Dragostea la vârsta a treia

    Copil în vacanță, o seară relativ liniștită în care își înșirase cumințel mașinuțele prin casă, am zis că e cazul să mă bucur de o oră de binemeritată pauză în care am găsit un filmuleț francez la HBO GO. Îmi place să văd filme acolo căci nu apuc niciodată să le văd în totalitate, ori dacă le urmăresc pe HBO GO, le pot viziona oricând de unde am rămas. Filmul cu pricina l-am văzut în vreo trei seri dar, oricum, orice film văzut este o performanță, indiferent câte zile ar lua vizionarea lui. Pe scurt, o femeie în jurul vârstei de 40 ani, divorțată, cu un copil, e nevoită să se mute pentru o perioadă la mama ei, mamă rămasă văduvă de mai bine de un an. Unde vreau să ajung de fapt? Mama protagonistei are o relație cu un domn, relație care o face extrem de fericită, în care se simte împlinită și în care latura sexuală este și ea prezentă. Mama, ca orice mamă a unei fiice de 40 ani, are ceva mai mult de 60 ani, și din această cauză ea este vădit stânjenită să îi spună fiicei că are o relație cu un bărbat. Și stau acum și mă întreb. De ce este tabu o relație când ai ceva mai mult de 50-60 ani? Este firesc să ai o relație sentimentală sau chiar sexuală numai până la 45 ani?

    Mă uit în jurul meu și lumea are tendința de a se amuza în momentul în care aude de cupluri proaspăt căsătorite, cupluri ajunse la o vârstă venerabilă. Firesc este să iubești numai la vârsta adolescenței sau a tinereții? Mi se pare o dovadă de imaturitate să condamni un cuplu fiindcă se iubește la 70 ani. Dragii mei, dacă oasele îmbătrânesc și ajungi să suferi de osteoporoză sau de artrită asta nu însemnă că îți îmbătrânește și creierul. Asta nu înseamnă că inima nu mai are putere să iubească și să aibă sentimente. E adevărat că focul iubirii nu va mai fi același ca în tinerețe când simți că iubești nestăvilit și ai toată viața înainte. Ba chiar e posibil ca dragostea să fie ceva mai trainică la vârsta a treia căci ai parte și de înțelepciunea omului trecut prin încercări. În urmă cu aproximativ 7 ani am judecat și eu un asemenea cuplu, o fostă colegă de serviciu, ieșită la pensie, posta pe Facebook poze de la cununia civilă. Îmi pare rău să o spun însă atunci am râs și m-am gândit cu uimire la ce o fi fost în capul ei de s-a legat la cap la peste 60 ani. Însă au trecut anii și realizez că am fost o tâmpită, cu mintea plină de prejudecăți. Și am realizat că poți iubi și la 50 ani și la 60 ani și la 70 ani, cu puțin noroc poți să o faci și la 80 ani, dacă ești în deplinătatea facultăților. Și mai cred că dragostea la vârsta a treia nu te poate face decât să înflorești, nu te poate face decât să te bucuri de tine și de partener, te face să vezi viața mult mai frumoasă, știind că nu ești singur. Relația la vârsta a treia nu înseamnă neapărat că îți e frică de bătrânețe și nu vrei să mori singur, deși poate fi și asta până la urmă, relația la vârsta a treia poate fi cu mult mai trainică ca la 30 sau 40 ani când ești supus ispitelor.

    Dragostea la vârsta a treia va fi cu atât mai puternică cu cât știi că este ultima și vrei să storci fiecare bucățică de sentiment. Mi-aș dori să am sufletul atât de cald și de luminos încât să pot iubi și la 60 ani. Mi-aș dori să fiu ținută de mână de o altă mână tremurând de artrită și la 70 ani. Nu este nimic penibil, grotesc sau de prost gust să faci o căsătorie la 60 ani, dacă aceasta îți este voia. Până la urmă fiecare este propriul său stăpân și nu trebuie să dea socoteală decât în fața lui Dumnezeu, nicidecum în fața unor profani ce nu pot înțelege decât dragostea de la 30 ani, căci, de cele mai multe ori, dragostea de la 30 ani nu e decât sexualitate și iluzie, ori, odată iluzia destrămată, s-a cam dus și dragostea. Vă doresc din toată inima să iubiți și la 70 ani, să iubiți indiferent de vârsta înscrisă în acte, e cel mai bun lucru de care poate avea parte sufletul și sănătatea dumneavoastră.