Gata și Urzeala tronurilor

    Luni la ora 20.00 îmi făcusem toate treburile în așa fel încât la ora serialului să am puțină liniște, să văd în tihnă ultimul episod al sezonului 7. Și așa producătorii au fost cam zgârciți de data aceasta și nu au mai filmat obișnuitul număr de 10 episoade. Ciupercile scoase din cuptor, sosul de usturoi făcut, copil și bărbat așezați la masă. Soțul nu gustă serialul acesta, de fapt nu gustă nici un soi de serial, nu înțelege cum mă pot uita și cum pot aștepta 7 ani să văd un film. La ora 20.00 eram instalată pe canapea. Cert e că am văzut liniștită doar acțiunea din episoadele anterioare. Imediat ce a început filmul copilul a declarat că el nu mai mănâncă, că lui nu îi plac ciupercile. În apărarea mea, să știți că erau chiar bune. Vreo jumătate de oră a stat, la propriu, în capul meu, întrebându-mă unde sunt dragonii. Cealaltă jumătate de oră a întrebat cine e om bun și cine e om rău din Uzeaia toniuiuiiuiuiu ( a se citi Urzeala tronurilor ).

    La întrebarea aceasta trebuie să recunosc că am cam fost în dificultate. Când m-a întrebat dacă Jaime Lannister e rău sau bun nu am știu ce să îi spun, aceeași problemă am avut-o și cu Bronn. I-am spus fără ezitare că Dany e bună, că Jon Snow e bun, că Cersei în mod clar e rea, că dragonii sunt buni. Restul personajelor, la cele secundare mă refer, au fost toți buni, fără excepție. Îmi pare rau că am păcălit copilul, doar voiam puțină liniște. După ce s-a potolit cu întrebările s-a așezat în fața televizorului uitându-se atent de tot după dragoni. Ce să zic, m-am bucurat enorm. Noroc că episodul acesta a fost ceva mai lung. Una peste alta am reușit să îl văd, chiar așa, distrasă și trasă de păr fiind. Un lucru e cert: autorul și producătorii au reușit să surprindă și de data aceasta. Că Jon Snow nu e bastardul lui Ned o aflasem într-un episod dintr-un sezon anterior, însă nu ieșise la iveală al cui fiu este exact. Că va avea o idilă cu Daenerys Targaryen era previzibil însă nu era de așteptat ca între ei să existe o legatură de rudenie, deși în acest serial, după relația lui Cersei și a lui Jaime nici nu mai ne șocăm sau mirăm.

    M-a suprins, neplăcut din păcate, faptul că Cersei nu și-a dezmințit caracterul, am crezut că mai are o fărâmă de umanitate, nu m-a surprins faptul că Jaime a ales să plece, o așteptam de ceva vreme. M-a bucurat al naibii sfârșitul lui Degețel și tăria de care a dat dovadă Sansa. La asta chiar că nu m-aș fi așteptat, a fost o bucurie să văd frații Stark reuniți. Am crezut că Sansa va fi veșnic o gâsculiță condusă din umbră de infamul Degețel. Cum am spus, autorul nu se dezminte și suprinde iar. M-aș fi așteptat să apară și mama lor, din nu știu ce motiv am senzația că încă mai trăiește și că a supraviețuit miraculos după ce i s-a tăiat beregata în urmă cu vreo două sezoane. Domne', însă dragonul de la sfârșitul sezonului a făcut toate paralele. Zidul s-a dus naibii, pus la pământ dintr-o răsuflare de dragon nemuritor. Atâta speranță pusă în dragonii aceia, și asta încă din primul sezon, și unul din ei, mort, e adevărat, trece în tabăra ălora răi. Asta place la serialul acesta: întorsătura aceasta a evenimentelor. Ceea ce mai intrigă aici e faptul că nu câștigă binele întotdeauna, de fapt așa e și în viață, nu toate se termină întotdeauna bine și frumos și în cântec de viori. Serialul acesta are un realism care te lovește în moalele capului. Acum s-a terminat. Din păcate. E dezamăgitor să mai aștepți un an. Și dacă înainte știai că mai ai ce aștepta sezonul următor este ultimul și după aceea ne punem pofta în cui. Sper că măcar ultimul sezon să se termine așa, ca în filme, adică bine, și oamenii să câștige în lupta cu morții. Până atunci se pare că vine iarna….