Caut meseriaș și nu găsesc

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAQg_Rt7xYbMT2e8eLp9Ixus7Y94rXJ6CLd7VCYGI1FpEkgInPsxUSnQbtkFoU2xayuKBuxclkQI6IY4bk98qmIuvz0ueQqUTqLVzUUnc-V-arj5SWR64WNBX2NcFOVQts0ysqt5-xLQI/s1600/Caut_meserias_si_nu_gasesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAQg_Rt7xYbMT2e8eLp9Ixus7Y94rXJ6CLd7VCYGI1FpEkgInPsxUSnQbtkFoU2xayuKBuxclkQI6IY4bk98qmIuvz0ueQqUTqLVzUUnc-V-arj5SWR64WNBX2NcFOVQts0ysqt5-xLQI/s320/Caut_meserias_si_nu_gasesc.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cred că am ajuns la o vârstă la care am început să fiu nostalgică. Îmi aduc aminte, din ce în ce mai des, de vremuri în care treburile erau așezate temeinic, fiecare la locul ei. Așadar directorul era director, avea studii, școală sau relații la partid. În orice caz, avea o bază sau o familie cu greutate din care se trăgea. Strungarul era strungar, avea o meserie, erau școli de meserii pe vremuri. Fierarul-betonist era meseriaș, de asemenea, cu meserie învățată de la alții mai bătrâni, ajuns meseriaș după mulți ani de ucenicie. Eh, chestia e că acum toată lumea e ori manager ori asistent manager. Asta din urmă cred că e titulatura pentru fosta secretară. Nu mai poți să tragi o foaie la xerox și să te numești secretară, meserie care nu e rușinoasă sub nici o formă, ba dimpotrivă. Acum dacă cari trei dosare te numești asistent manager. Mă rog, bat câmpii, nu de asta este vorba. Vorba e că toată lumea acum vrea să fie director, pardon manager sau CEO, toată lumea vrea funcții de conducere, mașină la scară, muncă de birou în fața unui computer ultra performant. Și atunci cine naiba mai face și alte meserii? Păi aia e, că nu prea mai are cine să le facă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci oamenii aceia de sunt meseriași au plecat de mult pe alte meleaguri, plătiți mult mai bine în țări europene și nu numai. Nu mai avem mecanici, zugravi, faianțari, pantofari, electrieni, instatalori și așa mai departe. Sau mai avem, dar aștia de sunt acum zugravi, faianțari, electricieni și instalatori sunt vai de capul lor, fac niște meserii pentru că nu au mai avut alte opțiuni într-un moment al vieții lor. Nici un adolescent nu vrea, în 2017, să facă o școală de meserii, școala de meserii e pentru fraieri, ei sunt băieți deștepți și se descurcă și altfel. Adică termină un liceu cu media 5 la bacalaureat, și ăla poate cumpărat, că știm bine cum e cu învățământul din România, mai stă un an pe banii mă-sii, nu se angajează nicăieri, că poate mai ia un ajutor de la stat, și, după anul sabatic se înscrie la facultate, la una particulară, evident, că acolo nu trebuie nici examen, e suficient să plătești doar o taxă. Și uite așa, să îi spunem Dany, în loc să învețe să dea bine cu bidineaua, că poate asta era menirea lui în viață, poate era un meseriaș de excepție în ceea ce privește datul cu bidineaua, se trezește că e student și trece mândru în CV că a absolvit dreptul și e mare avocat. Lui Dany îi e rușine să se facă mecanic fiindcă îi intră negreală sub unghii, va avea pete de ulei pe mâini și toată această murdărie nu va da bine cu jeanșii lui atent sfâșiați.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că te trezești că ai nevoie de un mecanic bun, de un instalator bun, de un electrician bun și nu găsești să dai cu tunul. Îl găsești, la un moment dat, tot pe Dany, care s-a făcut mecanic până la urmă, când a văzut că nu îl bagă nici dracului în seamă, cu toată diploma lui de avocatură. Numai că Dany e un ageamiu care habar nu are pe ce lume trăiește, nu va ști nici să îți repare mașina, nici să pună o țeavă cum trebuie, îl va chema tot pe unul mai în vârstă care a învățat meseria cum se cuvine. Dany, fie va rămâne un meseriaș extrem de prost, fie se va duce vânzător la supermarket, căci Dany a fost un tâmpit și nu a învățat o meserie din care ar fi putut face bani grei. Și uite așa a ajuns țara asta plină de băiețași din ăștia, de Dany, care visează numai business, afaceri grele, bani grei și meseriașii......meseriașii s-au dus, știți dumneavoastră unde. Una peste alta, caut un mecanic priceput, aștept ceva recomandări. Un mecanic priceput și talentat, nu Dany, vă rog frumos.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

2017, adolescent, bacalaureat, ceo, electricieni, manager, mecanici, meserie, nostalgie, pantofari, scoala de mesarii, utile, zugravi

Caut meseriaș și nu găsesc

    Cred că am ajuns la o vârstă la care am început să fiu nostalgică. Îmi aduc aminte, din ce în ce mai des, de vremuri în care trebur...

Mi-e dor de tine

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuU1v7ht2gHK8m9G0sVQXLTE-jjCIJbPMCOBWuAJqhfmv-U4Pvi7dlXJsBpZUY4a7v8GGrMOdREujmFWvmKi4B5fDkj3NDmi9vtmFAkcgDoihJYSfYFqUFaLbSx8Qk8MrlSQqCgw5z8zs/s1600/Mi-e_dor_de_tine.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1024" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiuU1v7ht2gHK8m9G0sVQXLTE-jjCIJbPMCOBWuAJqhfmv-U4Pvi7dlXJsBpZUY4a7v8GGrMOdREujmFWvmKi4B5fDkj3NDmi9vtmFAkcgDoihJYSfYFqUFaLbSx8Qk8MrlSQqCgw5z8zs/s320/Mi-e_dor_de_tine.jpeg" width="240" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Eram zilele trecute în bucătărie, prinsă între două feluri de mâncare, curățat de morcovi, ardei și alte chestii sănătoase, când am primit un mesaj de la prietena mea, profund impresionată de profunzimea unei poze pe care o văzuse în drumul spre grădiniță copilului său. <b>Mi-e dor de tine</b>, scris pe o distanță de 1 kilometru sau poate mai puțin, poate impresionată fiind a avut tendința de a exagera. În orice caz, distanța era măricică. Și chiar dacă ar fi fost scris numai pe 2 metri și tot te-ai fi oprit și ai fi zâmbit la cele scrise acolo. În momentul acela, între cei doi morcovi pe care trebuia să îi tai cât timp îmi dormea copilul, mi s-au derulat în minte, într-o fracțiune de secundă, toate momentele romantice, pline de iubire de care am avut parte în adolescență și în tinerețe. A fost așa, ca un fum, pe care l-am alungat, ușor enervată poate și de gândul că acum nu mai am parte de așa ceva. Mi-am continuat treaba, trebuia să fac supa cremă, trebuia să pun un aspirator, să îmi fac o manichiură, treburile îmi stăteau ca un ghimpe în coastă. Și pe seară am reușit să mă opresc, să îmi acord un răgaz și mi-a apărut în fața ochilor poza cu pricina. Am realizat că nu am mai trăit un moment romantic, cu atâta încărcătură emoțională cum transmitea poza aceea, de ani întregi. Evident că viața nu e numai serenade sub balcon și buchete uriașe de trandafiri lăsate pe pragul ușii, viața mai înseamnă să cureți și morcovii ăia doi pentru copil și să speli chiloții soțului. Însă ce te faci dacă nu mai primești buchetul ăla de trandafiri decât de ziua de naștere? Pai ce să faci?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Suspini când vezi poze din acelea și îți aduci aminte, cu nostalgie, de momentele în care te iubeai romantic în tinerețe. Probabil gesturile acestea de iubire, statul în genunchi cu o cretă în mână, pe o distanță de 1 kilometru sau 500 metri sau 2 metri sunt specifice unei anumite vârste. Cu toate că m-aș bucura teribil să recunosc scrisul soțului pe aleea ce duce către casă, scris ce mi-ar bucura sufletul și inima și mintea când vin obosită după 12 ore de serviciu. Din păcate, odată cu vârsta avem tendința de a deveni blazați și nu mai punem preț nici măcar pe un bilețel lăsat într-o doară pe care e scris la repezeală un banal te iubesc. Acum suntem tehnologizați, avem WhatsApp, nu mai scriem bilețele. Acum până și biletul de cumpărături constă într-o poză pusă pe WhatsApp sau mesageria de la Facebook. Nu mai spunem <i>Te iubesc</i>, ci trimitem emoticoane pe Facebook. Îmi aduc aminte că aveam un iubit în liceu care era la o școală de subofițeri și îmi scria niște scrisori fantastice. Evident că nu doresc întoarcerea în trecut și primirea de misive însă scrisorile acelea reprezentau o chestie a naibii de serioasă și de romantică.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRtXJLH6iH_N8i7uMlH3dzCWE8yu7HtX0-wKpuCxvZIobRgnGjxu8FpPFAseXMatap5WxPDiP875sMbMuQG3MCoU0Cza9bMoccp09iukHUz1j9lZmkzTPH1kBRGEI1k9M_ox_t9oMHQCU/s1600/Mi-e_dor_de_tine_2.jpeg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="1200" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjRtXJLH6iH_N8i7uMlH3dzCWE8yu7HtX0-wKpuCxvZIobRgnGjxu8FpPFAseXMatap5WxPDiP875sMbMuQG3MCoU0Cza9bMoccp09iukHUz1j9lZmkzTPH1kBRGEI1k9M_ox_t9oMHQCU/s320/Mi-e_dor_de_tine_2.jpeg" width="240" /></a></div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     După ce am văzut poza aceea am realizat că e posibil ca spiritul să înceapă să îmi îmbătrânească. Pentru că nici măcar nu mai aștept să mi se întâmple lucruri romantice, nici eu nu mai întreprind vreun lucru romantic, pur și simplu sunt parte a unei relații care merge și atât. Când vezi în drumul tău scris de sute de ori, <b>mi-e dor de tine</b>, te cam zguduie și realizezi că timpul e ireversibil, că nu mai poți să întorci nimic, că ai devenit blazat și obosit și că ai ajuns să zâmbești cu îngăduință și regret la gândul unor adolescenți ce ar fi putut să lase mesajul acesta.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     <b>Mi-e dor de tine</b> poate să fie și faptul că îți e dor de tine însuți, de ceea ce ai fost într-o vreme, poate să fie amintirea unei foste iubiri, poate să fie o iubire actuală, poate să fie orice. Cred că fiecare se poate regăsi în acest <b>mi-e dor de tine</b>. <b>Mi-e dor de tine</b> poate fi un imbold să redai viața relației tale, poate fi un imbold de a căuta o persoană care ți-a fost dragă. Sau pur și simplu nu reprezintă nimic și treci nepăsător pe lângă cele scrise. Deși cred că puțină lume nu ar zâmbi îngăduitor sau nostalgic când ar vedea asta scris de atâtea ori. Mă bucur enorm că am avut șansa de a vedea poza, mi-a dat ocazia să mă uit în trecutul meu apus. Mulțumesc celui ce a scris de sute de ori <b>mi-e dor de tine</b>.</div>

creta, Facebook, gesturi de iubire, iubire, mi-e dor de tine, nostalgie, realitatea zilei, relatie, te iubesc, trandafiri, varsta, viata, whatsapp, ziua de nastere

Mi-e dor de tine

    Eram zilele trecute în bucătărie, prinsă între două feluri de mâncare, curățat de morcovi, ardei și alte chestii sănătoase, când am...