Covrigul de toate zilele

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBk_rZK7pZQOfmFCMDKK0aCUxEN6kzEuFN2dJws6TdEHe0AH5mBUPxrvZTV_zhWDylJAxHI5e9JzCSQZH18y5LiINWcGcK7b0Bps569_hhitjA0kwlX_T_7clmUxOk693UrQOaBSpwg6c/s1600/Covrigul_de_toate_zilele.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgBk_rZK7pZQOfmFCMDKK0aCUxEN6kzEuFN2dJws6TdEHe0AH5mBUPxrvZTV_zhWDylJAxHI5e9JzCSQZH18y5LiINWcGcK7b0Bps569_hhitjA0kwlX_T_7clmUxOk693UrQOaBSpwg6c/s1600/Covrigul_de_toate_zilele.jpg" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Nu există în toată România asta hrană mai gustoasă și sățioasă precum covrigul. Oriunde întorci capul dai peste o simigerie, că e mai sărăcăcioasă, că e mai de soi, cu niscaiva pretenții de prăvălie interbelică, că e în centrul orașului sau la periferie. Produsul de bază e, evident, celebrul covrig. Oferta e diversificată, găsești de asemenea și plăcinte, merdenele, turte cu parizer, cașcaval și ciuperci. Însă baza rămâne tot covrigul. Cu stafide, susan, mac, semințe, cașcaval, pentru absolut toate gusturile. Treaba e că sunt buni, la derizoriul preț de 1 leu, te umfli în burtă mai ceva ca broasca la soare. Dacă mai mănânci și doi poți spune că deja ai luat o masă în regulă și dacă mai sunt și cu stafide ți-ai asigurat și necesarul de vitamine la masa respectivă. Dacă ești în drum spre serviciu și vor și ceilalți colegi trebuie să cumperi câte 10-20, că odată ajuns în câmpul muncii nu mai apuci să halești nici covrigul tău propriu. Adevărul e că ai norocul să îi găsești și calzi sunt o minune. Eh, și ce dacă ți se lipește faina aia de burtă și îți vine în stomac cocoloașe cocoloașe? Până și copilul meu bălește după faimosul covrig : mami, mami, tomin (covrig). Recunosc cu sinceritate că eu sunt singura vinovată, eu am deșteptat în copil gustul pentru covrig. Trecând, într-o zi, pe lângă o covrigărie, m-a pocnit fix în moalele capului mirosul de covrigi. Burta a început să îmi tresalte de bucurie așa că am luat covrig. Și cum flăcăul meu avea deja dinți bineînțeles că a vrut și el să vadă care e treaba cu coca aceea atât de frumos și îmbietor mirositoare. De atunci nu mai am scăpare : cum dibuiește mirosul de covrigi, mami, mami, tomin. Uneori îi mai spun că nu am bani și se preface a mă crede, câteodată pofta mea e atât de mare că iau măcar un amărât de covrig și îl împărțim frățește. Până și când am fost la căsuța lui moș Crăciun, la târgul de Crăciun, când moș Crăciun i-a oferit un croissant, copilul a zis că vrea tomin (covrig). Oricum nu a înțeles moș Crăciun nimic. Adevărul este că sunt buni, ieftini, la îndemână, nu cred că au nici porcării în compoziție. Teoretic ar trebui să conțină făină, apă, sare.... Doar că, din punct de vedere nutrițional nu prea bagi în organism decât niște carbohidrați care deschid pofta de alți carbohidrați. Nu contează din ce clasă socială faci parte, mâncătorul de covrigi e pretutindeni: în gări, în aeroporturi, în parcuri, la metrou, la tribunal, în fața sediului DNA (da, da, am văzut la televizor un ilustru personaj care molfăia liniștit un covrig, probabil neavând vreme să își ia masa) . Și din punct de vedere comercial, pentru stat e bună chestia cu covrigii. Una două mai apare câte o covrigărie. Uite așa tu te faci patron de firmă și cotizezi la stat. Cred că toate părțile implicate sunt mulțumite, având în vedere numărul extrem de mare de simigerii deschise. Statul își încasează veniturile, tu, ca patron de mare firmă, mai pârlești statul pe ici pe colo, mai ratezi un bon fiscal, nu știu, zic și eu. Chiar și eu am o cunoștință care are o prăvălie de genul acesta. A făcut o burtă într-un an....trai sănătos, nu glumă. Ce nu s-a vândut peste zi, ca să nu îi mai rămână pe acolo, ne aduce nouă. Nu știu ce se întâmplă cu compoziția lor de-a lungul zilei, cert e că devin tari ca un pietroi. Dar nu-i nimic, merg și așa, taman bine că nu mai pică așa greu la stomac. În momentul de față eu am renunțat. Da, am renunțat la a roade celebrul covrig cu semințe. Plecam într-o zi la serviciu, m-a trăznit mirosul acela infailibil, nu am rezistat și mi-am luat doi. Doi covrigi. I-am mâncat cu o plăcere, deși mai aveam puțin și plezneam. Și după ce mi-am pus burta la cale m-am gândit să caut pe google câte nenorocite de calorii are un covrig. Și m-a lovit crunta realitate : 350. 350 de calorii o bucătărie de pâine cu o gaură în ea. Am făcut socoteala, ingerasem nici mai mult nici mai puțin de 700 calorii. În ziua aceea fusesem la sală și pierdusem pe banda de alergat doar 300 de calorii. Atâta muncă risipită la primul miros de covrig ce mi-a gâdilat nările. Așa că din ziua cu pricina m-am lecuit, las altora plăcerea aceasta, altora mai puțin interesați de numărul caloric. Ar trebui pus avertisment la televizor: covrigul dăunează grav siluetei, măcar să ne asumăm conștient. Așadar ne vedem la următorul covrig.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bucurie, calorii, covrigarie, covrigi, DNA, google, Romania, silueta, utile

Covrigul de toate zilele

    Nu există în toată România asta hrană mai gustoasă și sățioasă precum covrigul. Oriunde întorci capul dai peste o simigerie, că e mai...