Evoluția postărilor de pe Facebook

    A fost odată ca niciodată, că dacă nu ar fi nici nu s-ar povesti, a fost odată un început al Facebook. Asta era prin 2004. Recunosc că nu am fost martoră la nașterea acestui fenomen, l-am prins de picioare ceva mai încolo, prin 2008-2009. Şi, ca orice fenomen și modă, trece și el prin schimbări, evoluții sau involuții, cum doriți să le spuneți. Românul prin 2009 își făcea Facebook să joace Farmville. Eu, cel puțin, de asta mi-am făcut. La insistențele unei prietene care își făcuse ferma asta, am făcut un cont de Facebook pentru că respectiva avea nevoie de vecini pentru a cultiva nu știu ce tufe de trandafiri și de trifoi. M-a prins, mi-am făcut propria fermă, am cumpărat chiar și un câine pe care trebuia să îl hrănesc zilnic. Aveam, nu aveam timp, îmi întrerupeam toate activitățile pentru a hrăni potăiţa aia simpatică și pentru a-mi culege recolta de gulii. Asta se numește manipulare, știu. Era chiar simpatic jocul asta, mă împrietenisem cu femei din lumea întreagă, numai pentru a avea vecini la fermă şi a beneficia de anumite bonusuri. Pe urmă Facebook s-a șmecherit, chestiile simpatice pentru fermă costau. Am renunțat la un moment dat fiindcă m-am apucat la scurtă vreme de Candy Crush. Mi-a mâncat zilele jocul acela. Uitându-mă acum în urmă îmi dau seama cât de limitată eram de ajunsesem să îmi controleze viața niște bombonele. Mă mai consolează faptul că nu am fost singura tâmpită, era o isterie în masă, jucai pe câte 3 dispozitive pentru a beneficia de vieți în plus. A trecut și modă asta, că așa e moda, capricioasă și trecătoare. Cred că moda jocurilor pe Facebook a cam apus. În vogă au fost pe urmă bancurile. Toată lumea le citea cu o bucurie nemărginită. Între noi fie vorba erau cam tâmpite dar dădeai un like acolo. Vreun an am făcut pauză de Facebook, în sensul că am dezactivat contul, considerând că nu îmi mai aduce nimic folositor și nu îmi schimbă viața în nici un fel faptul că am sau nu Facebook. M-a ros curiozitatea și l-am reactivat. Căci contul Facebook nu merge șters așa, oricum. Nuuuu, contul Facebook doar îl pui pe pauză. Băiatul ăsta de îl inventă, Zuckerberg, știa el că dă dependenţă. Și dacă nu dădea măcar să stai agățat pe viaţă de el. După pauza de un an în care am remarcat că nu am pierdut absolut nimic, doar că mi-au aplaudat toți prietenii revenirea, am dat nas în nas de multe, dar extrem de multe citate motivaționale. În top părea a fi domnul Pop Tamaș sau ceva de genul ăsta. Scotea domnul ăsta niște chestii atât de profunde, că te emoționai până la lacrimi. Era un izvor nesecat de aforisme, toate însoțite de niște poze cu persoana dânsului, în posturi blânde și suave. Încă nu a trecut moda asta, văd că persistă, din păcate. Când omul e trist, pac, e trist pe Facebook și postează repede o maximă din asta din Tamaș. Sau de pe pagina lui Teo Trandafir. Sau a unei pagini cu citate. Nu cred că o să dispară prea curând atâta timp cât postacul e trist, iubește, suferă și plânge. Mai există acum și postările de pe paginile cu sfaturi gospodărești, de slăbit, cum să menții o relație sănătoasă, trucuri de la pescuit, cum să folosești 4 scobitori pentru a face o căsuță pentru pisici etc. Și câștigătoarea momentului, nelipsita fotografie personală făcută de mânuța proprie, celebrul selfie. Există tutoriale conținând sfaturi legate de postura corectă, rujul corespunzător , toate doar pentru a realiza selfie-ul perfect. 80% dintre pozele de pe Facebook sunt acum doar bust. Cu toate că nu ne aduce nimic nou nu ne putem abține să deschidem pagina de Facebook de cum ne trezim. E adevărat că are și o anumită utilitate, în sensul că mai găsești câte o informație utilă. Deși la fel de bine ai putea căuta pe Google ceea ce te interesează. Aștept cu interes ce va aduce nou Facebook, ce mode și tendințe va lansa sau dacă va avea o cădere spectaculoasă cum se întâmplă cu majoritatea imperiilor.