Săracii și sistemul de sănătate

    Nu e prea plăcut să fii bolnav dar dacă mai ești și sărac și bolnav ai cam băgat-o pe mânecă. În ultimii ani medicina și sistemul sanitar au devenit apanajul, nu neapărat al oamenilor cu bani, cât al celor ce au un venit pus deoparte, alocat sănătății. Nu cred că cineva ar strânge bani neapărat pentru eventualitatea în care s-ar îmbolnăvi dar, în orice caz, cel ce are o sursă de venit îndestulătoare își permite să rupă din suma lunară ce îi intră în casă, fără a fi nevoit să facă economii, fără a fi nevoit să cumpere mai puțină mâncare copilului, fără a fi nevoit să amâne cumpărarea unor pantofi, de altfel la fel de trebuincioși. Oamenii cu venituri medii, spre mici nu reușesc să economisească sub nici o formă nici un șfanț, așa că în momentul în care intervine o problemă de sănătate săracul este pur și simplu vai de mama lui. În ciuda faptului că sistemul sanitar este gratuit și pentru a rămâne gratuit plătim taxe frumușele, da, e un non-sens, realitatea este că sănătatea costă.

    În primul rând costă atențiile acordate medicilor, anesteziștilor, brancardierilor, asistentelor, paznicilor și așa mai departe, altminteri nu te bagă nici dracului în seamă. Știu și că salariile sunt mizerabile și fiecare ciupește de unde apucă pentru a-și rotunji veniturile numai că în România anului 2018 dacă nu ai bani e posibil sa mori. Pentru că medicul, dacă își va face treaba mulțumitor, nu va avea aceeași grijă de tine, ca pacient, dacă nu ai dat suma corespunzătoare. Și dacă nu ai dat un plic grăsuț, te va amâna, te va plimba, nu va veni la vizită după o operație sau, dacă va veni, te va controla superficial. Dacă plicul nu e măcar pe jumătate de grăsuț ca al medicului există o șansă destul de mare ca asistenta să îți scuipe în mâncare și până la urmă asta nici nu ar fi atât de grav, mai grav e să îți pună o perfuzie cine știe cum. Și exemple sunt cu nemiluita. Evident că nu toată tagma medicală intră în aceeași categorie, am avut eu însămi parte de medici minunați care nu au luat un ban și am avut parte tot de medici cărora, deși le-am oferit o atenție, s-au purtat impecabil. Dar toată treaba asta cu sistemul medical costisitor nu se oprește aici, din păcate. Înțeleg că spitalizarea costă, operațiile, îngrijirea etc. Dar mai costă și medicamentele și alea costă al dracului de tare și oameni care au muncit zeci de ani sunt nevoiți să stea la cozi la medicul de familie pentru o amărâtă de rețetă compensată. Și asta, din punctul meu de vedere, este o umilință cruntă. Oamenii ajung astfel să își rupă din puținul pe care îl au ca să își poată cumpăra o doză de sănătate. Așa că ce faci dacă ești român sărac? Pai în primul și în primul rând te rogi să nu te îmbolnăvești, altminteri ai cam dat de naiba. E destul de greu să previi, ar trebui să ai un stil de viață sănătos, ar trebui să mănânci echilibrat, să faci mișcare, să te vitaminizezi, ori toate astea costă. Așadar, dacă vrei să fii sănătos trebuie să ai buzunarul doldora. Restul muritorilor, ba pardon, restul curând muritorilor, cum am zis, nu le rămâne decât să se roage să nu fie bolnavi.

    Deși șansele scad dramatic cu fiecare zi, având în vedere nivelul scăzut de trai și calitatea alimentelor procesate dătătoare de tot soiul de boli. Stomatologul costă, ăla costă cel mai mult, pediatrii costă, cardiologii costă, psihologii costă dar ăștia deja sunt trecuți la categoria moft, medicul, medicina și sănătatea costă. Ce nu costă? Speranța. Aia e pe de-a moaca și la îndemâna oricui, chiar și la îndemâna celor cu bani. Cu siguranță nu e numai România în situația asta mizerabilă, am auzit la un moment dat o teorie conform căreia chiar există un plan de exterminare, în vederea păstrării în viață a elitelor, prostimea putând să moară. Adevăr sau nu, nu e prea departe de realitate. Aș vrea totuși să nu mă gândesc la aceste scenarii sumbre și aș vrea să cred că societatea poate oferi și lucruri mai bune și poate fi și mai umană. Până atunci să ne rugăm să nu avem vreo carie, altfel vom fi nevoiți să ne micșoram rația de hrană de luna aceasta.