Poiana lui Iocan sau cum dezbină politica oamenii

    Că e poiana lui Iocan, că e cârciuma din sat, că e holul Parlamentului, că e Piața Universității sau Piața Sfatului, oamenii discută politică și vor discuta mult şi bine de acum încolo. Pe vremuri oamenii se adunau în poiana lui Iocan şi unul mai răsărit le citea presa, acum toată lumea are acces nelimitat la informații: canale de televiziune afiliate politic unuia sau altuia, ziare nu cred că mai citeşte lumea chiar aşa mult, pagini de socializare şi nelipsita bârfă. Numai că lumea nu e întotdeauna de acord, cum e şi firesc de altfel, ar fi aberant şi utopic ca oamenii să aibă toţi aceleaşi păreri sau idealuri. E firesc să existe partide cu diferite ideolgii, de stânga, de dreapta, extremiste, lumea alege ce îi convine, ce i se pare că s-ar mula pe ideile şi convingerile sale. Nimic greşit până aici şi nimic de condamnat fiindcă dacă eşti un om zdravăn la cap şi cu capul acela bine înfipt nu te superi că nea Ion, vecinul de la etajul doi, are cu totul alte convingeri politice decât ale tale. Politica dezbină, asta e clar ca bună ziua. Eşti prieten cu cineva numai dacă ala e împotriva lui Basescu, cum eşti şi tu, altfel, dacă omul e băsist, riscă să nu mai primescă nici un amărât de bună ziua. Hai să fim serioşi, astea sunt reguli de bună cuviinţă care trebuie respectate indiferent de culoarea politică sau de preferinţe. Nu sunt puţine cazurile în care prieteni buni s-au certat pe viaţă pentru că au votat pe unul sau pe altul, nevorbindu-şi chiar după mulţi ani, când votaţii erau de mult istorie. Chiar mie mi s-a întâmplat să am o discuţie destul de serioasă cu propria mamă necăzând de acord cu situaţia politică de la vremea aceea. Am tăcut din gură, fiind mama, pe principiul sănătos „capul plecat sabia nu îl taie”. Cel mai bun exemplu care poate ilustra ceea ce spun acum este situaţia recentă cu cabinetul Grindeanu, când s-a făcut o separare clară a celor ce au ieşit în stradă. La Guvern media de vârstă era 35-40 ani, în faţa Palatului Cotroceni se făceau glume că au ieşit părinţii şi bunicii celor ce #rezistau de câteva zile în Piaţa Victoriei. Acolo apele s-au liniştit, lumea nu. Şi nici nu o să se potolească curând după cum demonstrează istoria. Sunt celebre discuţii între mari oratori ai Imperiului roman, aşa că acest conflict politic se pare că e vechi de când lumea. Aş fi curioasă să ştiu dacă chiar între soţi, parteneri există divergenţe produse de situaţia politică a ţării, asta chiar ar fi o chestie. Fiecare cu televizorul său, unul la Antenă, unul la Realitatea, unul cu Grindeanu, unul împotriva lui, aruncându-şi cina în cap într-un moment de furie maximă. Evident că situaţia e ridicolă şi exagerată dar tocmai despre asta e vorba: cum să strici o prietenie sau să te cerţi cu rude, uneori chiar definitiv pentru nişte elemente ale clasei politice pe care, între noi fie vorba, îi cam doare în dos?! Uite aşa e şi în fotbal, şi acolo se urăsc suporterii atât de rău încât ajung la capete sparte, la propriu. Mi se pare supid, de-a dreptul aberant să ai o asemenea reacţie, tu care pretinzi că eşti un adult responsabil şi cu demnitate. Eu însămi am scris o serie de articole cu care, absolut normal, nu avea cum să fie toată lumea de acord. Eeeeee, ce limbaj am auzit........Şi asta de la nişte oameni care pretindeau a fi educaţi şi civilizaţi. Ce înjurături fără perdea mi-a fost dat să citesc, nu are rost să reproduc, le citiţi pe toate zidurile. Înteleg să ai altă opinie, nu înteleg de ce eşti atât de dobitoc şi mă înjuri pentru că nu gândesc la fel ca tine. Nu suntem vite puse la jug să tragem în aceeaşi direcţie, sunt om, cu convingerile mele personale, nu trebuie să mă cert cu nimeni pentru a-mi susţine punctul de vedere şi preferinţele politice. Tocmai de asta s-a inventat votul, pentru a exprima fiecare propria convingere, nu ca după ce ai votat să vii şi să îmi arunci în cap cu o sticlă că am votat eu cu celalalt. Una peste alta tot ceea ce pot spune e bleah, bleah împotriva celor care reacţioneaza ca nişte boi împotriva celor care nu gândesc ca ei.