Caut meseriaș și nu găsesc

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAQg_Rt7xYbMT2e8eLp9Ixus7Y94rXJ6CLd7VCYGI1FpEkgInPsxUSnQbtkFoU2xayuKBuxclkQI6IY4bk98qmIuvz0ueQqUTqLVzUUnc-V-arj5SWR64WNBX2NcFOVQts0ysqt5-xLQI/s1600/Caut_meserias_si_nu_gasesc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1300" data-original-width="1300" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgAQg_Rt7xYbMT2e8eLp9Ixus7Y94rXJ6CLd7VCYGI1FpEkgInPsxUSnQbtkFoU2xayuKBuxclkQI6IY4bk98qmIuvz0ueQqUTqLVzUUnc-V-arj5SWR64WNBX2NcFOVQts0ysqt5-xLQI/s320/Caut_meserias_si_nu_gasesc.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Cred că am ajuns la o vârstă la care am început să fiu nostalgică. Îmi aduc aminte, din ce în ce mai des, de vremuri în care treburile erau așezate temeinic, fiecare la locul ei. Așadar directorul era director, avea studii, școală sau relații la partid. În orice caz, avea o bază sau o familie cu greutate din care se trăgea. Strungarul era strungar, avea o meserie, erau școli de meserii pe vremuri. Fierarul-betonist era meseriaș, de asemenea, cu meserie învățată de la alții mai bătrâni, ajuns meseriaș după mulți ani de ucenicie. Eh, chestia e că acum toată lumea e ori manager ori asistent manager. Asta din urmă cred că e titulatura pentru fosta secretară. Nu mai poți să tragi o foaie la xerox și să te numești secretară, meserie care nu e rușinoasă sub nici o formă, ba dimpotrivă. Acum dacă cari trei dosare te numești asistent manager. Mă rog, bat câmpii, nu de asta este vorba. Vorba e că toată lumea acum vrea să fie director, pardon manager sau CEO, toată lumea vrea funcții de conducere, mașină la scară, muncă de birou în fața unui computer ultra performant. Și atunci cine naiba mai face și alte meserii? Păi aia e, că nu prea mai are cine să le facă.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Căci oamenii aceia de sunt meseriași au plecat de mult pe alte meleaguri, plătiți mult mai bine în țări europene și nu numai. Nu mai avem mecanici, zugravi, faianțari, pantofari, electrieni, instatalori și așa mai departe. Sau mai avem, dar aștia de sunt acum zugravi, faianțari, electricieni și instalatori sunt vai de capul lor, fac niște meserii pentru că nu au mai avut alte opțiuni într-un moment al vieții lor. Nici un adolescent nu vrea, în 2017, să facă o școală de meserii, școala de meserii e pentru fraieri, ei sunt băieți deștepți și se descurcă și altfel. Adică termină un liceu cu media 5 la bacalaureat, și ăla poate cumpărat, că știm bine cum e cu învățământul din România, mai stă un an pe banii mă-sii, nu se angajează nicăieri, că poate mai ia un ajutor de la stat, și, după anul sabatic se înscrie la facultate, la una particulară, evident, că acolo nu trebuie nici examen, e suficient să plătești doar o taxă. Și uite așa, să îi spunem Dany, în loc să învețe să dea bine cu bidineaua, că poate asta era menirea lui în viață, poate era un meseriaș de excepție în ceea ce privește datul cu bidineaua, se trezește că e student și trece mândru în CV că a absolvit dreptul și e mare avocat. Lui Dany îi e rușine să se facă mecanic fiindcă îi intră negreală sub unghii, va avea pete de ulei pe mâini și toată această murdărie nu va da bine cu jeanșii lui atent sfâșiați.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Așa că te trezești că ai nevoie de un mecanic bun, de un instalator bun, de un electrician bun și nu găsești să dai cu tunul. Îl găsești, la un moment dat, tot pe Dany, care s-a făcut mecanic până la urmă, când a văzut că nu îl bagă nici dracului în seamă, cu toată diploma lui de avocatură. Numai că Dany e un ageamiu care habar nu are pe ce lume trăiește, nu va ști nici să îți repare mașina, nici să pună o țeavă cum trebuie, îl va chema tot pe unul mai în vârstă care a învățat meseria cum se cuvine. Dany, fie va rămâne un meseriaș extrem de prost, fie se va duce vânzător la supermarket, căci Dany a fost un tâmpit și nu a învățat o meserie din care ar fi putut face bani grei. Și uite așa a ajuns țara asta plină de băiețași din ăștia, de Dany, care visează numai business, afaceri grele, bani grei și meseriașii......meseriașii s-au dus, știți dumneavoastră unde. Una peste alta, caut un mecanic priceput, aștept ceva recomandări. Un mecanic priceput și talentat, nu Dany, vă rog frumos.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

2017, adolescent, bacalaureat, ceo, electricieni, manager, mecanici, meserie, nostalgie, pantofari, scoala de mesarii, utile, zugravi

Caut meseriaș și nu găsesc

    Cred că am ajuns la o vârstă la care am început să fiu nostalgică. Îmi aduc aminte, din ce în ce mai des, de vremuri în care trebur...

Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s1600/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="960" data-original-width="536" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEid9iAG8qOGsAxVLecGs607UoCakCWgAlTeiqqJwIxeR1U0RwhDbnHXtdHS6zZ6lxJBXtP0SGJcNZrg5zfhsYXBNwDQV1atdYe3KN5vOEw2rJbn_dgoZoiaLQ6wSbaTlYTfnsQCo65_Xu4/s320/Vizita_cu_copilul_la_Muzeul_National_Militar.jpg" width="178" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele sunt emblematice. Sper să mă mai pun la punct acum, când am copil și e necesar să îi alcătuiesc o bază a educației și să îi formez amintiri. Duminica aceasta a fost rândul Muzeului Național Militar, e situat undeva vis-a-vis de Spitalul militar, pe strada Mircea Vulcănescu, dacă nu mă înșel, cred că e fosta stradă Ștefan Furtună. La ora 9.30 am fost acolo, în mod surprinzător am găsit și loc de parcare chiar în fața muzeului, au câteva locuri de parcare special amenajate pentru vizitatori dar nu e obligatoriu a se merge cu mașina personală, muzeul fiind în apropierea Gării de Nord, un nod important în București, existând o sumedenie de mijloace de transport în comun care vă pot lăsa destul de aproape. Muzeul este deschis pentru vizitare de la ora 9 la ora 17, de miercuri până duminică. Prețul unui bilet de intrare este de 16 RON, 4 RON pentru elevi și studenți, 8 RON pentru pensionari și gratuit pentru copiii preșcolari și anumite categorii, cum ar fi copiii instituționalizați, persoane cu dizabilități, veterani de război. M-am dus cu gândul să îi arăt copilului niște tunuri în mărime naturală și niște vehicule de război și m-am trezit acolo că mi-a fost captat interesul într-o măsură mult mai mare decât m-aș fi așteptat. Copilul are 3 ani, nu e interesat de frânturi de istorie, nu a fost chiar fermecat de aceleași lucruri care mi-au plăcut mie, însă vizita la muzeu a fost un real succes. Muzeul găzduiește mai multe expoziții pe o suprafață extrem de mare, nici nu bănuiam complexitatea lui, deși am trecut prin preajma acestuia de nenumărate ori.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Turul muzeului se începe de la subsol, cu o expoziție de istorie străveche, iar pe măsură ce mergi la etajele superioare, treci prin diferite etape ale istoriei militare și nu numai, existând astfel o expoziție a istoriei veche, medievală, modernă și contemporană. Este un muzeu extrem de bine pus la punct, complex și, în ciuda specificului militar care poate nu e pe placul tuturor, oferă niște informații foarte utile în ceea ce privește evoluția omenirii. Clădirea principală se întinde pe trei etaje, noi am vizitat muzeul în această ordine, începând cu corpul central, ieșind apoi în curtea interioară, punctul de atracție pentru cei mici. Curtea interioară se întinde pe o suprafață de aproximativ 2000 m pătrați, plini efectiv de vehicule blindate și artilerie. Nu am să intru în detalii tehnice în ceea ce privește echipamentul militar, neavând priceperea necesară. Aici i-a plăcut cel mai mult puștiului și datorită faptului că era în aer liber și a putut să mișune pe unde i-a poftit inimioara. Soțului i-a plăcut în pavilionul Aviației și echipamentului aeronautic care, trebuie să recunosc, a fost o reală surpriză, atât din cauza numărului foarte mare de vizitatori cât și din punctul de vedere a celor expuse, uimirea fiind dată de apariția modulului de coborâre a navei spațiale sovietice Soyuz 40. Se pot face poze, poți să arunci un ochi unde vrei, cu condiția să nu pui mâna chiar peste tot.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Ce mi-a plăcut mie? Expoziția de trăsuri. Acolo am fost singuri și domnul care se ocupa de pavilion a fost extrem de drăguț și mi-a istorisit amănunte neobișnuite despre exponate, cele mai multe fiind originale și aparținând Curții Regale din perioada 1866-1947. Am încheiat turul cu o ultimă expoziție, expoziția uniformelor miliare românești și o expoziție a armamentului medieval, modern și contemporan. Cu siguranță aș fi aflat mai multe dacă aș fi avut mai mult răgaz dar copilul se plictisise la un moment dat, promit că am să revin când va fi mai măricel și va percepe altfel lucrurile, căci sunt mult, mult mai multe de văzut decât am apucat să văd. Pentru un tată cu un copil de peste 10 ani cred că este excursia perfectă, nu se vor plictisi ore bune. Recomand cu căldură, dacă aveți o zi liberă, mergeți la acest muzeu, nu veți regreta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

copilul, detalii tehnice, echipament aeronautic, expozitie, generatii, istorie, muzeul militar, rusinos, tata, trei generatii, utile, zi libera

Vizită cu copilul la Muzeul Național Militar

    Sunt de trei generații în București și sunt o sumedenie de locuri pe care nu le-am văzut încă. Și e rușinos căci unele dintre ele s...

Rolul femeii la maturitate

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s1600/Rolul_femeii_la_maturitate.png" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="399" data-original-width="392" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEii43JYD_VMZhA1dL5gHDHFagmWkk_XKNgNe0BCPMFKAP66bIbsYAApQKVL98qExbJ1weUMzOR7RVm0hIdM1a4ueY5e3ZpSkC53dgZ9w_ulCCOqTZUbVnoeo9gBWDQ4DALdCFa53gzd6lU/s320/Rolul_femeii_la_maturitate.png" width="314" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, hai să îi spun moartă, a vieții mele. Am un copil minunat, am o familie, probabil ar trebui să fie de ajuns. Numai că, din păcate, nu e. Simt, din ce în ce mai pregnant, că m-am oprit din evoluție și că aș vrea să fac mai mult, mai mult pentru mine, pentru spiritul meu, pentru inteligența mea, chiar pentru sănătatea mea. Am senzația că în ultimul timp viața parcă e numai casă, gătit, cumpărături, copil, dus copil la grădiniță, făcut curat, făcut liste de cumpărături, să vedem cu ce îmbrac copilul, hai să educ copilul etc. Bine, bine, și eu unde sunt în toată ecuația asta? În momentul în care ai o familie și un copil viața se rezumă numai la asta? Cu siguranță că prioritar este copilul, el fiind mic și neavând îndemânarea de a-și face treburile singur, cu siguranță că trebuie călăuzit în viață și e necesar a i se oferi niște valori demne de urmat. Însă asta este tot? În momentul întemeierii unei familii nu mai ești decât mama sau nevasta și atât? Eh, uite asta mă tot frământă zilele astea. Pentru că nu mi se pare firesc ca de acum încolo să fac numai asta și parcă am ajuns la 40 ani de nu mă simt nici cal nici măgar.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     La 40 ani nu mai e ca la 20 ani când ai impresia că ești nemuritor și invincibil și ai toată viața înainte să realizezi lucruri. Pe de altă parte la 40 ani mai ai încă timp să mai faci și altceva decât să ai grijă de casă. Și m-am trezit la 40 ani cu un freamăt interior care mă îndeamnă să mai fac și altceva, să nu mă plafonez și robotizez de acum, un freamăt care îmi șoptește că spiritul trebuie menținut tânăr indiferent că ai 40, 50 ,70 sau 100 ani. Pentru că în momentul în care a murit spiritul poți să ai și 20 ani că tot un mort viu ești. Așa că la 40 ani mi-am propus, în ciuda lipsei de timp, că e cazul să îmi continui studiile și să fac un masterat într-un domeniu care chiar îmi place și e posibil să îmi aducă și ceva beneficii în viața profesională. Am făcut primul pas, mi-am achiziționat bibliografia, m-am apucat să citesc, nu știu dacă voi avea timp să învăț pentru admiterea din vară, eu sper că da, dacă nu, nu e jale, mă pregătesc pentru anul viitor. Ideea e că am un scop, am un țel de urmat, un țel care mă privește numai și numai pe mine și dezvoltarea mea, nu a soțului, a copilului. Poate să fie orice, nu numai continuarea unor studii, nu toată lumea e făcută pentru viața academică. Poate fi învățarea unei limbi străine, poate fi un curs de gătit, o oră de dans, poate fi învățarea unei respirații corecte pentru orele de yoga, poate fi un curs de pilates urmărit în fața televizorului. Nici nu e nevoie de mulți bani, investiția poate fi minimă, poate doar un abonament lunar la o firmă distribuitoare de internet sau prețul unui manual. În loc să ne uităm prostiți la televizor mare parte din timpul pe care îl avem, putem să facem altceva cu el, putem să investim timp în formarea noastră.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Cu siguranță nu e nimic greșit, dimpotrivă, ne poate aduce o sumedenie de beneficii, atât pe plan mental cât și pe plan fizic. Și în mod cert și copilul va fi mândru de părintele său, părinte care face mai mult decât să gătească ciorba și felul doi sau să dea cu aspiratorul zilnic. Aș vrea ca în următorii 5 ani să văd un progres în ceea ce privește propria persoană, aș vrea să nu mai simt apăsarea aceasta a plafonării, aș vrea să văd că viața îți poate oferi o multitudine de variante din care poți alege pentru a te dezvolta căci odată ajuns la vârsta maturității nu înseamnă că nu mai ai nimic de oferit, nu ești valoros numai la 20 sau 30 ani. Aș vrea să văd mai multe femei implicate în mai multe proiecte și, cel mai important, aș vrea să văd femei care nu au uitat de ele. Pentru că, în momentul în care femeia uită de ea și nu mai există decât prin intermediul altora, femeia aceea e ca și inexistentă. Pentru a fi frumoasă, indiferent de vârstă, femeia are nevoie de un scop, scop care să o privească doar pe ea, căci nu poți să crești un copil o infinitate, copilul își va lua zborul din cuib și femeia va rămâne doar cu ea însăși.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

abonament, aspirator, copil, dezvoltare, femei implicate, femeie, formare profesionala, frumoasa, identiate, nemuritor, nici cal nici magar, pilates, rolul femeii, scop, societate, sot, utile, yoga

Rolul femeii la maturitate

    De ceva vreme mă tot bântuie un gând și anume acela că am ajuns la 40 ani și sunt, dintr-un anumit punct de vedere, într-o etapă, h...

Sofisticat – Expoziția felină

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjI15AR_5XpmCL3sYw5n9OpBfpbMEYUn8zs-sua6xzOx7Jn10Wf_nRzOhUqB8SmG1Fth48CkQH2oEXowY8H-hoNLQibxRbWf2ohdARctJ-TT7y6o4rRmObIQKF77b7RTnUsebRZXMNroVY/s1600/Sofisticat%25E2%2580%2593Expozitia_felina.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="147" data-original-width="220" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjI15AR_5XpmCL3sYw5n9OpBfpbMEYUn8zs-sua6xzOx7Jn10Wf_nRzOhUqB8SmG1Fth48CkQH2oEXowY8H-hoNLQibxRbWf2ohdARctJ-TT7y6o4rRmObIQKF77b7RTnUsebRZXMNroVY/s320/Sofisticat%25E2%2580%2593Expozitia_felina.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În măsura în care pot, încerc să fac, dacă nu săptămânal, măcar la două săptămâni, ceva diferit cu copilul meu. Săptămâna aceasta a fost rândul expoziției de pisici de la Romexpo. Am aflat destul de târziu de Sofisticat, mai precis exact în prima zi a expoziției, când la ora 17.00 se închidea, așa că am lăsat-o pe a doua zi, duminică. Singurul neajuns pe care l-am resimțit a fost faptul că a coincis cu Salonul Auto și din pricina asta a fost un trafic infernal în preajma expoziției și a găsi un loc de parcare a fost o adevărată aventură, în condițiile în care trei parcări extrem de mari erau arhipline. Dar, în ciuda aglomerației, a fost o experiență extrem de plăcută atât pentru mine cât și pentru copil. Sunt o iubitoare de animale și încerc să îi transmit și copilului meu dragostea aceasta pentru ele, așa că am zis că expoziția va fi un prilej de a socializa cu pisicimea prezentă. Să vezi pisicimea adunată de prin toată lumea costa 10 ron pentru un adult, pentru elevi, pensionari, 5 ron iar pentru copiii sub 12 ani intrarea era gratuită. Este prima expoziție de acest fel la care merg și pot spune că am fost surprinsă să văd câte rase de pisici există: British shorthair, Siameză, Persană, Ragdoll, Maine coon, Bengaleză, Abisiniană, Albastru de Rusia, American shorthair, Scottish fold, Angora, Singapura, Munchkin și probabil multe altele.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Spre rușinea mea, nu sunt o cunoscătoare și recunosc că nu m-am dus la expoziție cu ochii specialistului, ci ai profanului care se bucură pur și simplu din rațiuni estetice. În mod surprinzător cel mai mult mi-a plăcut pisica aceea chelioasă, fără nici un fir de păr, Sfinx. Cred că am văzut vreo 3 exemplare dintre care una mi-a atras în mod deosebit atenția, dormind, scumpa de ea, învelită. Mi s-a făcut efectiv milă de ea și m-a încercat un sentiment matern când am văzut-o înfășurată în păturica aceea, atât de plăpândă și cu lăbuțele atât de zbârcite de parcă ar fi fost un nou născut. Am înțeles că sunt niște pisici extrem de iubitoare și prietenoase, mai ales cu copiii. Am văzut cea mai mare pisică din lume, o pisică rasa Maine Coon, nu îmi puteam imagina că o pisică poate atinge asemenea dimensiuni. Copilul a fost extrem de încântat, singurul lui regret fiind acela că nu le-a putut atinge. Dar bănuiesc că e de înțeles, bietele pisici probabil ar fi fost traumatizate dacă toată lumea ar fi venit să pună mâna pe ele. Pisicile stăteau în cuști, cele mai multe protejate cu un plastic transparent, care îți permitea să le vezi fără a pune mâna pe ele însă. Unii copii mai scăpau și mai reușeau să pună un degețel pe o codiță de pisoi.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iubitorii și proprietarii de feline de la expoziție au mai mai avut parte și de comercianți de produse specifice, cu ceva reduceri aplicate față de magazinele de specialitate. Și am mai văzut câțiva vânzători de produse hand-made cu motive pisicești, unele dintre ele, din păcate, destul de scumpe. O altă atracție a expoziției a fost o ambulanță veterinară unde li se permitea copiilor să urce și să vadă sau să folosească echipamentul medical, evident în prezența unui cadru medical. Cred că am petrecut aproximativ o oră destul de plăcută, a fost o experiență nouă. În rest cam ca la Romexpo: coadă la Kurtos, la mici cu cartofi prăjiți te călcai în picioare, cozile fiind atât de mari probabil din cauza Salonului Auto, cum am mai spus. La Salon nu am mai intrat, copilul era deja destul de obosit, aglomerația era de nedescris. Acum așteptăm următoarea expoziție, o pândim pe cea cu căței, cu siguranță vom găsi așa ceva.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

Albastru de Rusia, British shorthair, expoziția felină, Maine coon, Persană, Ragdoll, rațiuni estetice, salonul auto, Siameză, Singapura, sofisticat, utile

Sofisticat – Expoziția felină

    În măsura în care pot, încerc să fac, dacă nu săptămânal, măcar la două săptămâni, ceva diferit cu copilul meu. Săptămâna aceasta a...

Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpJYZaH4bH7S3L-HrnuMEvh7kjaFU5LbwXYwM_NlAZtPh6cCB_G7QJ_U3Cztxer49X_y294sf9GZhBwyeRV-7MgT7LAzeIbfatn3xTvfM94X7b7w3X8Yc5oHKvlwgMfKreVTByeWNY-Fk/s1600/Suntem_prea_saraci_ca_sa_ne_permitem_lucruri_ieftine.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1063" data-original-width="1600" height="212" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjpJYZaH4bH7S3L-HrnuMEvh7kjaFU5LbwXYwM_NlAZtPh6cCB_G7QJ_U3Cztxer49X_y294sf9GZhBwyeRV-7MgT7LAzeIbfatn3xTvfM94X7b7w3X8Yc5oHKvlwgMfKreVTByeWNY-Fk/s320/Suntem_prea_saraci_ca_sa_ne_permitem_lucruri_ieftine.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Îmi aduc aminte că avea mama niște genți de piele, vreo 3, nu mai multe, una neagră, una vișinie și una maro, pe care le tot rotea între ele și care cred că au rezistat ani întregi. Erau frumoase, robuste, elegante, mergeau a fi purtate la orice. Și mai țin minte că atunci când își cumpăra pantofi, îi alegea cu mare grijă, era un magazin Clujana prin preajma sediului Băncii Naționale. Știu că părinții mei își achiziționau lucruri de calitate, fie că era de vorba de haine, pantofi, mobilă, covoare, ceasuri și fel de fel de lucruri. Nu erau menite să te țină o viață, e adevărat, însă aveau o durată de viață mult mai mare decât produsele actuale. Nu știu câtă lume își mai cumpăra în ziua de azi pantofi făcuți la comandă, pantofi de calitate, buni, care nu se vor dezlipi la prima ploaie. Probabil există și o piață de desfacere pentru aceste produse, produse desemnate, din păcate, unei minorități. Vorbind însă de individiul mediu, acesta nu își permite să cumpere decât lucruri mediocre, ce se vor strica în scurt timp. Hainele nu mai au nici o calitate, un tricou costă 5 RON, l-ai spălat de cinci ori și sezonul următor nu îl mai poți purta sub nici o formă. Pantofii sunt de piele ecologică, aspectuoși, adevărat, însă dacă i-ai purtat mai mult de 6 ore vor începe să miroasă mai ceva ca un câine mort uitat pe un teren viran. Dacă îți cumperi o asemenea pereche de pantofi și ești nevoit să te descalți undeva ai cam intrat în bucluc. Hainele nu mai sunt de piele, sunt de vinilin, dacă ai întins un braț ceva mai sus, haina ți s-a făcut fâșii pe spate și mai și seamănă cu mușamaua aia de se pune pe masă. Telefoanele?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Aici cred că este bătut recordul, atât în ceea ce privește durata de viață a acestora cât și a rapidității cu care apar produse noi. Din acest punct de vedere, al tehnologiei adică, sub nici o formă nu putem ține pasul cu aparițiile. Din fericire, în 2017, produsele vin însoțite de doi ani de garanție. Cred că asta e cam durata medie de funcționare, dacă ți se strică ceva, decât să plătești reparația, care poate fi jumate din costul produsului, mai bine iei ceva nou în schimb. Muncim ca niște robi ca să plătim facturi, mâncare și produse perisabile. Tot pe vremea în care își lua mama acele genți, mai exista și mobilă. Mobilă bună, solidă, schimbai 3 locuințe și o cărai cu tine bine merci. Acum avem mobila de pal. Știu că asta este evoluția. Însă unde e calitatea? Dacă vrei să te muți cu patul de pal după tine e posibil să ajungi cu el bucăți, pal-ul e fragil, nu are robustețea unui material de calitate. Și pe lângă faptul că lucrurile nu mai au durabilitatea pe care o aveau, suntem supuși unui asalt de produse pe care le luăm indiferent dacă avem nevoie de ele sau nu. Cu siguranță putem supraviețui și fără niște gadget-uri care costă o avere. Cu siguranță putem trăi și fără o brățară de la o firmă celebră, brățară care ne spune câți pași am făcut în ziua respectivă. Cred că e suficient să facem mișcare și ne vom simți foarte bine și fără să avem un dispozitiv care ne număra caloriile. Și care, apropos, se strică exact la o lună de la expirarea garanției.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Trăim într-o societate menită numai consumului care are tendința să ne înghită cu totul, dacă nu cumva suntem deja gata înghițiți și trăim ca Pinocchio în burta balenei fără ca măcar să o știm. Avem senzația că deținem controlul însă nu am devenit decât niște marionete susținute de niște sforicele invizibile, sforicele care ne îndrumă către nu știu ce magazin sau show-room sau pagini de internet, cu singurul scop de a cumpăra lucruri care ni se vor strica în viitorul foarte apropiat, lucruri ieftine, proaste și, unele dintre ele, chiar de prost gust. Cheltuim ca niște proști pentru a avea dulapuri pline de pantofi pe care îi purtăm rareori, de bluze pe care abia le poți spăla, cosmetice de care nu avem nevoie, televizoare cu mii de funcții pe care nu le folosim niciodată, fiindcă ajungem mult prea obosiți acasă și tot ce putem face cu televizorul acela e doar să îl deschidem și să ne uităm absenți la o știre sau un film. În loc să cheltuim chibzuit pe obiecte necesare, chiar mai scumpe din punct de vedere financiar, cu durată de viață mai mare, dăm bani, infinit mai mulți, pe toate rahaturile. Într-adevăr suntem prea săraci să ne permitem lucruri ieftine, însă , dintr-o vanitate stupidă, nu vedem asta.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

2017, doi ani garanție, genți de piele, lucruri ieftine, mobila, obiecte necesare, pantofi, pereche de pantofi, pile, produse perisabile, utile

Suntem prea săraci ca să ne permitem lucruri ieftine

    Îmi aduc aminte că avea mama niște genți de piele, vreo 3, nu mai multe, una neagră, una vișinie și una maro, pe care le tot rotea...

Joaca de-a Dumnezeu sau cine suntem noi să judecam

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlRV0c75nVkHV9DKcBjmniXzMI5pBeutm4QkCURIu8JT1Hk0tM9A6qMQeXgn0gZM9xps4nyJxvBquFFXAdNny3l2Li48ajLOHiaVJoDoJHb5OJloFTK0vGZ0xqU03y9ZvH0NEaxBnupHE/s1600/Joaca_de-a_Dumnezeu_sau_cine_suntem_noi_sa_judecam.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="420" data-original-width="740" height="181" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjlRV0c75nVkHV9DKcBjmniXzMI5pBeutm4QkCURIu8JT1Hk0tM9A6qMQeXgn0gZM9xps4nyJxvBquFFXAdNny3l2Li48ajLOHiaVJoDoJHb5OJloFTK0vGZ0xqU03y9ZvH0NEaxBnupHE/s320/Joaca_de-a_Dumnezeu_sau_cine_suntem_noi_sa_judecam.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     În mod surpinzător săptămâna trecută am văzut un film. Spun în mod surprinzător fiindcă momente de genul acestuia sunt extrem de rare, adorm, ori odată cu copilul ori, de cele mai mule ori, chiar înaintea lui, copleșită de căldura cu care mi se bagă în suflet. Și caut ca atunci când văd un film să fie măcar unul bun care să nu mă dezamăgească. De data aceasta a fost The Shack, Cabana, avându-l ca protagonist pe Sam Worthington, îl știți cu siguranță din Avatar. Pe scurt, personajul principal, are parte de o dramă cumplită în viață, mezina familiei este răpită și ucisă. Din momentul acela, șubreda relație pe care o avea cu Dumnezeu, slăbește până la a deveni inexistentă. De înțeles, ar spune unii, condamnabil, ar spune alții, căci tocmai în momente ca acestea e bine să îl ai pe Dumnezeu alături și în suflet. Mack, eroul nostru, e supărat pe viață, pe societate și, cel mai important, e supărat pe Dumnezeu. Și, într-o zi, primește un bilețel misterios prin care este rugat să se întâlnească chiar cu Dumnezeu. Hai să nu o luăm chiar ad litteram și să ne întrebăm de câte ori am fost puși și noi în situația de a ne întâlni cu Dumnezeu. Poate părea bizar însă o facem mult mai des decât ne dăm noi înșine seama. În ciuda scepticismului său se duce totuși la nemaipomenita întâlnire unde are parte de niște experiențe ce îl determină să facă pace atât cu el însuși cât și cu divinitatea.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Procesul nu e ușor, încercările sunt grele, el învață să ierte și să nu mai judece, rolul acesta nerevenindu-i lui. E de prisos să spun că am plâns mai bine de jumătate din film, poate fiind și eu ceva mai ușor impresionabilă. Filmul acesta m-a pus pe gânduri în sensul că noi, simpli indivizi nu avem nici o putere de a judeca. Nu avem căderea de a judeca nici oameni, nici situații, nu avem căderea de a judeca nimic pe lumea acesta, căci nimic nu e ceea ce pare. Noi vrem să fim judecătorii lumii ăsteia și avem un sistem propriu de valori care ne spune ce e bine și ce e rău. Numai că este practic imposibil să dai dovadă de obiectivitate, neavând toate datele problemei. Judecăm un om pentru că este alcoolic, bătăuș sau rău neștiind de fapt că, poate, la baza alcoolismului este moartea unui copil, o boală, probleme financiare. Judecăm un om pentru că este violent neștiind că poate atunci când era copil a fost bătut extrem de tare de către părinții săi și nu i s-a oferit nici o dovadă de iubire. Unii vor spune că nu e chiar așa, că e doar responsabilitatea individului în cauză și e dovadă de slăbiciune să nu îți ții în frâu anumite porniri. Numai că eu nu cred că e chiar așa. Cred că sunt niște lucruri mai presus de noi, lucruri ce ne guvernează viețile, fie că sunt moșteniri genetice, chimie sau dispunerea neuronilor în creier. Și mai cred că e extrem de important să ne vedem de viețile noastre fără a condamna, judeca sau emite păreri. Repet, nu e treaba noastră să fim arbitrul acestei lumi, nu e treaba mea să spun că ăla de lângă mine e prost sau nu. Știu că și eu cad în acest păcat de foarte multe ori, poate nu cu rea voință, poate pur și simplu ca bârfă, la nivel conversațional.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Însă ar trebui să nu mai fac asta pentru că nu e treaba mea să decid dacă ăla e prost sau ce stă la baza prostiei sale. Poate părinții săi nu au putut să îl educe mai bine, fiind ocupați să îi asigure pâinea cea de toate zilele. Și treaba e că vom fi și noi judecați în aceeași măsură în care am judecat pentru că intervine aici dreptatea aceea divină ce se manifestă sub forme atât de variate. Hai să ne vedem de farfuria noastră și să nu mai tragem cu ochiul la altul, acuzându-l de fel și fel de lucruri, mai ales că, de cele mai multe ori, judecăm tocmai oameni care nu ne influențează cu nimic viața. Judecăm la o primă vedere dacă oamenii sunt grași, dacă au păr sau nu, dacă își rod unghiile, judecăm situația financiară și alegerile sentimentale ale semenilor noștri fără a ști nici măcar o sutime din ceea ce se întâmplă în sufletul oamenilor. Nu suntem Dumnezei, suntem toți oameni și nici un om nu ar trebui supus judecății de către alt om care are o putere atât de mică în fața divinității.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

bilețel misterios, divinitate, Dumnezeu, indivizi, întrebam, judecam, moșteniri genetice, nivel, părinți, proces, rea voință, utile

Joaca de-a Dumnezeu sau cine suntem noi să judecam

    În mod surpinzător săptămâna trecută am văzut un film. Spun în mod surprinzător fiindcă momente de genul acestuia sunt extrem de ra...

Pierdut bun simț

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhamRRdgDDf2c-2uVz4wpRmJW9v7YQM_AuSigX9mHaGjQ8rv4idseUWSdDjneDKwyIWxhd85mLzFreFHYqeU7yFI3MBXZW4cRGOgrwqiWxu8CxOx4s_BYj4ji0cU_GMuE4zGF7o_BaPB84/s1600/Pierdut_bun_simt.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="655" data-original-width="634" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhamRRdgDDf2c-2uVz4wpRmJW9v7YQM_AuSigX9mHaGjQ8rv4idseUWSdDjneDKwyIWxhd85mLzFreFHYqeU7yFI3MBXZW4cRGOgrwqiWxu8CxOx4s_BYj4ji0cU_GMuE4zGF7o_BaPB84/s320/Pierdut_bun_simt.jpg" width="309" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Am pierdut bun simț. Nu, nu pe al meu, din fericire. Pierdut bun simț, nu îl declar nul. Nu, sub nici o formă. Ofer chiar recompensă pentru cel ce găsește bunul simț. Al cui? Cum al cui? Al societății. Nu știu dacă toate țările și-au pierdut bunul simț, aș vrea să cred că nu, că am mai avea modele pe care am putea să le urmăm. Dar în mod clar România și-a rătăcit pe undeva bunul simț. Și valorile. Da, din păcate ne-am pierdut valori, bun simț și chiar educație. Unde s-or fi dus? Heiiii, stimate valori ale omenirii ce dăinuiți de atâta amar de vreme!!!!! Unde stați ascunse???? Am senzația că în România anilor 2017 nimic nu mai e ce a fost. Zilele trecute mă întâlnesc pe palierul blocului cu un domn, vecin cu mine de ceva vreme, ce se uita lung la mine, așteptând să îi dau eu, femeie, binețe. Să mă înțelegeți, nu mai am 12 ani, nu mai sunt în situația de a spune sărut mâna tuturor persoanelor mai în vârstă ce trec pe lângă mine. Am 40 ani și mi se pare de bun simț, da, acel bun simț pe care îl tot caut, să mă salute întâi bărbatul, mai ales că sunt o cunoscută, într-o oarecare măsură. Ete na, bărbatul se uita ca boul la mine. Și nu e prima oară când mi se întâmplă asta.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Probabil cu vârsta devin invizibilă, cine știe. Pe vremea când bunul simț nu era rătăcit, nu numai că bărbatul saluta primul, ba își scotea și pălăria în fața duduiței pe care o întâlnea. De sărutări de mâini nu mai vorbesc, nu cred că e cazul să merg chiar până acolo. Bunul simț a dispărut pe vecie dintre noi. Nu îl găsesc nici în autobuz, nici în metrou, unde stau bine merci tineri de 20 ani, încă odihniți de vreme și probleme și nu catadicsește nici unul să se scoale pentru a oferi locul unei femei însărcinate, unui vârstnic, unei mame cu prunc în brațe, în ciuda faptului că există niște locuri special amenajate pentru aceste categorii de călători. Bunul simț nu mai e de găsit nici în preajma locurilor de parcare pentru persoane cu dizabilități. Acolo parchează numai ăia de vor cât mai aproape de intrarea în magazin, la Mall, la farmacie etc. Bunul simț e pierdut dintre noi când mergem la cumpărături și țipăm la amărâtele de casiere, supărați că sunt cozi. Păi ce vină au femeile alea de îți scanează produsele? Țipă la patron, la manager, la oricine altcineva, dar nu la angajată, că nu proptește amărâta aia oameni în posturi. Bunul simț lipsește când plouă și trece un neisprăvit cu o viteză fantastică și te lasă ud până la piele. Bunul simț lipsește când punem muzica la maxim până în zori deși a doua zi lumea merge la serviciu. Bunul simț lipsește când mergi în mijloacele de transport în comun și ăl de lângă tine nu a văzut săpun de mai bine de două săptămâni, în schimb când te întreabă dacă cobori la prima îți aruncă un damf de alcool stătut. Bunul simț lipsește și tinereilor de 18 ani, abia ieșiți de pe băncile școlilor și care au senzația că le știu pe toate.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Bine, hai, aici poate e specific vârstei. Însă în mod clar e lipsă de bun simț și educație când mă sfidează un rahat cu ochi de 19 ani, la volanul unei mașini de 50.000 euro, cumpărată din banii mă-sii, mașină pentru care rahatul cu ochi nu a muncit nici o secundă în viața lui. Pentru rahații ăștia, să îmi scuzați expresia, restul omenirii e prostime, pleavă, el e moț, moțul știm noi cui. E moț că are tac-su bani. Ce mai e lipsit de bun simț? Ah, da, clasa politică e lipsită de bun simț. Probabil de acolo pleacă totul, că doar peștele de la cap se împute. Sistemul sanitar, educația și economia sunt lipsite de bun simț. Drumurile sunt lipsite de bun simț, serviciile, calitatea hainelor, oamenii, literatura contemporană, muzica. Mai sunt lucruri lipsite de bun simț și de valoare? Cu siguranță! Aș zice că poate e cazul să pornim toți în căutarea bunului simț. Poate dacă l-am căuta măcar 5 minute pe zi s-ar schimba ceva. Nu trebuie să fie ceva planificat, nu trebuie să ne luăm geanta în spinare să căutăm bunul simț, e suficient să ne amintim că l-am pierdut doar în drumul către lift sau spre autobuzul către locul de muncă. Să ne amintim de bunul simț când câinele nostru face câte o căcărează în scara blocului și suntem atât de nesimțiți încât îl lăsăm acolo să îl strângă femeia de serviciu. Oameni buni, haideți să căutăm bunul simț!</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

18 ani, 2017, autobuz, bun simt, clasa politica, femei insarcinate, metrou, muzica la maxim, prunc, realitatea zilei, Romania, sistemul sanitar

Pierdut bun simț

    Am pierdut bun simț. Nu, nu pe al meu, din fericire. Pierdut bun simț, nu îl declar nul. Nu, sub nici o formă. Ofer chiar recompens...

Sătulă de atâta parenting

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s1600/Satula_de_atata_parenting.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="720" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s320/Satula_de_atata_parenting.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel de informații, care mai de care mai folositoare, începând încă din perioada fragedei pruncii. Cum deschid pagina de Facebook, pac, mă lovește peste ochi vreo informație cu privire la modul de alimentație, la felul în care trebuie să îmbrac copilul când e cald sau când e frig, cum sunt educați copiii în Japonia, în Franța sau în Laponia, în ce fel de pat trebuie sa doarmă, pe ce parte trebuie să doarmă, cât timp trebuie să doarmă în funcție de vârstă și multe multe altele. La un moment dat devine extrem de obositor să stai să discerni care informație e prețioasă și care e de aruncat la gunoi. M-am săturat să tot stau să citesc și să pierd timp prețios din viață aflând ce metodă educațională e mai potrivită. Nu mai știu dacă e mai bine să trimit copilul la grădiniță cu sistem step-by-step, Montessori sau Școala Finlandeză. Nu știu dacă să învăț copilul limbi străine de la 1 an sau să îl las să se bucure de copilărie. Oare să îi arăt literele și să îl învăț a citi de la vârsta de 3 ani sau să las copilul să exploreze și să experimenteze senzații și situații?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Pur și simplu sunt într-o ceață totală. Nu știu dacă să intervin dacă un alt copil vine și îi aruncă în cap cu un tractoraș sau să îl las să gestioneze singur situația. Cercetătorii germani spun să lași copilul în pace, că se descurcă și singur. În schimb, în România sau China sau Ucraina mamele spun să intervii, că trebuie învățat copilul să se apere sau să își ceară scuze dacă e în rolul micului atacator. Sunt invadată. Am impresia că am în jurul capului un păienjeniș de informații. Copiii din Danemarca stau în capul gol și la minus 10 grade Celsius. În România nu stau. Nu știu cum stau copiii în Spania, încă nu am aflat. Îl îmbrăcam gros sau nu? Unii zic că îi trebuie o haină în plus, alții spun să îl lăsam mai dezbrăcat, că altfel nu se călește. Există și copii în Siberia și cresc și ăia, deși e frig. Da, sunt debusolată de atâta informație. Nu mai știu dacă am făcut bine că l-am alăptat un an de zile. Poate trebuia să fi continuat, să îl fi alăptat până la 11 ani sau 4 ani, nici nu mai știu. Îi dăm sirop de imunitate sau nu? Îl vaccinăm sau nu? Îl învățăm să facă pipi sau lăsăm copilul să se învețe singur? Nu știu. Pur și simplu sunt confuză. Așa că m-am hotărât să nu mai citesc tot ce îmi cade în mână, cu pretextul că vreau să fiu o mamă informată, și să îmi cresc copilul cum am eu chef și cum simt eu. Dacă am chef să îi pun căciulă, în ciuda faptului că sunt 30 grade afară, și copilul nu ripostează, ba chiar îi face plăcere, am să îi pun căciulă și gata. Dacă vreau să dorm cu el până la 11 ani am să dorm și gata, fără să îmi mai pun întrebarea dacă va ajunge dependent emoțional sau vreun dezechilibrat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu știu dacă voi face bine sau nu, probabil că nu din punctul de vedere al unora, peste ani cu siguranță vor fi alte metode de a crește copiii. Dar dacă intuiția mea de mamă, care nu prea dă greș niciodată, îmi spune că e bine să fac un lucru, am să îl fac cu siguranță, fără să mai citesc miliarde de studii sau de rahaturi citite scrise de te miri cine. Evident că sunt destul de cerebrală și nu am să îmi expun copilul unor riscuri, nu am să îl scot la minus 30 grade îmbrăcat doar în chiloți, pentru că așa aș simți eu. Vreau să cred că am să îmi cresc copilul cu bun simț, chiar dacă va mânca ciocolată, chiar dacă nu am să îi spăl rufele cu fulgi de săpun sau alte chestii ecologice, chiar dacă se va uita câteodată la desene animate sau îi voi da telefonul mobil. Și dacă voi face toate lucrurile ca la carte, tot nu va fi în regulă, tot nu va ajunge adultul perfect, într-o lume perfectă. Tot va avea fricile lui și angoasele și dezechilibrele lui, căci asta este lumea în care trăim. Așadar declar solemn că nu voi mai citi rahaturi pe internet. Mă rog, nu voi mai citi atât de multe rahaturi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

ceata, copil, dorm, imunitate, Japonia, mama, mame, montessori, parenting, siiberia, studii, Școala Finlandeză, utile

Sătulă de atâta parenting

    M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel ...