O zi din viața unei mame

    O zi din viața unei mame cu copil sub 3 ani. Revin cu un update pe măsură ce va crește, deși mă gândesc că prea multe nu se vor schimba. Așadar, o zi din viața unei mame care, din fericire, are un loc de muncă destul de permisiv și își permite să stea și acasă cu copilul. Deși mamei îi vine câteodată să își ia câmpii și să fugă în lume.

    Ora 7.00-7.30 - momentul în care cade casa pe mine fiindcă copilul nu a auzit de o trezire progresivă, nuuu, el cum s-a trezit cum e în capul meu, la propriu, zbierând: “Tezeşte-teeeeeeee!!!!”. Bucurie mare, ce să mai spun. Încerc păcălirea copilului, doar doar ar vrea să mai stăm în pat să ne drăgălim. Nu vrea.

    Ora 7.45-8.30 - nu merge încă la grădiniță, fericit moment când o va face, așa că de dimineață trebuie să îi dau să mănânce, mers la toaletă etc. Pe lângă faptul că face mofturi și spune "nu" la absolut orice aș spune, masa fie durează 3 minute pentru că refuză să mănânce și este dat jos de la masă, fie durează 45 minute. În ambele situații este la fel de enervant.

    Ora 8.30- 9.45 - în încercarea de a face ceva treabă domestică cu copilul agățat de gât, iritarea mea crește. Nu pot să fac o mâncare pentru că vrea el să amestece în cratița fierbinte, rufele vrea să le scoată el din mașină, asta nu e chiar deranjant, conceptul de joacă, în aceste momente, încetează să mai existe, este interesat numai și numai de ceea ce fac eu și nu la modul constructiv.

    Ora 10.00-11.00 - nu îmi ia decât o oră să îl conving să ieșim, să îl îmbrac și să mă văd efectiv ieșită din casă. Evident că la întoarcerea de afară am parte de același circ, îmi ia mai bine de jumătate de oră să îl conving să ne întoarcem acasă.

    Ora 13.00-13.45 - masa de prânz. În funcție de gradul său de înfometare masa poate decurge bine sau mai puțin bine. Masa mai depinde și de preferința pentru un anumit fel de mâncare și de dispoziția pe care o are la masă sau în ziua respectivă.

    Ora 13.45-14.00 - curățatul mesei și a împrejurimilor în care a mâncat domnișorul.

    Ora 14.00-14.45 - ritual ce implică citit, povestit, rugat să se culce, nervi, cerut apă, la pipi, orice să fenteze somnul. Când, în sfârșit, adoarme, e cel mai fericit moment al zilei. 95% din timp adorm și eu. Dacă nu, și am o zi relativ relaxată, încerc să mai citesc ceva sau mai casc și eu ochii pe un Facebook de pe telefon.

    Ora 16.30-17.15 - trezirea, gustărică, aceleași talente ca la fiecare masă, în orice caz decurge ceva mai bine. Probabil pentru că sunt eu ceva mai relaxată și mai îngăduitoare după bine-meritata pauză.

    Ora 17.15-19.00 - în funcție de starea vremii ieșim sau nu afară. Din fericire la această oră e și tatăl copilului acasă ceea ce e de mare ajutor, de asemenea un moment preferat al zilei fiindcă stând el cu fii-su, mă-sa mai are puțin timp și pentru ea. Nu mult, cât să facă o baie și să își pilească o unghie sau să mai facă ceva treabă prin casa fiindcă și astea trebuie făcute.

    Ora 19.30- 20.15 - cina, aceeași murdărie ca la fiecare masă, aceleași rugăminți să mănânce ceva mai curat și mai îngrijit, aceeași ignorare a rugilor mele.

    Ora 20.15-21.00 - încercarea de a-l convinge să se joace și cu altceva decât cu mașinuțe, implicarea în alte activități. Câteodată ne reușește treaba asta, câteodată nu.

    Ora 21.00-21.20 - baia. Acolo e amuzant, e cel mai drăguț copil din lume. Şi când doarme e la fel de adorabil.

    Ora 21.30-22.00 - pregătirea pentru somn. Nici aici nu decurge totul bine, evident că refuză orice i se spune. Cu chiu cu vai e în pat, mai citim, după stingerea veiozei el încă mai vrea să i se spună povești cu căței și purici și cățeii din lumea cățeilor. Uneori sunt atât de obosită încât îi bălmăjesc ceva acolo, adormind înaintea lui.

    Şi apoi e liniște. A doua zi o luăm de la capăt sau mă trezesc la 3.50 dimineața pentru a pleca la serviciu căci locul ăsta de muncă mai permisiv are și ceva dezavantaje. Copil pasat la bunică-sa pentru câteva ore, să mai se bucure și alții de prezența și de râsul lui molipsitor. Una peste alta mai am 4 luni și merge la grădiniță. E urât ce spun dar număr zilele pentru că am momente în care efectiv simt că nu mai pot. Statul cu copilul acasă nu e ușor și dacă nu ai vocație pentru meseria de mamă, din momentul nașterii, statutul ăsta de părinte îți cam halește neuronii. Recomand cu mare încredere magneziu și vitamina B6.