3 motive pentru care nu merg la nunți

    Cum a trecut 15 august, perioadă în care nu se fac nunți, cum s-a dat liber la petreceri și au început să curgă invitațiile la nuntă. Numai că, din păcate, am un prost obicei, extrem de nesănătos pentru cei ce mă invită. Obiceiul meu constă în a nu merge la nunți la care sunt invitată de complezență, doar pentru a face darul mai consistent. În măsura în care pot mă duc la nunta unor oameni care chiar îmi sunt dragi și reprezintă ceva pentru mine și fug ca dracul de tămâie de nunta verișoarei de-a treia a mamei mele, la a cărei nuntă a fost și tanti Elena, în urmă cu 35 ani. Așadar am câteva motive, întemeiate din punctul meu de vedere, pentru care nu mă duc la nunți, repet, acele nunți la care habar nu ai de ce ești acolo.

        1. Financiar. Dacă te duci la o nuntă obișnuită, nu vorbesc de cele în care cadoul nu e mai puțin de 1000-2000 euro, nu mă duc clar la asemenea nunți, nu de alta, dar nu mă invită nimeni aici, suma pe care trebuie să o dai e, în medie, situată la 300 euro. Mai adaugă aici rochie, pantofi, geantă, o cămașă și o cravată pentru partener, coafat, machiaj profesional, taxi și ajungi binișor la 500 euro. Asta înseamnă 2000 RON. Îmi pare foarte rău să o spun dar cu 500 euro îmi plătesc un city break la Milano, Budapesta sau orice oraș european, rămân și cu impresii de vacanță, spre deosebire de mersul la nunta verișoarei Ilinca, ale cărei aranjamente florale mi se vor șterge din minte chiar săptămâna următoare.

    2. Medical. Mi se pare extrem de nesănătos ca într-un interval de mai puțin de 10 ore să bag în mine așa: aperitiv cu sălămior, șuncă, măsline, cremă de brânză, pastă de măsline, somon afumat și neafumat, creveți, anșoa, friptură cu cartofi natur și salată, sarmale cu mămăliguță, smântână și ardei iute, pește la cuptor cu salată, alți cartofi, natur sau nu, fructe, tort, alune, bere, șampanie, suc, cafea. Am 40 ani și burta mea se revoltă la atâta haleală și, până la urmă, nici nu e sănătos să mănânci în așa cantitate. Și revin iar la partea financiară, trebuie să fii absolut nebun să dai 500 de euro și să te îmbuibi mai ceva ca în ceasul de pe urmă. Picioarele ți se umflă, pantofii te strâng, după primele pahare de vin, orice urmă de decență pleacă, dacă ești femeie îți schimbi pantofii cu toc cu balerini, dacă ești bărbat, cravata, papionul zboară de la gât, manșetele sunt suflecate, ai dat 200 de RON pe cămașă ca să arăți mișto doar vreo 2 ore, până ai început să nădușești. 

        3. Social. Nimic nu mi se pare mai urât decât să mă duc la o petrecere unde nu cunosc pe nimeni. Verișoara Ilinca mă va așeza la o masă cu rude de gradul 3, rude pe care le-am văzut ultima oară la botezul propriu. Mă vor întreba, de politețe doar, ce mai fac părinții mei și discuția se va opri aici pentru simplul motiv că nu avem mare lucru în comun și eu nici nu mai sunt la vârsta la care să leg prietenii atât de ușor. Așa că tot restul serii nu voi face altceva decât să mă uit la telefon, să mai ciugulesc câte ceva și, poate, poate să mă ridic să dansez pe una mai săltăreață. Mă voi simți tristă și abandonată, invitata nimănui, căci mirii nu au cum să se ocupe de fiecare invitat în parte și e de înțeles. 

    Am senzația că nunțile au început să se facă din considerente pur financiare și nu pentru ceea ce reprezintă ele de fapt. Hai să fim serioși și realiști. Interesează pe cineva ce buchețele de micșunele ai avut tu la cununie sau ce aperitiv futurist ai avut? Cu siguranță nu. Faptul că doi oameni își unesc destinele e important numai pentru cei foarte foarte apropiați, nicidecum pentru colegul de serviciu de la etajul doi pe care l-ai văzut în lift de câteva ori. Recunosc, cu sinceritate, că nu îmi place să merg la nunți. Și, uneori, din păcate, cu cât e nunta mai răsunătoare cu atât e despărțirea celor doi miri mai grea și mai dureroasă.