Biciclim, biciclim...dar să citim și legislația !

M-am gândit să abordez un subiect sensibil pentru majoritatea bicicliștilor, care se pare că au devenit un nou trend, ca atunci când au apărut motocicletele ca ciupercile după ploaie.  Cu motocicliști  m-am obișnuit, oricum în ultima vreme am văzut din ce în ce mai puțini în trafic dar mai disciplinați. Cu bicicliștii... cam fac eforturi să mă obișnuiesc mai ales cu aceia care din momentul în care se urcă pe bicicletă, pedalează de parcă îi aleargă cineva și încearcă să scape de nu știu cine. Trec pe culoarea roșie a semaforului, nu au nici cea mai mică semnalizare luminoasă pe timpul nopții (deși îmi fac ochii ca girofarele în oglinzile de la mașină, tot apar nu știu de unde), sunt foarte răutăcioși și te
înjură instant deși tot ei greșesc de cele mai multe ori... și aș putea continua, dar nu are rost. Sunt conștientă că și bicicleta este un vehicul dar atâta timp cât eu vă respect ca și participanți în trafic, mă aștept să o faceți și voi. După cum spuneam nu este o regulă generală, sunt și  bicicliști disciplinați pe care îi respect, dar din păcate majoritatea nu respectă nici cea mai elementară regulă de circulație și observ cum trec pe lângă polițiștii care se uită nepăsători. 

 Chiar dacă voi atrage multe comentarii negative asupra mea, m-am decis să scriu despre bicicliștii indisciplinați în trafic prin prisma întâmplării de acum câteva seri care mi-a pus capac și nu mai pot ignora cum unii bicicliști încalcă conștient sau nu toate regulile de circulație. Dar să nu mai lungesc vorba și să revin la întâmplarea de acum câteva seri: mă aflam în parcare și tocmai ce urma iau  virajul la stânga de 90 de grade, când nu știu de unde a apărut o duduie aproape călare pe capotă, însoțită de o bubuitură. Nerealizând ce s-a întâmplat am ieșit speriată din mașină să întreb dacă este ok. Duduia cu pricină nu a pățit nimic, doar roata mea de la mașina mea a îndrăznit să stea în calea roții ei de la bicicletă, așa că a început să urle: 

 Duduia: „Ce faci fă! Tu nu te uiți pe unde mergi?”

 Eu: „Ba pardon, tu ai intrat în mine și văd că nu ai nici lumină!”

 Nu contează cum a continuat duduia conversația, căci bănuiesc că v-ați dat seama: un set în injurii de nereprodus. După nici 10 secunde apare o altă bicicletă, care avea o luminița plăpândă ce pâlpâia din când în când. Se pare că era soțul doamnei care a venit spre mine, pune o frână „forțoasă”..... și dă cu piciorul în roata mașinii.

 Eu: „ Măi oamenilor, voi nu sunteți normali ? Voi greșiți, voi intrați în mine, nu aveți nici o lumină sau semn de avertizare  pe voi și tot voi nervoși? Pentru ce reacționați așa? 

 Soțul doamnei: „Fă chioaro, nu vezi că am lumină!” și îmi arată către acea luminiță plăpândă... „ Și vezi că-ți dau și una dacă nu-ți convine!”

 Ups! Sinceră să fiu, m-am speriat dar în același timp simțeam cum îmi crește tensiunea și  mă ardea  să îi iau pe amândoi la bătaie. Dar mi-am zis la ce bun, te pui cu nebunii?

 Eu: „Da’ ce spuneți voi dacă sunăm la poliție și raportăm incidentul? Din toată treabă asta sigur e un vinovat: eu sau voi, și cum noi nu ajungem la o concluzie, sunt convinsă că poliția va avea un cuvânt de spus!

 Și mă pregăteam să iau telefonul din mașină să sun la poliție, când cele două personaje pleacă în trombă cu grijă să lase în urmă unda sonoră de injurii de nereprodus.

După ce m-am urcat în mașină, am început să tremur toată, simțeam că nu mai reușesc să îmi controlez mâinile și picioarele, iar cei 10 metri până să parchez mașina mi s-au părut o eternitate. Am rămas în mașină cel puțin o jumătate de oră, fără exagerare, în care mi-au trecut tot felul de scenarii   prin minte care mai de care mai groaznice.

 De aceea, vreau să fac un apel la acei bicicliști care nu știu ce este aceea o „regulă de circulație”. Cât despre limbaj, aici ține de om... dacă alte „cuvinte inteligente” nu îi ies pe gură, le recomand să se abțină, pot fi și copii în mașină, și chiar nu este nevoie de intervenția lor cu acele cuvinte de nereprodus.

 Fac apel către poliție, să nu mai ignore acei bicicliști care traversează intersecția pe diagonală (uneori  însoțiți și de câte un copil), pe acei bicicliști care traversează pe culoarea roșie (Dacă dați peste un șofer neexperimentat? Am înțeles că nu țineți la viață voastră, dar de ce trebuie să o nenorociți pe a altuia?), pe aceia care nu știu că la o trecere de pietoni nesemaforizată trebuie să se dea jos de pe bicicletă și sa se asigure înainte de a traversa (dacă nu exista banda pentru biciclete), pe aceia care fac slalom printre mașini, sau pe aceia care aproape dau peste un pieton aflat pe trecere. Sunt multe lucruri care se întâmplă în trafic, și șoferii greșesc, și motocicliștii, chiar și pietonii, dar de ce și acei peste 90% dintre bicicliști?

 Nu sunt piste pentru biciclete! Sunt sigură că asta veți reproșa, atunci Domnilor Guvernanți ... faceți piste pentru biciclete. Dar vă spun, s-ar face degeaba, pentru că șoseaua pe unde circulă doar mașini este mult mai palpitantă pentru unii bicicliști. Aici nu vorbesc despre acele piste unde unii șoferi parchează nestingheriți, căci deseori văd piste pentru biciclete (puține, dar există) unde nu există nicio mașină parcata și tot nefolosite rămân.