Pierdut bun simț

    Am pierdut bun simț. Nu, nu pe al meu, din fericire. Pierdut bun simț, nu îl declar nul. Nu, sub nici o formă. Ofer chiar recompensă pentru cel ce găsește bunul simț. Al cui? Cum al cui? Al societății. Nu știu dacă toate țările și-au pierdut bunul simț, aș vrea să cred că nu, că am mai avea modele pe care am putea să le urmăm. Dar în mod clar România și-a rătăcit pe undeva bunul simț. Și valorile. Da, din păcate ne-am pierdut valori, bun simț și chiar educație. Unde s-or fi dus? Heiiii, stimate valori ale omenirii ce dăinuiți de atâta amar de vreme!!!!! Unde stați ascunse???? Am senzația că în România anilor 2017 nimic nu mai e ce a fost. Zilele trecute mă întâlnesc pe palierul blocului cu un domn, vecin cu mine de ceva vreme, ce se uita lung la mine, așteptând să îi dau eu, femeie, binețe. Să mă înțelegeți, nu mai am 12 ani, nu mai sunt în situația de a spune sărut mâna tuturor persoanelor mai în vârstă ce trec pe lângă mine. Am 40 ani și mi se pare de bun simț, da, acel bun simț pe care îl tot caut, să mă salute întâi bărbatul, mai ales că sunt o cunoscută, într-o oarecare măsură. Ete na, bărbatul se uita ca boul la mine. Și nu e prima oară când mi se întâmplă asta.

    Probabil cu vârsta devin invizibilă, cine știe. Pe vremea când bunul simț nu era rătăcit, nu numai că bărbatul saluta primul, ba își scotea și pălăria în fața duduiței pe care o întâlnea. De sărutări de mâini nu mai vorbesc, nu cred că e cazul să merg chiar până acolo. Bunul simț a dispărut pe vecie dintre noi. Nu îl găsesc nici în autobuz, nici în metrou, unde stau bine merci tineri de 20 ani, încă odihniți de vreme și probleme și nu catadicsește nici unul să se scoale pentru a oferi locul unei femei însărcinate, unui vârstnic, unei mame cu prunc în brațe, în ciuda faptului că există niște locuri special amenajate pentru aceste categorii de călători. Bunul simț nu mai e de găsit nici în preajma locurilor de parcare pentru persoane cu dizabilități. Acolo parchează numai ăia de vor cât mai aproape de intrarea în magazin, la Mall, la farmacie etc. Bunul simț e pierdut dintre noi când mergem la cumpărături și țipăm la amărâtele de casiere, supărați că sunt cozi. Păi ce vină au femeile alea de îți scanează produsele? Țipă la patron, la manager, la oricine altcineva, dar nu la angajată, că nu proptește amărâta aia oameni în posturi. Bunul simț lipsește când plouă și trece un neisprăvit cu o viteză fantastică și te lasă ud până la piele. Bunul simț lipsește când punem muzica la maxim până în zori deși a doua zi lumea merge la serviciu. Bunul simț lipsește când mergi în mijloacele de transport în comun și ăl de lângă tine nu a văzut săpun de mai bine de două săptămâni, în schimb când te întreabă dacă cobori la prima îți aruncă un damf de alcool stătut. Bunul simț lipsește și tinereilor de 18 ani, abia ieșiți de pe băncile școlilor și care au senzația că le știu pe toate.

    Bine, hai, aici poate e specific vârstei. Însă în mod clar e lipsă de bun simț și educație când mă sfidează un rahat cu ochi de 19 ani, la volanul unei mașini de 50.000 euro, cumpărată din banii mă-sii, mașină pentru care rahatul cu ochi nu a muncit nici o secundă în viața lui. Pentru rahații ăștia, să îmi scuzați expresia, restul omenirii e prostime, pleavă, el e moț, moțul știm noi cui. E moț că are tac-su bani. Ce mai e lipsit de bun simț? Ah, da, clasa politică e lipsită de bun simț. Probabil de acolo pleacă totul, că doar peștele de la cap se împute. Sistemul sanitar, educația și economia sunt lipsite de bun simț. Drumurile sunt lipsite de bun simț, serviciile, calitatea hainelor, oamenii, literatura contemporană, muzica. Mai sunt lucruri lipsite de bun simț și de valoare? Cu siguranță! Aș zice că poate e cazul să pornim toți în căutarea bunului simț. Poate dacă l-am căuta măcar 5 minute pe zi s-ar schimba ceva. Nu trebuie să fie ceva planificat, nu trebuie să ne luăm geanta în spinare să căutăm bunul simț, e suficient să ne amintim că l-am pierdut doar în drumul către lift sau spre autobuzul către locul de muncă. Să ne amintim de bunul simț când câinele nostru face câte o căcărează în scara blocului și suntem atât de nesimțiți încât îl lăsăm acolo să îl strângă femeia de serviciu. Oameni buni, haideți să căutăm bunul simț!