Inegalitatea dintre sexe

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP64wt_ouENZnoRdD27xWynTVwFwkpNWYOe6EkEkJZUO1Jux7dB0BfaYqrI4_b2Vsf_O-Rvdypz3pWHc2EkNAfXVNxWyxXq6vJ5ox-klG1bicKt0IPmbkzkuMPAjzseRmf_2Ugo35EKoQ/s1600/Inegalitatea+dintre+sexe.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="194" data-original-width="259" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiP64wt_ouENZnoRdD27xWynTVwFwkpNWYOe6EkEkJZUO1Jux7dB0BfaYqrI4_b2Vsf_O-Rvdypz3pWHc2EkNAfXVNxWyxXq6vJ5ox-klG1bicKt0IPmbkzkuMPAjzseRmf_2Ugo35EKoQ/s1600/Inegalitatea+dintre+sexe.jpg" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     Trăim în secolul 21, este epoca vitezei și a inovațiilor tehnologice, medicale și științifice. Și, cu toate acestea, se pare că nu putem să vedem mai departe de niște clișee, de niște mentalități ce ne-au fost inoculate generații la rând. În 2018 femeile câștigă la fel ca bărbații, dacă nu chiar mai bine, în 2018 femeile muncesc la fel de mult ca bărbații, dacă nu chiar mai mult, în 2018 femeile sunt pilot de avion, femeile sunt mecanici, medici, șoferi, ba femeile sunt mai mult decât atât, sunt mame, amante, iubite, gospodine și angajate. Și tot în 2018 unii bărbați ies cu copiii în parc, unii bărbați vin de la locul de muncă și se apucă sa alcătuiască un meniu pentru întreaga familie, unii bărbați calcă sau pun rufe la uscat. Și, în ciuda faptului că femeile și bărbații fac aceleași lucruri, chiar cu succes, se mai găsesc destui să afirme că un lucru sau altul trebuie făcut numai de femeie. Din păcate situațiile nu sunt singulare. Cunosc o sumedenie de bărbați care afirmă că gătitul este exclusiv treaba femeii. Ba pardon, e dovedit de celebrii cercetători britanici că cei mai buni bucătari sunt bărbații, nicidecum femeile. Tot în același registru se încadrează și bărbații care afirmă că femeile conduc extrem de prost.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Iar ba pardon, că tot niște cercetători au descoperit că femeile sunt mult mai atente la volan și cele mai multe accidente petrecute în trafic se petrec din vina bărbaților, nicidecum a femeilor. Chestia e că încă ne este inoculată ideea că femeia trebuie să aibă doar grija căminului și a copiilor, în timp ce bărbatul este responsabil cu bunăstarea financiară a familiei. Numai că, în 2018, încă moștenim, genetic cred, aceste crezuri, femeile muncesc și ele și aduc acasă venituri mai mult decât consistente. Stau și mă întreb dacă e vreun cromozom responsabil cu pusul rufelor în mașina de spălat și îl găsim pe cromozomul Ț numai în ADN femeii? Creierul femeii e structurat în așa fel încât ea și numai ea poate pune o rufă la uscat sau în coșul de rufe? Sau e o treabă strict de educație și de modul în care sunt crescuți copii? Ah, dacă am născut băiat trebuie să îl las să se joace numai cu mașini și de restul se ocupă mă-sa, că doar un odor are. Mă-sa poate să muncească 10 ore pe zi, să se oprească la cumpărături, să vină acasă, să pună repede la spălat două mașini de rufe, obligatoriu două, chiar spre trei, că trebuie pusă prima oară o mașină cu rufe colorate, ulterior una cu rufe albe și a treia cu sintetice. Am să înțeleg poate faptul că bărbatul nu poate face distincția între sintetic și bumbac, însă refuz să cred că e atât de redus mintal încât să nu facă deosebirea între negru și alb. Tot cromozomul acela Ț al femeii, apropos, cromozomul asta cred că face femeia fantastică, poate să taie o roșie mai bine decât bărbatul? Să mă ierte Dumnezeu dar astea sunt bazaconii. Dragi mame, dragi femei, încetați să vă mai creșteți băieții cu această concepție, că unele lucruri le fac doar femeile. Eronat, femeile sunt egale în drepturi și în atribuții cu bărbații. Lăsând la o parte activitățile ce necesită forța brută, folosirea unei bormașini de mari dimensiuni sau chestii tehnice către care femeile nu prea au înclinație, deși și forța se poate câștiga și aspectele tehnice pot fi dobândite, bărbații pot să facă exact aceleași lucruri pe care le fac femeile și, evident, viceversa.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Creierele femeilor nu sunt atât de deosebite de cele ale bărbaților, sau poate sunt, dar nu fundamental diferite, încât să nu poată amândoi spăla o farfurie, încât să nu poată spăla amândoi copilul la fund, încât să nu poată tăia patru cartofi amândoi, încât să nu poată face curățenie amândoi. De asemenea, dragi femei, mai pasați din treburile voastre partenerilor, nu vă mai împovărați cu mai mult decât puteți duce, doar pentru a vă sacrifica pe altarul unui blat de bucătărie, căci nu a fost încă inventat Oscar-ul pentru femeia bună la toate. Mai aveți timp și grijă și de voi însevă și educați-vă bărbații și copiii în spiritul acesta și poate, cu timpul, aceste mentalități învechite vor deveni istorie.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

barbati, diferite, epoca, femei, fericire, istorie, mame, mentalitati, parteneri, secol, utile

Inegalitatea dintre sexe

    Trăim în secolul 21, este epoca vitezei și a inovațiilor tehnologice, medicale și științifice. Și, cu toate acestea, se pare că nu ...

Sătulă de atâta parenting

<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s1600/Satula_de_atata_parenting.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="480" data-original-width="720" height="213" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEimqLy1vM3c8iaUL8FQbxmykhqbNlWxyxDitcWjtOjBJztETkzXDT9ArxCVWloElcoJzwsLf_-5ikw0PyZeSQQ07GxZsxLLqFh1AMadBdmgmqO5D3UkUYTKsteK8S_IniruFMo63gWJREc/s320/Satula_de_atata_parenting.jpg" width="320" /></a></div> <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"> <br /></div> <div style="text-align: justify;">     M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel de informații, care mai de care mai folositoare, începând încă din perioada fragedei pruncii. Cum deschid pagina de Facebook, pac, mă lovește peste ochi vreo informație cu privire la modul de alimentație, la felul în care trebuie să îmbrac copilul când e cald sau când e frig, cum sunt educați copiii în Japonia, în Franța sau în Laponia, în ce fel de pat trebuie sa doarmă, pe ce parte trebuie să doarmă, cât timp trebuie să doarmă în funcție de vârstă și multe multe altele. La un moment dat devine extrem de obositor să stai să discerni care informație e prețioasă și care e de aruncat la gunoi. M-am săturat să tot stau să citesc și să pierd timp prețios din viață aflând ce metodă educațională e mai potrivită. Nu mai știu dacă e mai bine să trimit copilul la grădiniță cu sistem step-by-step, Montessori sau Școala Finlandeză. Nu știu dacă să învăț copilul limbi străine de la 1 an sau să îl las să se bucure de copilărie. Oare să îi arăt literele și să îl învăț a citi de la vârsta de 3 ani sau să las copilul să exploreze și să experimenteze senzații și situații?</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="6911166907" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Pur și simplu sunt într-o ceață totală. Nu știu dacă să intervin dacă un alt copil vine și îi aruncă în cap cu un tractoraș sau să îl las să gestioneze singur situația. Cercetătorii germani spun să lași copilul în pace, că se descurcă și singur. În schimb, în România sau China sau Ucraina mamele spun să intervii, că trebuie învățat copilul să se apere sau să își ceară scuze dacă e în rolul micului atacator. Sunt invadată. Am impresia că am în jurul capului un păienjeniș de informații. Copiii din Danemarca stau în capul gol și la minus 10 grade Celsius. În România nu stau. Nu știu cum stau copiii în Spania, încă nu am aflat. Îl îmbrăcam gros sau nu? Unii zic că îi trebuie o haină în plus, alții spun să îl lăsam mai dezbrăcat, că altfel nu se călește. Există și copii în Siberia și cresc și ăia, deși e frig. Da, sunt debusolată de atâta informație. Nu mai știu dacă am făcut bine că l-am alăptat un an de zile. Poate trebuia să fi continuat, să îl fi alăptat până la 11 ani sau 4 ani, nici nu mai știu. Îi dăm sirop de imunitate sau nu? Îl vaccinăm sau nu? Îl învățăm să facă pipi sau lăsăm copilul să se învețe singur? Nu știu. Pur și simplu sunt confuză. Așa că m-am hotărât să nu mai citesc tot ce îmi cade în mână, cu pretextul că vreau să fiu o mamă informată, și să îmi cresc copilul cum am eu chef și cum simt eu. Dacă am chef să îi pun căciulă, în ciuda faptului că sunt 30 grade afară, și copilul nu ripostează, ba chiar îi face plăcere, am să îi pun căciulă și gata. Dacă vreau să dorm cu el până la 11 ani am să dorm și gata, fără să îmi mai pun întrebarea dacă va ajunge dependent emoțional sau vreun dezechilibrat.</div> <br /> <script async="" src="//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> <br /> <ins class="adsbygoogle" data-ad-client="ca-pub-9182074860781166" data-ad-format="fluid" data-ad-layout="in-article" data-ad-slot="7968365181" style="display: block; text-align: center;"></ins><script> (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); </script> <br /> <div style="text-align: justify;">     Nu știu dacă voi face bine sau nu, probabil că nu din punctul de vedere al unora, peste ani cu siguranță vor fi alte metode de a crește copiii. Dar dacă intuiția mea de mamă, care nu prea dă greș niciodată, îmi spune că e bine să fac un lucru, am să îl fac cu siguranță, fără să mai citesc miliarde de studii sau de rahaturi citite scrise de te miri cine. Evident că sunt destul de cerebrală și nu am să îmi expun copilul unor riscuri, nu am să îl scot la minus 30 grade îmbrăcat doar în chiloți, pentru că așa aș simți eu. Vreau să cred că am să îmi cresc copilul cu bun simț, chiar dacă va mânca ciocolată, chiar dacă nu am să îi spăl rufele cu fulgi de săpun sau alte chestii ecologice, chiar dacă se va uita câteodată la desene animate sau îi voi da telefonul mobil. Și dacă voi face toate lucrurile ca la carte, tot nu va fi în regulă, tot nu va ajunge adultul perfect, într-o lume perfectă. Tot va avea fricile lui și angoasele și dezechilibrele lui, căci asta este lumea în care trăim. Așadar declar solemn că nu voi mai citi rahaturi pe internet. Mă rog, nu voi mai citi atât de multe rahaturi.</div> <div style="text-align: justify;"> <br /></div>

ceata, copil, dorm, imunitate, Japonia, mama, mame, montessori, parenting, siiberia, studii, Școala Finlandeză, utile

Sătulă de atâta parenting

    M-am săturat să citesc tot soiul de chestii legate de creșterea copiilor. Pur și simplu am obosit. În fiecare zi găsesc fel de fel ...