Inventarea minciunii

    Mă gândeam zilele trecute că lumea ar fi mult mai bună și mai frumoasă dacă am spune numai și numai adevărul și nu am mai fi atât de ipocriți, mințindu-ne într-una unii pe alții. Acum câțiva ani am văzut un film chiar cu acest titlu, Inventarea minciunii. Cam obscur, nu o capodoperă, însă extrem de amuzant, în care protagoniștii, pur și simplu, nu știau să mintă. Și lumea era mulțumită, nici prin cap nu i-ar fi trecut cuiva să se supere dacă ar fi fost numit gras, prost sau lipsit de talent. Beneficiile ar fi enorme, începând cu viața sentimentală până la cea politică. Nu ai chef să mergi azi la serviciu? Nimic mai simplu. Pui frumos mâna pe telefon, suni șeful și îi spui că azi nu ai chef să te scoli din pat pentru că ai avut o noapte cam încărcată. Șefului nu îi va conveni, cu siguranță, dar măcar ai conștiința liniștită. Ai un șef de-a dreptul idiot? În cazul acesta știe toată lumea că situațiile nu sunt nicidecum singulare.

    Dacă ai un șef idiot tot ce trebuie să faci este să îi comunici senin treaba asta. Nici în cazul acesta nu va fi chiar mulțumit, e posibil să se lase chiar și cu o demisie dar, la fel ca în cazul precedent, ești liniștit și mulțumit că ai spus ce aveai pe suflet. O altă situație cu care te poți întâlni e aceea în care cunoști un posibil partener. Nu ești prea încântată sau încântat de el, dar e sâmbătă seara, toți amicii tăi au treabă și nu poți plânge pe umărul lor, așa că ieși și tu cu cine s-a nimerit, că poate s-o lega totuși ceva, ceasul biologic începe să ticăie și nici nu ai altceva mai bun de făcut. Te duci chiar în scârbă la întâlnire, nici măcar nu te prefaci că ești interesat/ă de persoana din fața ta și nu faci asta special, ci pur și simplu pentru că nu cunoști arta disimulării, a minciunii. Îi comunici partenerului de cafea că abia aștepți să ajungi acasă și că ați ieșit împreună doar pentru că te plictiseai. Mi se pare un act plin de corectitudine, nici o parte implicată nu își face iluzii că relația va duce mai departe. Îți place o femeie extrem de tare dar tot ceea ce dorești de la ea e o relație sexuală? Îi spui asta și femeia poate accepta sau nu, în funcție de chimia dintre voi. Nici în cazul acesta nu ar trebui să intervină ranchiună sau resentimente. Poate și o femeie să aibă aceeași nevoie însă îi va fi rușine să comunice asta bărbatului. Presupunând că am fi în situația de a spune numai adevărul, tot ce ar avea femeia de făcut va fi să îi spună omului că și-l dorește ca amant. Sunt absolut convinsă că bărbatul va fi mai mult decât fericit. Pardon, orice bărbat va fi mai mult decât fericit. Vin alegerile, începe campania electorală. Promisiuni, minciuni, vorbe mari, nu se înfăptuiește nimic. Ar fi mai mult decât moral dacă candidații ar avea bunul simț de a nu spune nimic.

    Ideal ar fi să spună verde în fața că oricum nu vor face nimic, nu vor mări nici un salariu, nu vor face nici un spital, nu vor face drumuri, școli, biblioteci. Tu, ca alegător, vei vota pe cel ce crezi că va fura mai puțin sau nu va fura chiar deloc, deși situația asta e cam improbabilă în România. Nu ar fi viața mult mai simplă și mai frumoasă? Nu am mai fi împovărați de o conștiință încărcată, nu am mai cunoaște ce e aia remușcare, vinovăție. Cu o singură condiție, bineînțeles, adevărul să poată fi acceptat cu seninătate. E de preferat să îmi spună cineva că sunt prost și să iau măsuri în sensul acesta, să citesc mai mult, să mă informez mai mult, să fac vreun curs de instruire, decât să fiu mințit în față și să persist în prostia mea. Eu, din fericire, am ajuns cumva la un nivel și la o vârstă la care îmi permit, doar uneori, ce e drept, să spun adevărul gol goluț, în loc de a rosti o minciună frumos cosmetizată, căci, indiferent sub câte straturi o ascunzi, o minciuna tot o minciună va rămâne. Recomand liniștii dumneavoastră sufletești să faceți asta din când în când, e minunat cât de eliberat te poți simți.