Cele mai enervante 8 lucruri pe care le face copilul meu

    Spuneam la un moment dat că în fericita clipă în care am aflat că voi fi mamă mi-am propus să fiu o mamă fericită, mereu în plutire pe un norișor al seninătății. Da, da. Departe de realitate. La aproape 3 ani de la momentul nașterii puiului mic am ajuns de sunt nevoită să întocmesc un top al celor mai enervante lucruri pe care le face copilul meu. Probabil înaintând în vârstă va face mult mai multe lucruri enervante însă acestea pe care le voi enumera efectiv mă fac să dau în clocot acum, în prezent.

1. Urletul. Mai precis urletul isteric produs de orice îl înconjoară. Dacă a trecut o albină prea departe de nasul lui, urlă. Dacă a bătut vântul prea tare sau dimpotrivă, nu a bătut deloc, urlă. Dacă nu i s-a așezat o muscă pe nas urlă. Sau dacă totuși i s-a așezat și a stat prea puțin va urla din nou. Dacă am plecat de lângă el va urla, la fel cum va urla și dacă mă întorc lângă el în următoarele secunde. Urlă dacă îl pun pe wc, tot așa și dacă nu îl pun. În orice caz, țipătul ăsta isteric este de departe cel mai enervant lucru. 

2. Refuzul de a face anumite lucruri. E posibil să nu implice ţipatul anterior. Nu vrea să se spele pe dinți, să pună chiloți, să se încalțe cum trebuie cu pantofii, să nu plece cu sandalele în miezul iernii. 

3. Timpul foarte lung petrecut înainte de a ieși din casă. Indiferent de destinația zilei petrec minute extrem de lungi înainte de a ieși din casă. Singurul lucru care funcționează este amenințarea. Adică aceea că voi pleca și îl voi lăsa singur. O dată am și făcut-o, am stat la ușă, așteptând să văd ce face. A fost foarte liniștit, nici musca nu s-a auzit, cred că a zis și merci că am plecat. Am intrat în casă de rușine ca mă va găsi cineva așteptând la propria ușă. 

4. Timpul la fel de mare petrecut pentru a fi convins să se culce. Asta implica citit, rugat, amenințat, implorat, iar amenințat și în final întorsul cu fundul la el și ignorat pentru că încă se doarme în același pat cu copilul din dotare.

5. Mizeria făcută la masă. Am crezut că dacă îl voi învăța să fie independent va fi mai ușor atât pentru mine cât și pentru el când va intra în colectivitate. Într-o oarecare măsură este mai ușor însă prețul constă în multe, multe reprize de dat cu mătura, aspirat, șters. Într-o perioadă, pe masa de bucătărie a stat o mușama, fiind cea mai la îndemână în ceea ce privește curățarea. Puneam până și pe copil o mușama, pe picioare și cumva pe burtică. Vai de zilele mele, doamneee, câtă mizerie. Am renunțat la mușama și nu pentru că s-ar fi învățat să mănânce mai curat ci pentru că mă enerva mușamaua aceea foarte tare. 

6. Refuzul de a face baie, urmat, inevitabil, de refuzul de a ieși din cadă. Apa aruncată din cadă. Apa aruncată pe mine.

7. Fugăritul prin casă în încercarea de a pune ceva haine pe el. Pe cât e de mic pe atât e de vitezoman. Nu am crezut că e atât de greu să prinzi un pici din asta când e în mișcare. Credeți-mă că nu e ușor deloc. Odată prins nu înseamnă că e și gata îmbrăcat. Aia e altă poveste. 

8. Imitarea . Îmi pare rău, trebuie să o spun dar îmi mai scapă unele cuvinte necuviincioase. În locuri publice. De față cu copilul. Să nu vă gândiți chiar la înjurături din galerie de la Rapid. În orice caz am avut neplăcuta surpriza de a repeta ceea ce tocmai supusesem, spre amuzamentul întregului restaurant pentru că nu a spus-o chiar în șoaptă. 

    În orice caz, în proporție de 30% la sută e amuzant să ai copil. Are și momente în care simți că nu mai există nimic pe lume în afara râsului lui, în afara momentului când doarme și îți lipești nasul de el să îi simți căldura. În proporție de 70% te cam scoate din minți. Bine că mai avem și locuri de muncă pentru că probabil procentele s-ar modifica.