Goana după Prada

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAtE2eOQIS9oLSLQUrH0kmYTU5rK4DH_O655NJYvWzyQGgDTHmcfELzLZfPY89pgNAavNk9XBCwyrCLJNvFz5tIgdBhFLW5UgL6iAmHfHdciQhvJjwNnIT3U2CPUW1ubzm7sHbVgNMs4Q/s1600/Goana_dupa_Prada.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="301" data-original-width="602" height="160" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjAtE2eOQIS9oLSLQUrH0kmYTU5rK4DH_O655NJYvWzyQGgDTHmcfELzLZfPY89pgNAavNk9XBCwyrCLJNvFz5tIgdBhFLW5UgL6iAmHfHdciQhvJjwNnIT3U2CPUW1ubzm7sHbVgNMs4Q/s320/Goana_dupa_Prada.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Vizitam miraculosul Istanbul în urmă cu câțiva ani și prima oprire pe care am făcut-o, cu totul întâmplător, a fost în Marele Bazar. Locuiam chiar în preajma lui și pașii m-au dus acolo în prima jumătate de oră petrecută în oraș. Evident că era o atracție și nu m-am opus prea vehement pașilor mei, Bazarul era oricum un obiectiv de bifat pe lista celor ce doream să le văd. Dar nu despre Istanbul e vorba, deși aș putea vorbi destul despre orașul acesta, e vorba despre faptul că în Istanbul poți găsi tot ceea ce îți dorești în materie de haine copiate după designeri celebri, poți găsi imitații după ceasuri la fel de celebre și tot soiul de copii după tot soiul de accesorii. Înainte de a păși pe străduțele Bazarului m-a acostat un domn care și-a prezentat produsele ce le avea spre vânzare : Gucci, Prada, Chanel, Dior, the real fake one, într-o traducere aproximativă, copia adevărată a celebrelor parfumuri, căci parfumuri vindea distinsul domn.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Glumă sau nu, căci am râs cu mare poftă auzind prezentarea cu pricina, oamenii sunt dispuși să plătească bani buni pentru niște produse ce imită produsele unor case celebre. În loc să încercăm să fim originali ne dorim să cumpărăm niște făcături ale unor ochelari de soare, doar pentru că pe ei scrie Ray Ban, făcături care ne conferă, poate, un stil de viață la care visăm. Indiferent ce loc al planetei vei vizita vei găsi produse contrafăcute la modul ordinar chiar, pe care ești dispus să dai banii, deși, repet, sunt niște ordinării ieftine și, de cele mai multe ori, de unică folosință. De ce? De ce trebuie să impresionez cu făcătura mea de geantă Hermes care costă mai bine de 2000 euro și să merg cu metroul? Și nu pentru că vreau să fenetz traficul, ci pentru că atât îmi pot permite și ăsta este nivelul meu de trai real. Este absolut jenant să mergi cu tramvaiul 41 și să îți spânzure pe brațul cu care ții bara aceea portocalie un Louis Vuitton uriaș. Sau să îți cumperi online fake-uri după Nike și la prima ploaie să ți se dezintegreze încălțămintea în picioare, când, cu banii dați pe făcături îți poți lua, cu ușurință, o pereche de încălțări mult superiori? Mediul online, magazinele din Mall, tarabele din piață put, pur și simplu, de multitudinea de copii după Chanel. Ne dorim atât de tare să părem ceea ce nu suntem, ne dorim atât de tare să facem parte dintr-o lume care nu ne este accesibilă încât nu realizăm că suntem penibili. E la mintea cocoșului că dacă ești curier și ai un salariu minim pe economie sau ești angajatul unei covrigării, nu îți poți permite să îți cumperi o haină de la Prada. Și, în cazul în care, va veni la covrigărie un purtător autentic de Chanel nu vei face decât să îi provoci râsul acestuia când îți va vedea ditamai ceasul pe care scrie mare de tot Mike în loc de Nike. Într-un fel treaba asta e bună căci, la nivel mondial, economia crește. Fiindcă comercianții sunt deștepți și s-au prins de nevoia asta umană de a impresiona, astfel chinezii vor avea un loc de muncă asigurat tot cosând la tricouri pe care scrie cât casa Adidas și tot împachetând la pantofi sport Nike pe care îi vei cumpăra de pe Aliexpress cu 10 dolari perechea. Recunosc că am căzut și eu în păcatul acesta o dată, am luat un ceas de o frumusețe extraordinară, o copie după Bvlgari.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     M-a ținut vreo lună de zile, în condițiile în care cheltuisem multișor pentru a-l achiziționa. De atunci m-am cam lecuit. Prefer să îmi iau lucruri accesibile nivelului meu de trai, pot la fel de bine să îmi iau un tricou și de la H&M decât să dau dublu sau chiar triplu pe un tricou pe care scrie Versace, făcut, cu siguranță, tot în China. Căci și asta este o capcană a comercianților de produse aparținând acestei niște, existând absolut toate șansele să dai o căruță de bani pe un produs pe care îl crezi autentic și acesta să nu aibă nimic de a face cu firma respectivă, poate doar o etichetă extrem de bine cusută, și aia tot în Republica Populară Chineză. Până una alta lăsați deoparte Vuitton-ul de 50 Ron din piață și luați-vă, mai bine, o geantă de piele făcută în România, de calitate superioară. Garantez că vă va ține mult mai mult.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

china, incaltaminte, istanbul, marele bazar, mediul online, realitatea zilei, Romania, salariul minim pe economie, stil de viata

Goana după Prada

    Vizitam miraculosul Istanbul în urmă cu câțiva ani și prima oprire pe care am făcut-o, cu totul întâmplător, a fost în Marele Bazar...

Vacanța cu copilul

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw4t5a3ERzMGK9MV73o3qwySaslwkAQpqn9iPeGQnQMOoscZh3kCwl1wMNRSd84CPIa17jyCeZcjZTpA4HJda0RiZnbIahx7GZAkag8kJi58jUkM1lonDX9XbRD0-GJv3U3yj44-b04EE/s1600/Vacanta_cu_copilul.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="600" data-original-width="800" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgw4t5a3ERzMGK9MV73o3qwySaslwkAQpqn9iPeGQnQMOoscZh3kCwl1wMNRSd84CPIa17jyCeZcjZTpA4HJda0RiZnbIahx7GZAkag8kJi58jUkM1lonDX9XbRD0-GJv3U3yj44-b04EE/s400/Vacanta_cu_copilul.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Vacanța cu copilul mic, până în 4-5 ani, este orice altceva decât vacanță. Până nu a împlinit copilul meu 2 ani eu nici nu am îndrăznit să plec cu el undeva mai mult de o zi. Prima vacanță adevărată, dacă se poate spune așa, am petrecut-o la mare, în Bulgaria. Am mers la jumătatea lunii iunie, nefiind atât de cald, am ales o variantă cu ultra all inclusive, deși copilul era destul de mâncăcios la vremea aceea, am zis să am de unde alege. Serviciile au fost absolut ireproșabile, hotelul avea o sumedenie de lucruri pe care le-ai fi putut face, piscine de exterior, piscina de interior, loc de joacă pentru copiii, marea la doi păși, bulgarii, băieți deștepți, aveau pe plajă până și pufuleți pentru mâncăcioșii de copii de români. Doar că am simțit că am fost în vacanţă doar prin prisma faptului că nu am gătit. În rest, tot ce am avut de făcut a fost să alerg după copil. Pe lângă faptul că pregătirea pentru vacanţă ia foarte mult, numai din cauza bagajelor pe care trebuie să le pregătești, liste pe care trebuie să le faci, multitudinea de hăinuţe, pantaloni, pampers, oliţă etc, în vacanţă, în permanenţă, trebuie să cari lucururi după tine: tricouri de schimb, pantaloni, şerveţele umede şi uscate, fel de fel de jucării, articole pentru plajă, prosoape, loţiuni.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Şi nici nu ar fi nimic dacă nu ar trebui, cum spuneam, să alergi după copil într-una. Probabil e şi copilul meu mai energic şi nu are stare, nu ştiu cum gestionează alţi părinţi vacanţe cu copii atât de mici. Probabil a fost un dezavantaj şi faptul că eu mi-am crescut copilul în wrap şi sling, neştiind ce e acela cărucior, si, nefiind obişnuit cu statul în cărucior, nu am considerat că e necesar să mai luăm unul şi după noi. Singura, dar absolut singura oră de relaxare pe care am avut-o în acel concediu, a fost ora prânzului, când puiul mergea la culcare cu tatăl, tată forţat de altfel să doarmă cu copilul, pentru ca eu să mă duc măcar pentru leşinata aceea de oră la piscină şi la saună. În rest concediul a fost cam aşa: nu pune mâna pe aia, nu te arunca de pe scări, nu mânca nisip, nu, nu, nu. Marele noroc a fost că la Nisipurile de aur, unde am fost, nu ai ce vizita, în mod clar nu te duci decât pentru plajă şi mare. Te mai vânturi puţin de colo până colo, să îţi faci mişcarea de seară, dar obiective turistice nu ai. Şi pentru că am avut o experienţă atât de reuşită anul trecut m-am gândit să o repet şi anul asta. Numai că, copilul având de data aceasta 3 ani, diferenţa a fost semnificativă. Nu pot spune că nu am stat deloc cu gura pe el, probabil am să o fac toată viaţa mea, însă a fost un copil extraordinar şi cu care ne-am înţeles minunat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <div style="text-align: justify;">     Am stat şi la plajă, cât să se joace şi cu nisip, a mers şi la piscină, s-a putut sta şi la masă la restaurant fără să scoale tot stabilimentul, am văzut şi una alta, a mers prichidelul cu noi chiar şi în plimbări, la finalul zilei căzând lat. Se pare că de la an la an devine mai uşor să mergi cu copiii undeva, cu condiţia ca toţi membrii familiei să se bucure de vacanţă. Pentru că nu ar trebui să fie numai vacanţa părinţilor şi copiii doar târâţi după adulţi. Fiecare ar trebui să se bucure în aceeaşi măsură de zilele acelea împreună. Pentru un copil de 3 ani nu va face nici cât o ceapă degerată dacă va vedea Acropole, în schimb va fi extrem de fericit dacă va putea să arunce pietricele în apă. Şi nu îl va interesa nici să vadă Marele bazar de la Istanbul, decât poate ca colorit. Copilul va fi mai încântat de o plimbare cu barca pe Bosfor, căutând cu privirea pescaruşi. Vacanţa cu copii este posibilă, cu condiţia să fie un sac de răbdare şi înţelegere, e nevoie ca adultul să deschidă ochii şi la nevoile copilului care, cu siguranţă, nu coincid cu ale părintelui. Aşadar, cu bunăvoinţă, răbdare şi nervi de oţel vacanţele pot fi minunate alături de prichindei şi copilul, chiar dacă nu îsi va aminti detalii ani mai târziu, totuşi, undeva în stră fundul minţii va rămâne amintirea unor zile petrecute cu părinţii.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acropole, copiii, iunie, liste, marele bazar, ora de relaxare, parinti, plaja si mare, plimbare pe bosfor, prima vacanta, utile, vacanta cu copilul

Vacanța cu copilul

    Vacanța cu copilul mic, până în 4-5 ani, este orice altceva decât vacanță. Până nu a împlinit copilul meu 2 ani eu nici nu am îndră...