Caut țară adoptivă

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn21rVH2ZtAFEm8e_J1RWosqWv0GkOeVeSjgQPPNhTUVfbvPJXQ5r0vnPIAoVBfAXSxKlKJU9B_tsXzLGuulOjlNy5RZefmVsYXrP7C06QJz15ySFbMkl-QvlZwoWelR1BiGXtDVQp5HM/s1600/Caut_tara_adoptiva.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="568" data-original-width="800" height="227" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjn21rVH2ZtAFEm8e_J1RWosqWv0GkOeVeSjgQPPNhTUVfbvPJXQ5r0vnPIAoVBfAXSxKlKJU9B_tsXzLGuulOjlNy5RZefmVsYXrP7C06QJz15ySFbMkl-QvlZwoWelR1BiGXtDVQp5HM/s320/Caut_tara_adoptiva.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am 40 ani, sunt mamă, gospodină, angajată, plătitoare de dări statului roman de 20 ani lungi și uneori chinuitori. Dar am senzația că ultimii doi ani au fost și sunt din ce în ce mai chinuitori și nu pare să iasă soarele și pe cerul patriei ăsteia pentru care plătesc taxe. Așadar mă gândesc din ce în ce mai serios să caut o țară care să mă adopte repejor căci am un copil de crescut și nu aș vrea să crească în mocirla asta. Și nu as vrea ca ajunsă la o vârstă respectabilă să ajung să fiu scuipată, și la propriu și la figurat, de te miri ce jigodii ce nu au frică de justiție sau respect față de moralitate sau umanitate. Sunt un locuitor al acestei țări care trăiește absolut normal, care are un salariu mediu pe economie, care are o casă pentru care s-a înhămat ca un prost să plătească pe o durată de 30 ani. Da, știu, am fost proastă, dar decât să fi stat cu soacra, am preferat să trag ca vita 30 ani.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Numai că atunci când am luat decizia să nu dau zeci de mii de euro pe chirii unui necunoscut care mă poate scoate din casă când are el chef, nu m-am gândit că voi ajunge să urmăresc fluctuația indicelui Robor mai ceva ca atunci când îl cântăream pe cel mic, bebeluș fiind, să văd câte zeci de grame a mai luat în greutate. Atunci când m-am înhămat să plătesc o casă atâția amar de ani nu m-am gândit că veniturile salariale vor rămâne la același nivel, în timp ce utilitățile, mâncarea, textilele și benzina se vor scumpi până ce vor ajunge la un prag astronomic. Atunci când m-am înhămat să plătesc o casă nu m-am gândit că după mai puțin de cinci ani îmi va veni să îmi iau lumea în cap fiindcă justiția se duce de râpă, sistemul sanitar pleacă tăvălug la vale, economia o să cadă cu totul pe noi iar educația va deveni ceva de care vor râde copiii copiilor noștri. Am greșit când nu am prevăzut că toți oamenii valoroși vor pleca spre alte meleaguri și aici vom rămâne conduși numai de pleavă și de scursuri, de un ministru al învățământului care nu știe să facă un acord sau de un ministru al muncii care nu poate să facă un simplu calcul matematic în ceea ce privește salarizarea. Pur și simplu nu m-am gândit și acum îmi pare teribil de rău. Așa că mă gândesc extrem de serios să las aici și casă și loc de muncă și pământul patriei și să fug unde văd cu ochii. Sunt conștientă că nu umblă câinii cu covrigi în coadă în nici un loc de pe planeta aceasta suprapopulată dar parcă ca aici nu mai e nicăieri. În România s-a ajuns de nu se mai respectă absolut nici o lege, nu mai există conduită morală, căci cei ce încă o mai au o vor pierde curând, nimiciți de cei ce nu au nici un sistem de valori. Refuz să îmi cresc copilul într-o țară care te învață numai să furi și să iei șpăgi, în care infractorul e favorizat, în care plătim mai mult pentru hrana pușcăriașilor decât pentru educația copiilor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Refuz să îmi cresc copilul într-o țară în care practic plătim ca să putem muri, o țară în care banii se duc numai și numai pe mâncare, pe medicamente și pe utilități și în care nu îți poți permite să te duci 3 zile amărâte într-o stațiune la munte. Refuz să îmi cresc copilul într-o țară în care părintele muncește câte paisprezece ore pe zi ca să îi poată plăti copilului un after-school sau o creșă fiindcă nu poate prinde un loc la o creșă de stat și pentru care trebuie să facă o cerere de înscriere exact din momentul în care a născut. Refuz să mai trăiesc într-o țară în care șansele să fiu bătută pentru un loc de parcare sunt maxime, în care oricum nu respectă nimeni absolut nimic. Și, mai presus de orice, refuz să mai trăiesc într-o țară în care acceptam atâtea abuzuri doar pentru 100 Ron în plus la salariu sau la pensie. Refuz să trăiesc într-o țară ai cărei conducători își bat joc de o populație întreagă doar pentru folosul lor iar populația continuă să îi aleagă tot pe aceia. Așadar, caut o țară adoptivă în care să am puterea să mai și trăiesc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

chirie, copil, cresa, decizie, gospodina, lege, loc de munca, mama, parinte, realitatea zilei, salariu mediu, tara adoptiva

Caut țară adoptivă

    Am 40 ani, sunt mamă, gospodină, angajată, plătitoare de dări statului roman de 20 ani lungi și uneori chinuitori. Dar am senzația ...

Dragostea la vârsta a treia

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtZPiHJw88m2WaBfAaBmr8fyXN3l1p9jDcv_moUq5vfLTqvpgqlL8qMU6eFdBf-TLN3lGjbntRjqrwuz9Cfa7gvmAphmKKBFm48YU9MB2PaBw_kS_UsCY26rNgfVeMCo6NxMlziqwdvlc/s1600/Dragostea_la_varsta_a_treia.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="720" data-original-width="960" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjtZPiHJw88m2WaBfAaBmr8fyXN3l1p9jDcv_moUq5vfLTqvpgqlL8qMU6eFdBf-TLN3lGjbntRjqrwuz9Cfa7gvmAphmKKBFm48YU9MB2PaBw_kS_UsCY26rNgfVeMCo6NxMlziqwdvlc/s320/Dragostea_la_varsta_a_treia.png" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Copil în vacanță, o seară relativ liniștită în care își înșirase cumințel mașinuțele prin casă, am zis că e cazul să mă bucur de o oră de binemeritată pauză în care am găsit un filmuleț francez la HBO GO. Îmi place să văd filme acolo căci nu apuc niciodată să le văd în totalitate, ori dacă le urmăresc pe HBO GO, le pot viziona oricând de unde am rămas. Filmul cu pricina l-am văzut în vreo trei seri dar, oricum, orice film văzut este o performanță, indiferent câte zile ar lua vizionarea lui. Pe scurt, o femeie în jurul vârstei de 40 ani, divorțată, cu un copil, e nevoită să se mute pentru o perioadă la mama ei, mamă rămasă văduvă de mai bine de un an. Unde vreau să ajung de fapt? Mama protagonistei are o relație cu un domn, relație care o face extrem de fericită, în care se simte împlinită și în care latura sexuală este și ea prezentă. Mama, ca orice mamă a unei fiice de 40 ani, are ceva mai mult de 60 ani, și din această cauză ea este vădit stânjenită să îi spună fiicei că are o relație cu un bărbat. Și stau acum și mă întreb. De ce este tabu o relație când ai ceva mai mult de 50-60 ani? Este firesc să ai o relație sentimentală sau chiar sexuală numai până la 45 ani?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Mă uit în jurul meu și lumea are tendința de a se amuza în momentul în care aude de cupluri proaspăt căsătorite, cupluri ajunse la o vârstă venerabilă. Firesc este să iubești numai la vârsta adolescenței sau a tinereții? Mi se pare o dovadă de imaturitate să condamni un cuplu fiindcă se iubește la 70 ani. Dragii mei, dacă oasele îmbătrânesc și ajungi să suferi de osteoporoză sau de artrită asta nu însemnă că îți îmbătrânește și creierul. Asta nu înseamnă că inima nu mai are putere să iubească și să aibă sentimente. E adevărat că focul iubirii nu va mai fi același ca în tinerețe când simți că iubești nestăvilit și ai toată viața înainte. Ba chiar e posibil ca dragostea să fie ceva mai trainică la vârsta a treia căci ai parte și de înțelepciunea omului trecut prin încercări. În urmă cu aproximativ 7 ani am judecat și eu un asemenea cuplu, o fostă colegă de serviciu, ieșită la pensie, posta pe Facebook poze de la cununia civilă. Îmi pare rău să o spun însă atunci am râs și m-am gândit cu uimire la ce o fi fost în capul ei de s-a legat la cap la peste 60 ani. Însă au trecut anii și realizez că am fost o tâmpită, cu mintea plină de prejudecăți. Și am realizat că poți iubi și la 50 ani și la 60 ani și la 70 ani, cu puțin noroc poți să o faci și la 80 ani, dacă ești în deplinătatea facultăților. Și mai cred că dragostea la vârsta a treia nu te poate face decât să înflorești, nu te poate face decât să te bucuri de tine și de partener, te face să vezi viața mult mai frumoasă, știind că nu ești singur. Relația la vârsta a treia nu înseamnă neapărat că îți e frică de bătrânețe și nu vrei să mori singur, deși poate fi și asta până la urmă, relația la vârsta a treia poate fi cu mult mai trainică ca la 30 sau 40 ani când ești supus ispitelor.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Dragostea la vârsta a treia va fi cu atât mai puternică cu cât știi că este ultima și vrei să storci fiecare bucățică de sentiment. Mi-aș dori să am sufletul atât de cald și de luminos încât să pot iubi și la 60 ani. Mi-aș dori să fiu ținută de mână de o altă mână tremurând de artrită și la 70 ani. Nu este nimic penibil, grotesc sau de prost gust să faci o căsătorie la 60 ani, dacă aceasta îți este voia. Până la urmă fiecare este propriul său stăpân și nu trebuie să dea socoteală decât în fața lui Dumnezeu, nicidecum în fața unor profani ce nu pot înțelege decât dragostea de la 30 ani, căci, de cele mai multe ori, dragostea de la 30 ani nu e decât sexualitate și iluzie, ori, odată iluzia destrămată, s-a cam dus și dragostea. Vă doresc din toată inima să iubiți și la 70 ani, să iubiți indiferent de vârsta înscrisă în acte, e cel mai bun lucru de care poate avea parte sufletul și sănătatea dumneavoastră.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

casatorie, colega de serviciu, copil in vacanta, divort, fiica, hbo go, mama, relatie tabu, sanatate, sentiment, tinerete, utile, varsta a treia

Dragostea la vârsta a treia

    Copil în vacanță, o seară relativ liniștită în care își înșirase cumințel mașinuțele prin casă, am zis că e cazul să mă bucur de o ...

Made in China

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s1600/Made_in_China.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="288" data-original-width="512" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjwo_TDxm330NVsB5JOz2llRGwoZ-w_Dmc-HAXD4hRWWM7nCLM5A9-thZRx1OVGG1Yq006ZzMGbLoVc8c-cSXYSR3LYZUjuDV3UdKotpzZvvLh3mSmwsMFh6-C4QlOC1DbIRyLo4vrf9rQ/s320/Made_in_China.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imitații ale unor produse de firme celebre, Louis Vuitton, Prada, Versace, Chanel, Dolce&Gabbana, Valentino sau Givenchy. Și întâmplător, peste câteva zile dau peste un documentar făcut de o televiziune germană ce punea problema confecționării textilelor unor asemenea case celebre și exploatarea la care sunt supuși oamenii din țări defavorizate. Din nu știu ce motiv unii cumpărători consideră că marile case de modă își creează hainele în ograda proprie. O fi așa, nu spun nu, însă este infinit mai costisitor să ai un atelier în Paris, să ai angajați francezi, să plătești chirii, spații, utilaje, mână de lucru decât să ai, de exemplu, o hală de producție în China, în Pakistan sau chiar în România. Deși în România nu prea mai găsești mână de lucru calificată în nici un domeniu. Bineînțeles că nu spun acum că toate numele mari ale modei își confecționează creațiile numai cu mână de lucru din țări cu nivel de trai scăzut și, cu siguranță, materialele nu sunt aceleași pentru Dior ori pentru boutiqul din piață.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci, diferența, în primul rând, este făcută de calitatea materialelor și cu grija cu care sunt croite hainele. În mod clar execuția este diferită față de produsele de serie, pe care le găsești în mall-uri. Însă exploatarea există și există atât la nivelul H&M cât și la nivelul firmei Gucci. Cum am mai spus, din punct de vedere financiar nu este de dorit să angajezi mână de lucru autohotonă și atunci apelezi la un tertip. Dacă ești Prada nu te vei duce în China să îți angajezi oamenii, pentru a nu da subiect mass-media și a fi acuzat de exploatarea minorilor. Ci te vei duce într-un orășel din Italia, ceva mai departe de marile orașe, unde vei găsi o fabrică de confecții a unui patron chinez care își recrutează mâna de lucru nici mai mult nici mai puțin decât din China. Căci patronul chinez nu e prost, el știe că îl va costa prea mult să aibă angajați italieni. Așadar chinezii vor lucra pentru Prada. Sau, dacă ești Chanel, faci un contract cu o firmă ce își are sediul în Spania și tu, firma mamă le trimiți la croit tot în Indonezia. Probabil exagerez, însă nu sunt foarte departe de realitate. Evident că marile case de modă nu își permit să se compromită în felul acesta și probabil apelează la firme de confecții ceva mai serioase. Însa fac asta în ceea ce privește produse cu valoare ceva mai mare, ele având și produse mai ieftine puțin, destinate unei categorii mai mari de cumpărători. Și atunci, în mod clar, eticheta va fi scrisă cu Made in China, căci nu poți face profit decât dacă vei avea mâna de lucru sau chiar materiale din țara cu numărul acela uriaș de locuitori. De ce ascund marile case de modă adevărata locație a manufacturării produselor sale? Pentru a nu fi acuzați de exploatare sau de le permite purtătorilor de aceste produse să își poarte snobismul cu mândrie? Căci, într-o perioadă, se crease o întreagă isterie când a apărut zvonul conform căruia mari case de modă își cos creațiile în China, fiind apoi expediate pe continentul european pentru a i se aplica eticheta Made in Italy sau Made in France.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Scriind articolul acesta, am dat, de curiozitate, o căutare prietenului și iubitului meu Google și am fost șocată să citesc comentariile unor purtătoare de genți Chanel când au auzit că e posibil ca prețioasele lor genți să fie produse în China, erau pur și simplu consternate. Este un lucru mai valoros dacă e croit în Anglia decât în India? Din punctul de vedere al unora, probabil că da, căci a vedea o etichetă Made in England e, într-adevăr, o raritate față de multitudinea de etichete Made in China. Citisem la un moment dat că până și Louis Vuitton, care nu își comanda produsele decât în America sau Spania, intenționează să își deschidă o fabrică de încălțăminte în India. Și am mai citit că ultimul trend ar fi acum să cauți mâna de lucru prin Africa căci China a devenit deja mult prea scumpă. Probabil degetele fine ale unor franțuzoaice ce croiesc un sacou Prada fac purtatul hainei o experiență de neuitat și când îmbraci chiloți făcuți în Italia îi îmbraci cu totul diferit decât dacă ar fi cusuți de chinez.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

Chanel, Dolce&Gabbana, financiar, Louis Vuitton, mama, moda, patronul chinez, Prada, realitatea zilei, Valentino, Versace

Made in China

    Acum ceva vreme scriam despre nevoia umană de a impresiona, de a simula un nivel de trai ce nu le aparține, prin purtarea unor imit...

Sătulă de atâta parenting

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s1600/Satula_de_atata_parenting.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="720" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s320/Satula_de_atata_parenting.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel de informații, care mai de care mai folositoare, începând încă din perioada fragedei pruncii. Cum deschid pagina de Facebook, pac, mă lovește peste ochi vreo informație cu privire la modul de alimentație, la felul în care trebuie să îmbrac copilul când e cald sau când e frig, cum sunt educați copiii în Japonia, în Franța sau în Laponia, în ce fel de pat trebuie sa doarmă, pe ce parte trebuie să doarmă, cât timp trebuie să doarmă în funcție de vârstă și multe multe altele. La un moment dat devine extrem de obositor să stai să discerni care informație e prețioasă și care e de aruncat la gunoi. M-am săturat să tot stau să citesc și să pierd timp prețios din viață aflând ce metodă educațională e mai potrivită. Nu mai știu dacă e mai bine să trimit copilul la grădiniță cu sistem step-by-step, Montessori sau Școala Finlandeză. Nu știu dacă să învăț copilul limbi străine de la 1 an sau să îl las să se bucure de copilărie. Oare să îi arăt literele și să îl învăț a citi de la vârsta de 3 ani sau să las copilul să exploreze și să experimenteze senzații și situații?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Pur și simplu sunt într-o ceață totală. Nu știu dacă să intervin dacă un alt copil vine și îi aruncă în cap cu un tractoraș sau să îl las să gestioneze singur situația. Cercetătorii germani spun să lași copilul în pace, că se descurcă și singur. În schimb, în România sau China sau Ucraina mamele spun să intervii, că trebuie învățat copilul să se apere sau să își ceară scuze dacă e în rolul micului atacator. Sunt invadată. Am impresia că am în jurul capului un păienjeniș de informații. Copiii din Danemarca stau în capul gol și la minus 10 grade Celsius. În România nu stau. Nu știu cum stau copiii în Spania, încă nu am aflat. Îl îmbrăcam gros sau nu? Unii zic că îi trebuie o haină în plus, alții spun să îl lăsam mai dezbrăcat, că altfel nu se călește. Există și copii în Siberia și cresc și ăia, deși e frig. Da, sunt debusolată de atâta informație. Nu mai știu dacă am făcut bine că l-am alăptat un an de zile. Poate trebuia să fi continuat, să îl fi alăptat până la 11 ani sau 4 ani, nici nu mai știu. Îi dăm sirop de imunitate sau nu? Îl vaccinăm sau nu? Îl învățăm să facă pipi sau lăsăm copilul să se învețe singur? Nu știu. Pur și simplu sunt confuză. Așa că m-am hotărât să nu mai citesc tot ce îmi cade în mână, cu pretextul că vreau să fiu o mamă informată, și să îmi cresc copilul cum am eu chef și cum simt eu. Dacă am chef să îi pun căciulă, în ciuda faptului că sunt 30 grade afară, și copilul nu ripostează, ba chiar îi face plăcere, am să îi pun căciulă și gata. Dacă vreau să dorm cu el până la 11 ani am să dorm și gata, fără să îmi mai pun întrebarea dacă va ajunge dependent emoțional sau vreun dezechilibrat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu știu dacă voi face bine sau nu, probabil că nu din punctul de vedere al unora, peste ani cu siguranță vor fi alte metode de a crește copiii. Dar dacă intuiția mea de mamă, care nu prea dă greș niciodată, îmi spune că e bine să fac un lucru, am să îl fac cu siguranță, fără să mai citesc miliarde de studii sau de rahaturi citite scrise de te miri cine. Evident că sunt destul de cerebrală și nu am să îmi expun copilul unor riscuri, nu am să îl scot la minus 30 grade îmbrăcat doar în chiloți, pentru că așa aș simți eu. Vreau să cred că am să îmi cresc copilul cu bun simț, chiar dacă va mânca ciocolată, chiar dacă nu am să îi spăl rufele cu fulgi de săpun sau alte chestii ecologice, chiar dacă se va uita câteodată la desene animate sau îi voi da telefonul mobil. Și dacă voi face toate lucrurile ca la carte, tot nu va fi în regulă, tot nu va ajunge adultul perfect, într-o lume perfectă. Tot va avea fricile lui și angoasele și dezechilibrele lui, căci asta este lumea în care trăim. Așadar declar solemn că nu voi mai citi rahaturi pe internet. Mă rog, nu voi mai citi atât de multe rahaturi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

ceata, copil, dorm, imunitate, Japonia, mama, mame, montessori, parenting, siiberia, studii, Școala Finlandeză, utile

Sătulă de atâta parenting

    M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel ...

Rujul roșu

<div style="text-align: center;"> ,,Când ești tristă, dă-te cu ruj și atacă!”</div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEQVqwhTyuoZa-uEMaUY7II_S7aTaCFQoB370uTDGjf3D1pUzrRP_-Oswa-eJLq1XP9w2TxiZspe-urTuZmgVOs8cVVbkboNDU9VZNili-cgupOBY9wqww73EoLjHOj7hQw4y_VRtm8MQ/s1600/Rujul_rosu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="224" data-original-width="236" height="303" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjEQVqwhTyuoZa-uEMaUY7II_S7aTaCFQoB370uTDGjf3D1pUzrRP_-Oswa-eJLq1XP9w2TxiZspe-urTuZmgVOs8cVVbkboNDU9VZNili-cgupOBY9wqww73EoLjHOj7hQw4y_VRtm8MQ/s320/Rujul_rosu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eram copil și îmi aduc aminte că avea mama un stoc de rujuri din acelea verzi, cu ambalaj auriu, se găseau extrem de greu și nu se luau de pe buze decât cu șmirghel. Pentru timpurile acelea, când nu găseai nici o ceapă degerată era o minune să ai un asemenea ruj. Recunosc că îl mai furam și eu din când în când și mă dădeam cu el, spre disperarea maică-mii. Treaba e că e ceva cu rujurile acestea. De când e lumea asta femeile au recurs la fel de fel de trucuri pentru a-și vopsi buzele. Rujul câștigă teren în Renașterea târzie, ca apoi să aibă o scurtă decădere, considerat imoral de către religioși, revenind pe tron în epoca barocă. Decade iar în perioada reginei Victoria, fiind apanajul prostituatelor și a actorilor, femeile respectabile, cel puțin la Curte, neavând voie a purta machiaj. Însă după Primul război mondial folosirea rujului nu mai are opreliști, se umblă chiar și la ingrediente. Făcut până atunci din mercur, plumb și arsenic e considerat periculos prin prisma faptului că bărbatul care era sărutat de o purtătoare de ruj ar fi putut fi omorât. De atunci se încearcă în permanență schimbarea componetelor pentru a face rujul cât mai eco friendly.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Citisem la un moment dat că o femeie, de-a lungul vieții, mănâncă nu știu câte kilograme de ruj, în sensul ingerării de pe buze, dat cu limba peste el sau alte metode de a-l îndepărta. În lunga perioadă în care am fumat renunțasem să mă mai dau cu ruj, mă enerva teribil să mi se ia în permanență de pe buze și să îl văd pe chiștoacele din scrumieră. Slavă lui Dumnezeu că am renunțat de vreo 4 ani la acest obicei nesănătos și pot acum să experimentez orice nuanță de ruj. Acum sunt în perioada rujului roșu intens și cred că am să rămân la această culoare mult timp de acum încolo. Rujul roșu îți dă putere, îți dă încredere, te face mai frumoasă, cu condiția, evident, să fie aleasă nuanța potrivită. Rujul hidratează, rujul te poate scoate din anonimat, rujul poate să fie el însuși un accesoriu, în lipsa oricărui alt artificiu. Care este cea mai bună prietenă a rujului roșu? Manichiura făcută tot cu roșu, evident. Știu că în anul 2017 nu mai e obligatoriu să ai unghiile aceeași culoare ca și rujul, poți să ai unghiile și mov și verzi, negre, albastre, galbene, turcoaz, însă nimic nu se compară cu eleganța unei mâini cu unghiile tăiate scurt și vopsite cu roșu. La fel ca rujul roșu și o mână îngrijită și cu unghiile frumos colorate cu roșu poate conferi putere și încredere. Culoarea acesta este într-adevăr ca focul, învie, animă și dă curaj. Poate fi și periculoasă în aceeași măsură, la fel ca focul. Cum văd eu ținuta perfectă? All black, ochelari de soare, tot negri, o geantă mare neagră, ruj roșu, manichiura făcută cu roșu și un parfum care definește. Cred că o ținută de genul ăsta poate face o femeie să facă tot ceea ce își dorește.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     O asemenea ținută poate întoarce capete indiferent de vârsta purtătoarei, poate fi șic indiferent de vechimea hainelor, de numărul de purtări. Poate fi extrem de elegantă atât la 30, la 40 cât și la 70 ani. Poate fi originală și la 20 ani când toate fetele au tendința de a trage pe ele un jeans. Știu că e comod, e practic și ieftin însă merităm uneori să ne răsfățam cu o ținută care ne face să ne simțim minunat. Îmi aduc aminte de filme din anii ‘40-‘50, când chintesența eleganței feminine era reprezentată de rujul roșu și manichiura impecabilă. Au trecut mai bine de 50 ani și încă aceste două accesorii sunt în top și nu cred că se vor demoda prea curând. La 60 ani cred că nu e tocmai potrivit să mai porți un ruj negru și o ojă galben pai însă dacă porți cu mândrie cele de mai sus poți să arăți ireproșabil. Nu e necesar să fie un ruj extrem de scump sau o ojă de milioane, e suficient un ruj din supermarket, nu recomand a se lua cosmetice din piață și făcute pe vapor. Nu merităm așa ceva, merităm măcar un ruj mediu, ca preț vorbind. Dragele mele, cum spunea Coco Channel, ,,când ești tristă, dă-te cu ruj și atacă!”.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

20 ani, 60 ani, accesoriu, coco channel, curaj, mama, noanta potrivita, ochelari de soare, primul razboi mondial, ruj, ruj rose, utile, varsta

Rujul roșu

,,Când ești tristă, dă-te cu ruj și atacă!”     Eram copil și îmi aduc aminte că avea mama un stoc de rujuri din acelea verzi, cu a...

Depresia post-natală

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBFYhe5tYs2WVhPVPHFFDJvmDGK86CXtWP4nqZG48s7oWLLAYG50Gkx_47G2km_Cytct5PzJtQFg6MNA0H6F46qsJY3Qpk-HSjV9qdm6hUt4Uq6PBf_hUCQb2VPQr80J5t1XWNYmYkTLk/s1600/Depresia_post-natala.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="243" data-original-width="200" height="400" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiBFYhe5tYs2WVhPVPHFFDJvmDGK86CXtWP4nqZG48s7oWLLAYG50Gkx_47G2km_Cytct5PzJtQFg6MNA0H6F46qsJY3Qpk-HSjV9qdm6hUt4Uq6PBf_hUCQb2VPQr80J5t1XWNYmYkTLk/s400/Depresia_post-natala.jpg" width="329" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Din păcate depresia post-natală există. Nu sunt basme inventate pentru a scuza o mamă epuizată sau nervoasă. Mama, după naștere, este epuizată și nervoasă, e adevărat și, poate, de neînțeles pentru cei din jur tocmai din cauza acestei maladii. Se petrec niște schimbări hormonale cu noua mamă încât ea devine absolut de nerecunoscut atât pentru ea însăși cât și pentru apropiați. În cel mai fericit caz mama își revine relativ repede, în câteva zile până la o săptămână e pusă pe picioare, gata să ia în grijă suflețelul. Însă, uneori, mama nu își revine atât de repede. Și depresia poate ține chiar până la 2 ani. Eu, personal m-am lovit de așa ceva și am senzația că nici acum nu sunt vindecată deplin și încă mai există reminescențe ale maladiei. Depresia, că e post-natală sau de altă natură e o boală, nu trebuie privită cu suspiciune o persoană care ar putea suferi de așa ceva. Dimpotrivă, persoana afectată ar trebui ajutată ori de câte ori se poate și, cel mai important, mama în depresie trebuie încurajată în permanenţă. Pe mine nașterea în sine nu m-a afectat foarte tare, însă momentele ulterioare m-au cam zguduit și probabil de aici s-a declanșat ceva. De copil m-am ocupat doar eu și soțul meu, fiind destul de greu să gestionez și o gospodărie și să am și grija noului suflet. Cu siguranță dacă e primul copil e și mai greu.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Lipsa somnului, grija legată de alăptare, de felul în care se hrănește sau nu copilul, de câte scaune pe zi are sau de lipsa de îndemânare în a pune scutecul, toate acestea își pun extrem de puternic amprenta asupra mamei. Pe mine cel mai tare m-a dărâmat lipsa somnului. Privarea de odihnă era, pe vremuri, instrument de tortură. După naștere lipsa somnului poate fi considerată, de asemenea, o tortură. Alăptatul la cerere este extrem de obositor și de traumatizant la un moment dat, dacă trebuie să îţi îndeplinești și treburile domestice. În cazul în care mama nu are nici un ajutor, este practic imposibil să te ocupi numai de copil cum ar spune anumite voci. Nu ai cum să lași toată casa baltă, să cadă pe tine și să te ocupi doar de copil. O mamă și o nevastă nu va putea face asta. Este extrem de important ajutorul soțului, al partenerului. Dacă mama nu are sprijinul lui în momentele de după naștere șansele să se recupereze mai repede sunt extrem de mici. Mama are nevoie de tot suportul din lume, are nevoie să știe că face totul bine. Spun toate acestea nu prin ochii specialistului, ci ai mamei care s-a simțit tare zdruncinată după naștere. Mama mai poate suferi și din cauza lipsei stimei de sine, faptul că își vede corpul transformat, cu kilograme în plus, poate vergeturi sau semne ale unei cezariene, poate fi o traumă pentru ea. Va dura ceva vreme până se va obișnui cu noua imagine sau va face ceva pentru a-și recăpăta formele. Și acesta poate fi un motiv care poate declanșa o depresie post-natală.</div> <br /> <script async src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <ins class="adsbygoogle" style="display:block; text-align:center;" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-slot="7968365181"></ins> <script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Deși ai senzația că ești pregătită pentru a deveni mamă, unele femei sunt luate cumva prin surprindere și se obișnuiesc și acceptă mai greu noul statut. Unele femei sunt norocoase și își acceptă maternitatea cu o seninătate ieșită din comun și parcă menirea lor pe lumea a fost doar aceea de a deveni mame. Însă pentru alte femei lucrurile nu decurg la fel de ușor. Specialiștii spun că cel mai indicat este să consulți un psiholog. Eu nu am recurs la așa ceva, cred că cei mai buni psihologi pentru persoana noastră suntem noi înșine. Până la urmă noi ne cunoaștem cel mai bine. Poate nu am dreptate, nu știu, însă eu vreau să cred că noi suntem stăpâni pe sufletul nostru și vindecarea poate veni din interiorul nostru. Fiecare pas făcut pentru vindecare contează: o baie prelungită, o muzică bună, un sărut, o îmbrățișare, un zâmbet din partea persoanei iubite, o mâncare bună, niște kilograme în minus, progresele copilului, faptul că îl iubiți și vă știți iubite de puiul acela de om. Cred că cel mai important este ca mama să își accepte noul statut, să se bucure cât poate de copil fiindcă anii de drăgălășenie trec atât de repede și ar fi păcat ca din acei ani să rămână doar cu negura unor gânduri negre. Ar fi păcat ca copilul să nu se bucure și el de mama lui, cea mai iubita ființă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copil, corpul transformat, depresie post-natala, lipsa somnului, mama, norocoase, primul copil, tortura, utile

Depresia post-natală

    Din păcate depresia post-natală există. Nu sunt basme inventate pentru a scuza o mamă epuizată sau nervoasă. Mama, după naștere, es...

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s1600/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-CIrGTEfpnvD9oNIPZpin7SwEBJ27RgZektnw7R8hwDADCTIGhuvFxqDz1HUhhrvAt050T11viibRPxAxag4mj8mC_m6vlslGgeYnZMn5cj7NjH9Sivp2nyPnP2V-Ha7S4tbqrAoVZCI/s320/Rolul_tatalui_in_educatia_si_cresterea_copiilor.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ambii parteneri, nu numai mama. Din fericire acum este posibil să stai acasă cu copilul până la 2-3 ani și asta este un lucru extrem de important pentru evoluția ulterioară a copilului. În urmă cu 40 ani se stătea acasă numai 3 luni, copilul era pasat fie la bunici, fie la creșă săptămânală, îl mai luai sâmbătă acasă. Cred că și de asta societatea, de fapt adulții de azi au serioase probleme comportamentale și de atitudine, statul cât mai mult lângă părinți fiind esențial. Lucrurile s-au schimbat, în bine dintr-un anumit punct de vedere, în rău din altele, deh, asta e legea compensației. Stai acasă 2 ani cu copilul dar când te întorci în câmpul muncii eşti bun întors, îţi mai vede copilul ochii doar seara la culcare, îi vede mai mult pe ai doamnei educatoare, ai bonei sau ai bunicilor. Ca mamă, cel puțin când începi serviciul e destul de dificil să le cam faci pe toate şi să mai ai şi senzația că eşti o mamă echilibrată. Dacă nu ai un ajutor minim, şi nu mă refer la bunici, rude sau bone, ci la multiubitul şi adoratul partener cu care ai decis să aduci pe lume urmașul, echilibrul tău de mamă şi de femeie va fugi mâncând pământul. Unde? Cum unde? În timpurile în care nu aveai copil şi singura grijă era aceea de a te gândi cu ce pantofi te încalți mâine. Ca să nu clachezi şi să ajungi o mamă şi o nevastă depresivă şi frustrată e absolut necesar să ceri ajutorul partenerului fiindcă sunteţi doi responsabili de creșterea puilor, nu numai mama. Da, să ceri, pentru că sunt puţine cazurile în care bărbatul se va oferi să stea el în locul tău, să calce el o cămașă sau un tricou, să facă o prăpădită de omletă pentru că tu, ca mamă, pur şi simplu azi nu mai poţi. Experiența m-a învățat că dacă nu cer nu îmi pică nimic din cer. Soțul are senzația că totul e roz şi frumos ca un curcubeu, eu încep să fierb în suc propriu până ajung să dau pe afară. Nu câştigă nimeni cu atitudinea asta. În ziua de azi femeile nu mai stau acasă având doar grija gospodăriei, în ziua de azi femeile muncesc cot la cot cu bărbații, unele ajungând să câştige chiar şi ceva mai mult. Mi se pare stupid ca ajunşi acasă după orele de muncă soţul să fie lăsat să zacă la televizor iar femeia să facă ea, iar, toată treaba. Cred că, din când în când, ar putea şi femeia la fel de bine să stea cu punga de semințe la televizor, uitându-se la Fashion Tv. Nu cred că o educaţie sănătoasă se primește numai din partea mamei iar tatăl să fie prezent doar jumătate de oră, pretextând că e obosit. Şi nu cred că te poţi numi părinte dacă te mândreşti cu copilul tău doar sâmbătă când ieşi în parc cu bicicleta. Copilul are nevoie de prezenţa ambilor părinţi. Atât mama cât şi tatăl trebuie să stea pe covor să se joace cu el, asta cât e mic, sau tatăl să îi insufle o filozofie de viaţă când e mai măricel. Autoritatea paternă nu poate fi înlocuită absolut de nimic. Cred că un copil care stă cea mai mare parte a timpului cu mama e posibil să ajungă tiranic şi despotic, fără ca mama să îşi dorească aceasta, ea având tendinţa de a răsfăţa acel copil. Ori aici ar trebui să intervină tatăl şi să confere un echilibru în educaţia şi formarea copilului. Sunt lucruri pe care mama le face şi le ştie bine şi sunt lucruri pe care tatăl le stăpâneşte. Nu ai cum să fii tată doar seara în faţa televizorului. Nu mai vorbesc că, ajuns la maturitate, în cazul în care copilul e băiat, șansele să dezvolte acelaşi tip de comportament sunt extrem de mari. Ştiu, în acelaşi timp, şi că femeii îi place să le cam facă ea pe toate pentru că, în concepţia ei, ea le face cel mai bine, însă, repet, pentru sănătatea psihică a mamei e bine ca bărbatul să îşi asume rolul de bărbat, şi acela nefiind doar de aducător de salariu, mai mare sau mai mic, nu are importanţă, ci şi de formator al vieţii pe care s-a hotărât să o aducă pe lume. Ai chef să stai să îţi vezi doar de treburile tale fără să faci nici un sacrificiu? Foarte bine, nu aduce pe lume o viaţă nouă, specia se va perpetua oricum. Nu toată lumea e făcută să crească copii până la urmă dar dacă totuşi ai, ocupă-te cu simţ de răspundere de copil şi încearcă să fii ceva mai mult decât un tată de weekend.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

acasa, autoritatea paterna, bicicleta, familie, filozofie de viata, gospodarie, mama, nevasta, simt de raspundere, tata, tata de weekend, utile

Rolul tatălui în educația și creșterea copiilor

    În momentul în care ai hotărât, ca familie vorbesc, să ai un copil, trebuie să îți asumi și creșterea lui. Şi asta trebuie să o facă ...

O zi din viața unei mame

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcD5hAm35eng6NXAddt8ViiP0mId7l-Bu4L_DD0x-qFSIImWfMDyq5XDefndzwcOfChwxcVr-BvZmrEmgDHuQMhX5ggS2t-8b_R_vkv9oAGtEboNFj4fecW5UahTnxoa6sGspSMrdFp84/s1600/o_zi_din_viata_unei_mame.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjcD5hAm35eng6NXAddt8ViiP0mId7l-Bu4L_DD0x-qFSIImWfMDyq5XDefndzwcOfChwxcVr-BvZmrEmgDHuQMhX5ggS2t-8b_R_vkv9oAGtEboNFj4fecW5UahTnxoa6sGspSMrdFp84/s320/o_zi_din_viata_unei_mame.jpg" width="230" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     O zi din viața unei mame cu copil sub 3 ani. Revin cu un update pe măsură ce va crește, deși mă gândesc că prea multe nu se vor schimba. Așadar, o zi din viața unei mame care, din fericire, are un loc de muncă destul de permisiv și își permite să stea și acasă cu copilul. Deși mamei îi vine câteodată să își ia câmpii și să fugă în lume.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 7.00-7.30 - momentul în care cade casa pe mine fiindcă copilul nu a auzit de o trezire progresivă, nuuu, el cum s-a trezit cum e în capul meu, la propriu, zbierând: “Tezeşte-teeeeeeee!!!!”. Bucurie mare, ce să mai spun. Încerc păcălirea copilului, doar doar ar vrea să mai stăm în pat să ne drăgălim. Nu vrea.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 7.45-8.30 - nu merge încă la grădiniță, fericit moment când o va face, așa că de dimineață trebuie să îi dau să mănânce, mers la toaletă etc. Pe lângă faptul că face mofturi și spune "nu" la absolut orice aș spune, masa fie durează 3 minute pentru că refuză să mănânce și este dat jos de la masă, fie durează 45 minute. În ambele situații este la fel de enervant.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 8.30- 9.45 - în încercarea de a face ceva treabă domestică cu copilul agățat de gât, iritarea mea crește. Nu pot să fac o mâncare pentru că vrea el să amestece în cratița fierbinte, rufele vrea să le scoată el din mașină, asta nu e chiar deranjant, conceptul de joacă, în aceste momente, încetează să mai existe, este interesat numai și numai de ceea ce fac eu și nu la modul constructiv.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 10.00-11.00 - nu îmi ia decât o oră să îl conving să ieșim, să îl îmbrac și să mă văd efectiv ieșită din casă. Evident că la întoarcerea de afară am parte de același circ, îmi ia mai bine de jumătate de oră să îl conving să ne întoarcem acasă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 13.00-13.45 - masa de prânz. În funcție de gradul său de înfometare masa poate decurge bine sau mai puțin bine. Masa mai depinde și de preferința pentru un anumit fel de mâncare și de dispoziția pe care o are la masă sau în ziua respectivă.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 13.45-14.00 - curățatul mesei și a împrejurimilor în care a mâncat domnișorul.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 14.00-14.45 - ritual ce implică citit, povestit, rugat să se culce, nervi, cerut apă, la pipi, orice să fenteze somnul. Când, în sfârșit, adoarme, e cel mai fericit moment al zilei. 95% din timp adorm și eu. Dacă nu, și am o zi relativ relaxată, încerc să mai citesc ceva sau mai casc și eu ochii pe un Facebook de pe telefon.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 16.30-17.15 - trezirea, gustărică, aceleași talente ca la fiecare masă, în orice caz decurge ceva mai bine. Probabil pentru că sunt eu ceva mai relaxată și mai îngăduitoare după bine-meritata pauză.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 17.15-19.00 - în funcție de starea vremii ieșim sau nu afară. Din fericire la această oră e și tatăl copilului acasă ceea ce e de mare ajutor, de asemenea un moment preferat al zilei fiindcă stând el cu fii-su, mă-sa mai are puțin timp și pentru ea. Nu mult, cât să facă o baie și să își pilească o unghie sau să mai facă ceva treabă prin casa fiindcă și astea trebuie făcute.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 19.30- 20.15 - cina, aceeași murdărie ca la fiecare masă, aceleași rugăminți să mănânce ceva mai curat și mai îngrijit, aceeași ignorare a rugilor mele.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 20.15-21.00 - încercarea de a-l convinge să se joace și cu altceva decât cu mașinuțe, implicarea în alte activități. Câteodată ne reușește treaba asta, câteodată nu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 21.00-21.20 - baia. Acolo e amuzant, e cel mai drăguț copil din lume. Şi când doarme e la fel de adorabil.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Ora 21.30-22.00 - pregătirea pentru somn. Nici aici nu decurge totul bine, evident că refuză orice i se spune. Cu chiu cu vai e în pat, mai citim, după stingerea veiozei el încă mai vrea să i se spună povești cu căței și purici și cățeii din lumea cățeilor. Uneori sunt atât de obosită încât îi bălmăjesc ceva acolo, adormind înaintea lui.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Şi apoi e liniște. A doua zi o luăm de la capăt sau mă trezesc la 3.50 dimineața pentru a pleca la serviciu căci locul ăsta de muncă mai permisiv are și ceva dezavantaje. Copil pasat la bunică-sa pentru câteva ore, să mai se bucure și alții de prezența și de râsul lui molipsitor. Una peste alta mai am 4 luni și merge la grădiniță. E urât ce spun dar număr zilele pentru că am momente în care efectiv simt că nu mai pot. Statul cu copilul acasă nu e ușor și dacă nu ai vocație pentru meseria de mamă, din momentul nașterii, statutul ăsta de părinte îți cam halește neuronii. Recomand cu mare încredere magneziu și vitamina B6.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

3 ani, copil, magneziu, mama, meseria de mama, neuroni, obosita, somn, utile, vitamina b6

O zi din viața unei mame

    O zi din viața unei mame cu copil sub 3 ani. Revin cu un update pe măsură ce va crește, deși mă gândesc că prea multe nu se vor schim...

Bărbatul de 40 de ani

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuea9iHf3jDx4Y6PkPhiWYuK2_zUfFZU6DErO-qSVdt867Yp1CngNQwE8BknUmB428z7TxqgdjjZ5AyXW-idycHIsBClVzHPFUaR8zLKLdd4yMu7YqZprH6o0qoh9wNoN_gUPx9p5TmW4/s1600/Barbatul_de_40_de_ani.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuea9iHf3jDx4Y6PkPhiWYuK2_zUfFZU6DErO-qSVdt867Yp1CngNQwE8BknUmB428z7TxqgdjjZ5AyXW-idycHIsBClVzHPFUaR8zLKLdd4yMu7YqZprH6o0qoh9wNoN_gUPx9p5TmW4/s320/Barbatul_de_40_de_ani.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul de 40 ani are două subcategorii: bărbatul de 40 ani căsătorit și bărbatul de 40 ani necăsătorit. Am să mă refer întâi la cel necăsătorit și de data aceasta tot două subcategorii există, cum se va vedea și în cazul celui căsătorit: bărbații mișto și cei mai puțin mișto, adică banali.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul necăsătorit, holtei la 40 ani a rămas holtei dintr-un motiv. Dacă nu intră la categoria celor mișto atunci a rămas necăsătorit pentru că are vreo problemuţă : ori e prea pretențios, ori nu are cine știe ce venituri ori are vreo problemă de natură sexuală. În cele mai multe cazuri acest tip locuiește încă cu părinții. Dacă acum încă arată binișor în vreo 5 ani va începe să dea semne de îmbătrânire, va face burtă, va dezvolta manii și tabieturi, șansele să își mai găsească vreo consoartă scăzând cu fiecare an. Rutina zilnică este compusă din mersul la serviciu, oprit la magazin, luat 2 beri, o pungă de semințe și uitat seara la televizor. Nu știu cât de mulțumit e de el însuși, e posibil să fie, bărbații în general fiind mulțumiți de ei înșiși. La bătrânețe la ajunge morocănos, antipatic, genul care amenință copiii cu bastonul dacă fac prea mult zgomot. Singura șansă să se umanizeze și să devină și ei relativ mișto ar fi o dragoste târzie, altfel rămân condamnați la singurătate.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul necăsătorit cool sau altfel spus la modă, ăla mișto. De cele mai multe ori are o situație financiară bună, are fie propria locuință fie își permite o chirie. Cel puțin o dată pe săptămână e la Mall, în căutarea unor haine la modă. Merge la o sală de sport sau aleargă, are grijă de siluetă, nu mănâncă slănină cu ceapă, își face singur cumpărăturile de la hypermarket, de obicei o dată pe săptămână. Cumpărăturile sale includ ananas, pește, iaurt, o bere mai de calitate. E eligibil pentru căsătorie, locuind singur e capabil să își facă toate treburile domestice. De cele mai multe ori are relații cu femei ceva mai tinerele. E alegerea lui să rămână necăsătorit, e posibil să facă un mariaj la un moment dat cu o damă situată la fel de bine ca și el care intră tot în categoria femeilor mișto. În orice caz, e un tip relaxat, spre plin de el.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul căsătorit de 40 ani. Mă voi referi prima oară la cel banal. Singura diferență între el și cel căsătorit e prezența soției. Dacă primul locuia cu mama aici e înlocuită de nevastă și copii. Rutina zilnică e cam aceeași, cu mici variații de weekend când scoate familia în vreun loc public. Dacă nu e un individ mai profund șansele să se transforme în același bătrân antipatic sunt maxime.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Bărbatul de 40 ani căsătorit. Nu știu dacă pot spune că e bărbatul perfect dar are anumite calități care îl pot situa pe un piedestal. Și să fii bărbat căsătorit mișto implică niște riscuri, acelea de a fi dorit și de alte femei. Adică dacă una te-a dorit de bărbat și a fost dispusă să îți facă un copil înseamnă că e ceva de capul tău. Deci acest tip de bărbat are, de asemenea, grijă de aspectul exterior. Dacă nu are timp să se ducă la o sală de sport, iese cu bicicleta, role, aleargă în parc și în mod clar nu face mari excese alimentare. Bea câteodată un vin bun sau bere nefiltrată, în general nu e fumător sau dacă e, e unul moderat care încearcă să renunțe la acest viciu. Dacă nu are copii are pasiuni comune cu consoarta, teatru, plimbări cu bicicleta sau mers pe munte. Chiar fără copii relația cu acest tip de bărbat are toate șansele să rămână una armonioasă și de durată. Dacă sunt și urmași, bărbatul se va implica în educația copiilor, le va da să mănânce chiar mici fiind, le va face baie, va dormi cu ei. În general are un aspect plăcut, spre tineresc, are altă vitalitate, spre deosebire de tipul prezentat anterior. Acesta e genul care se poate ocupa și de cumpărături, plata facturilor. E genul de părinte pe care copilul și-l dorește ca tată, e prietenos de cele mai multe ori, nu va sta doar să rumege în fața televizorului.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Evident că nu toți bărbații pot fi încadrați în aceste 4 categorii, pot fi și niște categorii mixte sau există bărbați atipici ce nu aparțin nici unei categorii. Cu aceștia e mai greu să relaționezi, fiind mai aparte. Dar de cele mai multe ori clasificarea se face după cum am spus. Rămâne de văzut, doamnelor și domnilor cărei categorii aparține omul dumneavoastră sau cărei categorii aparțineți dumneavoastră înșivă, dragi domni. Tendința e să crească categoria bărbatului cool, fie el căsătorit sau nu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

40 ani, barbatul cool, barbatul necasatorit, mall, mama, moda, necasatorit, realitatea zilei, rutina zilnica, singuratate, treburi domestice

Bărbatul de 40 de ani

    Bărbatul de 40 ani are două subcategorii: bărbatul de 40 ani căsătorit și bărbatul de 40 ani necăsătorit. Am să mă refer întâi la cel...

Super femeia zilelor noastre

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUFy8AVXT6IMI3XIhkipz1FXS3_kcYONXvtTQxre4zfxvlVk_A7oVEC4WKJ_aW8rs3WiKoadckn-oIkuX1Jfp9cl5zPOTl_xo5AX8z09aktoUfQ7gN6CFwg9s8LNHMvJrWrmLvn438NOY/s1600/Super_femeia_zilelor_noastre.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgUFy8AVXT6IMI3XIhkipz1FXS3_kcYONXvtTQxre4zfxvlVk_A7oVEC4WKJ_aW8rs3WiKoadckn-oIkuX1Jfp9cl5zPOTl_xo5AX8z09aktoUfQ7gN6CFwg9s8LNHMvJrWrmLvn438NOY/s320/Super_femeia_zilelor_noastre.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Veneam zilele trecute acasă și lângă mine am auzit două femei discutând. Una dintre ele se plângea că nu mai poate continua să se culce în fiecare seară după ora 2 noaptea și preferă să se trezească dimineața mult mai devreme pentru a-și termina treburile, în așa fel încât la ora 21-22 să poată fi în pat. Nu am dat mare importanță celor auzite până mai zilele trecute când la ora 21 mai băgăm o mașină de rufe la spălat, neîntrezărind finalul treburilor mele casnice prea curând. Și asta în condițiile în care a doua zi la ora 4 dimineața trebuia să fi fost în picioare. Din fericire eu am un loc de muncă destul de permisiv, mai precis am un program de tură care îmi permite să fac o groază de lucruri în timpul săptămânii. Îmi permit să mă duc la cumpărături dis de dimineață când nu e aglomerația de pe lume, îmi permit să ajung la un coafor la ora 13, în așa fel încât la ora 18 să mă pot duce și eu o oră la o sală de sport cât iese afară tatăl copilului cu copilul din dotare .Dar nici mie nu îmi ajunge timpul în măsura în care mi-aș dori. Dar am constatat că atunci când ești mamă, nevastă, femeie în câmpul muncii, parcă timpul se dilată. Nu găsesc altă explicație pentru multitudinea de lucruri pe care le poate face o femeie . De aici și titlul, super femeia zilelor noastre. Așadar, cum spuneam, dacă eu reușesc să fac anumite lucruri fiind liberă și în anumite zile din cursul săptămânii, nu reușesc să îmi dau seama cum reușesc să își facă treburile femeile care muncesc toată săptămâna, uneori chiar și sâmbăta. Pentru mine aceste femei, dacă mai sunt și mame, sunt efectiv niște eroine. Te trezești cu noaptea în cap, scoală copil, pregătește-l de școală, grădiniță sau ce îndatoriri o avea odrasla, fugi repede la serviciu, stai acolo până la 5-6 , sau chiar mai târziu, vino repede acasă, spală copil, fă ceva de mâncare, strânge de prin casă jucării aruncate sau fă lecții cu copilul sau ieși afară cu copilul, că doar i-a fost dor de mami și nu vrea afară decât cu ea. Și mama se duce, ce să facă, că nu poate spune nu. Și stau și mă întreb: când mai are femeia timp și de ea? Fiindcă văd că extrem de multe dintre aceste femei sunt îngrijite, cochete, manichiurate... e adevărat și că unele nu sunt, dar cel puțin generația mea de mame și femei are grijă să arate bine. Când??? Când aveți vreme doamnelor să faceți toate lucrurile astea??? Vă admir extrem de tare pentru că eu simt uneori că mai am puțin și clachez. A jongla între cumpărături, gătit, care între noi fie vorba, îți mănâncă o groază de timp, lecții, curățenie, spălat, călcat, manichiură, un coafor din când în când mi se pare absolut fenomenal. Probabil la un moment dat o să cădem din picioare de epuizare , cum sunt caii aceia care dintr-o dată au obosit și nu mai pot fi urniți. Eu aș vrea să îmi pot păstra cât mai mult timp sănătatea psihică, pentru a putea face toate lucrurile astea. Că oboseala fizică o mai păcălești cu un <i>somnic </i>dar pe aia psihică, ferească sfântul, nu prea o mai păcălești decât cu pastile sau ajutor specializat. Doamnelor, vă strâng mâna cu respect tuturor femeilor care simțiți că nu mai puteți, dacă vă consolează cu ceva , să știți că suntem multe. Sper să apuc pensia, să mă pot bucura de oarece liniște, să nu dau socoteală nimănui și să mă lase rece că nu are bărbatul într-o seară mâncare caldă. Până atunci însă mă duc repede să îmi pilesc unghiile, să dau repede un lac incolor pe ele că ăla nu se vede când sare de pe unghii, să scot și ultima tranșă de rufe din mașină și să pun de cafea pentru mâine. <i>Hmmm</i>, sper să nu fi uitat nimic.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

coafor, cumparaturi, epuizare, gatit, lectii cu copilul, mama, nevasta utile, obiseala fizica, realitatea zilei, super femeie

Super femeia zilelor noastre

    Veneam zilele trecute acasă și lângă mine am auzit două femei discutând. Una dintre ele se plângea că nu mai poate continua să se cul...

Lipsa vieții sexuale în cuplu

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieU6HCDnBpJ8hhj34_3d2AfS9VV_QMFIJOoAI6fGWPxUgvN9PIKYaH1XpeoJrnZlfnzHV7tXyy-03d1ieERaXAH4NHbxtBQi7OlkUx0CH7x8ZIKNbo9iV3u3TTFUMP4GYWo0d6-Ggc4Fs/s1600/lipsa_vietii_sexuale_in_cuplu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEieU6HCDnBpJ8hhj34_3d2AfS9VV_QMFIJOoAI6fGWPxUgvN9PIKYaH1XpeoJrnZlfnzHV7tXyy-03d1ieERaXAH4NHbxtBQi7OlkUx0CH7x8ZIKNbo9iV3u3TTFUMP4GYWo0d6-Ggc4Fs/s320/lipsa_vietii_sexuale_in_cuplu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Probabil un subiect destul de controversat, subiect ce pune destul de multe probleme în destul de multe cupluri, fie din cauza dorinței prea mari a unuia dintre parteneri, fie din lipsa dorinței ambilor parteneri, fie din lipsa de timp a partenerilor, a grijilor, lipsurilor și așa mai departe. Nu aș vrea să vorbesc de cuplurile nou alcătuite în care e bine știut că focul pasiunii e la cote maxime, nici de cei fără copii, tineri care de asemenea au toate dorințele, pasiunile și odihna în parametrii normali. Aș vrea să vorbesc despre cuplurile aflate la mijlocul vieții, 40-50 ani, fie cu copii mici, fie cu copii relativ mari. Am senzația că în cuplul căsătorit și cu o rutină bine stabilită viața sexuală fie lipsește cu desăvârșire fie e atât de rară încât e ca și cum ar lipsi. Unde mama naibii se pierde dorința sexuală pe parcurs? Între traistele cu care venim de la piață, între orele petrecute la serviciu sau în orele pierdute în trafic? Sau se declanșează ceva în comportamentul ambilor parteneri și pur și simplu nu le mai pasă și de acest aspect? Din punctul meu de vedere e o parte destul de importantă a unei relații, de vreme ce punem atâta preț pe latura sexuală la începutul relației cu pricina. Și dacă ne alegem un partener în funcție de compatibilitatea sexuală de ce nu avem grijă să păstrăm vie legătura aceasta? Înțeleg, evident, că probabil cazi lat(ă) după ce ai fost la serviciu, ai venit acasă, ai făcut lecții cu copii etc. Să nu înțelegeți greșit, nu condamn pe nimeni și nici nu scuz pe nimeni. Lipsa dorinței sexuale în cuplu e prezentă la ambii parteneri, acum cam ambii muncesc același număr de ore, petrec același număr de ore cu copii sau rezolvând treburile domestice. E oare firească renunțarea acesta la sex? Adică odată ce ne-am văzut cu boii legați, dacă îmi e permis să spun asta, ne resemnăm și ne ocupăm de orice altceva decât de viața noastră sexuală? Tind să cred că da, fiindcă cazurile în care viața sexuală lipsește în casnicii, sunt atât de des întâlnite, încât asta e singura explicație. Ceilalți, care încă mai fac amor când au 1, 2 sau 3 copii, nu sunt obosiți, nu au griji și le arde de <i>iubeală</i>, cred că sunt defecți în cazul ăsta. Bine, dacă ai 3 copii e clar că ai viață sexuală. Treaba e că am cunoștință de o sumedenie de cupluri perfect funcționale și aparent fericite, realitatea o cunosc doar cei în cauză, evident, care trăiesc bine mersi fără să mai aibă parte de mirificul act sexual. E normal sau nu? Cei ce fac amor ar zice că nu e normal, ceilalți ar zice că e perfect normal și uite și dovada, ei sunt încă împreună și nu au nici o problemă. Cred că pe termen lung lipsa vieții sexuale tinde să producă oarece dezechilibre și frustrări. Știu însă că nu e nimeni scutit de o rutină a vieții de cuplu. Evident că nici nu mai poți să te fugărești prin toată casa sau să stai să faci sex o zi întreagă când tu ai 4 mașini de rufe de spălat și de gătit pentru tot <i>familionul</i>, că maine o iei de la capăt, e luni și te duci la muncă. Eu aș zice că nu e sănătos ca într-o relație sexul să lipsească. Și dacă totuși asta se întâmplă e datoria ambilor parteneri să ia măsuri pentru că nu e vinovat doar unul sau celalalt. Din cauza amândurora s-a ajuns la situația acesta care cu siguranță va avea urmări mai devreme sau mai târziu și se va produce o răceală accentuată între cei doi. Așadar soluția mea ar fi următoarea : femeile să încerce cumva să fie măcar mai puțin cicălitoare și să redevină ceva mai calde și mai feminine în relația cu partenerul, fiindcă cred că asta e suficient. Nu contează atât de tare numărul de kilograme, că ești manichiurată sau nu, fardată sau nu. E important ca femeia să își redobândească feminitatea. Și ceea ce are bărbatul de făcut e să observe revenirea aceea a feminității, să o complimenteze ceva mai des și să o facă pe consoartă să se mai simtă și ea femeie, nu doar mamă, gospodină, încă un salariu în casă, menajeră etc.Totul se învârte într-un cerc vicios : ea nu mai e bună pentru că el nu mai e bun și viceversa. Și din păcate nici unul dintre parteneri nu întreprinde nimic. Repet, lipsa vieții sexuale într-un cuplu cred că este nefirească și ambii, accentuez, ambii trebuie să învețe să se prețuiască reciproc.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

barbatul, cerc vicios, fara copii, femeia, feminitate, gospodina, mama, menajera, parteneri, realitatea, sex, trafic, utile, viata sexuala

Lipsa vieții sexuale în cuplu

    Probabil un subiect destul de controversat, subiect ce pune destul de multe probleme în destul de multe cupluri, fie din cauza dorinț...

Lumea lui NU a copilului

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0ngQBldRmgHtP7dmWqXKCMd0lNCLZat_XOKXj9dgMOO0d9v0Sonn3QX0RfQf-ho4HQc5yi1hQHZcnDw9E49UyIaECjilRVpyJK5C9cYwbKGIpXm9P95tBTZwS6UXggIPk3dxo97GZ-0Y/s1600/lumea_lui_nu.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="189" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh0ngQBldRmgHtP7dmWqXKCMd0lNCLZat_XOKXj9dgMOO0d9v0Sonn3QX0RfQf-ho4HQc5yi1hQHZcnDw9E49UyIaECjilRVpyJK5C9cYwbKGIpXm9P95tBTZwS6UXggIPk3dxo97GZ-0Y/s320/lumea_lui_nu.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Pe vremea când am rămas eu însărcinată îmi propusesem să fiu o mamă cool, relaxată, toată numai un zâmbet, aranjată discret, cu nelipsiții cercei cu perlă în urechi, fardată discret când iese cu copilul în cărucior la plimbare. Dar bineînțeles că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Pot spune despre mine absolut orice numai că aș fi relaxată nu pot afirma. Cred, cu tărie de altfel, că singurul meu moment de relaxare e acela în care plec de acasă spre serviciu. Cu oarecare mustrări de conștiință pot spune că plec, uneori, cu plăcere spre locul de muncă, lăsând copilul în grija tatălui sau și a soțului meu. Câteodată mă simt vinovată dar mersul la serviciu a ajuns să mi se pară o joacă, spre deosebire de lucrurile pe care trebuie să le fac acasă. Cine nu are copii, sau îi are suficient de mari încât să fi uitat cum e să ai un copil agățat de tine în permanență, probabil nu mă înțelege. Însă din ceea ce doream să devin eu în perioada mea de graviditate, respectiv genul acela de mama și nevastă Stepford, s-a cam ales praful. Din momentul în care mă trezesc, alături de copil, firește, intru imediat în lumea lui NU. Câteodată nici nu aștept momentul trezirii, încep de noaptea: “Nu te sui în capul meu ca pisicile, te rog”, “nu sări din pat la miezul nopții să te plimbi în jurul patului și să îmi pui telefonul la încărcat”. Nu vorbesc de momentele în care copilul chiar are o nevoie, are febră, îi crește un dințișor sau e bolnav. Şi dacă am o seară relativ liniștită în care nu mă trezesc decât de vreo 5-6 sau 300 ori să îl învelesc sau să îl adun din capul meu sau de la marginea patului ( nu știu prin ce miracol nu a căzut până acum niciodată din pat) vine mai puțin așteptata dimineață în care încep să mă port ca un disc stricat. La fel și copilul. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> - Pui mic, hai să dăm <i>pamperşii</i> jos, te rog. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Nuuuu, nuuuu.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Bine. Ȋi dăm mai târziu, da?!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Nuuuu, nuuuu. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Pui mic, hai să mergem să păpăm , te rog. Vrei să mănânci, da?! </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Nuuuu. Vin mami atum topon ( să vină mami acum pe covor)</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Mă duc, că nu am încotro. Şi ăsta e doar începutul zilei, să nu credeți că ne-am oprit aici.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -Pui mic, hai să ne îmbrăcam să ieșim. </div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> -NUUUU.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Evident că ne certăm, îmi ia mai mult să îmbrac copilul și să îl fugăresc prin casă decât statul propriu-zis afară. Venim de afară, îl rog să ne spălăm pe mâini, evident că NU vrea. Iar ne certăm. La masa de prânz NU vrea să stea, NU vrea să meargă la somnul de prânz, NU vrea de fapt să facă cam nimic. La un moment dat am senzația că voi face un atac cerebral. NU am voie pentru că e rândul meu să încep seria interminabilului NU. Nu băga mâna în wc, NU te duce să lingi tava în care ținem pantofii cu care venim încălțați de afară, NU îți pune castonul cu mâncare în cap, NU, NU mâncăm în baie pe wc, NU ieșim pe balcon în fundul gol, NU bem berea lui tati și cafeaua, NU umblăm cu telecomenzile, NU aruncăm toată hârtia igienică în wc... și lista poate continua. La sfârșitul zilei nu prea mai pot, aștept cu disperare momentul în care ne băgăm în pat și mă opresc din rostitul acestui nemilos cuvânt. Nici urmă de mama relaxată, cu cerceii discreți de perlă și fardată ușor, că cine știe cu cine se poate întâlni. Nu, mama relaxată a dispărut undeva în lumea lui NU, e o lume întunecată și urâtă din care nu știu exact dacă și când mă mai pot întoarce. Probabil de când am devenit mamă nu mai e cale de întoarcere din lumea lui NU, se vor schimba doar motivele pentru care va fi rostit acest cuvânt, fie de mine, fie de copil, viitor adolescent și adult. Şi să vezi atunci ce mă așteaptă...</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

adult, cool, copii, copil, dimineata, insarcinata, lumea lui nu, mama, mami, realitatea zilei, viitor adolescent

Lumea lui NU a copilului

    Pe vremea când am rămas eu însărcinată îmi propusesem să fiu o mamă cool, relaxată, toată numai un zâmbet, aranjată discre...

Cartea ca prim educator

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEK-qozxRT1KTOk0dHuJ0sdMrV_vRTgCqsLbUQpvJOThaxu6R-dQRCPHCw_NfoJJWzOuTcNhI0a-ufocW_AQAarXzY3jtIL6RMPdHDAP9g1yrE8uC2ZodzzXr-If0rKNZyuc4VyF46JqI/s1600/cartea+ca+prim+educator.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="260" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiEK-qozxRT1KTOk0dHuJ0sdMrV_vRTgCqsLbUQpvJOThaxu6R-dQRCPHCw_NfoJJWzOuTcNhI0a-ufocW_AQAarXzY3jtIL6RMPdHDAP9g1yrE8uC2ZodzzXr-If0rKNZyuc4VyF46JqI/s320/cartea+ca+prim+educator.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt mama unui copil de doi ani. Cu siguranță o sa spuneți că nu vă interesează și cu siguranță aveți dreptate. Însă eu, ca mamă a acestui viitor adolescent și viitor adult îi sunt datoare. Îi sunt datoare să nu ajungă un tâmpit. Și pot să fac asta punându-i cartea în mână. Chiar am auzit zilele astea un lucru care mi s-a părut foarte frumos: un copil care citește este un adult care gândește.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eu însămi sunt o cititoare, în măsura în care îmi mai permite timpul în zilele astea nebune. Dar încerc să citesc măcar jumătate de oră pe zi. Am zile în care nu reușesc dar am să recuperez când s-o face copilul mai mare. Acum el este prioritatea. Și fiind o prioritate fac tot posibilul să îi transmit și lui dragostea asta de carte. Am început de timpuriu cu niște cărticele de vreo 5 file conținând forme geometrice, culori, animale, obiecte de îmbrăcăminte sau de joacă. Am trecut apoi la povestioare scurte, având pe fiecare pagină câte o propoziție. Recunosc că am avut un exces de zel și am cumpărat și cărticele pe care copilul nu dă doi bani. Dar sunt perseverentă. Mda, cred că am și o problemă cu cumpăratul compulsiv. În orice caz am cumpărat un morman de cărți pentru copii. Din nu știu ce motiv am evitat să îi cumpăr până acum poveștile clasice. I-am spus seara la culcare <i>Albă ca zăpada </i>și parcă nu îmi venea să îi spun copilului că vrăjitoarea cea rea a trimis un vânător să o omoare pe fetiță și să îi aducă inima îndărăt ca dovadă a morții acesteia. Am evitat până acum să îi spun genul acesta de povești. Cred că va avea tot timpul să audă istorisiri sângeroase și prin prisma faptului că e băiat și probabil va fi atras el însuși de ele. Îmi face plăcere să îi citesc cărți cu animale, pui de animale, cărți plăcute, vesele, educative. Cred cu tărie că copilul poate învăța din cărți încă de pe acum. Și cred cu tărie că dacă copilul va vedea în familie că cineva citește, va citi și el. Și mai cred că un copil și un viitor adolescent care citește va avea alt discernământ și probabilitatea ca el să intre într-un mediu periculos va fi ceva mai mică. Evident că nu pot susține că lectura îl va feri de toate pericolele și copilul meu va fi atât de înțelept încât să discearnă între bine și rău doar citind o carte. Probabil nici nu ar fi prea sănătos, cred că e de preferat să dea piept problemelor. Deocamdată copilului din dotare îi place să i se citească. Nu trebuie rugat, are raftul sau personal, cu cărțile lui. Fiind mititel, raftul este pus la nivelul său pentru a avea posibilitatea de a-și alege ce dorește să i se citească. Și asta mi se pare important, să i se dea posibilitatea de a alege, chiar de la o vârstă fragedă. Citim în cursul zilei, când am timp (și chef), citim la prânz la culcare și citim seara la culcare. Uneori mi se închid ochii de somn dar „titim”, nu am scăpare. Aș vrea să păstrez ritualul acesta cât mai multă vreme, până va fi capabil să citească singur. Și aș vrea să îl pot determina să citească și de atunci încolo și să intre într-o lume a imaginației și a frumosului. Aș vrea ca copilul meu să fie mai bun și mai cald și mai altruist și datorită cărților. Îmi doresc ca ajunsă la vârsta bătrâneții să pot discuta cu copilul meu, să avem subiecte comune și la rândul lui să își educe propriul copil în spiritul acesta al dragostei de lectură.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Aș avea rugămintea ca toți cei care citiți rândurile acestea, și asta înseamnă că sunteți la rândul vostru cititori, citiți-le copiilor, nepoților, strănepoților dacă aveți posibilitatea. E important să le faceți cunoștință cu un univers plin de magie, de aventura și de frumos.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

carte, carti, citim, cititoare, copil, discernamant, dragoste, frumosului, imaginatie, mama, ritm, subiecte comune, utile, varsta batranetii

Cartea ca prim educator

    Sunt mama unui copil de doi ani. Cu siguranță o sa spuneți că nu vă interesează și cu siguranță aveți dreptate. Însă eu, ca mamă a...