Noaptea muzeelor pe de-a moaca

    De vreo 13 ani România a adoptat și ea obiceiul acesta, de a avea o noapte pe an, în care accesul în diferite instituții de cultură este gratuit. O inițiativă lăudabilă de altfel, poate așa se mai deschide și gustul pentru cultură al unuia sau al altuia. E bine și pentru că prețul biletelor este uneori destul de piperat și dacă trăiești dintr-un salariu minim pe economie nu prea îți vine a arunca banii pe muzee. Eh, dar odată cu adoptarea acestui obicei am observat și un fenomen extrem de interesant. Nu știu cum se face că apar mari iubitori de cultură numai când e intrarea moca. Altminteri nu prea se înghesuie lumea la muzeu, nici măcar acolo unde e biletul 5 RON. Pentru că, vă spun cu certitudine, există muzee extrem de interesante al căror preț de intrare e numai 5 RON. Oare e mai interesant de văzut un muzeu noaptea sau lumea e îmbiată numai de faptul că e gratis? Mă uitam la știri aseară și văd senzaționala știre potrivit căreia, cu ocazia nopții muzeelor, a fost o coadă infernală la cimitirul Bellu. Bun, deci lumea nu se înghesuie numai unde e gratis. Asta e bine. Numai că nu mi-am explicat aglomerația de aici, cimitirul e deschis tot timpul anului, poți să mergi să te plimbi liniștit până nu mai poți, admirând toate mormintele celebre deja. De ce trebuie să te duci noaptea, ca liliecii??? Nu e mai simplu să te duci în cursul zilei, fără toată hoarda de vizitatori ? În fine, gustul omului nu se discută, probabil nu înțeleg eu. O altă categorie a iubitorilor de muzee numai pe timp de noapte o reprezintă tineretul fugit de acasă. Sub pretextul culturalizării lor, stau o oră la coadă la muzeu, ca apoi să stea liniștiți noaptea prin oraș. Spun asta pentru că, la un alt post de televiziune, o știre similară îmi prezintă o domnișoară care susține că vizitarea muzeelor e deja o tradiție pentru ea de mulți ani. Relatez spusele domnișoarei: seara asta, gen, a devenit tradiție, gen, deja e al doilea an, gen, în care venim la muzeu, gen. Vă jur că exact acesta a fost interviul iubitoarei de cultură, fără să fi exagerat nici măcar cuvințelul gen, pe care mă tot chinui să îl înțeleg, ori e o modă a noii generații ori un tic verbal, nu m-am dumirit. E drăguț totuși să te duci noaptea la muzeu, să stai cu orele la coadă. Am spus la muzeu, nu la muzee pentru că sunt niște cozi atât de mari încât nu apuci să vezi decât un singur muzeu și poate, poate unul mai neinteresant, pe o stradă lăturalnică de care nu a auzit prea multă lume. Stai la coadă, postezi unde te afli, să vadă lumea ce cult ești. Pentru lume chiar e o surpriză, nu te știa mare iubitor de artă și de cultură. E adevărat că unii chiar sunt interesați și, repet, intrarea la unele muzee e destul de costisitoare, nemaivorbind de faptul că lumea e destul de ocupată, neavând timpul necesar vizitării acestor instituții culturale. Până la urmă să stai noaptea de sâmbătă la coadă la muzeu nici nu e mare tragedie, a doua zi e duminică, timp de odihnă berechet și te simți cu totul altfel după ce ţi-ai îmbogățit cunoștințele. Recunosc că eu nu înțeleg fenomenul, poate și din cauza faptului că sunt o persoană diurnă, nu concep să stau la cozi în miezul nopții, eu îmi cam respect cele 8 ore de somn. Eu, când am mers la muzeu, am făcut-o în timpul zilei, nu noaptea, ca hoții. Așadar, oamenii sunt iubitori de cultură în creierii nopții doar pentru că e pe de-a moaca sau chiar există un real interes? Și îmi pun întrebarea, dacă aceste instituții vor să crească interesul pentru cultură, de ce nu organizează un weekend întreg, de vineri până duminică, cu ore de vizitare mai înaintate, în așa fel încât să nu te calci în picioare la cozi și să ai posibilitatea ca în cele trei zile în care beneficiezi de această facilitate să apuci să vezi cât mai multe locații?! Sau această noapte a muzeelor e organizată doar ca o imitație a altor ţări ceva mai civilizate ca a noastră?