Femeia româncă și moda

    Ȋn urmă cu câțiva ani mergeam la Milano și observam un fenomen extrem de interesant în ceea ce privește moda feminină și aspectul italiencelor. Obișnuită ca în România să văd femei tinere extrem de tinere și elegante, în Italia am avut marea surpriză să constat, că dimpotrivă, femeile din segmentul de vârstă 20-35 ani să nu pună așa mare preț pe tendința în modă, având chiar un aer ușor neîngrijit, spre deosebire de suratele lor trecute de 45 ani care arătau exemplar. Același lucru l-am observat și la Paris câțiva ani mai târziu. De altfel în Franța am întâlnit, de departe, cele mai frumoase, îngrijite și șarmante femei de pretutindeni. Mi s-a spus ulterior că aceste femei trecute de prima tinerețe arată atât de bine și își poartă atât de frumos eleganța aceea studiată fiindcă au ajuns la vârsta la care au copiii relativ mărișori, chiar mari, nu mai au grija lor și a căminului toată ziua și își permit luxul de a avea grijă și de ele însele. Iată însă că în România lucrurile stau taman invers, deși parcă parcă se întrezărește și la noi o fărâmă din această tendință și mai vezi și la noi femei trecute de 40 ani deopotrivă cu doamnele din țările acestea ceva mai dezvoltate, măcar în materie de modă și eleganţă. Femeia româncă trecută de 40 ani nu are vreme să fie elegantă şi să îşi investească finanțele în modă pentru că trebuie să ţină o casă cu un amărât de salariu minim spre mediu, să îşi îmbrace copilul, să îl ţină la şcoală, să dea mai bine de jumătate de chenzină pe mâncare, care la noi e extrem de scumpă comparativ cu celelalte ţări ale Europei, nu mai vorbim şi că e mai proastă, căci asta e altă poveste, să plătească credite sau chirii şi fel de fel de cheltuieli planificate sau mai puţin prevăzute. Femeii românce, cea obișnuită, nu vorbesc de vedeta româncă sau femeia româncă măritată cu milionarul român, nu îi permite timpul să stea prin saloane de remodelare corporală, coafor, manichiură, sală şi piscină. Ȋşi permite, cel mult, să îşi facă o manichiură semi-permanentă, un tuns, vopsitul părului, de cele mai multe ori, se petrece în intimitatea propriei băi. Femeia româncă îşi cumpără haine la ofertă din hipermarket sau din second-hand. Şi, spre deosebire de ţările europene, unde în magazinele cu haine vintage, căci aşa se numesc acolo, unde poţi găsi adevărate comori, în România găsești cam ultimele gunoaie, extrem de greu să găsești niște piese de îmbrăcăminte originale. Ȋmi place să mă uit la femei pe străzi, în mijloacele de transport în comun şi zilnic constat banalitatea cu care sunt îmbrăcate: același tip de balerini sau adidas în picioare, același păr vopsit într-un mod nu tocmai fericit, același jeans care nu avantajează, cumpărat doar pentru că era potrivit ca mărime şi nu costa prea mult, aceeași geantă neagră şi nelipsita sacoșă. Cred că pe români îi recunoști după sacoșă, o reminescență a regimului comunist în care fiecare femeie avea o pungă la ea, că poate găsea ceva mai bun de mâncare în drum spre casă. Femeia care nu e româncă are şi ea o sacoşă asupra ei, numai că e mai mult un accesoriu, nu o traistă, e o prelungire a genții şic, în care îşi ţine prânzul şi pantofii de serviciu. Femeia care nu e româncă, chiar dacă nu e foarte frumoasă, are măcar o pereche de ochelari de soare sau o geantă tridimensională care o face frumoasă. Eh, femeia româncă are griji: ce mai găteşte, ce lecţii are copilul de făcut, ce bani mai are de împrumutat, ce o mai face bărbatul, aglomerația în drum spre casă etc. E păcat fiindcă femeia româncă e frumoasă dar atât de năpădită de griji. Ar avea un potențial nemaipomenit dacă nu ar exista atâtea neajunsuri. De femeile de 50-65 ani cred că nici nu mai e cazul să mai discut pentru că foarte multe dintre ele au pierdut această luptă, lupta de a mai se preocupa măcar puțin de imaginea lor. Pe de altă parte nici nu stă totul în partea financiară, poţi să ai grijă de tine şi cu bani mai puțini. Decât să îţi vopsești părul roşu la 60 ani aş zice că e de preferat să adopţi o tunsoare mai scurtă şi să îţi porţi părul alb cu demnitate, nefiind rușinos faptul că înaintezi în vârstă. Chestia e că femeia româncă nu are încă această educație, aceea a grijii și a iubirii de sine. Probabil în anii ce vor urma, generații noi de femei vor face să arate altfel strada, purtând cu mândrie o fustă cloș înflorată, geanta uriașă de care sunt îndrăgostită și cămașă albă impecabilă.