Cuplurile homosexuale și creșterea copiilor

    Conform codului bunelor maniere nu e indicat să discuți despre bani, politică și religie. Eu aș merge ceva mai departe și aș spune că nu e indicat să discuți nici despre sexualitate. Deși trăim în secolul vitezei și am devenit extrem de permisivi și toleranți sunt anumite subiecte care odată atinse au tendința de a inflama spiritele și a genera discuții aprinse. Unul dintre aceste subiecte este adopția de către cuplurile homosexuale, indiferent cărui sex aparțin. Fie că e un cuplu de femei, fie că e un cuplu de bărbați, vine un anumit moment în viaţă când respectivii își doresc să își mărească familia și să crească un copil. Evident că nu toate cuplurile homosexuale se simt pregătite să facă pasul acesta, așa cum nu sunt pregătite nici toate cuplurile heterosexuale. Vreau să specific de la bun început că nu vreau să ating problema homosexualității, ci doar să punctez anumite beneficii sau inconveniente ale adopției sau creșterii de copii de către cuplurile formate din persoane de același sex. Indiferent cărui sex aparții și pe cine ai ales să iubești și cu cine să îți întemeiezi o familie sau relație, în momentul în care ai ales să crești un copil, mi se pare extrem de important să fii bine ancorat în realitate și să ai siguranța trăiniciei relației din care faci parte, căci copilul nou-venit se va lovi de probleme destul de greu de gestionat și nu va face faţă dacă familia nu este strâns legată. Cuplurile formate din persoane de același sex au câteva variante de a avea copii: dacă sunt bărbați aleg fie o mamă purtătoare, fie adoptă. Femeile aleg, de asemenea, varianta adopției sau una dintre ele alege să ducă sarcina, fiind fertilizate fie de un cunoscut, fie apelând la o bancă de sperma, neexistând riscul ca cel care a oferit sămânța să emită ceva pretenții la un moment dat. Din punctul meu de vedere adoptarea unui copil abandonat mi se pare o dovadă de curaj, altruism și grijă, indiferent cărui sex îi aparțin membrii familiei. Copilul acela are deja un alt start în viaţă, i se acordă încă o șansă, șansă pe care nu ar mai fi avut-o dacă ar fi fost uitat într-un stabiliment. Are șansa la educație, la dragoste, la atenție, scade semnificativ riscul de a ajunge pe străzi, bătut, maltratat și abuzat. Evident că nu înlocuiește nimic dragostea de mama biologică dar până la urmă, cum am auzit, părinte e cine te crește. Un cuplu homosexual nu e mai puțin părinte decât o mamă care a ales să își abandoneze copilul în maternitate. Cuplul acela de bărbați ținându-se de mână are toate șansele să fie mai degrabă o familie pentru copil decât familia biologică în care copilul vede bătăi, omoruri sau cine știe ce orori. Mai există, cum am spus, și variantele fertilizării sau a mamelor purtătoare. Aici sunt însă destul de rezervată. Nu știu dacă e normal să forțezi totuși natura umană. Dacă în cazul adopției salvezi un suflet adus pe lume deja, în cazul acestor fertilizări am senzația că se sfidează cumva legile naturii. Presupunând că cuplul este format din bărbați, indiferent cât de predominantă este latura feminină, instinctul matern lipsește cu desăvârșire. În cazul cuplurilor formate din femei, e posibil ca ele să simtă o nevoie firească de a procrea, de a aduce pe lume un pui mic care să se ghemuiască în brațele lor. Din punctul meu de vedere, în cazul în care cuplurile homosexuale aleg să aibă un copil, este de preferat ca familia să fie alcătuită din două femei, având totuși și un bărbat, prieten, tată, care să îi fie în preajmă copilului, căci copilul are nevoie și de o influenţă masculină. Nu mă hazardez să spun că un asemenea copil va ieși un inadaptat, dar cred că e de bun simț să afirm că va întâmpina ceva probleme în viaţă din cauza relației părinților sau tutorilor săi. Acestui copil nu îi va fi ușor în școală, în viaţă. E posibil să se simtă un outsider toată viața lui, așa cum e posibil să nu aibă niciodată vreo problemă. Nu știu dacă e moral, sănătos să se crească copii în cuplurile homosexuale, așa cum nu e normal nici să faci un copil doar să îți păstrezi partenerul lângă tine sau să faci un copil care asistă zilnic la bătăi sau injurii. Însă în momentul luării unei asemenea decizii cred că trebuie cântărite toate aspectele legate de creșterea și educația unui copil, nu doar luată o decizie din motive pur egoiste legate de îngrijirea adultului când va fi bătrân de către copil.