Covrigul de toate zilele

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBk_rZK7pZQOfmFCMDKK0aCUxEN6kzEuFN2dJws6TdEHe0AH5mBUPxrvZTV_zhWDylJAxHI5e9JzCSQZH18y5LiINWcGcK7b0Bps569_hhitjA0kwlX_T_7clmUxOk693UrQOaBSpwg6c/s1600/Covrigul_de_toate_zilele.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBk_rZK7pZQOfmFCMDKK0aCUxEN6kzEuFN2dJws6TdEHe0AH5mBUPxrvZTV_zhWDylJAxHI5e9JzCSQZH18y5LiINWcGcK7b0Bps569_hhitjA0kwlX_T_7clmUxOk693UrQOaBSpwg6c/s1600/Covrigul_de_toate_zilele.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Nu există în toată România asta hrană mai gustoasă și sățioasă precum covrigul. Oriunde întorci capul dai peste o simigerie, că e mai sărăcăcioasă, că e mai de soi, cu niscaiva pretenții de prăvălie interbelică, că e în centrul orașului sau la periferie. Produsul de bază e, evident, celebrul covrig. Oferta e diversificată, găsești de asemenea și plăcinte, merdenele, turte cu parizer, cașcaval și ciuperci. Însă baza rămâne tot covrigul. Cu stafide, susan, mac, semințe, cașcaval, pentru absolut toate gusturile. Treaba e că sunt buni, la derizoriul preț de 1 leu, te umfli în burtă mai ceva ca broasca la soare. Dacă mai mănânci și doi poți spune că deja ai luat o masă în regulă și dacă mai sunt și cu stafide ți-ai asigurat și necesarul de vitamine la masa respectivă. Dacă ești în drum spre serviciu și vor și ceilalți colegi trebuie să cumperi câte 10-20, că odată ajuns în câmpul muncii nu mai apuci să halești nici covrigul tău propriu. Adevărul e că ai norocul să îi găsești și calzi sunt o minune. Eh, și ce dacă ți se lipește faina aia de burtă și îți vine în stomac cocoloașe cocoloașe? Până și copilul meu bălește după faimosul covrig : mami, mami, tomin (covrig). Recunosc cu sinceritate că eu sunt singura vinovată, eu am deșteptat în copil gustul pentru covrig. Trecând, într-o zi, pe lângă o covrigărie, m-a pocnit fix în moalele capului mirosul de covrigi. Burta a început să îmi tresalte de bucurie așa că am luat covrig. Și cum flăcăul meu avea deja dinți bineînțeles că a vrut și el să vadă care e treaba cu coca aceea atât de frumos și îmbietor mirositoare. De atunci nu mai am scăpare : cum dibuiește mirosul de covrigi, mami, mami, tomin. Uneori îi mai spun că nu am bani și se preface a mă crede, câteodată pofta mea e atât de mare că iau măcar un amărât de covrig și îl împărțim frățește. Până și când am fost la căsuța lui moș Crăciun, la târgul de Crăciun, când moș Crăciun i-a oferit un croissant, copilul a zis că vrea tomin (covrig). Oricum nu a înțeles moș Crăciun nimic. Adevărul este că sunt buni, ieftini, la îndemână, nu cred că au nici porcării în compoziție. Teoretic ar trebui să conțină făină, apă, sare.... Doar că, din punct de vedere nutrițional nu prea bagi în organism decât niște carbohidrați care deschid pofta de alți carbohidrați. Nu contează din ce clasă socială faci parte, mâncătorul de covrigi e pretutindeni: în gări, în aeroporturi, în parcuri, la metrou, la tribunal, în fața sediului DNA (da, da, am văzut la televizor un ilustru personaj care molfăia liniștit un covrig, probabil neavând vreme să își ia masa) . Și din punct de vedere comercial, pentru stat e bună chestia cu covrigii. Una două mai apare câte o covrigărie. Uite așa tu te faci patron de firmă și cotizezi la stat. Cred că toate părțile implicate sunt mulțumite, având în vedere numărul extrem de mare de simigerii deschise. Statul își încasează veniturile, tu, ca patron de mare firmă, mai pârlești statul pe ici pe colo, mai ratezi un bon fiscal, nu știu, zic și eu. Chiar și eu am o cunoștință care are o prăvălie de genul acesta. A făcut o burtă într-un an....trai sănătos, nu glumă. Ce nu s-a vândut peste zi, ca să nu îi mai rămână pe acolo, ne aduce nouă. Nu știu ce se întâmplă cu compoziția lor de-a lungul zilei, cert e că devin tari ca un pietroi. Dar nu-i nimic, merg și așa, taman bine că nu mai pică așa greu la stomac. În momentul de față eu am renunțat. Da, am renunțat la a roade celebrul covrig cu semințe. Plecam într-o zi la serviciu, m-a trăznit mirosul acela infailibil, nu am rezistat și mi-am luat doi. Doi covrigi. I-am mâncat cu o plăcere, deși mai aveam puțin și plezneam. Și după ce mi-am pus burta la cale m-am gândit să caut pe google câte nenorocite de calorii are un covrig. Și m-a lovit crunta realitate : 350. 350 de calorii o bucătărie de pâine cu o gaură în ea. Am făcut socoteala, ingerasem nici mai mult nici mai puțin de 700 calorii. În ziua aceea fusesem la sală și pierdusem pe banda de alergat doar 300 de calorii. Atâta muncă risipită la primul miros de covrig ce mi-a gâdilat nările. Așa că din ziua cu pricina m-am lecuit, las altora plăcerea aceasta, altora mai puțin interesați de numărul caloric. Ar trebui pus avertisment la televizor: covrigul dăunează grav siluetei, măcar să ne asumăm conștient. Așadar ne vedem la următorul covrig.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucurie, calorii, covrigarie, covrigi, DNA, google, Romania, silueta, utile

Covrigul de toate zilele

    Nu există în toată România asta hrană mai gustoasă și sățioasă precum covrigul. Oriunde întorci capul dai peste o simigerie, că e mai...

Google, cel mai bun prieten și doctorul familiei

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPS4T0waUa_Gs9067S5Vr1wJBRerGoXd7jSBEmDbhHy9_J_DJaFV7Q6rlyhaiUPihF4tqBD5sEjlE853P3rd03AT7wIHp13qkFXd6ZIr1Yp-FTReL6crJM3pKyomXk1ymVgBQTYECKTRU/s1600/Google_cel_mai_bun_prieten_si_doctorul_familiei.png" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiPS4T0waUa_Gs9067S5Vr1wJBRerGoXd7jSBEmDbhHy9_J_DJaFV7Q6rlyhaiUPihF4tqBD5sEjlE853P3rd03AT7wIHp13qkFXd6ZIr1Yp-FTReL6crJM3pKyomXk1ymVgBQTYECKTRU/s320/Google_cel_mai_bun_prieten_si_doctorul_familiei.png" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     La momentul apariției calculatoarelor personale mi-am achiziționat și eu unul, ca tot omul, cu scopul de a redacta câte un document în Word, să mai joc și eu, ca tot omul, un Solitare și pentru chestii din astea mărunte. Evident că lucrurile au început să evolueze,am trecut la lucruri ceva mai serioase, fără a depăși totuși nivelul utilizatorului mediu. Am avut o epocă de glorie a Facebook-ului ,când jucam într-o veselie un joculeț cu o fermă -de fapt de asta mi-am și făcut Facebook, pentru a-i ajuta pe alții să aibă vecini la ferma respectivă -am trecut la un joc cu război unde m-am împrietenit cu vreo 2000 indieni și pakistanezi, să putem evolua în joc. Și cam de pe vremea aceea google a început să îmi devină indispensabil. Tot ce întreprind o fac cu ajutorul de nădejde al lui Google. Și nici nu m-a dezamăgit vreodată, e acolo pentru mine, nu cred că există vreo informație pe care să o fi căutat și să nu o fi găsit. E minunat să cauți o adresă cu ajutorul lui Google, unde mai pui că îți indica și modalități de deplasare, rute alternative și minute petrecute pe drum. Era îngrozitor pe vremuri când trebuia să ajung undeva și întrebam un miliard de oameni cum să ajung la destinație, cu excepția zilelor când dădeam peste un taximetrist mai isteț. Cauți review la crema pe care vrei să o cumperi și în funcție de păreri te mai gândești o dată. Nu ai vreme să te duci în magazin să îți iei pantofi, geantă, rimel, ojă și scutece pentru copii? Pac, dai un search pe Google și ești redirecționat către raiul pantofilor. Bilete la teatru sau la film? Practic e imposibil să te duci la sediile teatrelor și cinematografelor să vezi ce piese sau filme există. Așa dai pe Google, afli programul pe toată luna, unde mai pui că îți poți alege și locul. Plânge copilul noapte de noapte? Cauți pe Google, sigur găsești sute de mii de rezultate cu moduri în care să îți liniștești odrasla. De la dicționar online până la ce vă duce pe dumneavoastră capul găsiți cu ajutorul prietenului Google absolut orice. Cred că cel mai accesat este pentru aflarea informațiilor medicale. De când internetul a luat amploare toți suntem doctori, știm la ce folosește cutare sau cutare pastilă, știm prețuri ale medicamentelor și știm contraindicații. Și cel mai bine știm să ne autodiagnosticăm. Chestia e că dacă ești ipohondru nu știu dacă e o idee bună să fii amic cu Google, nu va face decât să îți dea convingerea că suferi de absolut tot ceea ce găsești. Și dacă nu ești ipohondru ai toate șansele să îți găsești simptome din cam toate bolile. Dar nu e nici o problemă, Google e un prieten bun și tot el găsește și leacurile potrivite. De la banalele ceaiuri la medicație de ultimă generație să te tot vindeci... Eu, de exemplu, cele mai multe chestii medicale le-am citit pe vremea când eram însărcinată. Devenisem de-a dreptul paranoică la gândul că aș putea păți ceea ce găseam scris acolo încât am avut bunul simț să mă opresc să citesc toate acele prostii . Dar să nu credeți că m-am lecuit: încă caut rețete miraculoase de slăbit, suplimentul minune care să mă ajute să fiu mai calmă și mai senină, crema potrivită pentru orice tip de ten etc . Dacă ai un calculator în casă și ești prieten cu domnul Google e practic imposibil să nu îl accesezi, să nu îl întrebi ceva, poate nu o dată pe zi, dar la 2-3 zile cu siguranță îl vei întreba ceva. În unele cazuri, cele mai multe, recunosc, e un prieten bun al naibii însă dacă nu știi să discerni informațiile pe care le găsești nu faci decât să te afunzi și mai tare în necunoscut. Pentru că, o fi el Google deștept nevoie mare, însă el nu filtrează ce cauți matale acolo, el îți pune la dispoziție, de-a valma, niște simple informații. Dacă îți cauți pantofi e în regulă dar asta nu înseamnă și că pantofii îți sunt pe măsură. Dacă cauți un diagnostic, caută-l, nu zice nimeni nu dar cel mai indicat să îți dea diagnosticul corect e tot doctorul, tot la ăla cu patalama trebuie să ajungi. Îmi dau seama că e minunat să ai un prieten bun însă și cel mai bun prieten te poate dezamăgi la un moment dat așa că nu e de dorit să ne facem din Google un tovarăș de neprețuit.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

cinema, diagnostic, google, informatii medicale, ipohondru, noapte de noapte, oamen, paranoica, prieten bun, retete miraculoase de slabit, utile

Google, cel mai bun prieten și doctorul familiei

    La momentul apariției calculatoarelor personale mi-am achiziționat și eu unul, ca tot omul, cu scopul de a redacta câte un document î...

Horoscop, farmece și globul de cristal

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2fA6wk8-99z18pSGC-yFsvFCNqWliithJKHXZhWO-MoRfPjwHs3hrplotlNClA9OHpXsX3VKXUYQV3Dj_EXfsWtqLbpxS6Gh8VKtsJWAJhoTR0eJSR-weNe-smUs7W_xzex0nLjJtbnk/s1600/horoscop.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh2fA6wk8-99z18pSGC-yFsvFCNqWliithJKHXZhWO-MoRfPjwHs3hrplotlNClA9OHpXsX3VKXUYQV3Dj_EXfsWtqLbpxS6Gh8VKtsJWAJhoTR0eJSR-weNe-smUs7W_xzex0nLjJtbnk/s320/horoscop.jpg" width="317" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Fiecare dintre noi crede în ceva. Și sunt sigură că fiecare dintre noi are convingerea că avem un destin al nostru, al fiecăruia, că undeva în stele ne este scrisă soarta. Și începem să căutăm cam ce ne-ar rezerva viitorul. Cum facem noi asta? Păi în primul rând o facem în ziua de luni când venim la serviciu. Cum intrăm în birou ne facem o cafeluță, dacă nu venim cu ea la pachet, și ne așezăm la calculator, îl deschidem și căutăm pe google horoscopul zilnic. Unii fac asta chiar în drum spre serviciu, de pe telefonul inteligent. Am fost de-a dreptul surprinsă să aflu că există chiar și aplicații pentru telefonul mobil cu horoscoape. Și prima oară ne uităm la predicția zilei, pe urmă a săptămânii. Dacă e început de lună suntem interesați să aflăm și dacă ne va fi favorabilă luna în curs. Dacă nu e de bine și nu ne convine, nu e nimic, căutăm alt horoscop, nu e nici o problemă, găsim noi ceva plăcut ochiului și sufletului. Abia pe urmă ne putem apuca de treburile pentru care suntem plătiți. Nu știu dacă și bărbații fac asta, tind să cred că nu. Dar femeile o fac cu siguranță. Ele sunt cele mai interesate de astrologie. Chiar una din primele întrebări puse când au o cunoștință nouă este „ce zodie ești?”. Este definitoriu pentru relațiile interumane ce zodie ești. Poți sa fii tu cel mai cel, dacă ești balanță e nasol, dacă ești scorpion ești încăpățânat și dacă ești gemeni e și mai nasol, că ai o latură duală. Pe bărbați îi lasă rece, ei abia își amintesc aniversarea primului pui de canar pe care l-ai avut când aveai 8 ani. Eheee, pe vremuri când nu era <i>gugăl</i>, prietenul <i>gugăl</i>, google is my friend, cumpărai un revistoi mare de tot și citeai acolo horoscopul anual, lunar, săptămânal... Nu înțeleg fascinația asta pentru horoscop. Recunosc că și eu am căzut în plasa cititului de horoscoape. M-am lecuit brusc, a fost ca lăsatul de fumat. Acum nu mai citesc, îmi e frică să nu mă apuc iar. Și pentru că ne căutam cu lumânarea confirmarea destinului nostru, nu ne ajunge horoscopul. Așa că ne ducem și la vrăjitoare. La ceas de seară, obligatoriu cu lună plină, înarmați la subțioară cu o găină neagră, musai neagră, Mama (toate vrăjitoarele se autointitulează Mama, nu am aflat încă motivul) îți zice de „fermece” și de deochi. La vrăjitoare se duc două categorii de oameni: cei disperați și cei bogați și disperați. Lași la vrăjitoare o mică sau mare avere ca să afli că ai cununiile legate. Și după ce ai prăpădit un sac de bani îți dă prin cap că e posibil să fi fost cam prost. Unii s-au mai trezit, târziu tare, și le-au dat chiar în judecată pe vrăjitoare, cică pentru înșelătorie (ha). Cum să mă duc la judecător și să dau în judecată pe cineva pe motiv că eu sunt prost/proastă?! Ce mă surprinde, cred totuși că e prea puțin spus surprindere, mă șochează de-a dreptul, hai să nu îi spun prostie, e naivitatea oamenilor. De fapt e naivitate sau disperarea ultimei soluții? A rezolvat vreodată cineva ceva ducându-se la vrăjitoare?? Rațiunea îmi spune că nu. Nu contest că astrologia este o știință și probabil îți trebuie mulți ani în spate de experiență pentru a avea un nume în domeniul ăsta și a știi să interpretezi corect niște semne. Dar de la asta și la a a citi cu nesaț horoscoape făcute de te miri cine, scrise dimineața pe closet.....</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;"> Ca divertisment, 3-20 minute de lectură pe zi, cred că e acceptabil. Însă a-ți conduce viața după predicțiile unui neavenit cred că e o dovadă de naivitate și de imaturitate. Am auzit cazuri în care au fost aleși parteneri în funcție de zodie, că așa zice horoscopul că e bine. Dă-o dracului de personalitate, caracter, frumusețe, să fie zodia pești că se potrivește bine cu racul, compatibilitatea e de 100%. Atâta timp cât nu ne dăunează buzunarului și integrității psihice, părerea mea e că un horoscop poate fi citit, mersul la vrăjitoare lăsați-l pentru producții cinematografice.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

astrologie, deochi, farmece, google, horoscop, horoscop anual, maturitate, naivitate, ratiune, utile, vrajitoate, zodie

Horoscop, farmece și globul de cristal

    Fiecare dintre noi crede în ceva. Și sunt sigură că fiecare dintre noi are convingerea că avem un destin al nostru, al fiecăruia, că...