Cum m-am lăsat de fumat

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAAfYrDBqdeJic5FxNfV4EjGv8fvjvjJ-Mtaoj7BclZpVkP645ZMVAl650og5zYIhzV-2I6QjwlD2ZIx6UhHhNebmkY4OeX8Q6qkhoFPWLUYpnRdvoQTKh-5nlRazY_89gF5D_klHATQM/s1600/Cum_m-am_lasat_de_fumat.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="330" data-original-width="620" height="170" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiAAfYrDBqdeJic5FxNfV4EjGv8fvjvjJ-Mtaoj7BclZpVkP645ZMVAl650og5zYIhzV-2I6QjwlD2ZIx6UhHhNebmkY4OeX8Q6qkhoFPWLUYpnRdvoQTKh-5nlRazY_89gF5D_klHATQM/s320/Cum_m-am_lasat_de_fumat.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cum m-am lăsat de fumat? Iată așa, pur și simplu. Într-o bună zi m-am trezit că îmi doresc să fiu nefumătoare. Și pe data de 6 mai am încetat să mai fumez. Și din acel moment buzele mele fine nici nu au mai atins vreun muștiuc de țigară. Nici nu îmi mai doresc să o fac vreodată. Se spune că un fumător va încerca de câteva ori să renunțe înainte de a lăsa la o parte viciul ăsta păcătos. Am încercat și eu, ca atâția alții, ba de la 1 ianuarie, ba de la fiecare dată de 1 a lunii, ba în fiecare zi de luni, ba la fiecare solstițiu sau echinocțiu. Pur și simplu nu îmi ieșea. În ciuda faptului că poate fumam o noapte întreagă într-un periplu prin cluburile din București, a doua zi o luam vitejește de la capăt și primul lucru pe care îl făceam în momentul trezirii era acela de a-mi turna o cafea cu lapte, fără zahăr și a aprinde o țigară. Vreo 20 ani am făcut treaba asta. Primii cinci ani am fumat mai cu măsură, de rușinea părinților mei, deși erau fumători și ei. După vreo cinci am m-au lăsat în pace și nu am mai avut stavilă. Mă uit în urmă și în aproape 20 ani de fumat nu am vreo poză în care să nu fiu prinsă cu țigara în mână.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Fumam într-una: la cafeaua de dimineață, în drum spre locul de muncă, la locul de muncă, în drum spre casă, în casă, în club, în restaurant, căci am fost fumătoare pe vremea în care se fuma temeinic în locurile publice. Dar sunt convinsă că, dacă în momentul actual aș mai fuma, asta nu m-ar împiedica să ies și să îndur frigul iernii pentru a trage un fum. Și patronii de cafenele și restaurante s-au pliat imediat, au pus la dispoziția clienților pături, încălzitoare, calorifere. Deci pe 6 mai 2013 m-am hotărât să nu mai fumez. În prima zi am avut la îndemână niște pastile de gumă cu nicotină. Am molfăit una timp de 15 minute după care mi s-a pus un nod în gât, nu știu ce s-a petrecut însă nu am mai putut respira, nu s-a îmbunătățit situația decât în momentul în care am aruncat cât colo guma. Ce m-a ajutat extrem de tare în acest proces a fost sportul. Devenisem dependentă de un mod de viață sănătos, fără excese și începusem să fac sport la modul extrem. Probabil aceasta a ajutat și la eliminarea toxinelor într-un ritm mult mai alert, pe lângă băutul unor cantități enorme de apă. Cu totul întâmplător am ales o sală de sport destul de departe de casă, drumul până acolo luându-mi destul de mult și reducând astfel timpii morți în care poate mi-aș fi putut dori să fumez. Dar, cum suma viciilor este constantă, am înlocuit țigara cu cafeaua, încă beau cantități mari de cafea. Lucrul extrem de interesant a fost că nu mi-a lipsit țigara în sine, deși am înțeles că dependența de nicotină trece după aproximativ 3 săptămâni. Ce mi-a lipsit era tabietul, mimica, găsirea unei noi activități mâinilor mele atât de obișnuite să țină țigara, a lipsit faptul că eu știam că trebuie să fumez în momente specifice ale zilei. Am supraviețuit miraculous chiar și unei ieșiri de noapte la nici 3 zile după ce lăsasem fumatul.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Poate a fost destinul, poate trebuia să mă fi lăsat de fumat, nu știu, însă la 6 luni după ce am renunțat am rămas însărcinată și nu am putut decât să aplaud decizia luată în luna mai, căci nu știu dacă aș fi putut să renunț însărcinată fiind. După umila mea părere, căci știu că nu e ușor să te lași, cel mai potrivit mod de a renunța este de a renunța brusc, fără să ne amăgim că mai fumăm doar zece țigări, doar 4 sau chiar una. Nu vom face decât să întreținem dependența de nicotină. Cele mai grele vor fi primele trei săptămâni până la trei luni, când e momentul deprinderii unui obicei nou. Trebuie găsită o activitate care să ia gândul de la fumat și e necesar a nu se înlocui țigara cu ronțăiala, căci la primele kilograme acumulate nu veți face decât să vă întoarceți la țigară. Cu siguranță se poate și spune asta o persoană care ajunsese să fumeze, uneori, și 4 pachete de țigări într-un interval de 24 ore. Da, se poate, numai că, probabil, este un timp potrivit fiecăruia și dacă nu ați reușit o dată, nu renunțați, mai încercați, la un moment dat veți reuși.</div>

cafeaua de dimineata, cantitate de apa, fumam, fumezi, kilograme acumulate, luna mai, tigare, utile, viata sanatoasa

Cum m-am lăsat de fumat

    Cum m-am lăsat de fumat? Iată așa, pur și simplu. Într-o bună zi m-am trezit că îmi doresc să fiu nefumătoare. Și pe data de 6 mai ...

Made in China

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s1600/Made_in_China.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="512" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s320/Made_in_China.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imitații ale unor produse de firme celebre, Louis Vuitton, Prada, Versace, Chanel, Dolce&Gabbana, Valentino sau Givenchy. Și întâmplător, peste câteva zile dau peste un documentar făcut de o televiziune germană ce punea problema confecționării textilelor unor asemenea case celebre și exploatarea la care sunt supuși oamenii din țări defavorizate. Din nu știu ce motiv unii cumpărători consideră că marile case de modă își creează hainele în ograda proprie. O fi așa, nu spun nu, însă este infinit mai costisitor să ai un atelier în Paris, să ai angajați francezi, să plătești chirii, spații, utilaje, mână de lucru decât să ai, de exemplu, o hală de producție în China, în Pakistan sau chiar în România. Deși în România nu prea mai găsești mână de lucru calificată în nici un domeniu. Bineînțeles că nu spun acum că toate numele mari ale modei își confecționează creațiile numai cu mână de lucru din țări cu nivel de trai scăzut și, cu siguranță, materialele nu sunt aceleași pentru Dior ori pentru boutiqul din piață.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci, diferența, în primul rând, este făcută de calitatea materialelor și cu grija cu care sunt croite hainele. În mod clar execuția este diferită față de produsele de serie, pe care le găsești în mall-uri. Însă exploatarea există și există atât la nivelul H&M cât și la nivelul firmei Gucci. Cum am mai spus, din punct de vedere financiar nu este de dorit să angajezi mână de lucru autohotonă și atunci apelezi la un tertip. Dacă ești Prada nu te vei duce în China să îți angajezi oamenii, pentru a nu da subiect mass-media și a fi acuzat de exploatarea minorilor. Ci te vei duce într-un orășel din Italia, ceva mai departe de marile orașe, unde vei găsi o fabrică de confecții a unui patron chinez care își recrutează mâna de lucru nici mai mult nici mai puțin decât din China. Căci patronul chinez nu e prost, el știe că îl va costa prea mult să aibă angajați italieni. Așadar chinezii vor lucra pentru Prada. Sau, dacă ești Chanel, faci un contract cu o firmă ce își are sediul în Spania și tu, firma mamă le trimiți la croit tot în Indonezia. Probabil exagerez, însă nu sunt foarte departe de realitate. Evident că marile case de modă nu își permit să se compromită în felul acesta și probabil apelează la firme de confecții ceva mai serioase. Însa fac asta în ceea ce privește produse cu valoare ceva mai mare, ele având și produse mai ieftine puțin, destinate unei categorii mai mari de cumpărători. Și atunci, în mod clar, eticheta va fi scrisă cu Made in China, căci nu poți face profit decât dacă vei avea mâna de lucru sau chiar materiale din țara cu numărul acela uriaș de locuitori. De ce ascund marile case de modă adevărata locație a manufacturării produselor sale? Pentru a nu fi acuzați de exploatare sau de le permite purtătorilor de aceste produse să își poarte snobismul cu mândrie? Căci, într-o perioadă, se crease o întreagă isterie când a apărut zvonul conform căruia mari case de modă își cos creațiile în China, fiind apoi expediate pe continentul european pentru a i se aplica eticheta Made in Italy sau Made in France.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Scriind articolul acesta, am dat, de curiozitate, o căutare prietenului și iubitului meu Google și am fost șocată să citesc comentariile unor purtătoare de genți Chanel când au auzit că e posibil ca prețioasele lor genți să fie produse în China, erau pur și simplu consternate. Este un lucru mai valoros dacă e croit în Anglia decât în India? Din punctul de vedere al unora, probabil că da, căci a vedea o etichetă Made in England e, într-adevăr, o raritate față de multitudinea de etichete Made in China. Citisem la un moment dat că până și Louis Vuitton, care nu își comanda produsele decât în America sau Spania, intenționează să își deschidă o fabrică de încălțăminte în India. Și am mai citit că ultimul trend ar fi acum să cauți mâna de lucru prin Africa căci China a devenit deja mult prea scumpă. Probabil degetele fine ale unor franțuzoaice ce croiesc un sacou Prada fac purtatul hainei o experiență de neuitat și când îmbraci chiloți făcuți în Italia îi îmbraci cu totul diferit decât dacă ar fi cusuți de chinez.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

Chanel, Dolce&Gabbana, financiar, Louis Vuitton, mama, moda, patronul chinez, Prada, realitatea zilei, Valentino, Versace

Made in China

    Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imit...

Goana după Prada

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAtE2eOQIS9oLSLQUrH0kmYTU5rK4DH_O655NJYvWzyQGgDTHmcfELzLZfPY89pgNAavNk9XBCwyrCLJNvFz5tIgdBhFLW5UgL6iAmHfHdciQhvJjwNnIT3U2CPUW1ubzm7sHbVgNMs4Q/s1600/Goana_dupa_Prada.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="301" data-original-width="602" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAtE2eOQIS9oLSLQUrH0kmYTU5rK4DH_O655NJYvWzyQGgDTHmcfELzLZfPY89pgNAavNk9XBCwyrCLJNvFz5tIgdBhFLW5UgL6iAmHfHdciQhvJjwNnIT3U2CPUW1ubzm7sHbVgNMs4Q/s320/Goana_dupa_Prada.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Vizitam miraculosul Istanbul în urmă cu câțiva ani și prima oprire pe care am făcut-o, cu totul întâmplător, a fost în Marele Bazar. Locuiam chiar în preajma lui și pașii m-au dus acolo în prima jumătate de oră petrecută în oraș. Evident că era o atracție și nu m-am opus prea vehement pașilor mei, Bazarul era oricum un obiectiv de bifat pe lista celor ce doream să le văd. Dar nu despre Istanbul e vorba, deși aș putea vorbi destul despre orașul acesta, e vorba despre faptul că în Istanbul poți găsi tot ceea ce îți dorești în materie de haine copiate după designeri celebri, poți găsi imitații după ceasuri la fel de celebre și tot soiul de copii după tot soiul de accesorii. Înainte de a păși pe străduțele Bazarului m-a acostat un domn care și-a prezentat produsele ce le avea spre vânzare : Gucci, Prada, Chanel, Dior, the real fake one, într-o traducere aproximativă, copia adevărată a celebrelor parfumuri, căci parfumuri vindea distinsul domn.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Glumă sau nu, căci am râs cu mare poftă auzind prezentarea cu pricina, oamenii sunt dispuși să plătească bani buni pentru niște produse ce imită produsele unor case celebre. În loc să încercăm să fim originali ne dorim să cumpărăm niște făcături ale unor ochelari de soare, doar pentru că pe ei scrie Ray Ban, făcături care ne conferă, poate, un stil de viață la care visăm. Indiferent ce loc al planetei vei vizita vei găsi produse contrafăcute la modul ordinar chiar, pe care ești dispus să dai banii, deși, repet, sunt niște ordinării ieftine și, de cele mai multe ori, de unică folosință. De ce? De ce trebuie să impresionez cu făcătura mea de geantă Hermes care costă mai bine de 2000 euro și să merg cu metroul? Și nu pentru că vreau să fenetz traficul, ci pentru că atât îmi pot permite și ăsta este nivelul meu de trai real. Este absolut jenant să mergi cu tramvaiul 41 și să îți spânzure pe brațul cu care ții bara aceea portocalie un Louis Vuitton uriaș. Sau să îți cumperi online fake-uri după Nike și la prima ploaie să ți se dezintegreze încălțămintea în picioare, când, cu banii dați pe făcături îți poți lua, cu ușurință, o pereche de încălțări mult superiori? Mediul online, magazinele din Mall, tarabele din piață put, pur și simplu, de multitudinea de copii după Chanel. Ne dorim atât de tare să părem ceea ce nu suntem, ne dorim atât de tare să facem parte dintr-o lume care nu ne este accesibilă încât nu realizăm că suntem penibili. E la mintea cocoșului că dacă ești curier și ai un salariu minim pe economie sau ești angajatul unei covrigării, nu îți poți permite să îți cumperi o haină de la Prada. Și, în cazul în care, va veni la covrigărie un purtător autentic de Chanel nu vei face decât să îi provoci râsul acestuia când îți va vedea ditamai ceasul pe care scrie mare de tot Mike în loc de Nike. Într-un fel treaba asta e bună căci, la nivel mondial, economia crește. Fiindcă comercianții sunt deștepți și s-au prins de nevoia asta umană de a impresiona, astfel chinezii vor avea un loc de muncă asigurat tot cosând la tricouri pe care scrie cât casa Adidas și tot împachetând la pantofi sport Nike pe care îi vei cumpăra de pe Aliexpress cu 10 dolari perechea. Recunosc că am căzut și eu în păcatul acesta o dată, am luat un ceas de o frumusețe extraordinară, o copie după Bvlgari.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     M-a ținut vreo lună de zile, în condițiile în care cheltuisem multișor pentru a-l achiziționa. De atunci m-am cam lecuit. Prefer să îmi iau lucruri accesibile nivelului meu de trai, pot la fel de bine să îmi iau un tricou și de la H&M decât să dau dublu sau chiar triplu pe un tricou pe care scrie Versace, făcut, cu siguranță, tot în China. Căci și asta este o capcană a comercianților de produse aparținând acestei niște, existând absolut toate șansele să dai o căruță de bani pe un produs pe care îl crezi autentic și acesta să nu aibă nimic de a face cu firma respectivă, poate doar o etichetă extrem de bine cusută, și aia tot în Republica Populară Chineză. Până una alta lăsați deoparte Vuitton-ul de 50 Ron din piață și luați-vă, mai bine, o geantă de piele făcută în România, de calitate superioară. Garantez că vă va ține mult mai mult.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

china, incaltaminte, istanbul, marele bazar, mediul online, realitatea zilei, Romania, salariul minim pe economie, stil de viata

Goana după Prada

    Vizitam miraculosul Istanbul în urmă cu câțiva ani și prima oprire pe care am făcut-o, cu totul întâmplător, a fost în Marele Bazar...

Rezoluții de Anul nou

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT0_7ti5O8GNo4d6txjHbx-V1SZj8VNc_7cbHOTq0w4XRdcoXPvGa3UghXnmQi-6pf5OtAwyZy1PQ7wqPhZXxZ6KecGSxrIpcLp6O8uoibIzxt1nsWu_-GW2HRIR-TQwPCzKQ3bew-rKo/s1600/Rezolutii_de_Anul_nou.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="180" data-original-width="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhT0_7ti5O8GNo4d6txjHbx-V1SZj8VNc_7cbHOTq0w4XRdcoXPvGa3UghXnmQi-6pf5OtAwyZy1PQ7wqPhZXxZ6KecGSxrIpcLp6O8uoibIzxt1nsWu_-GW2HRIR-TQwPCzKQ3bew-rKo/s1600/Rezolutii_de_Anul_nou.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Au trecut și sărbătorile acestea și, ca de fiecare dată, ca în fiecare an, îmi propun ca în anul ce vine să devin mai bună, să slăbesc, să fac mai multă mișcare etc. Noroc că de vreo 4 ani am reușit să mă las de fumat așa că rezoluția asta am eliminat-o de pe listă. Așadar iată care e topul celor mai dorite dorințe începând cu 1 ianuarie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. De la 1 ianuarie mă las de fumat. Cel ce afirmă asta, nu numai că își dorește să renunțe la viciul acesta atât de costisitor și de dăunător, dar își dorește să o facă chiar la trecerea dintre ani. Fumătorul e decis ca în noaptea în care artificiile și șampania țâșnesc, să lase dintr-o dată țigara, ca și cum nu ar fi fumat vreodată în viața lui. Nu vrea să facă asta de când se trezește pe data de 1 ianuarie, la 12 ziua, nu, fumătorul e decis să renunțe fix la 12 noaptea. Numai că, din păcate, nu merge. Se abține vreo oră, maxim două, e mândru că nu mai pune gura pe tutun. După 2 ore, timp în care nu a avut ce face cu mâinile și doar a cărat un pahar cu alcool după el, va uita de rezoluție, va uita că e nefumător și va trage țigară după țigară, spunându-și, atât lui însuși cât și celor din jur, că mai fumează doar acum dar de la 1 ianuarie nu va mai fuma. În orice caz, nu se va lăsa de fumat pe 1 ianuarie, ci, dacă o va face vreodată, o va face pe 6 mai, nicidecum la început de an. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 2. De la 1 ianuarie mă apuc de slăbit. Adică până pe 3 ianuarie, 4 ianuarie, chiar 7 ianuarie nu prea ai cum să te apuci de dietă, fiindcă mai mereu e ceva de sărbătorit, a mai rămas și mâncare, e păcat să arunci atâtea gustărici și piftii și cozonaci. Vine Boboteaza, Sfântul Ion, te mai duci la o masă, mai ești invitat prin vecini, pur și simplu invitațiile acestea și resturile cu platouri de salată de beouf nu sunt prietene cu dieta de la 1 ianuarie. Ca și în cazul celui ce dorește să se lase de fumat, cel ce dorește a pierde câteva kilograme, o va face tot de pe data de 6 mai sau când va constata că nici o haină nu îl mai încape, când va avea de probat o rochie pentru nuntă ce se apropie cu pași repezi, când se va uita la poze cu propria persoană și va fi șocat de apariție. În momentul conștientizării, cel ce dorește să slăbească va începe să facă sport obsesiv, gura i se va face pungă de la atâta piept de pui mâncat, burta îi va reproșa nervoasă toată salata de varză înghițită. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. De la 1 ianuarie nu mai pun gura pe băutură. Această promisiune e făcută cu cea mai mare solemnitate, cu paharul plin în mână, pahar care se afla, de asemenea în fața sticlei pline. Cel ce dorește a nu mai pune gura pe băutură de la 1 ianuarie nu o poate face decât în momentul în care va termina sticla. Numai că atunci va uita că și-a promis atât de solemn. Va promite de cel puțin încă două ori, ultima promisiune va fi făcută în ziua de 1 ianurie, în jurul amiezii, în toiul unei mahmureli crunte și în urma căreia va consuma cantități impresionante de apă și aceeași cantitate de bere, căci cel ce se dorește a deveni fost băutor a auzit el undeva că cel mai bine după o beție te dregi cu bere.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 4. De la 1 ianurie voi cheltui mai puțin. Aceasta este singura situație în care chiar se va respecta promisiunea, nu de alta, dar toate magazinele sunt închise pe data de 1 ianurie. În afara magazinelor de cartier nu prea ai ce cumpăra și dacă ai dat banii pe 2 ciocolățele pe data de 1 nu înseamnă că ți-ai călcat în picioare promisiunea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din punctul meu de vedere acestea sunt principalele lucruri pe care și le propun oamenii la trecerea dintre ani, sub euforia unui pahar îmbietor de șampanie. Din propria experiență, ziua de 1 ianuarie nu este decât începutul unui nou an, nicidecum un început al unor obiceiuri sănătoase și benefice organismului, portofelului sau începutul unei noi existențe. Încercați să vă simțiți bine în pragul anului ce va veni, uitând de promisiuni înecate în primul pahar de vin roșu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bautura, ciocolata, euforia, fumator, ma las de fumat, pahar de sampanie, poze, realitatea zilei, rezolutii

Rezoluții de Anul nou

    Au trecut și sărbătorile acestea și, ca de fiecare dată, ca în fiecare an, îmi propun ca în anul ce vine să devin mai bună, să slă...

Căruciorul de bebeluș vs sistemele de purtare ale copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVFxRRNNDgRcH4obBEL4TjVoB66mHa_Hv2NWxoAZvpsfb_4_RPaQ4L_DnOLASvdLUJSlNQzUUXaRvWUHwAckTYcvpT02bmtnQyhd_hMlKGDXPTU6wyC93BHf4hthkRbQQ647heeHK13qI/s1600/Caruciorul_de_bebelus_vs_sistemele_de_purtare_ale_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="224" data-original-width="353" height="203" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiVFxRRNNDgRcH4obBEL4TjVoB66mHa_Hv2NWxoAZvpsfb_4_RPaQ4L_DnOLASvdLUJSlNQzUUXaRvWUHwAckTYcvpT02bmtnQyhd_hMlKGDXPTU6wyC93BHf4hthkRbQQ647heeHK13qI/s320/Caruciorul_de_bebelus_vs_sistemele_de_purtare_ale_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din capul locului trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, câștigător a fost sistemul de purtat, mai exact wrap-ul elastic. Nu am absolut nimic împotriva celor ce aleg căruciorul, nici a căruciorului în sine, numai că, după ce am folosit prima oară wrap-ul nu m-am mai lăsat convinsă să folosesc cărucior. Am ales un sistem de purtare pentru că, imediat după ce am născut printr-o operație de cezariană, abia puteam ridica o banană, nicidecum un cărucior. Locuiam într-un bloc cu 4 etaje, la ultimul nivel, fără a avea un lift, ieșitul cu copilul afară fiind practic imposibil. Nu aș fi putut nici să stau o zi întreagă în casă, în așteptarea consortului care să mă ajute cu căratul căruciorului. Inițial am optat pentru un sistem de purtare total neergonomic până într-o bună zi, noroc că nu l-am folosit decât vreo 3 zile, m-a oprit o doamnă extrem de binevoitoare care mi-a explicat dezavantajele purtării copilului în sistemul acela în care stătea de-a dreptul spânzurat, având o poziție extrem de incomodă și total nesănătoasă. Deși nu cunosc numele doamnei, țin să îi mulțumesc până în ziua de astăzi, căci m-a scutit de multe minute chinuitoare de îmbrăcat, înfofolit și ținut copil în cărucior ca o mumie. După ce am primit sfatul doamnei am ajuns acasă și am început a mă informa și, la scurt timp, am luat decizia de a achiziționa un wrap elastic, fiind cel mai ușor de purtat și cel mai ieftin sistem sănătos de purtat bebeluși, fiind indicat chiar de la naștere. Am plătit fabuloasa sumă de 100 Ron, cred că a fost suma cheltuită cu cel mai mare folos din toată existența mea de proaspăta mămică.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cu ușurință pot enumera 6 beneficii ale purtatului de copil, acestea fiind:</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 1. Posibilitatea de a te deplasa oriunde, de la autobuz, care e posibil să fie extrem de aglomerat, până la metrou unde, de asemenea, există posibilitatea de a nu exista un lift și a căra un cărucior pe scări nu e chiar la îndemâna oricui.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 2. Un copil nou născut își va dori să stea lipit de mama lui cât mai mult timp, copilul va tânji după apropierea mamei, a mirosului acesteia, a căldurii sânului. Nu cred că un bebeluș își va dori să stea întins pe spate în cărucior, uitându-se doar la albastrul cerului sau, în cel mai rau caz, la coviltirul căruțului de deasupra sa. Copilul habar nu are de ultimul model de cărucior care se pliază în așa fel încât intră în geantă, copilul nu dă doi bani pe culoarea mov a sezonului, copilul vrea, în mod clar, pe mă-sa. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 3. Posibilitatea de a pleca undeva fără prea multe pregătiri. Ai tras ceva pe copil, l-ai pus în sistem și ești gata de plecare. Am purtat copilul mai bine de un an și nu mi-am făcut vreodată griji că i-ar fi înghețat picioarele, mâinile sau spatele. Era protejat în permanență de căldura corpului meu, nu i-au înghețat niciodată extremitățile în cărucior, nu am investit în zeci de mii de păturici care să îi țină cald.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 4. Posibilitatea de a te deplasa pe orice vreme. Evident că dacă viscolea afară nu am ținut morțis să îmi scot copilul afară însă am putut ieși dacă afară erau nămeți, ceea ce ar fi fost aproape imposibil cu căruciorul, am ieșit când plouă, adăpostiți amândoi doar de o amărâtă de umbrelă. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> 5. În cazul în care copilul este alăptat este extrem de ușor să hrănești un copil purtat într-un sistem. Nu trebuie dat jos, nu trebuie ținut în nici un fel de poziție, dacă sunteți mai pudice vă puteți acoperi cu o eșarfă sau o haină, deși nu e firească soluția aceasta, alăptatul fiind un act normal. </div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     </div> <div style="text-align: justify;"> 6. A purta un copil până la 1 an sau 2, depinde de copil, al meu după ce a învățat a merge nu a mai vrut să fie purtat, a mai acceptat când și când un sling, ajută nu numai la menținerea siluetei, ci și la subțierea ei. Am rămas după naștere cu 30 kg în plus pe care le-am topit în mai puțin de un an cărând copilul pe mine, în wrap, kilometri întregi. Ce e drept, doar așa adormea dar chiar a ajutat. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Nu regret nici un moment alegerea unui sistem de purtare al pruncilor și nu regret nici un moment că, deși am avut două cărucioare, au sfârșit prin a fi abandonate și dăruite ulterior. Copilul are aproape 4 ani acum și mă uit cu nostalgie când văd mame purtărețe ai căror copii dorm atât de frumos la pieptul lor, cu gura aceea mică, întredeschisă parcă a mirare.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

act normal, carucior, copil, esarfa, hauna, lift, nameti, paturica, purtatul copilului, umbrela, utile, wrap elastic

Căruciorul de bebeluș vs sistemele de purtare ale copiilor

    Din capul locului trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, câștigător a fost sistemul de purtat, mai exact wrap-ul elastic. N...