Spovedania creștinului ortodox și yoga

    În urmă cu ceva vreme am mers la un așezământ bisericesc de prin preajma Bucureștiului, destul de renumit printre enoriași din cauza unui izvor tămăduitor și a unei icoane făcătoare de minuni. Nu pot spune că sunt tare bisericoasă, din punctul meu de vedere te poți ruga la fel de bine și sub cerul liber, ca și în biserică, dacă așa îți e voia. Ba parcă ești chiar mai liniștit sub cerul liber, în preajma unui copac, decât în biserică, înconjurat poate numai de fățarnici. Dar sufletul omenesc are hachițele lui și simte nevoia, din când în când, să se roage și în casa Domnului. Toate bune și frumoase, din păcate nu pot spune că am fost chiar pătrunsă de liniștea și seninătatea locului, fiind duminică și alte suflete au dorit să își mărturisească păcatele, parcă prea multe suflete din punctul meu de vedere. Românul are senzația că dacă ia la picior toate mănăstirile, bisericile și chiliile, va fi spălat de păcate, va câștiga la loto, își va găsi iubirea sau va fi sănătos tun.

    Românul nu înțelege că smerenia și credința stau în cu totul alte lucruri decât pelerinajul duminical la bisericile din preajmă și înconjuratul bisericii în genunchi. Până la urmă Dumnezeu nu ne vrea cu capul plecat, Dumnezeu ne vrea cu capul sus, fără a avea rușinea faptelor noastre. Astfel, după micul meu popas, în drum spre ieșire, am primit un ghid de spovedanie. L-am pus în geantă, cu gândul să îl citesc puțin mai târziu. Și l-am citit și am avut un șoc. Habar nu am avut că creștinul ortodox are atâtea interdicții. Habar nu am avut că putem fi atât de înapoiați, aș fi spus că ghidul a fost scris pe vremea Inchiziției. Îndreptarul are, nici mai mult nici mai puțin decât șase pagini, cuprinzând două secțiuni, una cu păcatele vârstei mature, una cu păcatele tinerilor, chiar ale copiilor, ceea ce mi s-a părut de-a dreptul șocant, din punctul meu de vedere un copil neputând fi încărcat de păcate. Așadar, atunci când ai intenția de a te spovedi, e bine să ai un carnețel în care să îți notezi toate păcatele. După ce am citit îndreptarul, am ajuns la concluzia că dacă aș nota tot ceea ce e considerat păcat în hârtiile acelea, aș sta numai la preot. A practica yoga, meditație, bioenergie e considerat păcat. A te uita la televizor e considerat păcat. Ți-ai pierdut timpul cu nimicuri, pe internet, în club? Ce să vezi, e păcat. Lucrezi duminica? E păcat. Lucrezi, da, că la patron mai lucrezi și duminica și lucrezi că nu ai ce face, trebuie să îi pui copilului o pâine pe masă. Nu ții post miercuri și vineri? Evident că e păcat. Ești tatuat, ai vreun cercel în altă parte decât în urechi? Ești ca și condamnat să mori în flăcările iadului. Te mândrești că ești frumoasă, că ești talentată? Ori ești mânios, supărat, ești nervos, ai țipat? Atunci ești un păcătos notoriu. Fumezi sau consumi substanțe interzise? Iar ai păcătuit. Și lista continuă în această manieră. Nu știu cărui Dumnezeu se închină oamenii aceștia de au alcătuit acest Îndreptar, dar Dumnezeul meu mă iubește și când mă uit la televizor, mă iubește și pentru că sunt tatuată și sunt sigură că m-a iubit și când am fumat și tocmai pentru că m-a iubit, mi-a ajutat și am reușit să mă lepăd de obiceiul acesta atât de dăunător sănătății mele. Și eu cred că Dumnezeu e atât de ocupat să îi iubească pe alți oameni, încât nu va mai avea timp să se supere pe mine că m-am uitat la televizor sau că am ieșit la o cafea.

    Și cum Dumnezeu mă iubește pe mine, Îl răsplătesc în aceeași manieră, căci dragostea mea pentru Divinitatea e aceeași, chiar dacă am intenția să practic yoga, căci Dumnezeul meu nu e neapărat ortodox, Dumnezeul meu este Dumnezeu și atât, Dumnezeul meu nu e nici măcar român, Dumnezeul meu e Dumnezeul tuturor, chiar și al practicanților de yoga. Și Dumnezeul meu și al copilului meu nu se supără că al meu copil vrea o bucată de ciocolată în plus și cu siguranță nu se va mânia nici pe mine, nici pe copil că a avut o zi proastă, că a țipat fiindcă a fost obosit. Dumnezeul meu iubește și fără Îndreptar, tot așa cum îi iubește și pe cei ce respectă Îndreptarul cu sfințenie. Dumnezeul nostru ne iubește în ciuda lipsei de la spovedania aceasta ce ar trebui să fie atât de stufoasă. E foarte simplu, dacă tu iubești Divinitatea și aceasta te va iubi pe tine și iubirea ți se va întoarce cu aceeași măsură.