Partenerul perfect

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZKmWfgTVo6JEtEEvtWN7rIBsLeCtuAZOxQhA4ObPzJpWZROTg_mFZu5OSNjJp9fU4EQyGq-V1QBxLbezxFGMCt0XeMX6Mm5tE4Ys9esXkHsIeHSb249DtU5Mf_fg8W5nqCiPuhUNppj0/s1600/Partenerul+perfect.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="469" data-original-width="625" height="300" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiZKmWfgTVo6JEtEEvtWN7rIBsLeCtuAZOxQhA4ObPzJpWZROTg_mFZu5OSNjJp9fU4EQyGq-V1QBxLbezxFGMCt0XeMX6Mm5tE4Ys9esXkHsIeHSb249DtU5Mf_fg8W5nqCiPuhUNppj0/s400/Partenerul+perfect.jpg" width="400" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Există sau nu partenerul perfect? Există sau nu relația aceea ideală, lipsită de frecușuri și de resentimente? Există acel suflet pereche pe care îl cântă toți idealiștii și toată literatura ? Din punctul meu de vedere partenerul ideal nu există. Cred că asta este o iluzie. Ai senzația că partenerul este idealul, că este tot ceea ce ți-ai dorit în viață numai în faza de început a relației, momentele acelea de îndrăgosteală, momentele în care tot ceea ce face partenerul ți se pare minunat, momentele în care nu te poți gândi decât la celalalt și vă prinde dimineața încă vorbind. Numai că, spun specialiștii, momentele acestea nu durează o eternitate. Și că atunci când deschizi ochii e posibil să constați că iubitul sau iubita au niște metehne care te cam scot din țâțâni. Evident că vorbesc de lucruri minore, de mici neînțelegeri, nicidecum de situații în care unul e abuzat, femeia fiind aceea cam în toate cazurile. Ce faci în cazul în care îi spui soțului de miliarde de ori să nu mai lase ridicat capacul de la wc?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     E clasicul exemplu dar cel mai la îndemână. Știrbește asta cu ceva din farmecul relației? Cred că dacă îi spui chiar zilnic și soțul nu o face niciodată e posibil să îți cam sară muștarul la un moment dat și să începi să nu îl mai vezi chiar partenerul perfect. Fiindcă o relație nu înseamnă numai serenade sub clar de lună și dansat în ploaie pe acorduri de Andre Rieu. O relație mai înseamnă și să deschizi ochii și să caști urechile la rugămințile celuilalt și să fii dispus să faci niscaiva compromisuri. În faza de îndrăgosteală, când iubitul ți se pare minunat e posibil să nu îți pese că se ridică de la masă fără a mulțumi sau fără a spăla farfuria. În faza aceea ți se pare amuzant și drăguț să strângi după el însă după ce vei fi strâns de miliarde de ori iar e posibil să îți cam sară muștarul. Știu că nu toate acestea fac o relație să fie perfectă însă aceste mici chestii sunt lucruri care alcătuiesc un cuplu și e posibil ca aceste neajunsuri să erodeze o căsnicie. Sau poate partenerul e un om minunat însă nu vă înțelegeți în ceea ce privește modul de educație al copilului. Sau soacra vă e antipatică și, automat, asta se va răsfrânge și asupra partenerului. Nu știu dacă există o relație, căsnicie în care totul merge strună. Aș vrea să cred că da însă aud în jurul meu numai de relații disfuncționale în care nici unul dintre parteneri nu luptă să mai salveze ceva. Și relația merge din inerție, pentru că e comod sau cine știe din ce motiv. Aș fi bucuroasă, aș mai avea un dram de speranță dacă ar veni cineva și mi-ar spune că da, chiar există relații perfecte, partenerul perfect, iubitul sau iubita cu care te înțelegi din priviri. Nu știu cât și dacă e sănătos să nu te cerți niciodată cu soțul, soția, iubitul, iubita. Însă eu mi-aș dori să ajung la nivelul acesta. Sau faptul că tolerezi toate aceste defecte face o relație să fie perfectă?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cert e că pentru a avea o relație funcțională e necesar a se face compromisuri, nu numai de către unul dintre parteneri. Și mai cred că dacă fiecare ar asculta atent ceea ce are celalalt de spus, la un moment dat, relația chiar ar putea deveni perfectă. Avem prostul obicei să ne plângem, să cerem într-una, făra a fi dispuși să oferim prea mult. Dacă noi îi cerem iubitului să își spele farfuria zilnic și acesta chiar ajunge să o facă e absolut normal însă dacă iubitul ne cere și el să schimbăm ceva din comportamentul nostru, ceva ce nu îi e pe plac, ne-am supărat, ne-am luat jucăriile și am plecat. Chestia asta nu e echitabilă și atunci relațiile nu pot fi nici pe departe perfecte. Însă dacă am deveni ceva mai deschiși, mai toleranți, lucrurile se pot schimba. Cu condiția ca ambii să facă eforturi, nu neapărat pentru a avea o relație ca în basme, dar măcar pentru a conviețui armonios și în bună pace. Mai cred că schimbarea partenerilor până la a găsi partenerul perfect nu e o soluție. Pentru că, efectiv, nu există. Cum am, spus, cheia către o relație, către acea relație, este comunicarea, ascultarea dorințelor celuilalt și, evident, respectarea lor. Comunicarea ar trebui să fie cheia tuturor relațiilor interumane, fie ele de iubire sau de amiciție.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

amicitie, ascultarea, comunicarea, indragosteala, iubitul iubita, partenerul perfect, realitatea zilei, relatia ideala, relatie

Partenerul perfect

    Există sau nu partenerul perfect? Există sau nu relația aceea ideală, lipsită de frecușuri și de resentimente? Există acel suflet p...

Mi-e dor de tine

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuU1v7ht2gHK8m9G0sVQXLTE-jjCIJbPMCOBWuAJqhfmv-U4Pvi7dlXJsBpZUY4a7v8GGrMOdREujmFWvmKi4B5fDkj3NDmi9vtmFAkcgDoihJYSfYFqUFaLbSx8Qk8MrlSQqCgw5z8zs/s1600/Mi-e_dor_de_tine.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuU1v7ht2gHK8m9G0sVQXLTE-jjCIJbPMCOBWuAJqhfmv-U4Pvi7dlXJsBpZUY4a7v8GGrMOdREujmFWvmKi4B5fDkj3NDmi9vtmFAkcgDoihJYSfYFqUFaLbSx8Qk8MrlSQqCgw5z8zs/s320/Mi-e_dor_de_tine.jpeg" width="240" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eram zilele trecute în bucătărie, prinsă între două feluri de mâncare, curățat de morcovi, ardei și alte chestii sănătoase, când am primit un mesaj de la prietena mea, profund impresionată de profunzimea unei poze pe care o văzuse în drumul spre grădiniță copilului său. <b>Mi-e dor de tine</b>, scris pe o distanță de 1 kilometru sau poate mai puțin, poate impresionată fiind a avut tendința de a exagera. În orice caz, distanța era măricică. Și chiar dacă ar fi fost scris numai pe 2 metri și tot te-ai fi oprit și ai fi zâmbit la cele scrise acolo. În momentul acela, între cei doi morcovi pe care trebuia să îi tai cât timp îmi dormea copilul, mi s-au derulat în minte, într-o fracțiune de secundă, toate momentele romantice, pline de iubire de care am avut parte în adolescență și în tinerețe. A fost așa, ca un fum, pe care l-am alungat, ușor enervată poate și de gândul că acum nu mai am parte de așa ceva. Mi-am continuat treaba, trebuia să fac supa cremă, trebuia să pun un aspirator, să îmi fac o manichiură, treburile îmi stăteau ca un ghimpe în coastă. Și pe seară am reușit să mă opresc, să îmi acord un răgaz și mi-a apărut în fața ochilor poza cu pricina. Am realizat că nu am mai trăit un moment romantic, cu atâta încărcătură emoțională cum transmitea poza aceea, de ani întregi. Evident că viața nu e numai serenade sub balcon și buchete uriașe de trandafiri lăsate pe pragul ușii, viața mai înseamnă să cureți și morcovii ăia doi pentru copil și să speli chiloții soțului. Însă ce te faci dacă nu mai primești buchetul ăla de trandafiri decât de ziua de naștere? Pai ce să faci?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Suspini când vezi poze din acelea și îți aduci aminte, cu nostalgie, de momentele în care te iubeai romantic în tinerețe. Probabil gesturile acestea de iubire, statul în genunchi cu o cretă în mână, pe o distanță de 1 kilometru sau 500 metri sau 2 metri sunt specifice unei anumite vârste. Cu toate că m-aș bucura teribil să recunosc scrisul soțului pe aleea ce duce către casă, scris ce mi-ar bucura sufletul și inima și mintea când vin obosită după 12 ore de serviciu. Din păcate, odată cu vârsta avem tendința de a deveni blazați și nu mai punem preț nici măcar pe un bilețel lăsat într-o doară pe care e scris la repezeală un banal te iubesc. Acum suntem tehnologizați, avem WhatsApp, nu mai scriem bilețele. Acum până și biletul de cumpărături constă într-o poză pusă pe WhatsApp sau mesageria de la Facebook. Nu mai spunem <i>Te iubesc</i>, ci trimitem emoticoane pe Facebook. Îmi aduc aminte că aveam un iubit în liceu care era la o școală de subofițeri și îmi scria niște scrisori fantastice. Evident că nu doresc întoarcerea în trecut și primirea de misive însă scrisorile acelea reprezentau o chestie a naibii de serioasă și de romantică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRtXJLH6iH_N8i7uMlH3dzCWE8yu7HtX0-wKpuCxvZIobRgnGjxu8FpPFAseXMatap5WxPDiP875sMbMuQG3MCoU0Cza9bMoccp09iukHUz1j9lZmkzTPH1kBRGEI1k9M_ox_t9oMHQCU/s1600/Mi-e_dor_de_tine_2.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRtXJLH6iH_N8i7uMlH3dzCWE8yu7HtX0-wKpuCxvZIobRgnGjxu8FpPFAseXMatap5WxPDiP875sMbMuQG3MCoU0Cza9bMoccp09iukHUz1j9lZmkzTPH1kBRGEI1k9M_ox_t9oMHQCU/s320/Mi-e_dor_de_tine_2.jpeg" width="240" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     După ce am văzut poza aceea am realizat că e posibil ca spiritul să înceapă să îmi îmbătrânească. Pentru că nici măcar nu mai aștept să mi se întâmple lucruri romantice, nici eu nu mai întreprind vreun lucru romantic, pur și simplu sunt parte a unei relații care merge și atât. Când vezi în drumul tău scris de sute de ori, <b>mi-e dor de tine</b>, te cam zguduie și realizezi că timpul e ireversibil, că nu mai poți să întorci nimic, că ai devenit blazat și obosit și că ai ajuns să zâmbești cu îngăduință și regret la gândul unor adolescenți ce ar fi putut să lase mesajul acesta.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <b>Mi-e dor de tine</b> poate să fie și faptul că îți e dor de tine însuți, de ceea ce ai fost într-o vreme, poate să fie amintirea unei foste iubiri, poate să fie o iubire actuală, poate să fie orice. Cred că fiecare se poate regăsi în acest <b>mi-e dor de tine</b>. <b>Mi-e dor de tine</b> poate fi un imbold să redai viața relației tale, poate fi un imbold de a căuta o persoană care ți-a fost dragă. Sau pur și simplu nu reprezintă nimic și treci nepăsător pe lângă cele scrise. Deși cred că puțină lume nu ar zâmbi îngăduitor sau nostalgic când ar vedea asta scris de atâtea ori. Mă bucur enorm că am avut șansa de a vedea poza, mi-a dat ocazia să mă uit în trecutul meu apus. Mulțumesc celui ce a scris de sute de ori <b>mi-e dor de tine</b>.</div>

creta, Facebook, gesturi de iubire, iubire, mi-e dor de tine, nostalgie, realitatea zilei, relatie, te iubesc, trandafiri, varsta, viata, whatsapp, ziua de nastere

Mi-e dor de tine

    Eram zilele trecute în bucătărie, prinsă între două feluri de mâncare, curățat de morcovi, ardei și alte chestii sănătoase, când am...