Pai cât să furi de la prostime?

    Un premier al Japoniei, Yukio Hatoyama, și-a dat demisia pentru că nu a reușit să-și îndeplinească o promisiune din campania electorală. Un altul și-a dat, de asemenea, o demisie de onoare fiind acuzat că și-ar fi însușit o mită de 400 dolari. Autoritățile japoneze au ieșit și și-au cerut scuze public pentru că trenurile din Japonia au înregistrat întârzieri de aproximativ 6 secunde. 6 secunde într-un an, nu pe zi, nu pe minut, nu la fiecare oră. 6 secunde de întârziere pe an!!!! Poate e de râs, nu știu, poate nouă, românilor, situația ni se pare hilară însă pentru japonezi întârzierea aceasta a fost cât se poate de serioasă și nu s-a dorit nici un moment ridiculizarea opiniei publice, a alegătorilor. În regulă, poate exemplul cu Japonia nu e chiar cel mai fericit având în vedere că e bine cunoscut codul onoarei pe care îl respectă cu sfințenie de atâta amar de vreme. Dar mai sunt și alte țări în lumea asta în care lucrurile se mișcă, în mare măsură, în direcția în care dorește cetățeanul. Să luăm de pildă țările nordice, unde rata de oameni fericiți este extrem de mare, unde autoritățile puse în funcție mai fac și alte lucruri decât să își umple buzunarele până la refuz.

    Hai să spunem că poate aș înțelege că odată ajuns într-o funcție care îți oferă oarece posibilități materiale și oportunități de afaceri ești tentat să mai pui și tu mâna, să mai bagi în buzunar câte ceva, cum era pe vremea răposatului, sau poate mai e, nici nu știu, câte o coală de xerox, câte o agrafă de birou sau vreun dosar de care mai ai nevoie pe acasă. La locul meu de muncă dispare și hârtia cu care ar trebui să ne ștergem la posterior. E penibil, știu, dar asta e situația. Nu spun unde lucrez că e mai mare râsul. Sau poate dacă aș spune ar fi mai de înțeles. Mă rog, dar nu de asta e vorba. E vorba că românul are o meteahnă tare ciudată, aceea de a ciupi câte ceva de pe unde se duce. Nivelul ciupelii se măsoară în funcție de locul de muncă și poziția pe care o ocupă. Nu cred că e cazul în companii private, vorbesc strict de munca la stat. Cu cât ești mai mare în funcție cu atât șansele să îți umpli buzunarele mai mult cresc considerabil. Bun, hai să zic că aș înțelege și treaba asta. Dacă ai fost copil sărman și ai crescut cu lipsuri la Drăgășani, la Craiova, la Dej sau mai știu eu în ce parte a țării, ai tendința să acumulezi când ai ajuns într-o funcție, ca să nu mai ai spaima sărăciei. Bunica mea, Dumnezeu să o ierte, după război a fost în lagăr în Siberia, timp de 5 ani. A făcut acolo o foame cumplită, încât odată întoarsă acasă, până la sfârșitul vieții a tot adunat mâncare, cu frica de a nu mai suferi vreodată de foame. Probabil după același principiu se ghidează și aleșii noștri. Fură de la amărâții ăia de îi votează în așa fel încât nici un copil de al copilului lui și nici vreun nepot de acum încolo până la sfârșitul lumii ăsteia să nu mai moară de foame cum au suferit ei când erau mici. Nu știu, zic și eu pentru că nu găsesc altă explicație. Cât paștele mă-sii să furi???

    Cât să îți umpli buzunarele și să calci în picioare un popor întreg?! Bine, hai să zic că înțeleg și că se fură, că poate e omenește, deși nu e moral și nici măcar legal, dar cât???? Adică de ce să trăiești numai tu și alții să moară? Mai lasă-i nene și pe alții să trăiască. Fură ce furi dacă tot nu te poți stăpâni odată ce ai ajuns sus dar mai fă ceva și pentru prostime, că datorită prostimii ești acolo sus. Închide naibii măcar gura prostimii, oferă-le un nivel de trai decent, condiții sanitare, educație, infrastructură și prostimea nu va avea nimic de zis. Asigură dracului un nivel de trai civilizat, nu unul la limita subzistenței în care familii întregi nu mănâncă decât mâncare de cartofi săptămâni la rând. Bagă mâna în sacul de la bugetul statului, asumă-ți că poți fi prins dar nu îl goli chiar de tot, mai lasă și pentru ăia de chiar alcătuiesc statul. Mi se pare penibil, strigător la cer. Știți ce mi se pare atât de penibil? Că ne complacem în rahatul ăsta și stăm și nu facem nimic. Stăm în casă și ne uităm la televizor. Păi până când dracului o să stăm să ne uităm la televizor??? Până când va stinge unul dintre noi lumina....