Idiocracy sau cum devenim din ce în ce mai tâmpiți

    În urmă cu vreo 10 ani am dat peste un film, Idiocracy. Nu e o capodoperă, nu a câștigat nici un premiu, pot spune că e chiar mediocru. Însă altceva m-a pus pe gânduri și anume subiectul lui. Pe scurt, un soldat din armata americană, însărcinat cu arhivarea unor documente, deci cu un IQ nu tocmai ridicat, și o femeie a străzii ajung să facă parte dintr-un experiment al armatei și sunt criogenaţi. Din cauza unui eveniment nefericit, sunt uitați în capsulele în care au fost congelați și scoși după vreo 100 și ceva de ani, exact nu mai știu, în orice caz în viitor. Și se trezesc oamenii ăștia doi că sunt cei mai deștepți de pe planetă. Omenirea evoluase sau mai degrabă involuase în așa măsură încât Oscar -ul în anul respectiv îl câștigase un film cu o durată de 90 de minute, timp în care spectatorii se uitau extrem de amuzați la un posterior. Atât. 90 de minute umplute cu un posterior, nici măcar foarte aspectuos. Problema deșeurilor devine o amenințare mondială, apa nu mai e folosită sub nici o formă, culturile sunt udate cu Gatorade pentru că are electroliți, agricultura se duce de râpă, președintele Statelor Unite e un fost luptător de Wrestling, fapt ce nu ar mai fi de mirare în viitorul apropiat. Cum am spus, filmul nu e o încununare a cinematografiei dar mesajul m-a cam speriat și faptul că e posibil ca ceea ce e doar un joc al imaginației unui regizor să nu devină realitate. În final cei doi protagoniști, soldatul și femeia străzii se îndrăgostesc, el ajunge președintele, fiind considerat cel mai deștept om din lume. Înfricoșător, nu?! Dar destul de aproape de realitatea actuală. Cei doi au un singur copil, restul din jurul lor procreând într-o veselie, urmași cu un IQ din ce în ce mai scăzut. Aşa că îmi pun întrebarea firească, văzând ce se întâmplă în societatea asta. Acesta va fi viitorul omenirii? Vom deveni din ce în ce mai proști și mai needucați? Pentru că e mult mai ușor să prostești o categorie mică de oameni decât să îi alfabetizezi pe restul, cei mulți, tind să cred că da, ăsta ca fi viitorul omenirii. Mă uit stupefiată la știri când e perioada examenelor de bacalaureat și știriștii ne prezintă perle de la bac. Și lumea râde. Da’ treaba e că nu e de râs, e de plâns. Pe Facebook există pagini care vânează greșelile anumitor utilizatori, spre amuzamentul altora. Repet, e de plâns. Ne prostim în așa hal încât o să ajungem să scriem și să vorbim toți ca niște analfabeți? Și analfabeții vor râde de cei din ce în ce mai puțini care au ceva în cap?! Ferească Dumnezeu, sper că nu fiindcă mă îngrozește o lume plină de proști și copilul meu va fi condamnat să trăiască în lumea aceea. Am auzit la un moment dat pe cineva că râdea de o altă persoană care și-a permis să citească în metrou la ora 6 dimineața. Și iar m-am îngrozit. Și o fac în fiecare zi în care îmi trec pe la urechi tot soiul de povești. Și pe măsură ce trece timpul și îmbătrânesc și acumulez experiență și cunoștințe îmi va fi din ce în ce mai greu să suport prostimea din jurul meu. Deja dau semne că aș fi un element antisocial fiindcă e greu să mai găsești oameni deștepți în jurul tău, ăștia fiind și ei, la rândul lor, elemente antisociale. Deocamdată mă concentrez asupra copilului . Trebuie să o fac, să îi transmit și lui dragostea de cultură, de carte, de idei și de gândire proprie. E vital ca părinții să își învețe copiii să gândească, să nu devină doar o oaie într-o turmă . Au și turmele locul lor dar dacă devenim toți o turmă atunci omenirea e pierdută. Și analfabeții și proștii nu vor mai fi ei cei vânați, ci se vor fi transformat în vânători. 

Sper ca Idiocracy să rămână doar o producție cinematografică și nu o privire asupra viitorului în care ne vom uita 90 minute la un c... r. Și sper să nu uităm să folosim apa și să nu uităm beneficiile ei și să sperăm că dacă nu facem eforturi să ne deșteptam, măcar să rămânem așa cum suntem.