Gata și Urzeala tronurilor

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyrDweFUDNqH7b53G0FSFJBZG-Mrcf9gP94qB26RCUlGWgylMeDNan1g38Z6FMTw5yCyCVR7aAfEOmyEqz-WwQEzYwN-QrBOKAqwa3Xoeup5q_sbSUsAYTEvbtU5IO7N4oOncYrhomnKk/s1600/Gata_si_Urzeala_tronurilor.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="640" data-original-width="960" height="266" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgyrDweFUDNqH7b53G0FSFJBZG-Mrcf9gP94qB26RCUlGWgylMeDNan1g38Z6FMTw5yCyCVR7aAfEOmyEqz-WwQEzYwN-QrBOKAqwa3Xoeup5q_sbSUsAYTEvbtU5IO7N4oOncYrhomnKk/s400/Gata_si_Urzeala_tronurilor.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Luni la ora 20.00 îmi făcusem toate treburile în așa fel încât la ora serialului să am puțină liniște, să văd în tihnă ultimul episod al sezonului 7. Și așa producătorii au fost cam zgârciți de data aceasta și nu au mai filmat obișnuitul număr de 10 episoade. Ciupercile scoase din cuptor, sosul de usturoi făcut, copil și bărbat așezați la masă. Soțul nu gustă serialul acesta, de fapt nu gustă nici un soi de serial, nu înțelege cum mă pot uita și cum pot aștepta 7 ani să văd un film. La ora 20.00 eram instalată pe canapea. Cert e că am văzut liniștită doar acțiunea din episoadele anterioare. Imediat ce a început filmul copilul a declarat că el nu mai mănâncă, că lui nu îi plac ciupercile. În apărarea mea, să știți că erau chiar bune. Vreo jumătate de oră a stat, la propriu, în capul meu, întrebându-mă unde sunt dragonii. Cealaltă jumătate de oră a întrebat cine e om bun și cine e om rău din Uzeaia toniuiuiiuiuiu ( a se citi Urzeala tronurilor ).</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     La întrebarea aceasta trebuie să recunosc că am cam fost în dificultate. Când m-a întrebat dacă Jaime Lannister e rău sau bun nu am știu ce să îi spun, aceeași problemă am avut-o și cu Bronn. I-am spus fără ezitare că Dany e bună, că Jon Snow e bun, că Cersei în mod clar e rea, că dragonii sunt buni. Restul personajelor, la cele secundare mă refer, au fost toți buni, fără excepție. Îmi pare rau că am păcălit copilul, doar voiam puțină liniște. După ce s-a potolit cu întrebările s-a așezat în fața televizorului uitându-se atent de tot după dragoni. Ce să zic, m-am bucurat enorm. Noroc că episodul acesta a fost ceva mai lung. Una peste alta am reușit să îl văd, chiar așa, distrasă și trasă de păr fiind. Un lucru e cert: autorul și producătorii au reușit să surprindă și de data aceasta. Că Jon Snow nu e bastardul lui Ned o aflasem într-un episod dintr-un sezon anterior, însă nu ieșise la iveală al cui fiu este exact. Că va avea o idilă cu Daenerys Targaryen era previzibil însă nu era de așteptat ca între ei să existe o legatură de rudenie, deși în acest serial, după relația lui Cersei și a lui Jaime nici nu mai ne șocăm sau mirăm.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     M-a suprins, neplăcut din păcate, faptul că Cersei nu și-a dezmințit caracterul, am crezut că mai are o fărâmă de umanitate, nu m-a surprins faptul că Jaime a ales să plece, o așteptam de ceva vreme. M-a bucurat al naibii sfârșitul lui Degețel și tăria de care a dat dovadă Sansa. La asta chiar că nu m-aș fi așteptat, a fost o bucurie să văd frații Stark reuniți. Am crezut că Sansa va fi veșnic o gâsculiță condusă din umbră de infamul Degețel. Cum am spus, autorul nu se dezminte și suprinde iar. M-aș fi așteptat să apară și mama lor, din nu știu ce motiv am senzația că încă mai trăiește și că a supraviețuit miraculos după ce i s-a tăiat beregata în urmă cu vreo două sezoane. Domne', însă dragonul de la sfârșitul sezonului a făcut toate paralele. Zidul s-a dus naibii, pus la pământ dintr-o răsuflare de dragon nemuritor. Atâta speranță pusă în dragonii aceia, și asta încă din primul sezon, și unul din ei, mort, e adevărat, trece în tabăra ălora răi. Asta place la serialul acesta: întorsătura aceasta a evenimentelor. Ceea ce mai intrigă aici e faptul că nu câștigă binele întotdeauna, de fapt așa e și în viață, nu toate se termină întotdeauna bine și frumos și în cântec de viori. Serialul acesta are un realism care te lovește în moalele capului. Acum s-a terminat. Din păcate. E dezamăgitor să mai aștepți un an. Și dacă înainte știai că mai ai ce aștepta sezonul următor este ultimul și după aceea ne punem pofta în cui. Sper că măcar ultimul sezon să se termine așa, ca în filme, adică bine, și oamenii să câștige în lupta cu morții. Până atunci se pare că vine iarna….</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bastardul lui ned, cersei, copil, Daenerys Targaryen, dragonii, jon snow, mancare, sansa, ultimul sezon, umanitate, urzeala tronurilor, utile, zidul

Gata și Urzeala tronurilor

    Luni la ora 20.00 îmi făcusem toate treburile în așa fel încât la ora serialului să am puțină liniște, să văd în tihnă ultimul epis...

Călătorii... Istanbul pe scurt

<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s1600/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; display: inline !important; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em; text-align: center;"><img border="0" height="214" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjIdeR5GyQAmvN5kjlazQwaByKlmj7q3zDOvWVy7a5XUyGOLCUv_LXH9hUv1tyHjaP4ztmwd_qIZOrBMlL3FlNa6c5SAewzmz9BmOaa4SxMwapMFIVJN1Bv3bMeS2PSy2k6IeXLUXUJFTV7/s320/883290_10151518838589889_704208702_o.jpg" width="320" /></a><br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;"> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  </span></span><span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">tipul </span><span lang="EN-US" style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;">”trebuie vizitat”</span>. Am preferat mereu să știu despre Turcia doar din cărțile de istorie sau din ceea ce am văzut în diferite documentare. Pur și simplu nu mi-am dorit să o vizitez chiar dacă fiind pasionată de monumente cu însemnătate istorică știu că mi-aș fi satisfăcut pe deplin dorința de cunoaștere și înțelegere a diferitelor perioade istorice ale omenirii. Departe de mine orice gând de all inclusive sau de turism în masă, tipuri de turism care-mi sunt lăudate de foarte multi prieteni și cunoscuți dar care sunt complet neinteresante pentru mine.<br /> <span style="font-family: "times new roman" , serif; font-size: 12.0pt; line-height: 107%;"></span><br />     Dar a venit o zi când am cedat insistențelor unor prieteni foarte buni și am plecat spre Istanbul, cu inima strânsă și cu diferite temeri pentru că urma să facem această călătorie cu mașină tranzitând Bulgaria. Tot drumul am bodogănit despre cum o să mă enervez eu acolo și cum nu o să mănânc nimic în cele 5 zile pe care urma să le stau într-un hotel micuț în zona istorică a orașului. Mi-am făcut tot felul de scenarii și încercam să fiu pregătită pentru orice. <br /> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     Călătoria prin Bulgaria nu a fost tocmai plăcută, am reușit să greșim drumul chiar dacă GPS-ul ne ghida de zor. Oricum drumul nu este important, important este momentul în care pe acel drum plictisitor prin Bulgaria și apoi prin Turcia la un moment dat am făcut ochii cât cepele pentru că se vedea o mare întindere, un amestec de apă și case, era o metropolă în adevăratul sens al cuvântului văzută de sus, noi fiind pe un deal. Am rămas cu acea imagine în cap iar din acel moment am înțeles că Turcia trebuie văzută iar părerile mele erau preconcepute. Am început să mă felicit pentru că am cedat și am ales să merg la Istanbul, imaginea o am și acum în minte și este de departe cea mai frumoasă imagine a unui oraș. Starea mea de spirit s-a schimbat, în clipa în care am intrat în furnicarul orașului, am rămas mult timp mută. Am găsit cu greu hotelul, de fapt el era acolo iar noi știam exact unde este localizat doar că toate străzile erau cu sens unic și ne tot  îndepărtam de punctul final. Încercând să ajungem la hotel am înțeles meseria de cărăuș, incredibil cât de multe persoane cară baloţi de cârpe în niște roabe uriașe și câta dexteritate au când virează pe străduțele înguste pavate cu piatra cubică. Când am ajuns la hotel altă surpriză plăcută, totul era curat, în cameră mirosea minunat iar pe jos erau covoare moi. Eram în Istanbul şi nu mirosea a mâncare iar în plus era foarte curat în jur. Turcii cred că sunt cei mai oportuniști oameni când vine vorba de profit. Ca un exemplu, erau niște persoane care vindeau castane pe o tonetă iar când a început ploaia au început să vândă umbrele întorcând toneta cu susul în jos. Vând orice, oriunde și cu oricâți bani iar de cele mai multe ori vând cu cât doreau ei în realitate sa vândă. Totul acolo are un preț, preț negociabil sub falsa impresie că ai făcut o afacere de fapt vânzătorul a făcut profit. Dar merita experiența. Ca niște turiști ce eram am vizitat cam tot ceea ce am putut, am vizitat palate, piețe, ne-am plimbat pe Bosfor și am mâncat bine, foarte bine pot spune. Mâncarea este minunată și foarte important de menționat că oriunde am mâncat am întâlnit chelneri politicoși și foarte multa curățenie, vesela și tacâmurile sclipesc iar paharele sunt imaculate, absolut tot pare folosit pentru prima oara.<br /> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s1600/DSC04781.JPG" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" height="180" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiiZgPZPGk1YQEZiSKBvt3Y0qju5eIi7XbXwTIXv3u06Tys2mOe_V4jCcBn4CimDPav4W-XCNIjQ7dAqa9k0JQoyCCgHaNCH9FAkhyt5MnEeYsmJ5lo6qtK739jcRcVaPZYgGkzmJAfsoPn/s320/DSC04781.JPG" width="320" /></a></div> </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">       Legat de negociere în Istanbul în Marele bazar am reușit sa fac cea mai păguboasă afacere din viata mea. Vorbesc despre asta cu amuzament pentru ca a fost o experiență dulce, chiar foarte dulce. În Marele bazar exista orice, doar ce nu s-a inventat nu există acolo. Tot acolo există foarte mulți oameni care doresc să te convingă că ei au cea mai bună marfa și oferă cel mai bun preț. Știam asta dinainte să intram în bazar și mai știam că nu trebuie să încep discuții despre marfa dar... ceea ce nu doream să fac am făcut. Am ajuns într-o zonă unde se vindea rahat, rahat de toate tipurile și soiurile în niște rotocoale apetisante și mai era rahat în cubulețe mici în lădițe. M-am gândit că aș putea să cumpăr câteva cutiuțe cu rahat pentru al face cadou unor prieteni. Am încercat eu să zic ce vreau, apoi am primit un ceai iar vânzătorul a început într-o româno-turcă-engleza să-mi povestească despre rahat. Am fost fascinată de procedeul de fabricarea a rahatului și m-am trezit că îi comand 3 cutiuțe de 300 de grame de rahat, am ales rahatul iar când a fost să plătesc cele 3 cutiuțe a câte 300 de grame de rahat costau 100 de euro. În vraja discuției eu am văzut ca vânzătorul a început să taie dintr-un rotocol dar m-am gândit ca o să fie un preț rezonabil. Dar nu a fost așa. În câteva secunde am început să râd că am fost vrăjita la propriu de am plătit atât. Așadar turcii sunt născuți să fie negustori și-și merită locul în lumea comerțului. Concluziile mele la finalul celor 5 zile au fost: turcii știu să facă turism, turcii știu să vândă și în plus turcii știu să gătească curat și bun. </div> <div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">     As  merge cu plăcere în Istanbul doar că în ultima vreme Turcia trece printr-o perioadă dificilă pe plan politic intern și internațional iar eu viața nu mi-o risc oricât de frumos și de bine mi-ar fi într-un loc.</div> <div class="MsoNormal"> <br /></div> </div>

bulgaria, cadou, calatorii, curatenie, drum, euro, gps, mancare, oameni, pret rezonabil, rahat, Turcia, turism, utile

Călătorii... Istanbul pe scurt

    Această ţară am ocolit-o mereu când am făcut planuri de călătorie sau când mi-am făcut liste de  tipul ”trebuie vizitat” . Am preferat...

Bilanțul caloric al românilor după sărbători

<div style="text-align: justify;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9W2CHwGlmV2MlSStqYnCFI3-dKvMFzZRXFn5sBxIu7HwDjx5j_6B_hNWasPDY83uhIx1yy2oY6b16ZlpWm6jL1k_B_frdzqIbioFydXIVBOJExLfdHtjoWxV97KAiixOaRZayb_OQrcj7/s1600/15823530_1196212260454998_4035347053180509588_n.jpg" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" height="240" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj9W2CHwGlmV2MlSStqYnCFI3-dKvMFzZRXFn5sBxIu7HwDjx5j_6B_hNWasPDY83uhIx1yy2oY6b16ZlpWm6jL1k_B_frdzqIbioFydXIVBOJExLfdHtjoWxV97KAiixOaRZayb_OQrcj7/s320/15823530_1196212260454998_4035347053180509588_n.jpg" width="320" /></a></div> <div style="text-align: justify;">     Domne, românul, vrem nu vrem, ne place sau nu să recunoaștem, este mâncău. Nu gurmand, nu <i>gourmet</i>, nu domne, este mâncău. Şi cel mai bine se vede treaba asta între 25 decembrie și 7 ianuarie, anul care vine. Şi se mai vede și în lunile următoare, cam până la venirea primăverii, când românul mâncău dă din coate că e musai să dea burta jos că vine vara și se vede urât. Dar până vine primăvara, vara, mai este ceva timp; deocamdată se apropie Crăciunul, Anul Nou, Sf. Vasile, Boboteaza și Sf. Ion. Şi românul trebuie să gătească (mult) și să facă niscaiva cumpărături (și mai multe). Dacă pot să înțeleg treaba asta cu gătitul, hai să zicem, că vrei să ai masa bogată, să fie diversitate, nu pot să nu mă minunez câte cumpărături se fac. Se începe cu Crăciunul: magazinele, supermarketurile, piețele, gheretele de cartier sunt devastate, nu mai găsești nimic. Pleacă lumea de la magazin cu niște cărucioare încărcate până la refuz; știți oamenii aceia care adună sacii ăia uriași cu pet-uri de colectat? Eh, așa pleacă și românul de la supermarket. Şi cumpără apă, baxuri întregi de apă, vreo 5-6 sa fie, baxuri întregi de suc, bere sau alte spirtoase. Şi cumpără și carne, și smântână, și pâine, pâine, pâine... și cumpără la fructe... astea mi se par cele mai multe. Astea și apa. Şi chestia este că magazinele sunt închise numai în prima zi de Crăciun, că a doua zi, comercianții fiind deștepți și prinzându-se repede că românul este mâncău, pac, își deschid repede prăvăliile, să mai cumpere românul ceva. O săptămână este liniște. Şi vine Anul nou nene. Şi românul începe să cumpere iar. Eh, dar parcă de data asta nu mai primează așa de mult haleala. Acum se merge mai mult pe mezelărie, răcituri. Şi pâine, multă pâine. Ah, da, și muștar. În preajmă de An nou se cumpără băutură. Că am uitat să menționez că românul este și mare băutor. Vin, bere, lichior, suc (pe ăla nu prea îl bea nimeni, dar să fie acolo), apă (nici aia nu este bună decât dacă iei vreo pastiluță pentru stomac, să mai faci ceva loc la niște haleală). Până și producătorii de reclame s-au prins că românul este mâncău fiindcă am văzut la televizor, chiar în mod repetat, o reclamă în care o doamnă bagă în ea de stinge și apare cineva care îi dă un hap, pentru ficat parcă. Nu vine nimeni să o bată pe spinare, "femeie, ho, oprește-te, nu mai băga în tine ca un porc la îngrășat înainte de Crăciun". Nu, vine cineva și îi dă o pastilă să mai poată să bage în burtică. Eh, și o zi este liniște. Sau mai nou jumătate de zi, pentru că am remarcat un fenomen ciudat în ultimii ani. Pe seară, pe toți românii ăștia mâncători și băutori, îi vezi la un bine cunoscut restaurant cu specific fast food. Asta pentru că nu este deschis Mall-ul pe 1 ianuarie. Pentru că pe 2 ianuarie să arunci un ac și nu ai unde în zona de luat masa. Te calci efectiv în picioare. Şi atunci vine întrebarea firească. De ce naiba cumpără românul atâta mâncare?!? Ce face cu ea? Provizii? O congelează dacă vine vreo foamete?</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Şi după ce se mai potolesc vreo săptămână, vine și Sf. Ion, sărbătoare importantă, ce-i drept. Statistica spune că ar fi vreo 2 milione de purtători ai acestui nume. Şi românul sărbătorește cum știe el mai bine: cu haleală și trăscău. Şi sărbătorește așa de temeinic că a doua zi la știri aflăm, surprinși de altfel, că toți românii cu simțul sărbătoresc mai dezvoltat, apelează într-o veselie 112, deranjați la stomăcel.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Şi trece și 7 ianuarie și românul se potolește. Mai are ceva răgaz până la 1 mai. Pe urmă își încarcă bateriile până la Crăciunul următor. Dar am senzația că la un moment dat furia aceasta a cumpărăturilor de sărbători se va potoli pentru că românul va învăța că nu are decât o singură burta și că sărbătorile reprezintă ceva mai mult decât burta aia plină.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

112, 1mai, anul nou, apa, Craciun, gherete, ianuarie, liniste, mall, mancare, paine, pete, realitatea zilei, ROMANUL, supermarket

Bilanțul caloric al românilor după sărbători

    Domne, românul, vrem nu vrem, ne place sau nu să recunoaștem, este mâncău. Nu gurmand, nu gourmet , nu domne, este mâncău. Şi cel mai...

Reclame, reclame, reclame… bun, bun, foarte bun…

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFP28BI0AZsaAOOm3GD5_KHE9wzGLW1ZyHzisplTvfvWGgmFBHTDEAb2gwiNe9XvPhfc6cntsQjV2zbqGO9XwHnN2cCJv7fLTW6u9er7WTffPiYCVR1VetvLAEwImmQwRCAHpQxiVZX-WB/s1600/sp.jpg" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em; text-align: justify;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgFP28BI0AZsaAOOm3GD5_KHE9wzGLW1ZyHzisplTvfvWGgmFBHTDEAb2gwiNe9XvPhfc6cntsQjV2zbqGO9XwHnN2cCJv7fLTW6u9er7WTffPiYCVR1VetvLAEwImmQwRCAHpQxiVZX-WB/s320/sp.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <br /> <div style="text-align: justify;">     Te uiți la televizor, citești presa, navighezi pe internet, te uiți în jur... peste tot numai reclame și sfaturi. Apoi citești despre produse și servicii, te informezi, asculți păreri ale cunoscătorilor, medicilor și nutriţioniştilor... și ai aflat că tot ceea ce există pe piață este nociv pentru organism. Te gândești apoi că orice consumi, folosești și faci te duce mai aproape de momentul final al vieții și decizi “hai să îl ascult pe X și să încep să să iau vitamine, să fac sport, să nu mai fumez sau să consum cine știe ce nutrienţi în pastilă“... surpriză, nici sfaturile acestea nu sunt bune sau nu sunt suficiente... și totuși reclama ne conduce viața.<br /> <br />    Reclamele și publicitatea ne conduc viața și ne influențează decisiv alegerile. Ambalajul produsului nu se mai referă doar la produs propriu zis ci la cum este promovat produsul și foarte important de către cine. Iar produsul este promovat minunat și foarte frumos “colorat”!!! Cu atâtea lucruri bune în jur nu mai știu ce sa aleg, toate-mi fac cu ochiul și toate-mi fac rău. Soluția: nimic în exces sau mai bine zis moderație!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Somn, mâncare, sex, distracție, familie, prietenii, călătorii, hobbyuri, sport, fumat, consum de alcool… în toate trebuie să fie moderație! Dar cine stabilește ce înseamnă să fii moderat? Cine deține adevarul? Singura unitate de măsură de încredere este formată din propria conștiință, dorințele și valorile noastre!</div>

colorat, distractie, mancare, presa, publicitate, realitatea zilei, reclama, somn, viata

Reclame, reclame, reclame… bun, bun, foarte bun…

    Te uiți la televizor, citești presa, navighezi pe internet, te uiți în jur... peste tot numai reclame și sfaturi. Apoi citești des...