunie (sărbătoare națională, deci 100% liber la stat) pe litoral în weekend-ul prelungit, mașini cu sloganul I Love S3. Ce bine este să lucrezi la stat iar banii primăriei să se ducă pe transportul angajaților și al familiilor acestora în locurile cu distracții la peste 200 de km de locul de muncă. Mă rog, poate era o simplă convocare într-o zi liberă dar cu siguranță era vorba despre o petrecere la sfârșitul săptămânii. Și stau și mă gândesc cum ar justifica primăria sau primarul existența pe litoral a unui angajat (dacă este angajat al primăriei) pentru că mașina este clar pe inventarul primăriei. Cred că angajații primăriei nu s-au gândit cât sunt de vizibili având colantele cu I Love S3 inscripționate pe toate ușile mașinii. Nu m-a surprins acest lucru știind că angajații se pot deplasa cu mașinile firmei dar fiind ale unei primarii nu este corect ca pe banii administrației locale să-și petreacă concediul fie și cu benzina nedecontată la primărie, pentru că mașina este a primăriei și mai mult este plătită din bani colectați la buget nu din banii personali ai primarului și nici nu este achiziționată prin autofinanțare. Poate primarul nu știe dar cu siguranța trebuie să se asigure că bunurile primăriei sunt folosite strict în interesul contribuabililor sau în scopul desfășurării unei activități strict legată de funcția deținută, nu în interesul personal al angajaților. Aș fi curioasă să aflu dacă taxa de pod a fost dedusă tot din banii publici sub forma unui decont sau dacă rovinieta este plătită de către primărie. Sunt multe costuri pentru a putea călătorii în afara orașului iar primăria cred că le suportă din bani publici. Este foarte simplu să te plângi că ai salariul mic ca angajat la o instituție bugetară și să nu comentezi și despre beneficiile muncii la stat, beneficii care nu sunt mereu la vedere. Când lucrezi în privat regulile și condițiile sunt clare, orice beneficiu este impozitat dar la stat ne mai gândim de două ori pentru că doar beneficiile sunt peste tot și mai ales la primarii. Mereu în România s-a folosit baza materială în interesul angajatului, care poate dispune de ea după bunul plac și mereu în România românii s-au învârtit după un beneficiu fie el cât de mic dar să fie moca. Nici nu vreau să mă gândesc la veșnicele probleme când ești la ghișeul unei instituții bugetare și ai nevoie musai de un pix pentru 5 secunde și ești trimis la chioșcul din colț pentru ați cumpăra unul sau la faptul că trebuie să-ți faci propriile dosare de copii în condițiile în care este normal ca acestea să fie întocmite de funcționari, mai ales că multe dintre documente sunt emise tot de către instituțiile statului. Mereu am zis că atunci când se vor schimba angajații se vor schimba și obiceiurile dar nu a fost așa, cei noi veniţi în sistem preiau obiceiurile celor găsiți în funcție și le predau mai departe peste generaţii. Angajații de la stat sunt șefii (iar aici mă refer strict la angajații DITL și ANAF), în fața lor ești un om mic și neînsemnat care trebuie să stea cu capul plecat prin gemulețul unui ghișeu prăfuit și să asculte ruşinat cum nu a știut să aplice o anumită prevedere legislativă. Până una alta este bine să lucrezi la o astfel de instituție pentru că ai program de voie între orele 8 și 16, pauză de masă când dorești (aici cred că este obligatoriu să mănânci de față cu contribuabilul), program cu publicul în ritmul dorit, liberele sunt libere, concediul este concediu și dacă mai pui la socoteală că poți avea și un pic de noroc mai faci și drumuri cu mașina instituției iar atunci cred că te poți considera mai norocos decât un vânzător sau o educatoare. Acești angajați care ciugulesc câte puțin din fiecare parte sunt dăunători societății și cred că mai corect ar fi să ceară schimbarea dacă au nemulțumiri iar dacă revendicările nu se aprobă să-și dea demisia sau să ceară demisii.