Facebook și postacul

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEace2Mxl1g5WXQ3r-JBrQNXDtj3bfK32b1k8-o_yO8rDnIsOtFH6xh89GpfL69EqL5jiorJmQ17XxSikWdaLcsom8bHCu_Dg30lgZzZAFTThzxVKau4zh61pSniUuLRNWbzmmyuV3FpY/s1600/Facebook+si+postacul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="897" data-original-width="1200" height="239" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgEace2Mxl1g5WXQ3r-JBrQNXDtj3bfK32b1k8-o_yO8rDnIsOtFH6xh89GpfL69EqL5jiorJmQ17XxSikWdaLcsom8bHCu_Dg30lgZzZAFTThzxVKau4zh61pSniUuLRNWbzmmyuV3FpY/s320/Facebook+si+postacul.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum câțiva ani cine deținea un cont de Facebook era un avangardist, un original sau un ciudat, în funcție de privitor. Cei mai mulți foloseau aplicația pentru mici jocuri, erai conectat la o rețea mondială. Au evoluat lucrurile și acum aproximativ jumătate de planetă are Facebook. Cealaltă jumătate e foarte în vârstă și a pierdut contactul cu tehnologia sau sunt copii sub opt ani cărora părinții nu le permit accesul la calculator sau la rețelele sociale. Mai e o categorie, mică, e adevărat, ce nu are chef sub nici o formă să se afișeze, sunt discreți, nu vor să își pună viața pe tapet tuturor necunoscuților. Din punctul meu de vedere acesta ar fi cel mai înțelept lucru, numai că Facebook-ul ăsta e ca un drog, e destul de greu să te lași de el odată ce te-ai apucat. Unde mai pui că mai afli și unele lucruri utile sau interesante, îți poți găsi jumătatea, îți poți promova afacerea sau găsi un loc de muncă mai bun, mai bine plătit. Dar, căci există un dar, ca orice lucru, și accesatul acestui Facebook trebuie făcut cu măsură, și mai ales, accesul unora ar trebui interzis. De exemplu, uitați ce postează un domn, ceea ce scrie dânsul neavând absolut nici o legătură cu subiectul. Nu dau numele domnului, nici nu ar fi relevant, ca el sunt mii.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <b>“FII ÎNȚELEPT!Ei dau să-și facă lor, nu ție soartă, iar tu ești sărmană de părinți și de binefăcători, dar ai în cer părinți bravi și îi ridic pe ei lângă armatele cerești ca să biruiască pentru tine, căci tu ești sub cruce grea și nu vezi lumina care să-ți arate soarta, căci au ascuns-o pe ea cei ce s-au așezat peste tine ca să te stăpânească. O, de s-ar fi așezat ei să te păstorească, să te îngrijească! O, nu, nu de aceea s-au așezat ei peste tine, ci de dor de slavă deșartă s-au așezat ei și ți-au supus duhul duhului lor…”</b> . Mă bucură religiozitatea domnului dar nu în contextul cu pricina. Necazul cu acest Facebook este că dă posibilitatea tuturor celor mai săraci cu duhul să se exprime. Și dacă până să apară această rețea de socializare nu îi băga în seamă decât nebunul satului, la ora la care își degustau berica matinală, iată că acum îl vede și îl citește pe domnul ce grăi cele de mai sus, o planetă întreagă. Noroc că limba română nu e chiar de circulație internațională, că altfel cam dădeam de dracu’ și uite așa aflau și americanii unde ne aflăm noi pe hartă. Uitați ce scrie un alt “domn” în spațiul virtual și o să mă opresc cu exemplele fiindcă am senzația că nu mă voi opri niciodată dacă mă apuc să citez asemenea specimene: <b><i>“oamna mihaela luatil an pat cu dumneavoastra pe hotu de dragnea poate va anvata sa gazati populatia apuna jandarmi sa va bata sa va stropeasca cu tunuri cu apa cu tot felu de soluti de a otravit atata populatie va dat doi bani la pensi si vii ea prin inpozite marite si scumpirea alimentelor salari o mare diferenta cei de la stat cu cei de la privati astai dragnea sau poatelucrati la stat ok…..”</i></b>. Este extrem de greu de descifrat și cazurile sunt cu nemiluita.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ăștia măcar au fost decenți, dar cele mai multe postări creează niște discuții între niște personaje care habar nu au pe ce lume se află, personaje ce au descoperit că au puncte de vedere și care au un limbaj imposibil de reprodus, limbaj ce face referire la mame, la organe sexuale etc. Uite asta se întâmplă când scoate nasul tot mârlanul și ajunge a se crede intelectual. Vezi dom'ne de bucata de pământ și lasă internetul și opiniile pentru alții mai învățați. E adevărat că nu e mare rușine să fii neștiutor de carte dar măcar ai decența de a și recunoaște asta, nu fi grozav în fața unei tastaturi, fără ca măcar să fii capabil să buchisești literele în mod cumsecade. Așa că acum toată lumea are Facebook și are păreri legate de absolut orice: de viața politică, cel mai des are lumea păreri despre asta, de sexualitate, de sănătate, de educație și de câte și mai câte, că așa se întâmplă când prinde boul acces la tehnologie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acces la tehnologie, apt de munca, cont, dragnea, Facebook, impozite marite, planeta intreaga, populatie, slava, tunuri cu apa, utile

Facebook și postacul

    Acum câțiva ani cine deținea un cont de Facebook era un avangardist, un original sau un ciudat, în funcție de privitor. Cei mai mul...

O zi din viața unui posesor de smart phone - Partea a doua

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Nwel-rd9886ybI6oXzuxTEP-aiMxLNA5ztbQ-BUzd7D1ZIhTf84GxqlSAmPzC9FWlttB85uxINlm4L3RuGnrsA8M8dsrOUBN7fp4zIkTsJ0Zah8FzAk5G5-1KVctM8yvE3bFa4z0Z2A/s1600/O_zi_din_viata_unui_posesor_de_smart_phone_2.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="166" data-original-width="304" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj6Nwel-rd9886ybI6oXzuxTEP-aiMxLNA5ztbQ-BUzd7D1ZIhTf84GxqlSAmPzC9FWlttB85uxINlm4L3RuGnrsA8M8dsrOUBN7fp4zIkTsJ0Zah8FzAk5G5-1KVctM8yvE3bFa4z0Z2A/s1600/O_zi_din_viata_unui_posesor_de_smart_phone_2.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 17.00-18.00 sau chiar 19.00. Drumul spre casă e infinit mai anevoios ca acela parcurs la dus, e mult mai aglomerat, pașii pe care îi va urma posesorul de smart phone vor fi aceeași cu cei parcurși la plecare doar că, nu se știe din ce cauză, aglomerația este mult mai mare. Între timp s-au mai întâmplat chestii pe Facebook, dai o grămadă de like-uri, dacă stai în traficul bucureștean, nu contează că ești șofer sau pasager poți să și citești liniștit. În mașină îți conectezi telefonul la boxe, cu un anumit cablu achiziționat de pe Aliexpress. Te oprești la market, îți consulți lista de cumpărături de pe telefon, verifici soldul cardului bancar, tot de pe telefon, evident. Faci cumpărăturile în grabă, la case e coadă, așa că mai scoți puțin telefonul. Dai un mesaj și le spui celor de acasă că ajungi în vreo 20 minute. Cei de acasă îți răspund pe wp că e K. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 19.00-22.00 Ajuns acasă pregătești cina pe care nu uiți să o imortalizezi pentru posteritate pe Facebook și pe Instagram. Cina e însoțită și de paharul cu vin roșu sau alb, în funcție de meniul ales. Cât timp pregătești cina, arunci un ochi la telefon să vezi întocmai rețeta sau, dacă ai copii mai mari, le pasezi telefonul pentru 15 minute de liniște, că doar ai venit obosit de la serviciu. Țipi la copil dacă ți se pare că stă prea mult cu telefonul în mână. Cu puțin noroc, dacă nu ești prea ostenit după baie, te uiți la Pro Tv la un film. Dacă te uiți la Pro Tv când se difuzează reclamele întinzi mâna involuntar după telefon. Țipi la copil dacă ți se pare că stă prea mult cu telefonul în mână și ar vrea și el să înhațe telefonul la reclamă. Țipi la copil să îți dea telefonul căci te sună cineva tocmai când se joacă el un joc cu marțieni. Copilul țipă și el. Copilul se potolește fiindcă tu, ca un adult responsabil, îl ameninți că nu îi mai dai telefonul niciodată. Termini de vorbit, te mai uiți puțin la film, la următorul calup de reclame copilul e mai rapid și îți ia telefonul. Îl lași pentru că a fost cuminte cât ai vorbit tu mai devreme. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 22.00- 23.30 Obosit tare, te duci către dormitor, cauți încărcătorul de rezervă al telefonului, îl bagi în priza de lângă noptieră, pui telefonul la încărcat. Nu te poți abține să nu te mai uiți încă o dată pe Instagram. Invidios, dai dublu click pe pozele unor amici care sunt în oraș la o bere, nu ca tine, în pat, ca moșii. Lași telefonul pe noptieră numai că nu te ia somnul. Te mai uiți un pic pe Facebook până în momentul în care vine și partenerul în pat care își bagă și el telefonul la încărcat în priza de lângă noptiera din dreptul său. Vă spuneți tandru noapte bună, e posibil să vă și sărutați, continuați să stați cu telefonul în mână căci amândoi ați găsit niște articole extrem de interesante. De menționat că bărbații mai degrabă se uită la filmulețe seara în pat decât să citească. De obicei femeile citesc tot soiul de lecturi motivaționale seara la culcare. După vreo jumătate de oră, puneți telefonul înapoi pe noptieră, încercând să adormiți. Vă aduceți aminte că nu ați verificat alarma telefonului, îl luați iar, e potrivită la ora care trebuie, puneți telefonul pe silențios. Vă culcați. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> În funcție de programul fiecăruia, o zi din viața unui posesor de telefon inteligent poate varia, însă esența este aceeași. Cred că petrecem mult, mult prea mult timp dominați de tehnologie. Cred că mai sunt o mulțime de lucruri pe lumea asta care pot fi făcute și în absența telefonului. Cred că putem merge în vacanță și fără să postăm imediat poze în mediul virtual. Cred că putem găti și fără să o spunem pe Facebook. Cred că suntem încătușați, la propriu, de tehnologie. Cred că nu prea mai avem șansă de scăpare.</div> <div style="text-align: justify;"> <a href="https://mergem-inainte.blogspot.ro/2018/03/o-zi-din-viata-unui-posesor-de-smart.html"> https://mergem-inainte.blogspot.ro/2018/03/o-zi-din-viata-unui-posesor-de-smart.html</a></div>

dormitor. drumul spre casa, Facebook, instagram, la o bere, noptiera, posesor de telefon, pro tv, somn, telefon inteligent

O zi din viața unui posesor de smart phone - Partea a doua

17.00-18.00 sau chiar 19.00. Drumul spre casă e infinit mai anevoios ca acela parcurs la dus, e mult mai aglomerat, pașii pe care îi va...

Mi-e dor de tine

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuU1v7ht2gHK8m9G0sVQXLTE-jjCIJbPMCOBWuAJqhfmv-U4Pvi7dlXJsBpZUY4a7v8GGrMOdREujmFWvmKi4B5fDkj3NDmi9vtmFAkcgDoihJYSfYFqUFaLbSx8Qk8MrlSQqCgw5z8zs/s1600/Mi-e_dor_de_tine.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuU1v7ht2gHK8m9G0sVQXLTE-jjCIJbPMCOBWuAJqhfmv-U4Pvi7dlXJsBpZUY4a7v8GGrMOdREujmFWvmKi4B5fDkj3NDmi9vtmFAkcgDoihJYSfYFqUFaLbSx8Qk8MrlSQqCgw5z8zs/s320/Mi-e_dor_de_tine.jpeg" width="240" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eram zilele trecute în bucătărie, prinsă între două feluri de mâncare, curățat de morcovi, ardei și alte chestii sănătoase, când am primit un mesaj de la prietena mea, profund impresionată de profunzimea unei poze pe care o văzuse în drumul spre grădiniță copilului său. <b>Mi-e dor de tine</b>, scris pe o distanță de 1 kilometru sau poate mai puțin, poate impresionată fiind a avut tendința de a exagera. În orice caz, distanța era măricică. Și chiar dacă ar fi fost scris numai pe 2 metri și tot te-ai fi oprit și ai fi zâmbit la cele scrise acolo. În momentul acela, între cei doi morcovi pe care trebuia să îi tai cât timp îmi dormea copilul, mi s-au derulat în minte, într-o fracțiune de secundă, toate momentele romantice, pline de iubire de care am avut parte în adolescență și în tinerețe. A fost așa, ca un fum, pe care l-am alungat, ușor enervată poate și de gândul că acum nu mai am parte de așa ceva. Mi-am continuat treaba, trebuia să fac supa cremă, trebuia să pun un aspirator, să îmi fac o manichiură, treburile îmi stăteau ca un ghimpe în coastă. Și pe seară am reușit să mă opresc, să îmi acord un răgaz și mi-a apărut în fața ochilor poza cu pricina. Am realizat că nu am mai trăit un moment romantic, cu atâta încărcătură emoțională cum transmitea poza aceea, de ani întregi. Evident că viața nu e numai serenade sub balcon și buchete uriașe de trandafiri lăsate pe pragul ușii, viața mai înseamnă să cureți și morcovii ăia doi pentru copil și să speli chiloții soțului. Însă ce te faci dacă nu mai primești buchetul ăla de trandafiri decât de ziua de naștere? Pai ce să faci?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Suspini când vezi poze din acelea și îți aduci aminte, cu nostalgie, de momentele în care te iubeai romantic în tinerețe. Probabil gesturile acestea de iubire, statul în genunchi cu o cretă în mână, pe o distanță de 1 kilometru sau 500 metri sau 2 metri sunt specifice unei anumite vârste. Cu toate că m-aș bucura teribil să recunosc scrisul soțului pe aleea ce duce către casă, scris ce mi-ar bucura sufletul și inima și mintea când vin obosită după 12 ore de serviciu. Din păcate, odată cu vârsta avem tendința de a deveni blazați și nu mai punem preț nici măcar pe un bilețel lăsat într-o doară pe care e scris la repezeală un banal te iubesc. Acum suntem tehnologizați, avem WhatsApp, nu mai scriem bilețele. Acum până și biletul de cumpărături constă într-o poză pusă pe WhatsApp sau mesageria de la Facebook. Nu mai spunem <i>Te iubesc</i>, ci trimitem emoticoane pe Facebook. Îmi aduc aminte că aveam un iubit în liceu care era la o școală de subofițeri și îmi scria niște scrisori fantastice. Evident că nu doresc întoarcerea în trecut și primirea de misive însă scrisorile acelea reprezentau o chestie a naibii de serioasă și de romantică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRtXJLH6iH_N8i7uMlH3dzCWE8yu7HtX0-wKpuCxvZIobRgnGjxu8FpPFAseXMatap5WxPDiP875sMbMuQG3MCoU0Cza9bMoccp09iukHUz1j9lZmkzTPH1kBRGEI1k9M_ox_t9oMHQCU/s1600/Mi-e_dor_de_tine_2.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRtXJLH6iH_N8i7uMlH3dzCWE8yu7HtX0-wKpuCxvZIobRgnGjxu8FpPFAseXMatap5WxPDiP875sMbMuQG3MCoU0Cza9bMoccp09iukHUz1j9lZmkzTPH1kBRGEI1k9M_ox_t9oMHQCU/s320/Mi-e_dor_de_tine_2.jpeg" width="240" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     După ce am văzut poza aceea am realizat că e posibil ca spiritul să înceapă să îmi îmbătrânească. Pentru că nici măcar nu mai aștept să mi se întâmple lucruri romantice, nici eu nu mai întreprind vreun lucru romantic, pur și simplu sunt parte a unei relații care merge și atât. Când vezi în drumul tău scris de sute de ori, <b>mi-e dor de tine</b>, te cam zguduie și realizezi că timpul e ireversibil, că nu mai poți să întorci nimic, că ai devenit blazat și obosit și că ai ajuns să zâmbești cu îngăduință și regret la gândul unor adolescenți ce ar fi putut să lase mesajul acesta.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <b>Mi-e dor de tine</b> poate să fie și faptul că îți e dor de tine însuți, de ceea ce ai fost într-o vreme, poate să fie amintirea unei foste iubiri, poate să fie o iubire actuală, poate să fie orice. Cred că fiecare se poate regăsi în acest <b>mi-e dor de tine</b>. <b>Mi-e dor de tine</b> poate fi un imbold să redai viața relației tale, poate fi un imbold de a căuta o persoană care ți-a fost dragă. Sau pur și simplu nu reprezintă nimic și treci nepăsător pe lângă cele scrise. Deși cred că puțină lume nu ar zâmbi îngăduitor sau nostalgic când ar vedea asta scris de atâtea ori. Mă bucur enorm că am avut șansa de a vedea poza, mi-a dat ocazia să mă uit în trecutul meu apus. Mulțumesc celui ce a scris de sute de ori <b>mi-e dor de tine</b>.</div>

creta, Facebook, gesturi de iubire, iubire, mi-e dor de tine, nostalgie, realitatea zilei, relatie, te iubesc, trandafiri, varsta, viata, whatsapp, ziua de nastere

Mi-e dor de tine

    Eram zilele trecute în bucătărie, prinsă între două feluri de mâncare, curățat de morcovi, ardei și alte chestii sănătoase, când am...

De ce cerem atât de mult de la copiii noștri

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdGFzfXkgq6FnJfx7nwVJoAonlIEeh65lSS0VL8U7tT04jTn0wQauyN5wooNFIgl791_8oQirL9oMA24_NLy1u_IRsHy4rvp4xekvvl_YTprNnx67vktaek0zAdc8AP3Egrh8LKgowrzY/s1600/De_ce_cerem_atat_de_mult_de_la_copiii_nostri.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="451" data-original-width="300" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjdGFzfXkgq6FnJfx7nwVJoAonlIEeh65lSS0VL8U7tT04jTn0wQauyN5wooNFIgl791_8oQirL9oMA24_NLy1u_IRsHy4rvp4xekvvl_YTprNnx67vktaek0zAdc8AP3Egrh8LKgowrzY/s400/De_ce_cerem_atat_de_mult_de_la_copiii_nostri.jpg" width="265" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     M-am trezit zilele trecute în situația de a mă supăra pe copilul meu de 3 ani din cauza unui prăpădit de puzzle. Atât i-am explicat care e colțul, cum ar trebui gândit un puzzle, știu, e posibil să fiu penibilă, încât la refuzul lui de a face ca mine și de a se concentra asupra puzzle-ului cu dalmațieni, m-a făcut să mă necăjesc și să abandonez activitatea desfășurată cu el, cu gândul că nu e în stare, că nu pricepe. Mi-am dat seama ulterior că sunt o tâmpită și cer prea mult de la un copil de 3 ani. Peste numai câteva zile o bună prietenă îmi pune aceeași întrebare. Copilul tău are răbdare, înțelege lucruri? Mă întreba asta fiindcă copilul ei nu se putea concentra asupra unui joc destinat copiilor de peste 5 ani, în condițiile în care fiica ei are 3 ani și jumătate și este un copil minunat și mai mult decât deștept, chiar peste medie. Și în momentul acela am realizat că cerem mult prea mult de la copiii noștri, cred că avem tendința de a îi privi ca și cum ar fi mai mari și ca și cum ar putea avea înțelegerea pe care noi am dobândit-o în 20, 30, 40 ani. Cel puțin până la 3-4 ani, vârsta la care ar trebui să intre în colectivitate după părerea mea, copilul ar trebui lăsat să se joace, să exploreze, să simtă, să miroasă și să vadă, nu forțat să facă un joc de logică, poate împotriva voinței sale.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil va sta să se joace însă numai pentru a avea parte de compania părintelui. Cred că fiecare părinte dorește să găsească în copilul său ceva excepțional, să găsească genialitatea care ar putea scoate copilul dintr-un anonimat al miliardelor de copii din lumea întreagă. Din păcate nu ne este suficient că avem un copil bun, sănătos și fericit, încă de la vârste fragede dorim performanță. Probabil este vina societății în care trăim, în care izbândesc numai cei mai buni. Nu poți să ai casă și mașina visată decât dacă ești foarte bun și foarte deștept sau talentat și asta trebuie să se vadă de când e copilul mic. Cu siguranță ne dorim ceea ce este mai bun pentru copiii noștri însă nu avem răbdarea necesară pentru a aștepta să se înalțe puțintel și a vedea aptitudinile copilului. Aşa că îl ducem la cursuri de șah, înot, muzică, balet, pian etc doar doar se va descoperi scânteia aceea de genialitate. Numai că există toate șansele ca copilul să nu aibă nici un talent, să fie doar un copil normal, fără ca asta să constituie un dezavantaj. Nu e absolut nimic nefiresc să avem copii normali, ba dimpotrivă, mi se pare extrem de sănătos. E adevărat că poate în cazul copiilor mai mari ar fi bine să ne gândim să îi implicăm în niște activități sportive, pentru a învăța ceea ce e aceea disciplină, fair-play, punctualitate şi ordine. Citeam la un moment dat o întrebare pusă de o mamă într-un grup de pe Facebook legată de vârsta la care ar trebui dus copilul să învețe mai multe limbi străine fiindcă copilul dânsei în vârstă de numai 1 an si jumătate nu are ca disciplină la creșă decât limba engleză.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Eh, şi în momentul acela, pentru o secundă m-am panicat şi am zis că e ceva în neregulă cu al meu care nu ştie nici măcar o silabă în limba lui Shakespeare. Noroc că sunt destul de cerebrală şi m­-am adunat repede şi am văzut tot hazul şi deopotrivă amarul din situaţia cu pricina. Evident că nu sunt atât de obtuză în ceea ce privește studiul unei limbi străine sau chiar mai multe, dar, să mă ierte Dumnezeu, șansele ca la un an şi jumătate să spui doar caca şi mama sunt extrem de mari. De ce şi-ar dori cineva să îşi înveţe copilul de un an să spună caca şi în chineză în loc de a-l învăţa lucruri şi deprinderi practice, să îşi câştige prichindelul autonomia, să ştie să mănânce sau să bea apă. Sub nici o formă nu sunt împotriva studiului, dimpotrivă, ştiinţa în viaţa unui om ar trebui să ocupe un loc important însă să ai asemenea pretenţii de la un suflet de un an numai pentru orgoliul tău de părinte.......Copilul trebuie lăsat să îşi trăiască copilăria, sunt ani care trec atât de repede şi după care vor suspina şi ei şi cu atât mai mult noi, ca părinţi. Copilul trebuie ajutat, îndrumat, e adevărat, dar lăsat să îşi urmeze singur calea. Noi, ca părinţi ar trebui doar să le fim sprijin, indiferent că va dori să urmeze meseria de chirurg sau mecanic. Prefer ca copilul meu să fie un mecanic talentat şi pasionat decât un medic obosit şi scârbit de sistem şi de viaţă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

balet, chirurg, copil, copilarie, disciplina, Facebook, mecanic, medic, meserie, parinti, pian, puzzle, sah, Shakespeare, sistem de viata, utile

De ce cerem atât de mult de la copiii noștri

    M-am trezit zilele trecute în situația de a mă supăra pe copilul meu de 3 ani din cauza unui prăpădit de puzzle. Atât i-am explica...

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s1600/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="900" data-original-width="506" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhIl7D1h3vd01pbqVwvyAxcBQgQKEho8FhRCTunDKFXDM9JJAu0ySmhrtPLlphFkA-G2E-gxm_WLH13PYRGsUMyFlwKXDkQlqZfSbPz_q3TH2k41CJkaJBaGT7bMLUYlEf94YPtj3c4c64/s320/Cum_e_sa_locuiesti_intr-un_complex_de_blocuri_nou_construite.jpg" width="179" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. Dar să o iau cu începutul. În urmă cu 3 ani am achiziționat un apartament aproape de ieșirea din București. Am optat pentru această zonă fiind destul de aproape de zona în care locuisem mare parte a vieții mele și pentru a fi aproape atât de familia mea cât și de a soţului. A mai contat și faptul că blocul era nou, sătulă fiind de veșnicele reparații ale blocurilor noi, riscul de seism și așa mai departe. E adevărat că nu știu nici cum au fost construite aceste blocuri noi, dezvoltatorii spun că rezistă. În orice caz, traiul la bloc e trai la bloc indiferent de cât de vechi sau nou e blocul, indiferent de zona în care e amplasat imobilul. Traiul la bloc e același și la București și la Londra și la Tokyo. Ceea ce este interesant, cel puțin în acest complex, este faptul că există un grup pe Facebook, de vreo 7000 persoane chiar, prin intermediul căruia locuitorii cartierului își mai împărtăşesc din păsuri. Chestia asta e chiar interesantă, conferă cumva aerul unei comunități, numai că, în proporție de 70 % lumea cam are tendința de a se certa în grupul acesta. Se ceartă lumea cam de la orice, că ăla a parcat ca un bou, că ăla nu a parcat ca un bou, că a căzut un ghiveci de la un balcon etc. Sunt și lucruri bune, cum spuneam. În același grup a luat naștere proiectul unei școli, prelungirea unui traseu RATB, înființarea de sensuri unice. Nu știu cât sunt de sensibili consilierii zonei respective la sugestiile locuitorilor dar încet încet încep să se miște lucrurile și pe aici. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce e bine: e bine că blocurile sunt noi, nu mai există aspectul acela coşcovit al blocurilor vechi, e bine, într-un fel, că e foarte multă lume tânără, e bine că în acest complex ai o sumedenie de magazine, zona fiind într-o ascensiune continuă, e bine că există aceste grupuri de dialog pe Facebook în care poți veni cu sugestii , în care poți cere o mână de ajutor când ai o nevoie, e bine că de bine de rău circulă mijloace de transport în comun, ceea ce nu se întâmplă în toate zonele rezidențiale, e bine că apartamentele sunt destul de ieftine, deși asta e un minus la calitate. E bine că există săli de sport în zonă, piscine la care ai ceva reduceri ca locuitor al zonei. E bine că iarna zăpadă e curățată destul de bine chiar pe aleile din faţa blocurilor. E bine că există interesul şi dorinţa de a oferi locuitorilor un confort, prin găsirea unor soluții de fluidizare a traficului, de a accesa niște fonduri pentru construcția unei școli...</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ce nu e bine: infrastructura încă nu e la capacitatea la care ar trebui. Când plouă se inundă străzile, ieși cu barca din casă. Mă mai consolează faptul că se întâmplă și la case mai mari. Nu e bine că s-a construit atât de mult, spaţiile verzi și locurile de joacă fiind extrem de puține și de mici. Nu e bine că uneori se aude din celelalte apartamente dar cred că asta e compromisul când stai la bloc. Nu e bine că s-a suprapopulat zona cu oameni care habar nu au de civilizație și bun simț. Nu e bine că peste 3 ani nu vei mai avea loc să arunci un bănuț în zonă, cererea de locuințe aici fiind atât de mare încât se pare că în 2 ani nu va mai fi nici un teren de vânzare. Nu e bine că locurile de parcare reprezintă o reală problemă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil toate acestea sunt aidoma indiferent de unde ai locui. Trafic și locuri de parcare puţine întâlnești și în zonele zero ale orașului, nesimţiţi sunt și acolo, probleme cu vecinii e posibil să ai și dacă ai casa pe pământ. Una peste alta traiul într-un complex ca acesta nu e chiar rău. Ceea ce mă supăra pe mine e lipsa unei pieţe și a unui parc. În rest mă declar destul de mulțumită, nu pot spune că am întâmpinat probleme sau neajunsuri atât de mari încât să îmi fi dorit să mă mut într-o zonă ceva mai pretenţioasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucuresti, complex de blocuri, Facebook, locuri de parcare, Londra, ratb, solutii de fluidizare a traficului, trafic, utile

Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite

    Cum e să locuiești într-un complex de blocuri nou construite? În primul rând nu e plictisitor. În fiecare zi se întâmplă câte ceva. D...

Evoluția postărilor de pe Facebook

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfUtJvrw3tTzMfhcxHLeFU-RhS_mvCAZJGKrk53_LBGz0186pGEK6xMJELetLQCEcMGWHOIJkWnEhOwFZOO7mmd2_sVyHyFtoNfT1eUBIraXSzUgQH2WhmZpRxquj8SN69XenqNSKiTM/s1600/Evolutia_postarilor_de_pe_Facebook.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhrfUtJvrw3tTzMfhcxHLeFU-RhS_mvCAZJGKrk53_LBGz0186pGEK6xMJELetLQCEcMGWHOIJkWnEhOwFZOO7mmd2_sVyHyFtoNfT1eUBIraXSzUgQH2WhmZpRxquj8SN69XenqNSKiTM/s320/Evolutia_postarilor_de_pe_Facebook.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată un început al Facebook. Asta era prin 2004. Recunosc că nu am fost martoră la nașterea acestui fenomen, l-am prins de picioare ceva mai încolo, prin 2008-2009. Şi, ca orice fenomen și modă, trece și el prin schimbări, evoluții sau involuții, cum doriți să le spuneți. Românul prin 2009 își făcea Facebook să joace Farmville. Eu, cel puțin, de asta mi-am făcut. La insistențele unei prietene care își făcuse ferma asta, am făcut un cont de Facebook pentru că respectiva avea nevoie de vecini pentru a cultiva nu știu ce tufe de trandafiri și de trifoi. M-a prins, mi-am făcut propria fermă, am cumpărat chiar și un câine pe care trebuia să îl hrănesc zilnic. Aveam, nu aveam timp, îmi întrerupeam toate activitățile pentru a hrăni potăiţa aia simpatică și pentru a-mi culege recolta de gulii. Asta se numește manipulare, știu. Era chiar simpatic jocul asta, mă împrietenisem cu femei din lumea întreagă, numai pentru a avea vecini la fermă şi a beneficia de anumite bonusuri. Pe urmă Facebook s-a șmecherit, chestiile simpatice pentru fermă costau. Am renunțat la un moment dat fiindcă m-am apucat la scurtă vreme de Candy Crush. Mi-a mâncat zilele jocul acela. Uitându-mă acum în urmă îmi dau seama cât de limitată eram de ajunsesem să îmi controleze viața niște bombonele. Mă mai consolează faptul că nu am fost singura tâmpită, era o isterie în masă, jucai pe câte 3 dispozitive pentru a beneficia de vieți în plus. A trecut și modă asta, că așa e moda, capricioasă și trecătoare. Cred că moda jocurilor pe Facebook a cam apus. În vogă au fost pe urmă bancurile. Toată lumea le citea cu o bucurie nemărginită. Între noi fie vorba erau cam tâmpite dar dădeai un like acolo. Vreun an am făcut pauză de Facebook, în sensul că am dezactivat contul, considerând că nu îmi mai aduce nimic folositor și nu îmi schimbă viața în nici un fel faptul că am sau nu Facebook. M-a ros curiozitatea și l-am reactivat. Căci contul Facebook nu merge șters așa, oricum. Nuuuu, contul Facebook doar îl pui pe pauză. Băiatul ăsta de îl inventă, Zuckerberg, știa el că dă dependenţă. Și dacă nu dădea măcar să stai agățat pe viaţă de el. După pauza de un an în care am remarcat că nu am pierdut absolut nimic, doar că mi-au aplaudat toți prietenii revenirea, am dat nas în nas de multe, dar extrem de multe citate motivaționale. În top părea a fi domnul Pop Tamaș sau ceva de genul ăsta. Scotea domnul ăsta niște chestii atât de profunde, că te emoționai până la lacrimi. Era un izvor nesecat de aforisme, toate însoțite de niște poze cu persoana dânsului, în posturi blânde și suave. Încă nu a trecut moda asta, văd că persistă, din păcate. Când omul e trist, pac, e trist pe Facebook și postează repede o maximă din asta din Tamaș. Sau de pe pagina lui Teo Trandafir. Sau a unei pagini cu citate. Nu cred că o să dispară prea curând atâta timp cât postacul e trist, iubește, suferă și plânge. Mai există acum și postările de pe paginile cu sfaturi gospodărești, de slăbit, cum să menții o relație sănătoasă, trucuri de la pescuit, cum să folosești 4 scobitori pentru a face o căsuță pentru pisici etc. Și câștigătoarea momentului, nelipsita fotografie personală făcută de mânuța proprie, celebrul selfie. Există tutoriale conținând sfaturi legate de postura corectă, rujul corespunzător , toate doar pentru a realiza selfie-ul perfect. 80% dintre pozele de pe Facebook sunt acum doar bust. Cu toate că nu ne aduce nimic nou nu ne putem abține să deschidem pagina de Facebook de cum ne trezim. E adevărat că are și o anumită utilitate, în sensul că mai găsești câte o informație utilă. Deși la fel de bine ai putea căuta pe Google ceea ce te interesează. Aștept cu interes ce va aduce nou Facebook, ce mode și tendințe va lansa sau dacă va avea o cădere spectaculoasă cum se întâmplă cu majoritatea imperiilor.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

candy crush, Facebook, farmville, pauza, pop tamas, tendinte, teo trandafir, utile, zuckerberg

Evoluția postărilor de pe Facebook

    A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată un început al Facebook. Asta era prin 2004. Recunosc c...

Dragi neveste neglijate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7br1ehQlBCvWzokXaiOeauYG5Eo33uR-zkpban90mN9CC3dLZZb-NfKWrWtrVodnrebDxWmVaNG3pEJSyOPxzRaXGplAWsVtHIrongvXDvDDJc7uL3SEutnoYuohGCo4b36paC2tiOvM/s1600/Dragi_neveste_neglijate.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="217" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEi7br1ehQlBCvWzokXaiOeauYG5Eo33uR-zkpban90mN9CC3dLZZb-NfKWrWtrVodnrebDxWmVaNG3pEJSyOPxzRaXGplAWsVtHIrongvXDvDDJc7uL3SEutnoYuohGCo4b36paC2tiOvM/s320/Dragi_neveste_neglijate.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Dragi neveste neglijate, dacă vă consolează cu ceva, aș vrea să vă readuc zâmbetul pe buze și, pe principiul “să moară și capra vecinului”, sănătos principiu, apropos, să știți că nu sunteți singurele. Nu sunteți singurele nici măcar în grupul dumneavoastră de prietene, cunoștințe, doar că alte femei probabil disimulează foarte bine sau au găsit o cale de a se simți ceva mai puțin neglijate. Cred că nici la nivel planetar nu sunteți singure, nu știu dacă e făcută vreo statistică, mă gândesc totuși că cercetătorii britanici au făcut ei un studiu în sensul ăsta. Părerea mea că cel puțin 50% dintre femeile căsătorite de mai mult de 3 ani se simt, s-au simțit sau urmează să se simtă neglijate și să își vadă propria reflecție doar ca a unei mame, gospodine, femeie în casa și de fapt femeie bună la toate, mai puțin iubită, amantă și confidentă. Așadar, dacă întrați în această categorie a femeilor neglijate cred că e cazul să luați taurul de coarne și să întreprindeți câte ceva fiindcă asta va conduce mai devreme sau mai târziu spre o stare de nefericire extrem de acutizată, spre depresii, stări de tristețe, în unele cazuri ajungându-se chiar la suicid. Cred că singura metodă prin care ca femeie nu te mai simți neglijată e să nu te mai gândești la asta și să nu îi mai reproșezi soțului, colocatarului, tatălui copilului sau cum doriți să îl numiți, faptul că vă neglijează și nu vă mai iubește ca în luna în care v-ați cunoscut. Evident că bărbatul după ce a cucerit prada nu mai e interesat să îi cânte serenade sub clar de lună și cine nu a făcut-o niciodată, cu siguranță nu va începe să o facă după 10 ani de căsnicie. Aşa că singurul remediu e să vă resemnați fiindcă tot neglijate veți fi. Doar că puteți face ceva activități care vă vor lua gândul de la absența aceasta a partenerului de viaţă și nu veți mai resimți atât de acut răceala survenită în relație. Am să încerc să enumăr câteva metode prin care vă puteți simți mai bine și prin care veți realiza de fapt că de fericirea dumneavoastră sunteți singurele răspunzătoare. Doar a te lamenta nu duce nicăieri.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Dacă aveți un copil mic este esențial să vă concentrați asupra lui, să îl iubiți și să vă bucurați de el cât puteți de mult fiindcă odată ajuns la vârsta pubertății s-au dus pe apa sâmbetei drăgălășeniile și pupicii. Crește atât de repede încât acesta e momentul propice pentru a simți revărsată asupra dumneavoastră cea mai pură formă de iubire.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Să vă faceți o manichiură. Nu știu ce se întâmplă în chimia femeii când își face unghiile dar e de bine. Dacă manichiura mai e realizată și cu culoarea roșie, atunci clar se activează ceva care ne face să ne simțim frumoase, atractive și irezistibile. Şi când ai o manichiură proaspătă nu îți mai vine să te iei de consort fiind prea ocupată să îți admiri unghiile. Dacă mai pui și o poză pe Facebook succesul e garantat, pentru că trebuie să te tot uiți câte like-uri ai primit.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Citiți o carte, mergeți la teatru, ieșiți la plimbare, mergeți la sală, stați la terasă cu o cafea în faţă, ascultați muzică, mângâiați o pisică, mirosiți ploaia, cumpărați pantofi, genți, ruj roșu, o cămașă albă, cumpărați o înghețată fără să aveți remușcări că are peste 300 calorii, vedeți un film siropos, bârfiți cu o prietena sau cu mai multe, nu mai gătiți vreo 2 zile, soțul va supraviețui cu siguranță dacă va mânca o conservă de pateu cu pâine. Cumpărați un gel anticelulitic, vă va face să vă simțiți slabe și îngrijite, faceți un selfie și puneți-l pe Facebook, veți fi în centrul atenției și vă va plăcea lucrul ăsta, de fapt sunt extrem de multe lucruri care vă pot face să vă simiți de milioane fără să vă mai amărâți viața că soțul nu vă mai privește ca pe vremuri. Şi sunt atât de multe lucruri fabuloase în lumea aceasta care merită făcute încât este păcat să vă măsurați propria valoare doar prin cantitatea de complimente sau îmbrățișări pe care v-o acordă partenerul. Şi cred că după ce veți începe să mai aveți grijă și de dumneavoastră, atât de fizic cât și de psihic, când veți dobândi aura aceea a femeii independente și sigură, atenția partenerului se va întoarce cu pași grăbiți. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Şi dacă totuși soțul este orb și nu vede ce minune de femeie are lângă el, femeie ce veghează în permanență la bunăstarea lui, după ce faceți toate lucrurile de la punctul 3 și el încă nu observa nimic din ceea ce vă înconjoară, căutați-vă un amant, ăla singur va vedea. Cred că atunci va vedea și soțul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

amant, chimie, Facebook, iubore, manichiura, neveste neglijate, realitatea zilei, selfie, sotul, tatal copilului

Dragi neveste neglijate

    Dragi neveste neglijate, dacă vă consolează cu ceva, aș vrea să vă readuc zâmbetul pe buze și, pe principiul “să moară și capra vecin...

Facebook: Infidelitate sau flirt nevinovat?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHJY8sUccZ7HN-G67tojdJoPoAPDS5LSaKpb9bOvo2qCHCgF-X3kaO0oEYdXQeUraAkhyphenhyphenH37IgZk4ZBZ2_bNSa_O5Cqtz3npgE8KQ7M_kTZgChil7Dcpy3IIjzljVQXgW10fvdA5ASauA/s1600/Facebook_infidelitate_sau_flirt_nevinovat.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgHJY8sUccZ7HN-G67tojdJoPoAPDS5LSaKpb9bOvo2qCHCgF-X3kaO0oEYdXQeUraAkhyphenhyphenH37IgZk4ZBZ2_bNSa_O5Cqtz3npgE8KQ7M_kTZgChil7Dcpy3IIjzljVQXgW10fvdA5ASauA/s1600/Facebook_infidelitate_sau_flirt_nevinovat.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Am certitudinea că într-un viitor nu foarte îndepărtat oamenii nu se vor mai cunoaște decât prin intermediul internetului. Deja lumea nu prea mai comunică decât prin intermediul internetului: avem Facebook, mesageria Facebook, WhatsApp, Instagram. Mesajele clasice, SMS-urile sunt din ce în ce mai puțin utilizate, probabil spre dispariție, odată cu dezvoltarea rețelelor de internet. Dar nu vreau să vorbesc despre evoluția tipurilor de comunicare ci de flirtul pe internet, mai exact pe Facebook, flirt ce poate conduce, sau nu, la infidelitate. Mă trezesc zilele trecute, alerg copilul prin casă să îl pun pe oală, pune-i masa, spală-te pe față ca tot omul, pun de o cafea. Așez copil la masă, iau telefonul în mână, deschid internetul să mai văd și eu ce noutăți mai sunt în zi de marți ( deschid și Facebook, ca tot omul obsedat de tehnologie). Bing! Sună mesageria de pe Facebook. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Cf?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Mă uit, primisem un mesaj de la un domn pe care nu părea să îl fi cunoscut vreodată. Mă mai uit o dată, aveam și niscaiva prieteni comuni, am zis că m-o cunoaște omul. De menționat că la poza de profil nu am vreo fotografie ravisantă, toată numai nuri. Recunosc că e puțin, dar foarte foarte puțin retușată poza. Bine, mai mult retușată. În fine, am o poză relativ drăguță. Dar odată ce ai trecut de vizionarea pozei se vede clar că nu mai sunt chiar în floarea vârstei, că am un copil, un soț (mai puțin prezent în toate pozele, dar e acolo). Arunc, cum spuneam, un ochi la profilul domnului, îmi sare în ochi o mândrețe de băiețel. Eh, zic în sinea mea, vrea omul să mă întrebe ceva. Așa că îi răspund. Îmi mulțumește că am răspuns, îmi trimite o poză cu un buchet de trandafiri și îmi spune că ar vrea să mă cunoască fiindcă sunt extrem de frumoasă. Evident că m-am simțit flatată chiar dacă am recunoscut exagerarea, fiind o persoană absolut normală doar cu o poză ceva mai reușită probabil. Nu am avut nimic împotrivă să mă cunosc mai bine cu domnul și în sensul ăsta l-am și întrebat dacă e în regulă cu soția lui, că mă gândesc că știa și ea că soțul mă consideră o femeie extrem de atrăgătoare. A fost sincer, a recunoscut că soția nu știa, ar fi fost chiar culmea, cum să mă gândesc la așa ceva, doar se vede că sunt o femeie deșteaptă. M-am umflat iar în pene și am continuat discuția, noroc că era copilul pe oală și aveam vreme. Oricum îi răspundeam cu intermitențe, că s-a și îngrijorat.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Ai pățit ceva skumpyk? (a se citi scumpica, pentru cine nu e familiarizat cu limbajul)</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Nu, nu pățisem nimic, doar că puneam copilul pe oală iar. Îl întreb pe domn de ce m-a ales el taman pe mine, că doar geme Facebook-ul de june din astea răpitoare și singurele. Eu știu că femeile de 40 ani au un anumit șarm dar bărbații cred că le preferă oricând pe celelalte, mai precis alea sub 40 ani. Îmi spune că el știe ce vrea , că sunt o femeie extrem de frumoasă, că el e sincer și deschis cu mine. Nu aveam nici un dubiu asupra calităților sale morale și am întrebat iar de nevastă, că dacă e așa deschis, mă gândeam eu că ar trebui să afle și soață. Cică, mda, doar în cazul ăla nu e sincer, în rest e. Nu primesc foarte des acest gen de mesaje dar primesc.Întrebarea e: e corect din punct de vedere moral să dai curs unor asemenea discuții? Adică oare se reduce totul la o simplă discuție prietenească sau trăncăneala asta tinde spre infidelitate? Sau chiar discuția în sine poate fi numită infidelitate? Să nu credeți că întreb pentru a-mi liniști conștiința, nicidecum.Întreb doar pentru că sunt curioasă dacă o discuție de genul acesta, începută cu CF, duce în vreo direcție. E posibil ca atunci când te simți neglijată în căsnicie sau relație să dai curs invitației de a vorbi cu un necunoscut? Pentru ridicatul moralului probabil nu e chiar un capăt de ţară să auzi ceva lucruri frumoase pe care nu le-ai auzit de vreme îndelungată. Dar granița între flirt și infidelitate cred că este extrem de ușor de trecut și cu urmări nu tocmai fericite. Măcar când sunteți abordate în felul acesta ar fi indicat să nu vi se adreseze cu apelativul skumpyk. Meritați un flirt cu potențial infidel mai de calitate.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cafea, Facebook, femeie destepta, flort, infidelitate, instagram, realitatea zilei, tehnologie, utile, whatsapp

Facebook: Infidelitate sau flirt nevinovat?

    Am certitudinea că într-un viitor nu foarte îndepărtat oamenii nu se vor mai cunoaște decât prin intermediul internetului. Deja lumea...

Dieta Rina

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikvMiqRYwZ8ZLTAT96lwIXuGaofbXWXE04DpKfcgL-bbg6TYqY-WUUxR5AY20kLuCbrpjKYSuCPYuqyLt4WgWu5j7_ww1tEYkR26uA3Twzqghzw53w9VUOWO6oKSQ3Sxs79wCdBXwxle8/s1600/Dieta_Rina.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="198" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEikvMiqRYwZ8ZLTAT96lwIXuGaofbXWXE04DpKfcgL-bbg6TYqY-WUUxR5AY20kLuCbrpjKYSuCPYuqyLt4WgWu5j7_ww1tEYkR26uA3Twzqghzw53w9VUOWO6oKSQ3Sxs79wCdBXwxle8/s320/Dieta_Rina.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil 70% din populaţia globului încearcă să slăbească un anumit număr de kilograme. Că e 1 kilogram, că sunt 5 sau că sunt peste 50 kilograme, cert e că lumea ţine cure de slăbire. Şi apar din când în când fel de fel de diete. Fiecare dietă a avut parte de popularitate la un moment dat, a fost în vogă dieta Dukan, dieta Atkins, dieta disociată, dieta cu supă de varză şi aşa mai departe. Cred că dacă vreuna dintre ele ar fi fost aşa eficientă ar fi fost încă în topul curelor de slăbire. Din punctul meu de vedere e mai sănătos să te menţii decât să încerci să tot slăbeşti. Bine, zic şi eu aşa fiindcă mă încadrez şi eu tot în procentul acela de 70% care încearcă să dea jos ceva kilograme. Şi pentru că vreau să slăbesc puţin a dat peste mine dieta Rina. Spun că a dat pentru că am aflat de ea când căutam ceva miraculos care să îmi topească scârbele alea de kilograme care nu au ce căuta la mine şi care trebuie să îşi ia zborul neapărat. Am dat peste dieta aceasta pe Facebook, mi-a apărut o sugestie de grup, ceva de slăbit cu Rina. Şi cum ce face omul face şi maimuţa, imediat am trimis şi eu o cerere pentru a fi admisă în grup. Imediat ce am fost primită în grupul cu pricina, m-a surprins tare numărul membrilor, în jur de 15.000. Am zis că trebuie să fie o chestie aici, din moment ce atâta lume a ales modalitatea aceasta de a slăbi. Nu apucasem să citesc principiile dietei, că am fost bombardată cu nişte poze motivaţionale, acelea cu before şi after, cum am slăbit eu cu dieta asta peste 30 kilograme. Mi-am zis că asta e de mine, nici nu promitea un număr infinit de kilograme pierdute, părea rezonabil când auzeai că pierzi în jur de 10 kilograme în 3 luni. Pentru cine nu a auzit de dieta Rina principiile sunt următoarele: există nişte cicluri de câte 4 zile. Fiecare dimineaţă este identică, se mănâncă numai fructe. Aşadar în prima zi consumi numai proteine cu legume, seara la fel, doar că o porţie înjumătăţită. A doua zi amidon-cartofi, orez, cuş-cuş etc- tot cu legume, seara tot jumătate de porţie. A treia zi carbohidraţi, pizza cu legume, paste, seara ai voie chiar şi ceva ciocolată neagră, făinoase, patiserie. A patra zi e dedicată vitaminelor, respectiv numai legume şi fructe. Pe urmă o iei de la capăt, până la sfârşitul celor 90 zile. O dată pe lună există o zi în care se bea numai apă. După terminarea celor 90 zile urmează o perioadă de alte 3 luni în care e menţinerea. Nu am ajuns până acolo, deci nu ştiu ce presupune, mă gândesc că poţi combina cumva alimentele între ele. Ca să fiu sinceră, nu am trecut nici măcar de primele 2 săptămâni. Ok, hai să recunosc: am ţinut-o fix o săptămână după care am spus stop. Şi să vă spun şi de ce: mi se pare extrem de aberant ca până la ora prânzului să nu mănânci altceva decât fructe. Eu sunt de părere că masa cea mai consistentă a zilei ar trebui să fie tocmai micul dejun. Mi se pare prostesc să mănânc portocale sau mere la micul dejun, fiind bine ştiut că acestea produc o mare aciditate a stomacului. Probabil aş fi putut înlocui cu alte fructe dar cred că acestea erau mai la îndemână. Între mese nu ai voie absolut nimic, mie mi se pare în regulă să poţi mânca un fruct ca o gustare. Una peste alta nu am putut ţine această dietă, nu am nici o cunoştinţă care să o fi ţinut şi să mă convingă de efectele sale minunate. Tot ce am văzut sunt pozele unor necunoscute de pe internet care ar fi putut slăbi în orice alt fel. De-a lungul timpului mi s-a dovedit că cea mai bună modalitate de a slăbi este cumpătarea, mişcarea, care după vârsta de 40 ani trebuie accelerată şi renunţarea la obiceiurile nocive, cum ar fi devoratul unei ciocolăţi întregi, mâncat zilnic cartofi prăjiţi cu sos de usturoi şi tot soiul de grăsimi nesănătoase. Ştiu că sunt bune, nu contest, prefer şi eu un croissant cu şampanie în locul unor beţe de morcovi. Dacă cunoaşteţi pe cineva care a slăbit cu ajutorul acestei diete şi s-a şi menţinut aş aprecia sincer dacă mi¬-aţi spune şi mie. Şi în cazul acesta poate îi voi mai acorda o şansă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carbohidrarti, cure de slabire, dieta rina, Facebook, kilograme in plus, legume si fructe, principii dieta rina, utile

Dieta Rina

    Probabil 70% din populaţia globului încearcă să slăbească un anumit număr de kilograme. Că e 1 kilogram, că sunt 5 sau că sunt peste ...

De ce înșală bărbații mai mult?

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDGQMHGz1ymj7OQpn-LGZSPe7hqoiUX8umbCzohrHQXLsD9uzvjzbSpi3b-tAJS9rz9L_Uy42TGmrsY0tdi0snZt6X9H_EqNG7lOftIUPBntWXxDpw_0smkjz90UnEGAl-EEjlEqX2dfU/s1600/de_ce_inseala_barbatii_mai_mult.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="179" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhDGQMHGz1ymj7OQpn-LGZSPe7hqoiUX8umbCzohrHQXLsD9uzvjzbSpi3b-tAJS9rz9L_Uy42TGmrsY0tdi0snZt6X9H_EqNG7lOftIUPBntWXxDpw_0smkjz90UnEGAl-EEjlEqX2dfU/s320/de_ce_inseala_barbatii_mai_mult.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Tot aud, în ultima vreme, de despărțiri din ce în ce mai răsunătoare. Ba că nu știu ce vedetă a fost înșelată, ba de cunoscuți care s-au despărțit din cauza infidelității soțului, chiar sunt înscrisă într-un grup pe Facebook în care fiecare își spune problemele, supărările. Of-ul cel mai aprig în acest grup e reprezentat de infidelitatea bărbatului. Grupul e alcătuit în cea mai mare parte din femei și până acum nici măcar o postare, o povestioară nu am citit, privitoare la infidelitatea femeilor. Asta pentru că femeile nu sunt infidele sau doar pentru că bărbații nu vorbesc despre asta? Eu cred ca bărbații nu vorbesc de fapt. În orice caz cred că există și o statistică în privința asta și e dovedit că bărbații sunt mai adulteri decât femeile. Așadar de ce naiba înșală bărbații ? Pentru că amărâta aia de acasă nu mai are chef după ce vine obosită de la serviciu după 12 ore și cade lată de oboseală? Și dacă nu cade lată trebuie să facă mâncare, să facă baie copilului, să facă lecții cu el, să îi pregătească hainele și ghiozdanul pentru a doua zi, să mai bage o mașină de rufe la spălat, să spele vasele rămase de cu o seară în urmă....... Și pentru că amărâta aia de nevastă, concubină sau ce o fi ea acolo abia mai are timp la sfârșitul săptămânii să își tragă o amărâtă de manichiură și un epilat? Mă raportez la situația în care femeia e, de cele mai multe ori, mamă sau soție. Mi se pare incalificabil să înșeli o nevastă motivând că femeia cu pricina nu mai are grijă de ea, în condițiile în care ea are grijă de toți ceilalți ai casei, uneori și de rude în vârstă care nu au alt ajutor decât soția înșelată . Când ești tânăr și rebel, mai țipă hormonii, ești curios, vrei să încerci și altceva, hai că mai am înțelegere cumva, deși nici atunci nu mi se pare prea moral dacă ești implicat într-o relație. Bărbatul ăla care înșală o femeie care face atâtea în casă de ce dracului nu are ochi să vadă că muierea lui nu mai are vreme să stea trei sferturi de oră în baie să se penseze numai pentru a îi face pe plac domnului? Sau noi, ca neveste, avem tendința de a deveni delăsătoare odată cu trecerea timpului? Și ăsta atunci e un motiv de a înșela? Nu știu exact care sunt motivele pentru care înșală bărbații, mă gândesc că asta e principalul, femeia nemaiconsiderându-se ea însăși o prioritate, nu mai e atât de plăcută în ochii bărbatului. Și atunci bărbatul ăla adulter de ce nu își pune coada la spinare și se întoarce tot la necăjita aia neîngrijită? Eh, dar ce te faci când femeia e și îngrijită, nu are nici copil, nici cățel, nici purcel, e și frumoasă de pica și tot mai e înșelată? Și încă și cu una mult mai urâtă ca ea? Și culmea e că aceste cazuri nu sunt deloc izolate. Atunci ce mama naibii are o femeie între picioare (să îmi scuzați poate vulgaritatea) și nu are cealaltă? O face bărbatul doar ca sport și pentru el e ca și cum nu ar fi fost nimic? Mă gândesc că poate e în chimia sexului tare. Pentru că masculul alfa poate să înșele bine merci și să nu aibă nici o remușcare pe când femeia pune suflet nene. Când se hotărăște femeia să înșele atunci toată inima ei și tot sufletul ei e acolo, în relația aceea extraconjugală. Nu zic nici că femeia ar fi scuzată, din punctul meu de vedere dacă relația nu mai merge, pui punct și gata sau încerci să repari. Ori dacă ajungi la adulter nu e nici prea moral nici prea corect pentru nici unul din cei implicați . Pui punct și încerci pe urmă să îți găsești pe cineva compatibil.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Dar una peste alta bărbații înșală mai mult. Nu pot spune că cu mult mai mult pentru că înșală și femeile. Rog bărbății să ne spună și nouă, femeilor, ce au altele și altele nu. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Cu stimă și respect, mă înclin în fața acelor bărbați care nu înșală.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

barbat, chimie, despartire, Facebook, femeie, masul alfa, rebel, respect, sex tare, stima, tanar

De ce înșală bărbații mai mult?

    Tot aud, în ultima vreme, de despărțiri din ce în ce mai răsunătoare. Ba că nu știu ce vedetă a fost înșelată, ba de cunoscu...