Partenerul perfect

    Există sau nu partenerul perfect? Există sau nu relația aceea ideală, lipsită de frecușuri și de resentimente? Există acel suflet pereche pe care îl cântă toți idealiștii și toată literatura ? Din punctul meu de vedere partenerul ideal nu există. Cred că asta este o iluzie. Ai senzația că partenerul este idealul, că este tot ceea ce ți-ai dorit în viață numai în faza de început a relației, momentele acelea de îndrăgosteală, momentele în care tot ceea ce face partenerul ți se pare minunat, momentele în care nu te poți gândi decât la celalalt și vă prinde dimineața încă vorbind. Numai că, spun specialiștii, momentele acestea nu durează o eternitate. Și că atunci când deschizi ochii e posibil să constați că iubitul sau iubita au niște metehne care te cam scot din țâțâni. Evident că vorbesc de lucruri minore, de mici neînțelegeri, nicidecum de situații în care unul e abuzat, femeia fiind aceea cam în toate cazurile. Ce faci în cazul în care îi spui soțului de miliarde de ori să nu mai lase ridicat capacul de la wc?

    E clasicul exemplu dar cel mai la îndemână. Știrbește asta cu ceva din farmecul relației? Cred că dacă îi spui chiar zilnic și soțul nu o face niciodată e posibil să îți cam sară muștarul la un moment dat și să începi să nu îl mai vezi chiar partenerul perfect. Fiindcă o relație nu înseamnă numai serenade sub clar de lună și dansat în ploaie pe acorduri de Andre Rieu. O relație mai înseamnă și să deschizi ochii și să caști urechile la rugămințile celuilalt și să fii dispus să faci niscaiva compromisuri. În faza de îndrăgosteală, când iubitul ți se pare minunat e posibil să nu îți pese că se ridică de la masă fără a mulțumi sau fără a spăla farfuria. În faza aceea ți se pare amuzant și drăguț să strângi după el însă după ce vei fi strâns de miliarde de ori iar e posibil să îți cam sară muștarul. Știu că nu toate acestea fac o relație să fie perfectă însă aceste mici chestii sunt lucruri care alcătuiesc un cuplu și e posibil ca aceste neajunsuri să erodeze o căsnicie. Sau poate partenerul e un om minunat însă nu vă înțelegeți în ceea ce privește modul de educație al copilului. Sau soacra vă e antipatică și, automat, asta se va răsfrânge și asupra partenerului. Nu știu dacă există o relație, căsnicie în care totul merge strună. Aș vrea să cred că da însă aud în jurul meu numai de relații disfuncționale în care nici unul dintre parteneri nu luptă să mai salveze ceva. Și relația merge din inerție, pentru că e comod sau cine știe din ce motiv. Aș fi bucuroasă, aș mai avea un dram de speranță dacă ar veni cineva și mi-ar spune că da, chiar există relații perfecte, partenerul perfect, iubitul sau iubita cu care te înțelegi din priviri. Nu știu cât și dacă e sănătos să nu te cerți niciodată cu soțul, soția, iubitul, iubita. Însă eu mi-aș dori să ajung la nivelul acesta. Sau faptul că tolerezi toate aceste defecte face o relație să fie perfectă?

    Cert e că pentru a avea o relație funcțională e necesar a se face compromisuri, nu numai de către unul dintre parteneri. Și mai cred că dacă fiecare ar asculta atent ceea ce are celalalt de spus, la un moment dat, relația chiar ar putea deveni perfectă. Avem prostul obicei să ne plângem, să cerem într-una, făra a fi dispuși să oferim prea mult. Dacă noi îi cerem iubitului să își spele farfuria zilnic și acesta chiar ajunge să o facă e absolut normal însă dacă iubitul ne cere și el să schimbăm ceva din comportamentul nostru, ceva ce nu îi e pe plac, ne-am supărat, ne-am luat jucăriile și am plecat. Chestia asta nu e echitabilă și atunci relațiile nu pot fi nici pe departe perfecte. Însă dacă am deveni ceva mai deschiși, mai toleranți, lucrurile se pot schimba. Cu condiția ca ambii să facă eforturi, nu neapărat pentru a avea o relație ca în basme, dar măcar pentru a conviețui armonios și în bună pace. Mai cred că schimbarea partenerilor până la a găsi partenerul perfect nu e o soluție. Pentru că, efectiv, nu există. Cum am, spus, cheia către o relație, către acea relație, este comunicarea, ascultarea dorințelor celuilalt și, evident, respectarea lor. Comunicarea ar trebui să fie cheia tuturor relațiilor interumane, fie ele de iubire sau de amiciție.