Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine

    Îmi aduc aminte că avea mama niște genți de piele, vreo 3, nu mai multe, una neagră, una vișinie și una maro, pe care le tot rotea între ele și care cred că au rezistat ani întregi. Erau frumoase, robuste, elegante, mergeau a fi purtate la orice. Și mai țin minte că atunci când își cumpăra pantofi, îi alegea cu mare grijă, era un magazin Clujana prin preajma sediului Băncii Naționale. Știu că părinții mei își achiziționau lucruri de calitate, fie că era de vorba de haine, pantofi, mobilă, covoare, ceasuri și fel de fel de lucruri. Nu erau menite să te țină o viață, e adevărat, însă aveau o durată de viață mult mai mare decât produsele actuale. Nu știu câtă lume își mai cumpăra în ziua de azi pantofi făcuți la comandă, pantofi de calitate, buni, care nu se vor dezlipi la prima ploaie. Probabil există și o piață de desfacere pentru aceste produse, produse desemnate, din păcate, unei minorități. Vorbind însă de individiul mediu, acesta nu își permite să cumpere decât lucruri mediocre, ce se vor strica în scurt timp. Hainele nu mai au nici o calitate, un tricou costă 5 RON, l-ai spălat de cinci ori și sezonul următor nu îl mai poți purta sub nici o formă. Pantofii sunt de piele ecologică, aspectuoși, adevărat, însă dacă i-ai purtat mai mult de 6 ore vor începe să miroasă mai ceva ca un câine mort uitat pe un teren viran. Dacă îți cumperi o asemenea pereche de pantofi și ești nevoit să te descalți undeva ai cam intrat în bucluc. Hainele nu mai sunt de piele, sunt de vinilin, dacă ai întins un braț ceva mai sus, haina ți s-a făcut fâșii pe spate și mai și seamănă cu mușamaua aia de se pune pe masă. Telefoanele?

    Aici cred că este bătut recordul, atât în ceea ce privește durata de viață a acestora cât și a rapidității cu care apar produse noi. Din acest punct de vedere, al tehnologiei adică, sub nici o formă nu putem ține pasul cu aparițiile. Din fericire, în 2017, produsele vin însoțite de doi ani de garanție. Cred că asta e cam durata medie de funcționare, dacă ți se strică ceva, decât să plătești reparația, care poate fi jumate din costul produsului, mai bine iei ceva nou în schimb. Muncim ca niște robi ca să plătim facturi, mâncare și produse perisabile. Tot pe vremea în care își lua mama acele genți, mai exista și mobilă. Mobilă bună, solidă, schimbai 3 locuințe și o cărai cu tine bine merci. Acum avem mobila de pal. Știu că asta este evoluția. Însă unde e calitatea? Dacă vrei să te muți cu patul de pal după tine e posibil să ajungi cu el bucăți, pal-ul e fragil, nu are robustețea unui material de calitate. Și pe lângă faptul că lucrurile nu mai au durabilitatea pe care o aveau, suntem supuși unui asalt de produse pe care le luăm indiferent dacă avem nevoie de ele sau nu. Cu siguranță putem supraviețui și fără niște gadget-uri care costă o avere. Cu siguranță putem trăi și fără o brățară de la o firmă celebră, brățară care ne spune câți pași am făcut în ziua respectivă. Cred că e suficient să facem mișcare și ne vom simți foarte bine și fără să avem un dispozitiv care ne număra caloriile. Și care, apropos, se strică exact la o lună de la expirarea garanției.

    Trăim într-o societate menită numai consumului care are tendința să ne înghită cu totul, dacă nu cumva suntem deja gata înghițiți și trăim ca Pinocchio în burta balenei fără ca măcar să o știm. Avem senzația că deținem controlul însă nu am devenit decât niște marionete susținute de niște sforicele invizibile, sforicele care ne îndrumă către nu știu ce magazin sau show-room sau pagini de internet, cu singurul scop de a cumpăra lucruri care ni se vor strica în viitorul foarte apropiat, lucruri ieftine, proaste și, unele dintre ele, chiar de prost gust. Cheltuim ca niște proști pentru a avea dulapuri pline de pantofi pe care îi purtăm rareori, de bluze pe care abia le poți spăla, cosmetice de care nu avem nevoie, televizoare cu mii de funcții pe care nu le folosim niciodată, fiindcă ajungem mult prea obosiți acasă și tot ce putem face cu televizorul acela e doar să îl deschidem și să ne uităm absenți la o știre sau un film. În loc să cheltuim chibzuit pe obiecte necesare, chiar mai scumpe din punct de vedere financiar, cu durată de viață mai mare, dăm bani, infinit mai mulți, pe toate rahaturile. Într-adevăr suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine, însă , dintr-o vanitate stupidă, nu vedem asta.