Cum am ajuns o lume de Barbie

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNQeSOv1OG7C743sOgGqatCe7sP-OxZ-DEMC2Ag2b4CeGwA1GYKqi5ENnX9FZPj4YYDhi-tLaU1DU_ypLM92cRaMtyIkndMExzdSkWuN14YmcBe5CMCYcOYPvLPSzeTRpiXiV6U125s5c/s1600/Cum_am_ajuns_o_lume_de_Barbie.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="381" data-original-width="552" height="220" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiNQeSOv1OG7C743sOgGqatCe7sP-OxZ-DEMC2Ag2b4CeGwA1GYKqi5ENnX9FZPj4YYDhi-tLaU1DU_ypLM92cRaMtyIkndMExzdSkWuN14YmcBe5CMCYcOYPvLPSzeTRpiXiV6U125s5c/s320/Cum_am_ajuns_o_lume_de_Barbie.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Mă uit în oglindă și am impresia că e ceva în neregulă cu mine. La prima vedere toate par la locul lor, anatomic sunt construită mulțumitor, evident că ar mai fi de corectat pe ici și pe colo, ar mai fi de dat jos câteva kilograme, ar mai fi de îndreptat ceva dinți, deși îmi vine teribil să fac asta la 40 ani, nu am defecte majore care să mă situeze chiar în rândul oamenilor neatrăgători și, cu toate acestea, mă simt ca rățușca cea urâtă. Sunt o femeie îngrijită, cochetă, relativ bine îmbrăcată și, totuși, când mă uit în jurul meu parcă ar fi ceva care nu coincide cu restul populației feminine. Constat din zi în zi, mai puțin la femeile trecute de 40 ani care și-au câștigat o anumită individualitate, că dispare particularitatea din femeie. Începând cu vârsta de 15 ani și până spre 40 parcă toate femeile încep să arate absolut la fel. Nu mă refer strict la partea vestimentară, deși și aici ar fi o problemă, cred că globalizarea a făcut ca toți oamenii să se îmbrace ca fel.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E vorba, în primul rând, de partea estetică. Am impresia că nu mai poți să fii mulțumită de tine, ca tânără fată, ca femeie, dacă nu ai următoarele la purtător: sâni plantați, buze injectate, sprâncenele tatuate sau fardate cu o tehnică numită ombre, șuvițe aurii spre gri sau părul ca pana corbului cu cărarea obligatoriu pe mijlocul capului. Mă uit în jurul meu și văd numai clone, abia mai disting o față de alta. În mediul virtual aceeași problemă, pozele tuturor sunt identice, posturile sunt identice, selfie-ul e realizat în aceeași manieră, același filtru de lumină folosit, același machiaj, aceleași obiecte vestimentare. Dacă a apărut rujul roșu mat, toată suflarea feminină își va vopsi buzele botoxate cu rujul roșu mat. Nu are nici o importanță dacă culoarea se potrivește sau nu, dacă e în ton cu pielea sau părul. Facem în așa fel încât să se potrivească, așa că ne vopsim părul negru, mergem la solar și gata-i potriveala. Dacă ai nenorocul să ai sânii mici nu te consolezi cu gândul că poate ai alte atuuri fizice, ci fugi repede la estetician să repari acest neajuns și îi faci cât mai mari și mai ridicați. Înțeleg faptul că femeile suferă de anumite complexe și vor să își îmbunătățească aspectul fizic dar nu înțeleg de ce mi-aș dori să arat ca milioane de alte femei. În cazul acesta ce mai am eu special față de altele dacă oricum arătăm toate la fel? Nu demult femeile mergeau la modistă tocmai pentru a arăta altfel, pentru a-și croi obiecte vestimentare total aparte de cele ale semenelor lor, obiecte vestimentare ce le puneau în valoare silueta, statura, tenul. E adevărat că au fost tot timpul tendințe în modă însă tot exista individualitatea. Acum femeia parcă este scăpată din fabrica unui producător chinez de jucării, femeia este construită după un șablon. Dacă ai nasul mare, nici o problemă, îl facem mic mic. Ai dinții strâmbi, strungăreață sau nu îți place forma lor, iar nu-i problemă, scoatem mia de euro și punem fațete. Nu ai buze, rezolvăm și asta. În principiu orice, hai să îi spun neplăcere fizică, se poate rezolva.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mă uit în showbiz și văd niște personaje de nerecunoscut. Daniela Crudu era inconfundabila Daniela Crudu și nu părea să fi avut vreun defect fizic, în afara faptului că era mult prea slabă pentru gustul meu. Andreea Tonciu era Andreea Tonciu și semnul ei distinctiv era nasul ceva mai mare, dar nu consider că era un defect cu care nu ai fi putut trăi. Acum sunt operate amândouă și chestia e că abia îți mai dai seama care-i una și care-i alta. Am dat doar un exemplu, situații de genul acesteia sunt cu nemiluita. Și ceea ce mi se pare cel mai grav este faptul că personajele amintite mai sus au ajuns modele pentru adolescentele de azi. În ignoranța mea stau și mă întreb iar: de ce aș dori să fiu aidoma altor milioane de femei când aș putea fi unică? A ajuns unicitatea atât de perimată și ne rușinăm a fi altfel? Mie mi se pare mult mai important să mă disting într-o lume de atâtea Barbie decât să fiu doar una dintre cele multe.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

andreea tonciu, barbie, daniela crudu, estetic, femei, filtru de lumina, jucarii, moda, obiecte vestimentare, poze, producator chinez, sablon, solar, utile

Cum am ajuns o lume de Barbie

    Mă uit în oglindă și am impresia că e ceva în neregulă cu mine. La prima vedere toate par la locul lor, anatomic sunt construită mu...

Made in China

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s1600/Made_in_China.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="512" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s320/Made_in_China.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imitații ale unor produse de firme celebre, Louis Vuitton, Prada, Versace, Chanel, Dolce&Gabbana, Valentino sau Givenchy. Și întâmplător, peste câteva zile dau peste un documentar făcut de o televiziune germană ce punea problema confecționării textilelor unor asemenea case celebre și exploatarea la care sunt supuși oamenii din țări defavorizate. Din nu știu ce motiv unii cumpărători consideră că marile case de modă își creează hainele în ograda proprie. O fi așa, nu spun nu, însă este infinit mai costisitor să ai un atelier în Paris, să ai angajați francezi, să plătești chirii, spații, utilaje, mână de lucru decât să ai, de exemplu, o hală de producție în China, în Pakistan sau chiar în România. Deși în România nu prea mai găsești mână de lucru calificată în nici un domeniu. Bineînțeles că nu spun acum că toate numele mari ale modei își confecționează creațiile numai cu mână de lucru din țări cu nivel de trai scăzut și, cu siguranță, materialele nu sunt aceleași pentru Dior ori pentru boutiqul din piață.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci, diferența, în primul rând, este făcută de calitatea materialelor și cu grija cu care sunt croite hainele. În mod clar execuția este diferită față de produsele de serie, pe care le găsești în mall-uri. Însă exploatarea există și există atât la nivelul H&M cât și la nivelul firmei Gucci. Cum am mai spus, din punct de vedere financiar nu este de dorit să angajezi mână de lucru autohotonă și atunci apelezi la un tertip. Dacă ești Prada nu te vei duce în China să îți angajezi oamenii, pentru a nu da subiect mass-media și a fi acuzat de exploatarea minorilor. Ci te vei duce într-un orășel din Italia, ceva mai departe de marile orașe, unde vei găsi o fabrică de confecții a unui patron chinez care își recrutează mâna de lucru nici mai mult nici mai puțin decât din China. Căci patronul chinez nu e prost, el știe că îl va costa prea mult să aibă angajați italieni. Așadar chinezii vor lucra pentru Prada. Sau, dacă ești Chanel, faci un contract cu o firmă ce își are sediul în Spania și tu, firma mamă le trimiți la croit tot în Indonezia. Probabil exagerez, însă nu sunt foarte departe de realitate. Evident că marile case de modă nu își permit să se compromită în felul acesta și probabil apelează la firme de confecții ceva mai serioase. Însa fac asta în ceea ce privește produse cu valoare ceva mai mare, ele având și produse mai ieftine puțin, destinate unei categorii mai mari de cumpărători. Și atunci, în mod clar, eticheta va fi scrisă cu Made in China, căci nu poți face profit decât dacă vei avea mâna de lucru sau chiar materiale din țara cu numărul acela uriaș de locuitori. De ce ascund marile case de modă adevărata locație a manufacturării produselor sale? Pentru a nu fi acuzați de exploatare sau de le permite purtătorilor de aceste produse să își poarte snobismul cu mândrie? Căci, într-o perioadă, se crease o întreagă isterie când a apărut zvonul conform căruia mari case de modă își cos creațiile în China, fiind apoi expediate pe continentul european pentru a i se aplica eticheta Made in Italy sau Made in France.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Scriind articolul acesta, am dat, de curiozitate, o căutare prietenului și iubitului meu Google și am fost șocată să citesc comentariile unor purtătoare de genți Chanel când au auzit că e posibil ca prețioasele lor genți să fie produse în China, erau pur și simplu consternate. Este un lucru mai valoros dacă e croit în Anglia decât în India? Din punctul de vedere al unora, probabil că da, căci a vedea o etichetă Made in England e, într-adevăr, o raritate față de multitudinea de etichete Made in China. Citisem la un moment dat că până și Louis Vuitton, care nu își comanda produsele decât în America sau Spania, intenționează să își deschidă o fabrică de încălțăminte în India. Și am mai citit că ultimul trend ar fi acum să cauți mâna de lucru prin Africa căci China a devenit deja mult prea scumpă. Probabil degetele fine ale unor franțuzoaice ce croiesc un sacou Prada fac purtatul hainei o experiență de neuitat și când îmbraci chiloți făcuți în Italia îi îmbraci cu totul diferit decât dacă ar fi cusuți de chinez.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

Chanel, Dolce&Gabbana, financiar, Louis Vuitton, mama, moda, patronul chinez, Prada, realitatea zilei, Valentino, Versace

Made in China

    Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imit...

Moda masculină

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ2cSy-soVi3OL0u1tQ2RYBmKLztjHSk7eshc7j4azmTRJ_04TWcGipB4JP3ENqliZVzaQC396sAHvTKc5bzJzPKTu7sJvYnri6stPTUybwSIC2YUzb9DoWcR7L_alb7XaTcLZAnL5VU4/s1600/Moda_masculina.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="539" data-original-width="628" height="274" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjJ2cSy-soVi3OL0u1tQ2RYBmKLztjHSk7eshc7j4azmTRJ_04TWcGipB4JP3ENqliZVzaQC396sAHvTKc5bzJzPKTu7sJvYnri6stPTUybwSIC2YUzb9DoWcR7L_alb7XaTcLZAnL5VU4/s320/Moda_masculina.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În anul 2017 moda pare să mă depășească, trece în mare viteză pe lângă mine. Parcă nu mai țin pasul deloc cu ce se întâmplă în lumea asta. Nu știu dacă asta înseamnă că îmbătrânesc sau că lucrurile nu sunt tocmai cum ar trebui să fie. Aș vrea să cred mai mult în a doua variantă, nu mă încântă să fiu așa demodată de la nici 40 ani neîmpliniți. Nu mă deranjează faptul că moda evoluează, departe de mine acest gând, deși în materie de modă masculină nu prea ai ce mari schimbări să faci. Mă deranjează însă că parcă nu mai e nici o diferență între sexe, în ceea ce privește stilul vestimentar. Ia să vedem ce îmi supără ochiul când văd un bărbat îmbrăcat după ultimele tendințe.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     1. Jeanșii foarte strâmți pe picior. Nu contează că posesorul are un picior frumos, lucrat la sală sau că are membrele ca ale omului păianjen. De la adolescenți la holtei de 40 ani, bărbații poartă un fel de pantalon mai ceva ca un colant care nu mi se pare că ar fi prea flatant. Pe lângă faptul că pantalonii sunt foarte strâmți mai sunt și foarte scurți, lăsând dezgolită o gleznă ceva mai fină decât a unui pui de căprior. Glezna e lăsată liberă, spre a fi văzută, în mod intenționat, masculii purtând niște șosete de pantof sport care sunt foarte scurte. Alea nu mă supără, mă supără jeanșii aceia. Bărbatul parcă nu mai e bărbat îmbrăcat așa, e greu să mai faci o diferență între sexe. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Tricourile la fel de strâmte, scurte și decoltate. Mai ales decoltate. Doamne iartă-mă, nu mi se pare nimic incitant să mă holbez la un bust de băiețel cu un tricou atât de decoltat încât i se vede buricul. Nici dacă iese părul de pe piept nu mi se pare frumos și înnebunitor. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Brățări cu pietre purtate pe ambele mâini. Dacă o brățară, două, de argint, de piele, de metal mai merg, să ai mâna până la cot plină de brățărele cu pietre roz, albastru, turcoaz și verde e prea mult. Nu e nici o dovadă de masculinitate, dimpotrivă, un asemenea bărbat parcă își expune prea tare latura feminină. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     4. Șosete cu șoricei. Mi se pare inadmisibil ca la un pantalon de stofă să porți șosetele acelea scurte de care spuneam mai sus, cu atât mai mult să porți șosete cu pinguini, văcuțe, șoareci sau alte orătănii. Indiferent cât ai fi de cool și de în pas cu moda, te rog frumos, te implor chiar, nu purta șosețelele unui copiluț de 5 ani. Îmi va fi extrem de greu să te privesc ca pe un bărbat adevărat, singurul sentiment ce ma vă încerca va fi acela de milă, te voi considera un copil neiubit, cu probleme emoționale multiple.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. Forma sprâncenelor pensate milimetric. Nu de alta dar un bărbat pensat excesiv mă va complexa. Căci eu, câteodată, abia am vreme să îmi pensez firele crescute răzleț. Și când văd un bărbat pensat mai frumos decât aș fi eu, mă va roade și invidia. E normal, e corect să te îngrijești ca bărbat dar în momentul în care ajungi să îți stilizezi sprâncenele în felul acesta mi se pare exagerat. Tot la categoria aceasta intră și tunsorile ultra-moderne ce necesită ore pentru a fi pregătite și îngrijite. Bărbatul în 2017 nu se mai tunde, nu, asta nu mai e suficient. Înainte de a ieși din casă bărbatul anului 2017 își spală părul cu produse speciale, îl usucă cu un uscător la o intensitate nu prea mare pentru a nu îl arde, aplică un gel protector, îl întinde cu placa, îl stilizează cu gel, cremă sau fixativ, în funcție de tunsoare, stil sau perioada zilei în care se află. Din anumite considerente eu am părul scurt, ori atâtea proceduri executate de un bărbat mi se par amețitoare, m-aș pierde cu totul între atâtea produse de styling.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În anul 2017 avem tendința de a deveni unisex, e posibil să fii pus în dificultate dacă privești o persoană din spate, nu știi dacă e femeie, e bărbat sau adolescent. Pe vremuri, vestimentar vorbind, bărbatul se deosebea de femeie. În anul 2017 bărbatul are tendința de a copia stilul de îmbrăcăminte al femeilor. Culmea, înainte era invers, femeile au revoluționat moda trecând la purtatul pantalonilor, obiect vestimentar destinat exclusiv bărbaților. Bărbatul anului 2017 mi se pare efeminat și sensibil. Presupunând că aș avea 17 ani și că mi-aș căuta un iubit în anul 2017 aș întâmpina o reală dificultate, cred că aș avea șanse mai mari să găsesc o femeie îmbrăcată adecvat decât un adolescent asemeni mie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

40 ani, adolescenta, bratari cu pietre, forma sprancenelor, holtei, jeansi, latura feminina, moda, moda masculina, tricouri stramte

Moda masculină

    În anul 2017 moda pare să mă depășească, trece în mare viteză pe lângă mine. Parcă nu mai țin pasul deloc cu ce se întâmplă în lume...

Isteria concursurilor de talente

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHiswh80atOJmMLOfIg6LGGjLeUBXXb1c8O5oMRh83G7wtp9l0s49_8SNDq1RBr-zW4guKxnGLM1NG_wP_K_sZa7f4UhlHmYIxf2dguKOzsaLgABKkhdtZF_Ej6m7fZpKtPNGkvG1UCnw/s1600/Isteria_concursurilor_de_talente.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="400" data-original-width="740" height="172" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhHiswh80atOJmMLOfIg6LGGjLeUBXXb1c8O5oMRh83G7wtp9l0s49_8SNDq1RBr-zW4guKxnGLM1NG_wP_K_sZa7f4UhlHmYIxf2dguKOzsaLgABKkhdtZF_Ej6m7fZpKtPNGkvG1UCnw/s320/Isteria_concursurilor_de_talente.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     De câțiva ani se difuzează la absolut toate posturile de televiziune, fel de fel de concursuri de talente: culinare, muzicale, dansante, pentru copii, pentru adulți, parcă parcă am văzut şi ceva pentru animale, Ham talent sau o chestie de genul ăsta. Românii au talent, X-factor, Vocea României, Iumor etc le ştiţi şi dumneavoastră, îmi e practic imposibil să îmi aduc aminte chiar de toate şi dacă chiar aş reuşi să le enumăr pe toate aş scrie efectiv un articol fără nici un alt conţinut. Din când în când am mai aruncat şi eu câte un ochi pentru că sunt de-a dreptul stupefiată de numărul de concurenţi care se pot înscrie la genul acesta de emisiune. Mă uitam la Antena 1, parcă acolo e X-factor şi erau nişte cadre cu cozile de concurenţi. Doamne iartă-mă, nu mi-am imaginat că românii sunt chiar aşa un popor de talentat de stau la cozi cu zilele pentru a-şi etala talentele. Asta e o adevărată surpriză, având în vedere cozile văzute cred că toţi cei 19 milioane de locuitori ai ţării ne putem duce liniştiţi la audiţii. Televiziunile probabil ne-ar fi de-a dreptul recunoscătoare, ar avea asigurate emisiuni pentru cel puţin 1000 ani, dacă nu mai bine, fiindcă numai din români talentaţi e clar că nu se pot naşte decât alţi români talentaţi. Prima emisiune de gen la care m-am uitat a fost Românii au talent, eram tare curioasă să văd despre ce e vorba. Ştiam formatul emisiunii din Anglia, Britain got talent, ca o paranteză, aflasem de ea când am dat pe Youtube peste prestaţia lui Susan Boyle. Scenă, lumini, format de emisiune, juraţi, atitudinea şi comportamentul juraţilor sunt aidoma celor din străinătate, mă gândesc că emisiunea e achiziţionată şi difuzată ca o franciză, atfel nu îmi explic formatul absolut identic. Prima serie de preselecţii pe care am avut norocul sau nenorocul, că nici nu ştiu cum să spun, a fost epocală. Cred că realizatorii emisiunii au montat pentru acea primă zi scenele cu cei mai tâmpiţi dintre toţi tâmpiţii care veniseră la audiţii. Se ştie de pe vremea marelui imperiu roman că oamenii vor pâine şi circ, ori în acest prim sezon de Românii au talent circul nu se poate spune că a lipsit. Niciodată nu am văzut atâtea specimene cu pretenţii de români talentaţi cum am văzut în acel prim sezon. Au fost şi niscaiva români chiar talentaţi care au produs mari surprize. Nu mai ştiu cine a câştigat, au mai fost sezoane de atunci, cu siguranţă vor mai fi, au câştigat cântăreţi, magicieni parcă, nu ştiu dacă sunt aranjate, votează publicul sau e totul doar aşa de ochii lumii. Însă chestia asta cu concursurile televizate nu prea e făcută să promoveze oamenii cu adevărat talentaţi, din noianul de emisiuni de gen cred că e una singură care are o preselecţie reală, parcă Vocea României, nu intră la audiţii decât cei ce dovedesc un real talent. În rest sunt promovaţi, în proporţie de 70% numai demenţi. Şi culmea e că lumea e foarte încântată să îi vadă pe demenţii ăştia, lumea se bucură, e o veselie naţională, filmuleţe cu afonii ăştia sunt difuzate în tot mediul virtual. Cred însă cu tărie că cea mai tâmpită dintre aceste emisiuni este Iumor. Ideea în sine poate nu ar fi chiar rea, cu condiţia să vină nişte oameni care dovedesc un real talent în ale comediei. De exemplu: la una dintre emisiuni a venit un domn foarte bine dotat, atât din vedere fizic cât şi sexual care l-a desenat pe Bendeac, nici mai mult nici mai puţin decât cu un penis. Nu ştiu dacă era în erecţie, flasc, nu am văzut emisiunea cu pricina, am auzit de domnia sa. Cine l-a văzut pe domn şi e drăguţ să îmi spună starea penisului său creator…..Acum nu mă dumiresc cine era talentat de fapt: domnul acela sau penisul? O să existe cumva şi un concurs cu penisuri talentate??? Am văzut că mai există şi concursuri pentru copii şi acolo sunt sigură că se înghesuie părinţii, din păcate nu mă pot pronunţa asupra lor fiindcă nu am văzut absolut nici una, deci scrântela asta începe din copilărie. Sunt sigură că aceste emisiuni au succes, fac audienţă, lumea chiar se uită, fiindcă sunt difuzate la ore de vârf, de audienţă şi nici un producător nu s-a limitat la un singur sezon, dimpotrivă. Deja de-a lungul acestor sezoane apar în mod repetat concurenţi fără nici un talent, oamenii sunt vai de ei şi cu toate acestea au dobândit o formă de celebritate, tocmai prin prisma faptului că sunt ăi mai tâmpiţi dintre tâmpiţi, vin la absolut toate emisiunile, la toate televiziunile, doar doar îi remarcă cineva. Mi se pare că trebuie să ai o doză de nebunie să vrei să te faci remarcat în felul asta şi să nu ai deloc simţul ridicolului. Acum văd că e în vogă o chestie legată de modă, asta era ultima care lipsea, cu nişte juraţi la fel de tembeli ca şi concurenţii, că doar trebuie să fii mai nebun decât nebunii ca să îi poţi înţelege. Aştept cu mare interes o emisiune concurs cu subiectul: care e cel mai dement politician din România. Şi aici cred că vor fi cozi interminabile la preselecţii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bendeac, concurenti, emisiune, Iumor, jurati, moda, posturi de televiziune, realitatea zilei, romani talentati, romanii au talent, X-factor

Isteria concursurilor de talente

    De câțiva ani se difuzează la absolut toate posturile de televiziune, fel de fel de concursuri de talente: culinare, muzicale, dansan...

Bărbatul de 40 de ani

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuea9iHf3jDx4Y6PkPhiWYuK2_zUfFZU6DErO-qSVdt867Yp1CngNQwE8BknUmB428z7TxqgdjjZ5AyXW-idycHIsBClVzHPFUaR8zLKLdd4yMu7YqZprH6o0qoh9wNoN_gUPx9p5TmW4/s1600/Barbatul_de_40_de_ani.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuea9iHf3jDx4Y6PkPhiWYuK2_zUfFZU6DErO-qSVdt867Yp1CngNQwE8BknUmB428z7TxqgdjjZ5AyXW-idycHIsBClVzHPFUaR8zLKLdd4yMu7YqZprH6o0qoh9wNoN_gUPx9p5TmW4/s320/Barbatul_de_40_de_ani.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul de 40 ani are două subcategorii: bărbatul de 40 ani căsătorit și bărbatul de 40 ani necăsătorit. Am să mă refer întâi la cel necăsătorit și de data aceasta tot două subcategorii există, cum se va vedea și în cazul celui căsătorit: bărbații mișto și cei mai puțin mișto, adică banali.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul necăsătorit, holtei la 40 ani a rămas holtei dintr-un motiv. Dacă nu intră la categoria celor mișto atunci a rămas necăsătorit pentru că are vreo problemuţă : ori e prea pretențios, ori nu are cine știe ce venituri ori are vreo problemă de natură sexuală. În cele mai multe cazuri acest tip locuiește încă cu părinții. Dacă acum încă arată binișor în vreo 5 ani va începe să dea semne de îmbătrânire, va face burtă, va dezvolta manii și tabieturi, șansele să își mai găsească vreo consoartă scăzând cu fiecare an. Rutina zilnică este compusă din mersul la serviciu, oprit la magazin, luat 2 beri, o pungă de semințe și uitat seara la televizor. Nu știu cât de mulțumit e de el însuși, e posibil să fie, bărbații în general fiind mulțumiți de ei înșiși. La bătrânețe la ajunge morocănos, antipatic, genul care amenință copiii cu bastonul dacă fac prea mult zgomot. Singura șansă să se umanizeze și să devină și ei relativ mișto ar fi o dragoste târzie, altfel rămân condamnați la singurătate.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul necăsătorit cool sau altfel spus la modă, ăla mișto. De cele mai multe ori are o situație financiară bună, are fie propria locuință fie își permite o chirie. Cel puțin o dată pe săptămână e la Mall, în căutarea unor haine la modă. Merge la o sală de sport sau aleargă, are grijă de siluetă, nu mănâncă slănină cu ceapă, își face singur cumpărăturile de la hypermarket, de obicei o dată pe săptămână. Cumpărăturile sale includ ananas, pește, iaurt, o bere mai de calitate. E eligibil pentru căsătorie, locuind singur e capabil să își facă toate treburile domestice. De cele mai multe ori are relații cu femei ceva mai tinerele. E alegerea lui să rămână necăsătorit, e posibil să facă un mariaj la un moment dat cu o damă situată la fel de bine ca și el care intră tot în categoria femeilor mișto. În orice caz, e un tip relaxat, spre plin de el.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul căsătorit de 40 ani. Mă voi referi prima oară la cel banal. Singura diferență între el și cel căsătorit e prezența soției. Dacă primul locuia cu mama aici e înlocuită de nevastă și copii. Rutina zilnică e cam aceeași, cu mici variații de weekend când scoate familia în vreun loc public. Dacă nu e un individ mai profund șansele să se transforme în același bătrân antipatic sunt maxime.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul de 40 ani căsătorit. Nu știu dacă pot spune că e bărbatul perfect dar are anumite calități care îl pot situa pe un piedestal. Și să fii bărbat căsătorit mișto implică niște riscuri, acelea de a fi dorit și de alte femei. Adică dacă una te-a dorit de bărbat și a fost dispusă să îți facă un copil înseamnă că e ceva de capul tău. Deci acest tip de bărbat are, de asemenea, grijă de aspectul exterior. Dacă nu are timp să se ducă la o sală de sport, iese cu bicicleta, role, aleargă în parc și în mod clar nu face mari excese alimentare. Bea câteodată un vin bun sau bere nefiltrată, în general nu e fumător sau dacă e, e unul moderat care încearcă să renunțe la acest viciu. Dacă nu are copii are pasiuni comune cu consoarta, teatru, plimbări cu bicicleta sau mers pe munte. Chiar fără copii relația cu acest tip de bărbat are toate șansele să rămână una armonioasă și de durată. Dacă sunt și urmași, bărbatul se va implica în educația copiilor, le va da să mănânce chiar mici fiind, le va face baie, va dormi cu ei. În general are un aspect plăcut, spre tineresc, are altă vitalitate, spre deosebire de tipul prezentat anterior. Acesta e genul care se poate ocupa și de cumpărături, plata facturilor. E genul de părinte pe care copilul și-l dorește ca tată, e prietenos de cele mai multe ori, nu va sta doar să rumege în fața televizorului.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Evident că nu toți bărbații pot fi încadrați în aceste 4 categorii, pot fi și niște categorii mixte sau există bărbați atipici ce nu aparțin nici unei categorii. Cu aceștia e mai greu să relaționezi, fiind mai aparte. Dar de cele mai multe ori clasificarea se face după cum am spus. Rămâne de văzut, doamnelor și domnilor cărei categorii aparține omul dumneavoastră sau cărei categorii aparțineți dumneavoastră înșivă, dragi domni. Tendința e să crească categoria bărbatului cool, fie el căsătorit sau nu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

40 ani, barbatul cool, barbatul necasatorit, mall, mama, moda, necasatorit, realitatea zilei, rutina zilnica, singuratate, treburi domestice

Bărbatul de 40 de ani

    Bărbatul de 40 ani are două subcategorii: bărbatul de 40 ani căsătorit și bărbatul de 40 ani necăsătorit. Am să mă refer întâi la cel...