Sătulă de atâta parenting

    M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel de informații, care mai de care mai folositoare, începând încă din perioada fragedei pruncii. Cum deschid pagina de Facebook, pac, mă lovește peste ochi vreo informație cu privire la modul de alimentație, la felul în care trebuie să îmbrac copilul când e cald sau când e frig, cum sunt educați copiii în Japonia, în Franța sau în Laponia, în ce fel de pat trebuie sa doarmă, pe ce parte trebuie să doarmă, cât timp trebuie să doarmă în funcție de vârstă și multe multe altele. La un moment dat devine extrem de obositor să stai să discerni care informație e prețioasă și care e de aruncat la gunoi. M-am săturat să tot stau să citesc și să pierd timp prețios din viață aflând ce metodă educațională e mai potrivită. Nu mai știu dacă e mai bine să trimit copilul la grădiniță cu sistem step-by-step, Montessori sau Școala Finlandeză. Nu știu dacă să învăț copilul limbi străine de la 1 an sau să îl las să se bucure de copilărie. Oare să îi arăt literele și să îl învăț a citi de la vârsta de 3 ani sau să las copilul să exploreze și să experimenteze senzații și situații?

    Pur și simplu sunt într-o ceață totală. Nu știu dacă să intervin dacă un alt copil vine și îi aruncă în cap cu un tractoraș sau să îl las să gestioneze singur situația. Cercetătorii germani spun să lași copilul în pace, că se descurcă și singur. În schimb, în România sau China sau Ucraina mamele spun să intervii, că trebuie învățat copilul să se apere sau să își ceară scuze dacă e în rolul micului atacator. Sunt invadată. Am impresia că am în jurul capului un păienjeniș de informații. Copiii din Danemarca stau în capul gol și la minus 10 grade Celsius. În România nu stau. Nu știu cum stau copiii în Spania, încă nu am aflat. Îl îmbrăcam gros sau nu? Unii zic că îi trebuie o haină în plus, alții spun să îl lăsam mai dezbrăcat, că altfel nu se călește. Există și copii în Siberia și cresc și ăia, deși e frig. Da, sunt debusolată de atâta informație. Nu mai știu dacă am făcut bine că l-am alăptat un an de zile. Poate trebuia să fi continuat, să îl fi alăptat până la 11 ani sau 4 ani, nici nu mai știu. Îi dăm sirop de imunitate sau nu? Îl vaccinăm sau nu? Îl învățăm să facă pipi sau lăsăm copilul să se învețe singur? Nu știu. Pur și simplu sunt confuză. Așa că m-am hotărât să nu mai citesc tot ce îmi cade în mână, cu pretextul că vreau să fiu o mamă informată, și să îmi cresc copilul cum am eu chef și cum simt eu. Dacă am chef să îi pun căciulă, în ciuda faptului că sunt 30 grade afară, și copilul nu ripostează, ba chiar îi face plăcere, am să îi pun căciulă și gata. Dacă vreau să dorm cu el până la 11 ani am să dorm și gata, fără să îmi mai pun întrebarea dacă va ajunge dependent emoțional sau vreun dezechilibrat.

    Nu știu dacă voi face bine sau nu, probabil că nu din punctul de vedere al unora, peste ani cu siguranță vor fi alte metode de a crește copiii. Dar dacă intuiția mea de mamă, care nu prea dă greș niciodată, îmi spune că e bine să fac un lucru, am să îl fac cu siguranță, fără să mai citesc miliarde de studii sau de rahaturi citite scrise de te miri cine. Evident că sunt destul de cerebrală și nu am să îmi expun copilul unor riscuri, nu am să îl scot la minus 30 grade îmbrăcat doar în chiloți, pentru că așa aș simți eu. Vreau să cred că am să îmi cresc copilul cu bun simț, chiar dacă va mânca ciocolată, chiar dacă nu am să îi spăl rufele cu fulgi de săpun sau alte chestii ecologice, chiar dacă se va uita câteodată la desene animate sau îi voi da telefonul mobil. Și dacă voi face toate lucrurile ca la carte, tot nu va fi în regulă, tot nu va ajunge adultul perfect, într-o lume perfectă. Tot va avea fricile lui și angoasele și dezechilibrele lui, căci asta este lumea în care trăim. Așadar declar solemn că nu voi mai citi rahaturi pe internet. Mă rog, nu voi mai citi atât de multe rahaturi.