Cum a devenit românul puturos

    Acum ceva vreme se tot difuza la televizor un spot publicitar ce îndemna populația să reducă consumul de sare, zahăr și alcool sau grăsimi, nu mai știu exact, și să facă cel puțin 30 minute de mișcare pe zi. Probabil informarea cu pricina şi-a atins scopul din moment ce nu mai e difuzată sau realizatorii îndemnului s-au prins ca românii au dezvoltat o nouă calitate : aceea de a fi puturos. Se vede că românii au devenit puturoși de la numărul de mașini achiziționate care blochează traficul din ce în ce mai mult, de la numărul de persoane care aglomerează autobuzele. Evident că dacă muncești la cuca măcăii nu ai ce face, trebuie să te deplasezi cu un mijloc de locomoție însă nu pot sub nici o formă să înțeleg de ce unii oameni preferă să ia, de exemplu, un autobuz, pentru o staţie sau două, petrecând în autobuzul cu pricina infinit mai multe minute decât dacă ar fi ales varianta mersului pe jos. Se mai vede că românul e puturos şi din faptul că va alege întotdeauna locul de parcare cel mai apropiat scării blocului în care locuiește. E imposibil să nu se supere dacă un altul i-a ocupat locul de parcare care nici nu îi aparţine, între noi fie vorba. Românii se vaită în fiecare zi de lipsa locurilor de parcare dar, în cazul în care, ar avea amenajat un asemenea loc la o distanţă de 300-500 m, sub nici o formă nu ar parca acolo, tot sub geam îşi vor lăsa maşina. Şi românul care îşi lasă maşina fix la intrarea în scară cu siguranţă va lua liftul până la etajul 1, chiar dacă va dura ceva mai mult să îi vină liftul, să apese pe butoane şi să urce liftul un amărât de etaj. Deh, omul e obosit după ce a stat 10 ore la birou, o oră în trafic, tot în poziţia şezând. Să iei liftul un etaj poate fi un efort supraomenesc pentru a pune sângele în mişcare. Tot aici intră şi românul care se duce la piaţă să ia un kilogram de cartofi, tot cu maşina, normal, şi lasă maşina pe avarii, că nu stă mult doar, încurcând toată circulaţia, pietoni, mame cu copii în cărucior. Kilogramul de cartofi nu merge cărat decât cu maşina pentru că pe românul puturos îl doare spatele. Dar nu numai posesorii de automobile personale sunt puturoşi, nicidecum. Şi ăia fără maşini sunt la fel de sedentari. Când mergi cu metroul nu ai cum să nu observi că din 100 persoane numai 10 vor urca pe scări, restul de 90 vor utiliza scara rulantă. Românul dacă aşteaptă în staţia de autobuz mai mult de 5 minute îl va înjura pe şofer când acesta va ajunge în staţie, pentru ca, acelaşi român, să coboare, cum am mai spus, fix la prima staţie. Locuiesc într-un cartier nou înfiinţat în care s-a construit masiv şi aici a fost o polemică ani întregi în ceea ce priveşte prelungirea traseului a două autobuze. S-a făcut până la urmă şi treaba asta, aşa că acum aproape la fiecare bloc există o staţie de autobuz, lumea e tare încântată că din casă până în autobuz face 30 secunde. Ce să zic, restul de 2 ore lumea îl petrece în trafic. Românul modern şi puturos stă la serviciu 8 ore, se suie în maşină sau autobuz, tramvai etc, vine acasă, îşi ia echipamentul de sport şi se duce la sală unde va da între 150-200 RON pe un abonament doar pentru a folosi o bandă de alergat. Românul doar va merge pe banda aceea, atât, la un nivel mediu spre mic. Românul, după ce va petrece o oră pe bandă, va pleca extrem de mândru înapoi acasă fiindcă e un român în pas cu moda, merge la sală şi a făcut şi mişcare, deci nu e un român sedentar. Nu înţeleg, să mă trăznească dacă înţeleg, de ce oamenii aştia nu merg pe jos spre casă, economisesc şi nişte bani şi e mult, mult, infinit mai sănătos să mergi pe jos decât pe banda aceea care îţi va paradi articulaţiile la un moment dat. Mersul pe jos e un sport la îndemâna oricui, limpezeşte mintea, sângele, îmbunătaţeşte starea de spirit, salvează mediul. Dacă măcar 20 din 200 de români ar alege să meargă pe jos, cu bicicleta sau trotineta spre locul de muncă, în cazul în care e mai aproape de domiciliu, oraşul, oraşele, ar fi mult mai decongestionate, mai libere şi oamenii mult mai relaxaţi şi fericiţi. Aşa că, să spunem DA mişcării şi să începem să nu mai fim atât de puturoşi.