Hai să lăsăm copiii şi la televizor

    Lăsăm sau nu copilul la televizor? Observ în ultima vreme o tendință în a nu lăsa copilul la televizor. Evident că nu este vorba de a uita efectiv copilul în fața televizorului . Mă refer aici la cele mai recente sfaturi în materie de educație care sfătuiesc ca nici măcar să nu dăm drumul la televizor în prezența copilului. Iată că eu nu prea pot să fac treaba asta și recunosc că îmi mai „.plantez” din când în când copilul din dotare în fața televizorului pentru a putea să îmi mai fac și treburile domestice fiindcă nu am o baghetă magică din care să învârt de 3 ori, hocus pocus trulala (asta e auzită într-un filmuleț de desene animate) și pac, gata treaba. Știu că este extrem de important să petreci timp cu copilul, dar fizic nu poți sta non-stop cu el. Aşa cum e important să îți dozezi timpul în așa măsură încât să stai și cu copilul, e de asemenea important ca urmașii tăi să trăiască într-un mediu curat şi îngrijit. E important să ai și curățenie în casă și o mâncare făcută și rufele spălate. Nu beneficiez de ajutorul nimănui așadar îmi e destul de greu să fac toate astea făcând pe căluțul prin casă și fiind tot timpul la cheremul copilului meu. Deci îl las la Mașa și ursul sau la Cine face muuuu, să pot tăia și eu, Doamne iartă-mă, o nenorocită de varză și o ceapă. Înainte de a-i pretinde copilului să nu se uite la televizor ar trebui să nu o facă nici un membru al familiei . Nu pot însă să fiu atât de ipocrită și să îi interzic ăstuia mic un lucru care mie însămi îmi face plăcere uneori să îl fac. Îmi place să văd o știre la televizor, îmi place să văd un documentar, îmi place să văd un film bun. Nu degeaba cinematografia este considerată o artă. Există o sumedenie de lucruri pe care le-am învățat de la televizor, am călătorit prin lumea întreagă doar stând în fața televizorului. Timpul și banii ne sunt atât de limitate pentru a putea întreprinde acele călătorii; știu că sunt scrise milioane de cărți din care poți afla lucruri dar nu poți avea acces la toate. Știu o grămadă de lucruri pe care le voi împărtăși copilului meu, lucruri aflate din documentarele de la Discovery. Am văzut o groază de desene animate care mi-au încântat nu numai copilăria (nu existau în copilăria mea celebrele desene Disney) ci și adolescența și maturitatea. M-am uitat cu mare drag la Frozen zilele trecute (hai afară la zăpadă.......) și îmi aduc aminte cu mare drag de zilele în care eram copil și așteptam ziua de sâmbătă şi prăpăditele alea de desene cu Mihaela. Când prindeam bulgarii şi serile cu desenele cu iepurașul şi lupul....ohooooo....ce fericire (nu zaieţ pagadi- transcriere fonetică). În nopțile în care mai am vreme şi nu cad lată de oboseală îmi place tare mult să văd un film bun bun. Aşa că mi s-ar părea nefiresc să îi interzic copilului să se uite la televizor.

    Eu sunt de părere că dacă lucrurile sunt făcute cu măsură şi copilul beneficiază de atenția părintelui şi îmbină fericit diferite activităţi, poate fi lăsat şi la televizor ceva mai mult de 20 minute. Nu cred că voi avea un copil dezechilibrat sau labil dacă se va uita din când în când la Tom si Jerry, la Frozen, la Mickey Mouse etc. Copilul meu chiar are momente în care nu e interesat de ceea ce se întâmplă la televizor, ceea ce fac eu în bucătărie prezentând mult mai mult interes. Recunosc că uneori aş vrea să fiu lăsată să îmi fac treaba dar aşa cum îl las în fața ecranului tot așa îl las să cunoască şi lucrurile domestice pe care sunt nevoită să le fac. 

    Concluzia este că uitatul la televizor, dacă nu este făcut în exces, ca de altfel orice alt lucru, nu îi dăunează cu nimic. Cred că poate şi fi un moment de savurat chiar cu părinţii, nu lăsat acolo doar când ai o treabă şi sunt convinsă că puiul de om se va bucura chiar mai mult.