Horoscop, farmece și globul de cristal

    Fiecare dintre noi crede în ceva. Și sunt sigură că fiecare dintre noi are convingerea că avem un destin al nostru, al fiecăruia, că undeva în stele ne este scrisă soarta. Și începem să căutăm cam ce ne-ar rezerva viitorul. Cum facem noi asta? Păi în primul rând o facem în ziua de luni când venim la serviciu. Cum intrăm în birou ne facem o cafeluță, dacă nu venim cu ea la pachet, și ne așezăm la calculator, îl deschidem și căutăm pe google horoscopul zilnic. Unii fac asta chiar în drum spre serviciu, de pe telefonul inteligent. Am fost de-a dreptul surprinsă să aflu că există chiar și aplicații pentru telefonul mobil cu horoscoape. Și prima oară ne uităm la predicția zilei, pe urmă a săptămânii. Dacă e început de lună suntem interesați să aflăm și dacă ne va fi favorabilă luna în curs. Dacă nu e de bine și nu ne convine, nu e nimic, căutăm alt horoscop, nu e nici o problemă, găsim noi ceva plăcut ochiului și sufletului. Abia pe urmă ne putem apuca de treburile pentru care suntem plătiți. Nu știu dacă și bărbații fac asta, tind să cred că nu. Dar femeile o fac cu siguranță. Ele sunt cele mai interesate de astrologie. Chiar una din primele întrebări puse când au o cunoștință nouă este „ce zodie ești?”. Este definitoriu pentru relațiile interumane ce zodie ești. Poți sa fii tu cel mai cel, dacă ești balanță e nasol, dacă ești scorpion ești încăpățânat și dacă ești gemeni e și mai nasol, că ai o latură duală. Pe bărbați îi lasă rece, ei abia își amintesc aniversarea primului pui de canar pe care l-ai avut când aveai 8 ani. Eheee, pe vremuri când nu era gugăl, prietenul gugăl, google is my friend, cumpărai un revistoi mare de tot și citeai acolo horoscopul anual, lunar, săptămânal... Nu înțeleg fascinația asta pentru horoscop. Recunosc că și eu am căzut în plasa cititului de horoscoape. M-am lecuit brusc, a fost ca lăsatul de fumat. Acum nu mai citesc, îmi e frică să nu mă apuc iar. Și pentru că ne căutam cu lumânarea confirmarea destinului nostru, nu ne ajunge horoscopul. Așa că ne ducem și la vrăjitoare. La ceas de seară, obligatoriu cu lună plină, înarmați la subțioară cu o găină neagră, musai neagră, Mama (toate vrăjitoarele se autointitulează Mama, nu am aflat încă motivul) îți zice de „fermece” și de deochi. La vrăjitoare se duc două categorii de oameni: cei disperați și cei bogați și disperați. Lași la vrăjitoare o mică sau mare avere ca să afli că ai cununiile legate. Și după ce ai prăpădit un sac de bani îți dă prin cap că e posibil să fi fost cam prost. Unii s-au mai trezit, târziu tare, și le-au dat chiar în judecată pe vrăjitoare, cică pentru înșelătorie (ha). Cum să mă duc la judecător și să dau în judecată pe cineva pe motiv că eu sunt prost/proastă?! Ce mă surprinde, cred totuși că e prea puțin spus surprindere, mă șochează de-a dreptul, hai să nu îi spun prostie, e naivitatea oamenilor. De fapt e naivitate sau disperarea ultimei soluții? A rezolvat vreodată cineva ceva ducându-se la vrăjitoare?? Rațiunea îmi spune că nu. Nu contest că astrologia este o știință și probabil îți trebuie mulți ani în spate de experiență pentru a avea un nume în domeniul ăsta și a știi să interpretezi corect niște semne. Dar de la asta și la a a citi cu nesaț horoscoape făcute de te miri cine, scrise dimineața pe closet.....

Ca divertisment, 3-20 minute de lectură pe zi, cred că e acceptabil. Însă a-ți conduce viața după predicțiile unui neavenit cred că e o dovadă de naivitate și de imaturitate. Am auzit cazuri în care au fost aleși parteneri în funcție de zodie, că așa zice horoscopul că e bine. Dă-o dracului de personalitate, caracter, frumusețe, să fie zodia pești că se potrivește bine cu racul, compatibilitatea e de 100%. Atâta timp cât nu ne dăunează buzunarului și integrității psihice, părerea mea e că un horoscop poate fi citit, mersul la vrăjitoare lăsați-l pentru producții cinematografice.